Human trafficking via coerced labor and theft: evidentiary weight of investigative phase testimony versus trial retractions and penalty individualization for recidivist offenders.

Asupra recursurilor de față:

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 157/ 18 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Galați, secția penală, s-au dispus următoarele:

A condamnat pe inculpatul D.N.( fiul lui G. și S., cetățean român, în prezent deținut în Penitenciarul Galați) la pedeapsa principală de 8 (opt ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) ) teza II și lit. b) C. pen. pe o durată de 4 ani, după executarea pedepsei închisorii, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 12 alin. (1) și alin. (2) lit. a) ) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen art. 37 lit. b) C. pen.

În baza art. 71 C. pen. aplică inculpatului D.N. pedeapsa accesorie interzicerii drepturilor prev de art. 64 lit. a) ) teza II și lit. b) C. pen.

A menținut măsura arestării preventive a inculpatului D.N. și, conform art. 88 C. pen., deduce din durata pedepsei reținerea și arestarea preventivă de la data de 21 august 2008 la zi.

A condamnat pe inculpata D.D.( fostă V., fiica lui G. și E., fără antecedente penale), la pedeapsa de (patru) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 12 alin. (1) și alin. (2) lit. a) ) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a) ) C. pen., art. 76 alin. (1) lit. b) și alin. 3 C. pen.

În baza art. 71 C. pen. a aplicat inculpatei D.D. pedeapsa accesorie a interzis drepturile prev de art. 64 lit. a) ) teza II și lit. b) C. pen.

Conform art. 88 C. pen. a dedus din durata pedepsei aplicate inculpatei D.D. reținerea și arestarea preventivă de la data de 21 august 2008 și până la data de 15 octombrie 2008, inclusiv.

În baza disp. art. 861 C. pen., art. 862 C. pen. a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei închisorii, precum și a pedepsei accesorii, aplicate inculpatei D.D. pe durata unui termen de încercare de 6 (șase) ani.

Conform art. 863 alin. (1) C. pen., pe durata termenului de încercare, inculpata D.D. se va supune următoarelor măsuri de supraveghere :

- să se prezinte periodic la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Galați, la datele fixate de acest serviciu;

- să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

- să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele ei de existență.

A atras atenția inculpatei D.D. asupra dispozițiilor art. 864 C. pen. privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

Măsura obligării de a nu părăsi localitatea Tulucești, județul Galați, fără încuviințarea Tribunalului Galați, precum și obligațiile aferente, luată prin încheierea de ședință din data de 9 octombrie 2008 față de inculpata D.D. subzistă până la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.

A dispus confiscarea sumei de 12.660 euro, în echivalent RON la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri, de la inculpații D.N. și D.D..

A menținut măsura asiguratorie luată în cauză, respectiv sechestrul asupra sumei de 5.000 RON dispus prin ordonanța nr. 111/D/P/2008 din 27 august 2008 a D.I.I.C.O.T. - biroul teritorial Galați (filele 397-399 dosar urmărire penală).

A respins cererea de restituire bunuri formulată de inculpații D.N. și D.D..

În baza art. 191 al 1,2 Cpr.pen. obligă pe inculpații D.N. și D.D. la plata a câte 1500 RON, fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a dispune în acest sens, prima instanță a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul nr. 111/ D/ P/ 2008 din 30 septembrie 2008 al Parchetului de pe lângă Înalta de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată Terorism - biroul teritorial Galați s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, inculpaților. D.N. și D.D. pentru săvârșirea infracțiunii continuate de trafic -persoane, prevăzută de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Prin același rechizitoriu s-a dispus disjungerea cauzei în ceea ce privește comiterea infracțiunilor de furt calificat și instigare la furt calificat, de către inculpații D.N. și D.D. și declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Galați.

De asemenea, s-a dispus disjungerea cauzei în ceea ce privește comiterea infracțiunii de respectare a regimului armelor și munițiilor, de către făptuitorul I.N. și declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Piatra Neamț.

S-a mai dispus menținerea sechestrului asiguratoriu asupra sumei de 5.000 RON instituită la data de 27 august 2008.

Examinând actele și lucrările dosarului tribunalul reține următoarele:

Inculpații D.N. și D.D. sunt soți, ambii locuind în casa părinților inculpatului din comuna Tulucești, județul Galați.

Începând cu anul 2001, inculpatul D.N. s-a stabilit în Italia, în localitatea Arezzo, unde în scurt timp a sosit și soția acestuia, inculpata D.D.

Întrucât nu știe carte și nu avea nici o specializare, inculpatul D.N. și-a câștigat existența în Italia în special prin comiterea unor sustrageri de bunuri, pe care ulterior le valorifica către diferite persoane, inclusiv cetățeni români stabiliți în Italia. La comiterea acestor sustrageri de bunuri a participat în mod activ și inculpata D.D., după sosirea acesteia în Italia.

Întrucât inculpatul nu avea posibilitatea să închirieze sau să dețină o locuință pe teritoriul Italiei, inculpata D.D. a fost cea care a închiriat în decursul timpului, în mod succesiv, două imobile pe raza localității Arezzo.

Deoarece veniturile obținute în modalitatea descrisă mai sus erau insuficiente, inculpații fiind hotărâți să construiască o casă în curtea părinților inculpatului, cei doi au luat hotărârea infracțională de a racola diferite persoane de pe raza comunei Tulucești, județul Galați, pe care apoi să le transporte în Italia, unde urmau să le exploateze atât prin însușirea tuturor veniturilor obținute de aceste persoane ca urmare a muncii prestate, cât și prin obligarea acestor persoane la comiterea de infracțiuni.

Inculpații s-au orientat spre racolarea din România a unor persoane cu venituri mici și care doreau să-și găsească de lucru în străinătate, ori către persoane care comiseseră infracțiuni pe teritoriul României, acestea fiind pretabile să comită același gen de fapte și pe teritoriul Italiei.

Metoda de racolare a victimelor era aceea a propunerii găsirii unor locuri de muncă bine plătite în Italia, iar pentru determinarea victimelor inculpații se ofereau să le suporte acestora toate cheltuielile de transport, cazare și alimentație, până la câștigarea primului salariu, când victimele ar fi trebuit să le restituie acestora cheltuielile efectuate.

După ce erau racolate, victimele erau transportate în Italia, în majoritatea cazurilor cu ajutorul martorului I.N., cumătrul celor doi inculpați. În Italia, victimele traficului de persoane erau cazate în locuința închiriată de inculpata D.D., în condiții total improprii, intr-un imobil cu două camere, în care pe lângă inculpați și victime mai locuiau alți doi frați ai inculpatului, o nepoată minoră a inculpatei, precum și copilul minor al celor doi inculpați.

