Legality of administrative definition of "birth" limiting child-rearing allowances to birth events rather than live children, violating statutory hierarchy and equality

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

În dosarul nr. 812/102/2009 înregistrat pe rolul Tribunalului Mureș, secția contencios administrativ și fiscal, reclamanta S.T. a invocat excepția de nelegalitate prevăzută de art. 3 alin. (1) din H.G. nr. 1025/2006 raportat la prevederile art. 1 și art. 6 alin. (1) din O.U.G. nr. 148/2005.

În motivarea excepției, reclamanta a arătat că a solicitat Ministerului Muncii, Familiei, Egalității de Șanse și Protecție Socială Mureș, anularea deciziei nr. 10435 din 18 iulie 2007.

În dosarul nr. 812/102/2009 aflat pe rolul Tribunalului Mureș, reclamanta S.T. a invocat, pe cale de excepție, nelegalitatea art. 3 alin. (1) din H.G. nr. 1025/2006.

În motivarea excepției se arată că a solicitat în contradictoriu cu Ministerul Familiei și Egalității de Șanse - Direcția de Muncă și Protecție Socială Mureș anularea deciziei nr. 10435 din 18 iulie 2007 prin care s-a stabilit ca începând cu data de 14 iunie 2007 o indemnizație de 600 lei pentru creșterea a doi copii gemeni de până la doi ani. Decizia a avut la bază dispozițiile a cârc nelegalitate solicită a se constata, respectiv, art. 3 alin. (1) din H.G. nr. 1025/2006 care prevăd că „prin naștere se înțelege aducerea pe lume a unuia sau mai multor copii vii”. Aceste dispoziții vin în contradicție cu cele ale O.U.G. nr. 148/2005 pe care le completează în mod nepermis întrucât acordarea indemnizației trebuie raportată la numărul copiilor născuți și nu la numărul nașterilor. Definiția nașterii, așa cum este dată de art. 3 alin. (1) din H.G. nr. 1025/2006 ca element de suferință pentru acordarea indemnizației, creează o discriminare între persoane aflate în situații identice fără vreo justificare de ordin subiectiv. Totodată se încalcă și principiul egalității de tratament între copii provenind dintr-o sarcină simplă și copii provenind sarcină multiplă.

Prin încheierea de ședință din 14 decembrie 2009, Curtea a fost sesizate cu soluționarea excepției.

Guvernul României, prin întâmpinarea formulată a solicita respingerea excepției ca nefondată, arătând că H.G. nr. 1025/2006 a fost adoptată prin însușirea de către Guvern c proiectului inițiat de Ministerul Muncii Solidarității Sociale și Familie cu respectarea dispozițiilor Legii nr. 24/2000. Dispozițiile art. 3 din H.G. nr. 1025/2006 și art. 6 alin. (1) din O.U.G. nr. 148/2005 definesc noțiunea de naștere așa cum a fost ea preluată din dicționarul explicativ al limbii române iar indemnizația se acordă pentru primele 3 nașteri sau primi 3 copii luați în plasament. Deci indiferent de numărul copiilor rezultați dintr-o singură naștere se acordă o singură indemnizație. Această indemnizație pentru creșterea copilului este un substitut al salariului înlocuindu-l pe perioada concediului de creștere a copilului.

S-a anexat nota de fundamentare la H.G. nr. 1025/2006 și practică judiciară.

Curtea de Apel Târgu Mureș, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 43 din 4 martie 2010 a admis excepția de nelegalitate invocată de reclamanta S.T. A constatat ca fiind nelegale dispozițiile art. 3 alin. (1) din H.G. nr. 1025/2006 pentru aprobarea Normelor Metodologice de aplicare a prevederilor O.U.G. nr. 148/2005.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele considerente:

Acordarea indemnizației lunare de creștere a copilului a fost raportată, prin art. 6 din O.U.G. nr. 148/2005 la numărul copiilor născuți și nu la numărul nașterilor. Definind noțiunea de naștere prin art. 3 alin. (1) din H.G. nr. 1025/2006, ca element pentru acordarea indemnizației, se creează o discriminare între persoane aflate în situații identice fără existența unor justificări de ordin obiectiv.

Prevederile de mai sus sunt în vădită contradicție cu dispozițiile legale pentru aplicarea cărora au fost emise adăugând nepermis la acestea, deși au o forță juridică superioară, încălcându-se principiul egalității de tratament între copii proveniți dintr-o naștere simplă și una multiplă. Se încalcă astfel și dispozițiile art. 16 și art. 43 din Constituția României. în acest sens este de remarcat practica constantă în acest sens atât a acestei instanțe (sentința nr. 75/2009) și a Înaltei Curți de Casație și Justiție (decizia nr. 3173 din 30 iulie 2009).