La scurt timp de la sosirea în Italia, inculpații pretindeau de la victime să le restituie datoriile, constând în cheltuielile de transport, cazare și alimentație, fapt imposibil de realizat întrucât victimele plecau din România în baza înțelegerii descrise mai sus, pe care o aveau cu cei doi inculpați.

În aceste condiții, inculpații obligau victimele, fie să lucreze în mod ocazional fără a fi respectate cele mai elementare norme ce reglementează munca în străinătate, fie să comită diferite infracțiuni, în special, sustrageri de bunuri care ulterior erau valorificate de inculpații D.N. și D.D. în folosul lor exclusiv.

Pentru a determina victimele traficului să muncească în folosul lor propriu, ori să accepte sa participe la comiterea de infracțiuni, inculpații au folosit diferite „tehnici", respectiv: deposedarea victimelor de documentele de identificare, exercitarea de violențe ori șantaj. De asemenea aceștia profitau și de prezența în imobil a celor doi frați ai inculpatului, respectiv martorul C.G. și numitul D.S., fiind conștienți că victimele nu ar fi opus nici un fel de rezistență, pe considerentul că cei doi frați ai inculpatului ar fi intervenit în favoarea acestuia, în cazul iscării unui conflict.

În aceste circumstanțe, având în vedere că se aflau într-o țară străină, fără posibilități de a se întreține, ori fără documente de identitate, victimele acceptau să lucreze în folosul exclusiv al celor doi inculpați, ori să participe la comiterea de infracțiuni de pe urma cărora profitau doar inculpații.

O parte a bunurilor obținute de pe urma comiterii de infracțiuni erau valorificate de cei doi inculpați direct în Italia, prin vânzarea lor la un preț mai mic decât cel normal, iar o altă parte erau trimise și valorificate în România, prin intermediul martorului I.N.. Cu ocazia perchezițiilor efectuate la locuința celor doi inculpați și la locuința martorului I.N. au fost găsite și ridicate numeroase bunuri provenite din comiterea de infracțiuni pe teritoriul Italiei. De asemenea, au fost identificate mai multe vehicule, în special motoscutere, valorificate de către inculpați către diferite persoane, declarate ca fiind furate din Italia, în special din regiunea Arezzo.

Activitatea infracțională reținută în sarcina inculpaților s-a desfășurat după cum urmează:

Acționând în scopul racolării de persoane pe care ulterior să le exploateze prin muncă ori prin obligarea la comiterea de infracțiuni în Italia, la data de 18 aprilie 2006 inculpata D.D. s-a deplasat la locuința martorului I.I.D. din comuna Tulucești, județul Galați. Inculpata i-a propus martorului să o însoțească în Italia, unde soțul acesteia D.N. urma să-i găsească un loc de muncă în cadrul unei exploatări silvice. Totodată inculpata D.D. i-a cerut martorului I.I.D. să mai găsească o persoană care să fie interesată să muncească în Italia, asigurându-l că prin intermediul soțului său aveau posibilitatea să-și găsească locuri de muncă bine plătite în domeniul forestier (declarații martor filele 6-12 dosar urmărire penală, filele 131-132 dosar de fond).

Având încredere în susținerile inculpatei și fiind pe de altă parte consătean cu soțul acesteia, cu care se afla de altfel în relații bune, martorul I.I.D. l-a contactat pe martorul L.G. din comuna Tulucești, județul Galați, invitându-l la locuința sa pentru a discuta cu inculpata despre eventuala plecare în Italia.

Întrucât dorea să lucreze în străinătate, martorul L.G. s-a deplasat la locuința martorului I.I.D. unde se afla și inculpata. Aceasta a reiterat propunerea de a merge în Italia și față de acest martor, asigurându-l că prin intermediul inculpatului D.N. urmau să-și găsească locuri de muncă în cadrul unei exploatări silvice, unde urmau să fie remunerați cu 40 euro/zi.

Având în vedere susținerile inculpatei cât și faptul că erau consăteni cu inculpatul D.N., cei doi martori au fost induși în eroare că vor merge în Italia pentru a desfășura activități lucrative în condiții legale, motiv pentru care au acceptat să o însoțească pe inculpata D.D. în această țară. Inculpata a stabilit cu aceștia ca plecarea către Italia să se realizeze a doua zi (declarații martori filele 6-12, 60-66 dosar urmărire penală, filele 131-132, 134-135 dosar de fond).

În data de 19 aprilie 2006 cei doi martori au însoțit-o pe inculpata D.D. în municipiul Galați, unde s-au îmbarcat în cursa regulată ce efectuează transport de persoane pe ruta Galați - Piatra Neamț.

Martorul I.I.D. și-a luat asupra sa suma de 1.000 euro ce provenea din vânzarea unui teren pe raza comunei Tulucești, pentru a-și asigura cheltuielile imediate din țara de destinație.

În municipiul Piatra Neamț, cei trei au fost așteptați de martorul I.N., care i-a îmbarcat într-un autoturism marca O. cu care efectua transport de persoane „la negru" către Italia. La data de 20 aprilie 2006 martorii I.I.D. și L.G. au părăsit România împreună cu inculpata D.D. cu autoturismul înmatriculat sub numărul xxx, condus de martorul I.N., prin P.T.F. Borș (declarații martori filele 6-12, 60-66 dosar urmărire penală, filele 131-132, 134-135 dosar de fond, listing intrări-ieșiri fila 31 dosar urmărire penală).

Cei doi martori au fost transportați de inculpata D.D. în localitatea Arezzo din Italia, fiind cazați în locuința închiriată de aceasta în localitatea susmenționată, în care la acel moment se aflau inculpatul D.N., martorul C.G. și numitul D.S., aceștia din urmă fiind frații inculpatului.

Imediat ce au ajuns în locuință inculpatul D.N. i-a cerut martorului I.I.D. să-i predea suma de 900 euro pentru a achita transportul, chiria anticipată pentru două luni, precum și costul alimentelor ce urmau a fi consumate în această perioadă. Având în vedere situația în care se afla, martorul i-a dat inculpatului suma solicitată.

Totodată, pentru a avea control asupra lor, inculpatul D.N. le-a cerut celor doi martori să-i predea pașapoartele.

După ce le-a luat pașapoartele inculpatul D.N. le-a spus celor doi martori că nu aveau voie să părăsească imobilul în care erau cazați fără acordul său și că le va reține pașapoartele „pentru a nu avea probleme" (declarații martori filele 6-12, 60-66 dosar urmărire penală).

Inculpatul D.N. nu a efectuat nici un demers pentru a le găsi locuri de muncă martorilor I.I.D. și L.G., ținându-i practic sechestrați pe aceștia în locuința din Arezzo și obligându-i să desfășoare diferite activități în gospodărie. În mod regulat cei doi martori erau amenințați de inculpatul D.N. cu o bâtă de baseball, pentru ca aceștia să îndeplinească cererile celor doi inculpați.

După aproximativ zece zile de la sosirea celor doi martori în Italia inculpatul D.N. a plecat în România, martorii I.I.D. și L.G. rămânând sub supravegherea inculpatei D.D.. Aceasta din urmă a profitat pentru a-i ține sub control pe cei doi martori de prezența în imobil a fraților inculpatului D.N., respectiv martorul C.G. și numitul D.S.

Totodată aceasta profita de faptul că pașapoartele celor doi martori se aflau în posesia sa, de faptul că aceștia se aflau într-o țară străină a cărei limbă nu o cunoșteau cât și de faptul că inculpatul D.N. instituise o stare de teroare în imobil amenințându-i pe cei doi martori în mod frecvent cu bătaia.

De asemenea, celor doi martori le-au fost luate telefoanele mobile pentru ca aceștia să nu-și poată contacta familiile în România cărora să le povestească ceea ce se întâmpla în Italia (declarații martori filele 6-12, 60-66 dosar urmărire penală).

La plecarea în România inculpatul D.N. a luat cu sine un motoscuter, care fusese furat de acesta de pe raza localității Arezzo, cu două zile înainte de plecare.

Cei doi martori au perceput în mod nemijlocit că pe timpul nopții martorul C.G. și numitul D.S. lipseau frecvent din locuință, timp în care comiteau sustrageri de bunuri.

După aproximativ o lună, inculpatul D.N. a revenit la locuința din Arezzo Italia însoțit de alte două victime ale traficului de persoane, respectiv N.P. și P.D. (declarații martori filele 6-12, 60-66 dosar urmărire penală, filele 131-132, 134-135 dosar de fond).

La scurt timp de la revenirea sa în Italia inculpatul D.N. le-a spus martorilor I.I.D. și L.G. că pentru a-și plăti chiria și alimentele trebuiau să comită împreună cu el furturi de pe raza localității Arezzo, bunurile urmând a fi valorificate ulterior de inculpat.

Pentru a fi mai convingător inculpatul D.N. i-a amenințat pe cei doi martori cu bătaia, în cazul în care aceștia ar fi refuzat să participe la comiterea furturilor.

Întrucât martorul L.G. a refuzat propunerea inculpatului, refuzând să participe la comiterea furturilor și reproșându-i că fusese indus în eroare cu privire la activitățile ce urmau a fi desfășurate în Italia, inculpatul D.N. l-a lovit pe acesta, fapt perceput în mod nemijlocit și de martorul I.I.D.

În aceste circumstanțe, având în vedere și faptul ca se aflau într-o țară străină a cărei limba nu o cunoșteau, fără documente de identitate și fără mijloace de subzistență, martorii au acceptat să-l însoțească pe inculpatul D.N. și să comită împreună cu acesta mai multe furturi pe raza localității Arezzo (declarații martori filele 6-12, 60-66 dosar urmărire penală).

Astfel, cei doi martori l-au însoțit pe inculpatul D.N., pe timp de noapte la un șantier de construcții de pe raza localității susmenționate de unde prin efracție au fost sustrase mai multe scule (bormașina, flex, truse mecanice, etc), bunuri care au fost ascunse și ulterior valorificate de inculpat.

Martorii I.I.D. și L.G. l-au însoțit pe inculpatul D.N. și cu ocazia sustragerii, pe timp de noapte a unui motoscuter de pe raza localității Arezzo, vehicul care ulterior a fost valorificat de inculpat.

Inculpatul D.N. le-a cerut martorilor I.I.D. și L.G. să-l însoțească la o fermă din apropierea localității Arezzo, de unde aceștia au sustras o bovină, care a fost tăiată și tranșată după care a fost transportată la locuința inculpaților, unde a fost consumată în timp (declarații martori filele 6-12, 60-66 dosar urmărire penală).

Ulterior, prin intermediul unei cunoștințe, inculpatul D.N. a făcut demersurile necesare ca martorii I.I.D. și L.G. să fie primiți la muncă „la negru" pe un șantier de construcții, cei doi martori realizând că urmau să fie remunerați cu suma de 50 de euro pe zi.

Martorul I.I.D. a lucrat ca muncitor necalificat pe șantierul de construcții o perioadă de circa 9 zile pentru care ar fi trebuit să primească 450 de euro, însă inculpatul D.N., în înțelegere cu șeful șantierului, ridica toate drepturile bănești cuvenite acestuia, fără ai da vreun ban (declarații martori filele 6-12, 60-66 dosar urmărire penală, filele 131-132, 134-135 dosar de fond).

Nemaisuportând situația în care se afla martorul I.I.D. s-a hotărât să iasă de sub influența celor doi inculpați, însă acest lucru era foarte dificil întrucât era ținut permanent sub observație de inculpații D.N. și D.D.

La un moment dat, în timp ce o însoțea pe inculpata D.D. la cumpărături, martorul I.I.D. a profitat de neatenția acesteia și a sunat-o de la un telefon public pe mama sa, martora I.L., căreia i-a povestit sumar cele întâmplate în Italia și i-a cerut sâ-l sune pe inculpatul D.N. în Italia și să-i spună că sora sa era grav bolnavă, fapt care reclama prezența de urgență în România a martorului (declarații martori filele 6-12, 33-41 dosar urmărire penală, filele 131-132,133 dosar de fond).

Martora I.L. l-a contactat telefonic pe inculpatul D.N., căruia i-a spus ceea ce îi ceruse fiul său, cerându-i totodată să-l trimită pe acesta în România.

Probabil, temându-se că va fi denunțat autorităților inculpatul D.N. l-a tactat pe martorul I.N. căruia i-a cerut ca la următorul său drum în Italia să treacă pe la locuința sa din Arezzo, pentru a trimite în România unul dintre motoscuterele furate, ocazie care să-l transporte spre țară și pe martorul I.I.D.

Martorul I.I.D. a fost îmbarcat de inculpatul D.N. în microbuzul martorului I.N. (declarații martor filele 6-12, 33-41 dosar urmărire penală, filele 131-132,133 dosar de fond).

Între timp, inculpatul D.N. a aflat de la rudele sale din România că sora martorului I.I.D. nu era bolnavă, motiv pentru care l-a sunat pe martorul I.N., ce se afla deja pe teritoriul Austriei, cerându-i să-l debarce cu proxima ocazie pe martorul I.I.D. Martorul I.N. nu a respectat cererea inculpatului transportând-o pe victima traficului de persoane până în localitatea Piatra Neamț.