Susținerile pârâtului nu pot fi luate în considerare întrucât s-ar încălca principiul nediscriminării prevăzut de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, principiu care presupune aplicarea unui tratament egal tuturor indivizilor și care au drepturi egale, beneficiind de protecția legii fără vreo deosebire.

Recurenții au susținut în esență, prin motivele de recurs, că hotărârea atacată este nelegală și netemeinică, instanța de fond apreciind greșit că dispozițiile actului atacat sunt nelegale în privința definirii termenului de „naștere", întrucât recunoașterea drepturilor prevăzute de art. 6 alin. (1) din O.U.G. nr. 148/2005, pentru fiecare naștere și nu pentru fiecare copil, nu reprezintă o problemă de nelegalitate și nu ridică aspecte de neconstituționalitate.

În acest context, s-a învederat că măsurile de protecție socială prevăzute de dispozițiile art. 6 alin. (1) din O.U.G. nr. 148/2005 și reluate de prevederile hotărârilor de guvern atacate urmăresc îmbunătățirea echilibrului social-economic al familiei, prin susținerea acesteia în vederea creșterii copilului și nu reprezintă măsuri de protecție a copilului așa cum eronat a reținut prima instanță și că dispozițiile actelor normative ce fac obiectul excepției de nelegalitate sunt în deplină concordanță cu dispozițiile legii în vigoare în domeniu și cu cele ale Constituției republicate.

S-a mai precizat că, în realitate, prin demersul său, intimata-reclamantă a urmărit extinderea prevederilor O.U.G. nr. 148/2005 și pentru alte situații decât cele avute în vedere prin dispozițiile acestui act normativ, că prima instanță nu avea competența de a crea, de a abroga sau de a modifica dispozițiile unei legi și de a deveni astfel legislator pozitiv și că nu era permis instanței de fond nici ca prin interpretarea normelor juridice să adauge consecințe contrare legii.

Recursul este nefondat și urmează a fi respins, pentru considerentele ce urmează.

Art. 6 alin. (1) din O.U.G. nr. 148/2005 privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului prevede că indemnizația lunară se cuvine pentru fiecare dintre primele trei nașteri sau, după caz, pentru primii trei copii ai persoanelor aflate în una dintre situațiile prevăzute la art. 5 alin. (2) (persoanele care au adoptat copilul, cărora li s-a încredințat copilul în vederea adopției sau care au copilul în plasament ori în plasament în regim de urgență, precum și persoana care a fost numită tutore).

Definind nașterea într-o manieră contrară literei și spiritului O.U.G. nr. 148/2005 și limitând acordarea drepturilor prevăzute de ordonanța de urgență la numărul nașterilor, prin neluarea în considerare a numărului copiilor vii rezultați din fiecare naștere, art. 2 din H.G. nr. 1825/2005 de aprobare a Normelor metodologice de aplicare a prevederilor O.U.G. nr. 148/2005 și art. 2 și 3 din H.G. nr. 1025/2006 de aprobare a Normelor metodologice de aplicare a aceluiași act normativ contravin prevederilor actului normativ în aplicarea căruia au fost adoptate.

Într-adevăr, O.U.G. nr. 148/2005 se referă la indemnizația lunară ce se cuvine pentru fiecare dintre primele trei nașteri sau pentru primii trei copii ai persoanelor aflate în una din situațiile prevăzute la art. 5 alin. (2) din același act normativ, iar la modul cum s-a definit nașterea prin normele metodologice de aplicare a ordonanței de urgență s-a creat o discriminare nepermisă între copii născuți și cei, de exemplu, adoptați, în sensul că în cazul adopției s-ar primi o indemnizație pentru fiecare copil, în ipoteza în care se adoptă doi gemeni, iar pentru gemenii născuți în cadrul unei familii s-ar acorda o singură indemnizație.

în aceste condiții, apreciind că în mod corect, în exercitarea atribuțiilor jurisdicționale, instanța de fond a reținut că prevederile din actele administrative normative atacate nu sunt conforme cu dispozițiile art. 6 alin. (1) din O.U.G. nr. 148/2005, sentința atacată se privește ca legală și temeinică iar recursul declarat de pârâtul Guvernul României ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile declarate de Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale și de Guvernul României împotriva sentinței civile nr. 43 din 4 martie 2010 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondate.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 mai 2010.