Martorul I.I.D. i-a povestit mamei sale, martora I.L. cele întâmplate în Italia. Cu această ocazie martorul a aflat de la mama sa că inculpatul D.N. i-a vândut tatălui său, în perioada în care a revenit în România, un motoscuter cu suma de 2.500 RON (declarații martor filele 6-12, 33-41 dosar urmărire penală, filele 131-132,133 dosar de fond).

După revenirea sa în România, martorul I.I.D. a fost amenințat în mod repetat de inculpatul D.N., care i-a spus că în cazul în care va povesti cuiva cele întâmplate în Italia va da foc la casa și autoturismul părinților săi.

În urma verificărilor efectuate s-a stabilit că motoscuterul vândut de inculpatul D.N. tatălui martorului I.I.D. este furat din localitatea Arezzo - Italia.

În acest timp martorul L.G. a muncit pe șantierul de construcții din localitatea Arezzo circa 15 zile, toți banii obținuți, circa 750 de euro, fiind ridicați de la șeful șantierului, direct de inculpatul D.N. (declarații martor filele 60-66 dosar urmărire penală, filele 134-135 dosar de fond).

Martorul L.G. a perceput în mod nemijlocit cum inculpatul l-a bătut pe martorul N.P. întrucât acesta refuza să-l însoțească la comiterea de furturi.

Întrucât nu primea nici un ban, din cei obținuți ca urmare a muncii prestate pe șantier, martorul L.G. a refuzat să mai meargă la muncă ori să-l însoțească pe inculpat la comiterea de furturi, fapt ce l-a enervat pe inculpatul D.N., care i-a aplicat martorului o nouă corecție (declarații martor filele 60-66 dosar urmărire penală).

Ca urmare a faptului că în ciuda corecției aplicate martorul a refuzat să muncească ori să fure inculpatul D.N. a acceptat să-l trimită pe acesta în România, prin intermediul martorului I.N.

Inculpatul i-a restituit martorului pașaportul și l-a îmbarcat în microbuzul martorului I.N. cu destinația România, amenințându-l că în cazul în care îl va denunța autorităților îl va omorî pe el și familia lui și îi va incendia casa părintească (declarații martor filele 60-66 dosar urmărire penală, filele 134-135 dosar de fond).

Susținerile martorilor I.I.D. și L.G., din cursul cercetării judecătorești, în care au arătat că nu au fost obligați să meargă la furat cu inculpatul D.N., că acesta nu le-ar fi luat pașapoartele, că nu i-ar bătut și amenințat, precum și declarația martorei I.L. în care a arătat că fiul ei nu i-a spus că a fost la furat cu inculpatul, vor fi înlăturate întrucât schimbarea declarației date în faza urmăririi penale s-a datorat faptului că celor doi martorilor I.L. și L.G. le este frică de inculpatul D.N. (filele 133. 135 dosar de fond), iar martorul I.I.D. nu a motivat convingător revenirea față de declarația dată în faza urmăririi penale. Susținerea acestuia că declarația i-ar fi fost dictată de organele de urmărire penală, care l-ar fi amenințat că o să-i aplice o amendă de 60 milioane vechi, nu este de natură să-l influențeze pe martor să declare un fapt dacă acesta nu ar fi fost.

Printre persoanele exploatate de inculpații D.N. și D.D. în Italia se numără și martorul N.P. din comuna Tulucești, județul Galați.

Întrucât avea o situație materială precară, martorul dorea să muncească în străinătate fapt pe care l-a comunicat mai multor consăteni, printre care și numitului D.S., fratele inculpatului D.N. Sus-numitul i-a spus martorului că fratele său D.N. îi putea găsi un loc de muncă în Italia sens în care la începutul lunii mai 2006 le-a făcut celor doi cunoștință.

Inculpatul D.N. l-a asigurat că îi putea găsi un loc de muncă bine plătit în domeniul construcțiilor, în Italia, că îl va ajuta cu cazarea și celelalte cheltuieli până ce urma să obțină primul salariu din care trebuia să-i ramburseze cheltuielile efectuate. Inculpatul i-a spus martorului ca urma să câștige aproximativ 2.000 euro/ lună (declarații martor filele 87-99 dosar urmărire penală, filele 136-137 dosar de fond).

Având încredere în susținerile inculpatului, cu care era consătean, martorul N.P. a acceptat să-l însoțească pe acesta în Italia.

În același timp inculpatul D.N. l-a contactat pe martorul P.D. din aceeași comună căruia i-a propus să-i găsească un loc de munca în Italia, asigurându-l că îl ajuta cu banii de transport, cu cazarea și celelalte cheltuieli până ce martorul primea primul salariu din care urma să-i ramburseze aceste cheltuieli.

Fiind încântat de propunerea făcută și de ajutorul promis și sperând că în Italia va obține venituri peste cele obținute în România martorul a acceptat propunerea inculpatului D.N., comunicându-i însă acestuia că nu deținea pașaport. Inculpatul i-a cerut martorului să-și facă pașaport, urmând ca acesta din urmă să-l contacteze după obținerea documentului de călătorie.

Martorul P.D. a făcut demersurile necesare obținerii pașaportului după care l-a contactat pe inculpatul D.N., căruia i-a comunicat că era pregătit de plecare.

Inculpatul D.N. s-a întâlnit cu martorii N.P. și P.D. care i-a condus în municipiul Galați, de unde cu o cursă regulată ce făcea transport de persoane i-a transportat pe aceștia până în municipiul Piatra Neamț, unde erau așteptați de martori I.N.

Martorul I.N. i-a îmbarcat pe inculpat și cei doi martori în microbuzul său marca O., aceștia ieșind din România la data de 09 iunie 2006 prin P.T.F. Borș, fiind transportați apoi până în localitatea Arezzo din Italia (declarații martor filele 87-99, 139-154 listing intrări-ieșiri fila 422 dosar urmărire penală, filele 136-137 dosar de fond).

Pe drum inculpatul D.N. le-a cerut martorilor să-i dea suma de 400 euro, care ar fi reprezentat contravaloarea transportului acestora, amenințându-i că în caz contrar le va reține pașapoartele.

Întrucât martorii nu aveau asupra lor vreo sumă de bani, iar conform înțelegerii inițiale transportul trebuia suportat de inculpat, acesta din urmă le-a ridicat pașapoartele. Inculpatul a procedat în acest mod pentru a avea, în Italia, controlul asupra celor doi martori.

După debarcarea din microbuz, martorii N.P. și P.D. au fost conduși de inculpatul D.N. la locuința închiriată de inculpata D.D. în localitatea susmenționată. In locuință se mai aflau la acel moment și martorii I.I.D. și L.G., fapt perceput în mod nemijlocit de martorii N.P. și P.D. (declarații martor filele 87-99, 139-154 dosar urmărire penală, filele 136-137 dosar de fond).

În ziua următoare sosirii în Italia inculpatul D.N. a făcut demersurile necesare pentru ca martorul P.D. să lucreze ca muncitor necalificat pe un șantier de construcții, într-o echipă condusă de un prieten de-al său. Conform înțelegerii martorul P.D. trebuia să primească o remunerație cuprinsă între 40 și 50 de euro pentru o zi de munca, însă acesta nu a primit niciodată sumele cuvenite, toate drepturile bănești fiind primite de inculpatul D.N. de la șeful echipei, cu care astfel cum am precizat era prieten.

Martorul P.D. primea de la șeful echipei doar „banii de chirie", reprezentând suma de 150 euro, care era luată tot de inculpatul D.N., în contul faptului că martorul locuia în imobilul închiriat de inculpata D.D. (declarații martor filele 139-154 dosar urmărire penală).

Încă de la sosirea în imobil, inculpatul D.N. le-a spus martorilor N.P. și P.D. că pașapoartele acestora vor rămâne la el până ce aveau să-i achite integral banii de chirie, transport și alimente.

Din discuțiile purtate în imobil, martorii N.P. și P.D. au înțeles că și celorlalți doi martori, respectiv I.I.D. și L.G. le fuseseră luate pașapoartele de către inculpat.

După două zile de la sosirea în Italia inculpatul a făcut demersurile necesare ca și martorul N.P. să fie primit ca muncitor necalificat într-o echipă condusă de un prieten de-al său, identificat doar sub numele de „A." din localitatea Râmnicu Sărat. Din discuțiile purtate martorul N.P. a înțeles că urma să primească pentru munca prestată o remunerație de 1.450 euro/ lună. Martorul a lucrat circa 5 săptămâni, perioadă în care ar fi trebuit sa obțină circa 2.000 de euro însă acesta nu a primit niciodată banii cuveniți, aceștia fiind ridicați de la șeful echipei de inculpatul D.N. (declarații martor filele 87-99 dosar urmărire penală, filele 136-137 dosar de fond).

La scurt timp inculpatul D.N. i-a spus martorului N.P. că pentru a-și plăti mai repede datoriile pe care le avea față de el trebuia să-l însoțească la comiterea unor furturi, bunurile obținute astfel urmând a fi valorificate de inculpat.

Martorul N.P. a refuzat, inițial, să-l însoțească pe inculpatul D.N. la comiterea de furturi motiv pentru care a fost lovit de acesta cu o bâtă de baseball în cap. În seara următoare inculpatul i-a cerut din nou, în mod imperios martorului N.P. să-l însoțească la comiterea unor sustrageri de bunuri, amenințându-l că în cazul în care persista în refuz urma să-l omoare.

Având în vedere corecția primită în ziua anterioară, amenințările proferate de inculpat cât și faptul că se afla într-o țară străină a cărei limbă nu o cunoștea și fără posibilități de întreținere martorul a acceptat să-l însoțească pe inculpatul D.N. la furturile pe care acesta urma să le comită.

Astfel, martorul N.P. l-a însoțit pe inculpatul D.N. la sustragerea pe timp de noapte și din loc public a unui motoscuter care a fost vândut apoi, de către acesta din urma, șefului echipei de muncitori, împreună cu care martorul își desfășura activitatea pe timpul zilei. Martorul l-a mai însoțit pe inculpat și la sustragerea unor bunuri, prin efracție și pe timp de noapte, dintr-o baracă muncitorească a unui șantier de construcții.

Nemaidorind să participe la comiterea unor infracțiuni de furt, martorul N.P. a protestat, situația în care inculpatul D.N. l-a amenințat că îl omoară iar, pentru a fi mai convingător, a scos un pistol pe care l-a îndreptat către martor. În aceste circumstanțe martorul a acceptat să-l însoțească din nou pe inculpat, cu ocazia sustragerii unui motoscuter din apropierea gării Arezzo - Italia (declarații martor filele 87-99 dosar urmărire penală).

Martorul N.P. i-a solicitat șefului de echipă la care lucra să-i dea suma de 2 euro pentru a-și cumpăra țigări, fapt ce a ajuns la cunoștința inculpatului D.N. Nedorind să piardă vreo sumă de bani dintre cele câștigate de către martor, inculpatul i-a aplicat acestuia lovituri cu pumnii și picioarele, obținând de la martor 10 euro.

Situația martorului a ajuns și la cunoștința șefului de echipă, iar la insistențele acestuia inculpatul D.N. a fost de acord să îi dea drumul martorului N.P. să plece motiv pentru care, la sfârșitul lunii iulie 2006, inculpatul l-a scos pe acesta din casă, fără a-i da vreun ban ori pașaportul. În aceste condiții, martorul a continuat să lucreze în folos propriu timp de aproximativ o săptămână, pe șantierul de construcții din Arezzo, interval în care a câștigat suma de aproximativ 300 de euro. În acest interval, prin intermediul patronului la care lucra, martorul N.P. a reușit să-și recupereze pașaportul de la inculpatul D.N., fiind însă nevoit să-i plătească acestuia din urmă suma de 250 euro pentru document și călătorie (declarații martor filele 87-99 dosar urmărire penală, filele 136-137 dosar de fond).

Martorul N.P. a perceput în mod nemijlocit că și martorii I.I.D. și L.G. erau exploatați de către inculpații D.N. și D.D., care își însușeau practic toate veniturile obținute de aceștia prin muncă, determinându-i totodată să participe la comiterea unor sustrageri de bunuri de pe raza localității Arezzo, bunuri care apoi valorificate de inculpați prin intermediul cunoștințelor ce le aveau în Italia.

După revenirea sa în România, martorul N.P. i-a povestit cele întâmplate în Italia mamei sale, martora N.F. (declarații martori filele 87-99,113-126 dosar urmărire penala, filele 136-137, 138 dosar de fond).

Cu ocazia unei vizite în România inculpatul D.N. l-a căutat pe martorul N.P. la locuința sa din comuna Tulucești, județul Galați, proferând amenințări cu moartea la adresa acestuia. Ca urmare a acestui fapt martorul a plecat de la locuința deplasându-se în municipiul Bârlad, precum și în alte localități (Viile, Șivița), unde a stat ascuns până ce a aflat că inculpatul a plecat din nou în Italia (declarații martor filele 87-99 dosar urmărire penală, filele 136-137 dosar de fond).

Susținerile martorilor N.P. și N.F., din cursul cercetării judecătorești, în care au arătat: N.P. - că nu ar fi fost la furat cu inculpatul fiind obligat de acesta și N.F. - că fiul ei nu i-a spus ca a fost la furat cu inculpatul, vor fi înlăturate întrucât schimbarea declarației date în faza urmăririi penale s-a datorat faptului că celor doi martori le este frică de inculpatul D.N. (filele 136-137,138 dosar de fond).

Și martorul P.D., ca urmare a amenințărilor exercitate, cât și ca urmare a faptului că se afla într-o țară străină, a cărei limbă nu o cunoștea, fără documente de identitate posibilități de întreținere, a fost nevoit să-i însoțească pe inculpații D.N. și D.D. la sustragerea unui număr de opt motoscutere de pe raza localității Arezzo, care au fost valorificate apoi, de către aceștia din urma, în folosul lor exclusiv.

La sfârșitul lunii iulie 2006, inculpatul D.N. a plecat în România, martorul P.D. continuând să muncească în acest timp pe șantierul de construcții, fără a primi vreun ban, de supravegherea acestuia ocupându-se însă inculpata D.D.

La scurt timp, martorul P.D. a fost contactat de inculpat, care i-a comunicat că „îi va face o surpriză", precizându-i că urma să vină în Italia, însoțit de fiul martorului, P.F.M. (declarații martor filele 139-154 dosar urmărire penală).

Martorul P.F.M. a fost contactat de inculpatul D.N., la revenirea în România, promițându-i obținerea unui loc de muncă sigur în Italia, unde urma să desfășoare activități lucrative împreună cu tatăl său, P.D..

După mai multe discuții, pe parcursul cărora a fost asigurat că nu vor fi probleme în Italia și că inculpatul se va ocupa de toate cele necesare obținerii locului de muncă, martorul P.F.M. a acceptat să plece spre Italia, împreună cu inculpatul D.N.

La data de 29 iulie 2006, martorul P.F.M. a părăsit România împreună cu inculpatul D.N., în autoturismul înmatriculat sub numărul yyy, prin P.T.F Nădlac, fiind transportat de către inculpat în imobilul închiriat de soția sa, D.D., în localitatea Arezzo din Italia.

La momentul sosirii în Italia, martorul P.F.M. a avut o discuție cu tatăl său, martorul P.D., pe parcursul căreia acesta din urmă i-a povestit că era obligat să muncească în folosul exclusiv al inculpaților D.N. și D.D. și că, pe deasupra, era obligat să participe și la diverse sustrageri de bunuri împreună cu cei doi inculpați.

A doua zi, după ce a ajuns în Italia, inculpatul D.N. i-a cerut martorului P.F.M. să-l însoțească pe raza localității Arezzo, în scopul sustragerii unui motoscuter. Pentru a-l determina să facă acest lucru, inculpatul i-a spus martorului că, în acest mod, urma să-și plătească transportul până în Italia. Cei doi au sustras motoscuterul vizat, care a fost depozitat pentru o scurtă perioadă în imobilul din Arezzo deținut de cei doi inculpați și valorificat în folosul exclusiv al acestora.

După aproximativ 5-6 zile de la sosirea în Italia a martorului, inculpatul D.N. i-a cerut acestuia pașaportul drept garanție pentru plata ulterioară a cheltuielilor reprezentând chiria, întreținerea și alimentele.

Martorul a fost determinat de inculpat, sub diferite moduri, ca timp de o lună de zile să participe în mod frecvent la sustragerea unor bunuri constând în motoscutere ori diferite scule de pe șantierele de construcție. Toate bunurile sustrase erau apoi valorificate de inculpații D.N. și D.D. în folosul lor exclusiv.

Martorul P.F.M. a perceput în mod nemijlocit faptul că tatăl său, martorul P.D., era exploatat de cei doi inculpați care își însușeau totalitatea veniturilor obținute de acesta din activitatea prestată pe șantierul de construcții.

La un moment dat, martorul P.F.M. a primit o sumă de bani de la mama sa, P.M., care lucra în acea perioadă în Italia, fără a-i aduce la cunoștință acest lucru inculpatului D.N. Inculpatul D.N. a aflat despre acest lucru, motiv pentru care l-a lovit pe martor, deposedându-l și de banii pe care-i primise.

În cursul lunii septembrie 2006, la insistențele martorului P.D., inculpatul D.N. i-a permis martorului P.F.M. să plece din locuința sa, fără însă a-i restitui acestuia pașaportul. Martorul a reușit să-și găsească de lucru, pe un șantier din localitatea Florența din Italia, iar după un timp tatăl său, martorul P.D., a reușit să-i recupereze pașaportul de la inculpata D.D., fiind însă obligat ca pentru acest document să-i remită acesteia suma de 300 euro.

În perioada următoare, martorul P.F.M. s-a întâlnit în mod cu totul întâmplător cu inculpatul D.N., care a proferat diferite amenințări la adresa martorului, spunându-i că îi era dator cu diferite sume de bani întrucât locuise în imobilul său și nu i-ar fi achitat cheltuielile legate de cazare și alimentație.

Martorul P.D. a continuat să fie exploatat prin muncă de către cei doi inculpați până la data de 15 noiembrie 2006 când a fost sechestrat în locuință de către inculpatul D.N., care l-a deposedat prin forță de telefonul mobil. În aceeași zi, inculpatul l-a îmbarcat pe martor în microbuzul martorului I.N., solicitându-i acestuia din urmă să-l transporte până în municipiul Piatra Neamț. Pe tot parcursul deplasării, pașaportul martorului P.D. s-a aflat în posesia martorului I.N., care i l-a restituit abia în municipiul Piatra Neamț.

Martorul P.D. a precizat că suma ce le-a profitat celor doi inculpați ca urmare a muncii sale este de 5.200 euro. Din probatoriile administrate rezultă că martorul P.F.M. a lucrat o perioadă cu tatăl său în construcții obținând circa 2.000 de euro, bani ce au fost ridicați de inculpatul D.N. (declarații martori filele 139-154, 171-193, listing intrări-ieșiri fila 195 dosar urmărire penală).

Printre victimele exploatate în Italia de inculpații D.N. și D.D., în cursul anului 2007 se numără și martorii D.I. și C.M., ambii consăteni cu inculpatul.

Martorul D.I. îl cunoaște de mai mult timp pe inculpat, iar în cursul anului 2007, acesta din urmă, l-a angajat pe martor pentru a efectua o lucrare la imobilul aflat în construcție în comuna susmenționată. Pentru această lucrare, inculpatul i-a dat martorului o arvună de 500 de euro.

Constatând că martorul are cunoștințele necesare în domeniul construcțiilor, inculpatul a hotărât să-l exploateze și pe acesta, în Italia, prin însușirea veniturilor pe care acesta urma să le obțină. Astfel, cu ocazia unei deplasări în România în cursul lunii mai 2007, inculpatul D.N. l-a contactat pe martorul D.I. propunându-i să meargă împreună în Italia, unde îi putea găsi un loc de muncă în domeniul construcțiilor. Inculpatul l-a asigurat pe martor că el va suporta toate cheltuielile legate de transport, cazare și alimentație, urmând ca acesta din urmă să i le restituie după obținerea primului salariu. Având în vedere faptul că nu avea o ocupație stabilă și că dorea să câștige venituri din munca în străinătate, cât și asigurările date de inculpat, martorul a acceptat propunerea acestuia.

Tot în cursul lunii mai 2007 inculpatul D.N. l-a abordat pe martorul C.M., căruia i-a propus să-l însoțească în Italia unde urma să îi găsească un loc de muncă bine plătit în domeniul construcțiilor. Ca și în cazul precedentului martor, inculpatul l-a asigurat pe martorul C.M. că urma să suporte toate cheltuielile legate de transport, cazare și alimentație și că acesta din urmă trebuia să i le restituie după obținerea primului salariu.

Având în vedere faptul că abia se eliberase din penitenciar, că nu avea ocupație, cât și asigurările date de inculpat, martorul a acceptat să plece împreună cu acesta în Italia, în speranța obținerii unui loc de muncă.

În data de 22 mai 2007, inculpatul D.N. s-a întâlnit cu cei doi martori pe raza comunei Tulucești, județul Galați, după care s-a deplasat împreună cu aceștia în municipiul Galați de unde, cu o cursă regulată ce efectua transport de persoane, au mers până în municipiul Piatra Neamț unde erau așteptați de cumătrul inculpatului, martorul I.N..

Cei doi martori și inculpatul s-au îmbarcat în microbuzul martorului I.N. care i-a transportat până în localitatea Arezzo din Italia, unde erau așteptați de inculpata D.D., care i-a cazat în imobilul închiriat pe numele său.

În ziua următoare, la locuința celor doi inculpați a venit un prieten al inculpatului, cetățean român, care a discutat cu acesta din urmă și cu martorul D.I. despre posibili' efectuării unei lucrări de construcții într-o localitate din apropiere.

Cu aceeași ocazie, în prezența prietenului său, inculpatul i-a cerut martorului D.I. să-i dea suma de 150 euro ce reprezenta contravaloarea transportului pe relația Piatra Neamț - Arezzo. Întrucât nu avea bani asupra sa, înțelegerea fiind ca toate cheltuielile să-i fie plătite inculpatului după obținerea primului salariu, martorul a fost nevoit să împrumute de la prietenul inculpatului 120 de euro, în contul lucrării ce urma să se efectueze. Banii primiți au fost dați inculpatului D.N.

Martorul D.I. a început să lucreze în domeniul construcțiilor, în echipa prietenului inculpatului, timp în care a perceput în mod nemijlocit faptul că inculpatul și martorii C.M. și C.G. comiteau furturi de pe raza localității Arezzo, iar bunurile provenite din aceste infracțiuni erau valorificate de către inculpat și frații acestuia în folosul lor exclusiv.

Martorul D.I. a lucrat în echipa prietenului inculpatului timp de aproximativ o săptămână, perioadă în care nu a primit nici un ban.

După aproximativ o săptămână, inculpatul D.N. a făcut demersurile ca martorul D.I. să fie primit la muncă în echipa unui cetățean italian, prieten al acestuia. Martorul D.I. a lucrat în echipa cetățeanului italian timp de două zile, perioadă în care a câștigat suma de 100 euro, bani ce au fost luați integral de inculpatul D.N., în contul unei datorii de 750 euro pe care pretindea că martorul ar fi avut-o la el.

Martorul a lucrat în total în Italia aproximativ 12 zile, interval în care urma să primească suma de 800 euro, bani care i-au fost luați însă de inculpatul D.N.

Având în vedere situația în care se afla și realizând faptul că nu va obține nici un ban pentru sine, martorul D.I. a luat hotărârea de a pleca din locuința celor doi inculpați dorind însă ca mai întâi să-și achite datoria față de aceștia.

În acest scop, martorul l-a contactat telefonic pe cumnatul său, ce se afla în localitatea Bologna, cerându-i să vină să-l ia din localitatea Arezzo și totodată să aducă cu sine suma de 500 euro, pentru a-i achita diferența de datorie inculpatului. Martorul a stabilit cu cumnatul său să se întâlnească în gara Arezzo.

Având în vedere această înțelegere, martorul a plecat spre gara Arezzo, fără a-i comunica acest lucru inculpatului, practic fugind din locuința acestuia. În timp ce se afla în gară așteptându-l pe cumnatul său, martorul D.I. a fost găsit de inculpatul D.N. martorii C.G. și C.M. și de numitul D.S. - fratele inculpatului.

Realizând intenția martorului D.I. de a plecat de sub influența sa, inculpatul D.N. a proferat amenințări la adresa acestuia, iar numitul D.S. i-a aplicat mai multe lovituri cu pumnii. Apoi l-au condus pe martorul D.I. în apropiere de parcul de lângă gara Arezzo, unde s-au întâlnit cu cumnatul martorului, ce a venit însoțit de o altă persoană.

Întrucât rudele martorului D.I. nu aveau asupra lor suma de 500 euro, inculpatul a devenit din nou violent, fapt care a determinat o rudă a martorului să ceară cu împrumut de la un apropiat suma de 500 euro. Martorul D.I. i-a dat inculpatului suma de 500 euro, după care acesta i-a permis să plece.

Totodată, martorul D.I. i-a reproșat inculpatului faptul că îi fuseseră luați banii obținuți ca urmare a muncii prestate, însă acesta i-a replicat că îi va sechestra copilul dacă va continua să-i ceară această sumă de bani.

Inculpatul D.N. nu a făcut nici un demers pentru ca martorul C.M. să desfășoare vreo activitate lucrativă. După aproximativ cinci zile de la sosirea martorului în Italia, inculpatul D.N. i-a spus că „a venit vremea să-i facă plata", în sensul că martorul trebuia să-i achite cheltuielile de transport, cazare și alimentație. Întrucât nu avea nici un ban asupra sa și având în vedere înțelegerea făcută anterior plecării din țară, martorul i-a comunicat inculpatului că se află în imposibilitatea de a-i da vreun ban.

În aceste circumstanțe, inculpatul D.N. i-a spus martorului C.M. că pentru a-și putea achita datoriile, trebuia să-l însoțească la comiterea unor furturi pe raza localității Arezzo. Martorul a refuzat să-l însoțească pe inculpat la comiterea de furturi, însă acesta din urmă i-a spus că în cazul în care persista în refuz, urma să-l alunge din casă și l-a amenințat cu bătaia și moartea, spunându-i textual că „familia a știut când ai plecat, dar nu are să știe dacă te mai întorci".

Având în vedere situația în care se afla, respectiv fără mijloace de întreținere și într-o țară străină a cărei limbă nu o cunoștea, martorul C.M. a acceptat să-l însoțească pe inculpatul D.N. la comiterea unor infracțiuni de furt de pe raza localității Arezzo ori din împrejurimile acestei localități.

Astfel, martorul l-a însoțit pe inculpat la sustragerea pe timp de noapte și prin efracție a unor scule din cadrul unei exploatări silvice. Bunurile provenite din comiterea acestei fapte au fost valorificate de inculpat în folosul său exclusiv.Nedorind să mai participe la comiterea unor astfel de fapte, martorul C.M. a pretins că este bolnav o perioadă de timp, motiv pentru care inculpatul nu i-a mai cerut un timp să-l însoțească la comiterea de furturi.

Martorul a perceput în mod nemijlocit că, în fiecare noapte, inculpatul împreună cu frații săi C.G. și D.S. comiteau furturi de pe raza localității Arezzo ori din împrejurimi. Inculpatul a continuat să facă presiuni asupra martorului pentru a-l determina să participe în continuare la comiterea de furturi, cerându-i în mod insistent să-i achite datoriile și amenințându-l că, în cazul în care nu făcea acest lucru, urma să-l lovească și „să-l lase pe drumuri". Martorul a cedat presiunilor inculpatului D.N. și l-a însoțit pe acesta, pe timp de noapte, la sustragerea unor produse alimentare și a unei sume de bani din interiorul unei fabrici de produse lactate din apropierea localității Arezzo. Bunurile sustrase au fost valorificate de inculpat în folosul său exclusiv.

Martorul C.M. a perceput în mod nemijlocit faptul ca martorul D.I. era exploatat de inculpatul D.N., care își însușea totalitatea veniturilor obținute de acesta ca urmare a muncii depuse pe șantierele de construcții. Totodată, martorul C.M. a asistat la momentul în care inculpatul D.N., împreună cu mai multe persoane, l-a găsit pe martorul D.I. în gara din localitatea Arezzo, amenințându-l pe acesta că îl omoară dacă pleacă de sub influența sa, fără a-și fi achitat așa-zisele datorii.

Realizând faptul că se afla într-un real pericol în locuința inculpaților, martorul C.M. s-a hotărât la rândul său să scape de sub influența acestora. În acest sens, profitând de faptul că într-una din nopți, inculpatul D.N. lipsea de la locuință, fiind plecat la furat, martorul C.M. a fugit din locuință. Martorul a sustras o bicicletă de pe raza localității Arezzo, cu care intenționa ulterior să ajungă la o rudă de-a sa din Roma, localitate aflată la aproximativ 300 de kilometri.

Martorul a mers cu bicicleta aproximativ 60 de kilometri, până în apropierea unei stâni, unde a întâlnit un alt cetățean român care lucra ca cioban. Prin intermediul acestui cetățean român, martorul C.M. s-a angajat la acea stână, unde a muncit timp de aproximativ două săptămâni, până când a reușit să obțină banii necesari revenirii în România (declarații martori filele 196-209, 225-237 dosar urmărire penală, filele 139,166 dosar de fond).

Susținerile martorului D.I., din cursul cercetării judecătorești, în care a arătat că martorul C.M. ar fi muncit vreo 2 zile și că nu știe dacă acesta a fost la furat cu inculpatul D.N. și frații săi vor fi înlăturate întrucât acesta nu a motivat credibil revenirea fața de declarația dată în faza urmăririi penale. Faptul că cineva (fără a indica cine anume) ar fi țipat să scrie că inculpatul a fost la furat nu este de natură să-l influențeze pe martor să declare un fapt dacă acesta nu ar fi fost real.

De asemenea, susținerile martorului C.M., din cursul cercetării judecătorești, în care a arătat că a lucrat vreo 3 zile și că nu ar fi fost obligat de inculpat să meargă la furat vor fi înlăturate întrucât motivația dată pentru schimbarea declarației date în faza urmăririi penale, respectiv că ar fi fost amenințat de anchetatori că o să facă pușcărie, nu este de natură să-l facă să spună un neadevăr, închisoarea fiind consecința firească a comiterii infracțiunii" de furt.

Totodată se constată că martorul a fost audiat la termenul următor după audierea martorului D.I., situație în care putea afla ce anume a declarat acesta pentru ca la rândul său să dea o declarație asemănătoare cu privire la anumite fapte.

În cursul lunii septembrie 2007, martorul I.G., deoarece nu avea o ocupație stabilă și dorea să muncească în străinătate, 1-a contactat pe consăteanul său, inculpatul D.N., despre care cunoștea că este stabilit în Italia, solicitându-i ajutorul în vederea găsirii unui loc de muncă.

Acționând în realizarea rezoluției infracționale, inculpatul s-a oferit să-1 ajute în acest sens, ba mai mult oferindu-se să-i plătească și cheltuielile de transport până în Italia, martorul urmând să-i restituie aceste cheltuieli după primirea primului salariu.

Având în vedere susținerile inculpatului, martorul s-a declarat de acord să-L însoțească pe acesta în Italia, astfel că în cursul lunii septembrie 2007, împreună cu numitul C.G. și inculpatul D.N., s-au deplasat în municipiul Galați unde s-au îmbarcat într-un microbuz ce efectua transport de persoane către Italia.

Aceștia au fost transportați până în localitatea Arezzo, unde erau așteptați de inculpata D.D., care a asigurat cazarea martorului și a numitului C.G. în locuința închiriată de aceasta. La scurt timp de la sosirea martorului în Italia, inculpatul D.N. a făcut demersurile necesare pentru ca acesta să fie primit la lucru pe un șantier de construcții.

Martorul a lucrat pe acest șantier timp de patru zile, interval în care a câștigat suma de 400 euro, din care i-a dat inculpatului D.N. suma de 160 euro reprezentând plata transportului și cazarea. După cele patru zile martorul nu a mai fost primit la lucru, motiv pentru care a dorit să plece de la locuința inculpaților, la un consătean de-al său, ce se afla stabilit în Roma.

În aceste circumstanțe, inculpatul D.N. i-a interzis martorului să plece de la locuință, spunându-i că trebuia să rămână în Arezzo întrucât „venise cu el". Totodată, inculpatul i-a cerut martorului să meargă împreună și „să facă treabă pentru a câștiga bani", dându-i astfel de înțeles că trebuiau să comită împreună diverse sustrageri de bunuri de pe raza localității Arezzo ori din împrejurimile acesteia.

Realizând situația în care se afla, precum și faptul că dacă ar fi rămas la locuința inculpaților ar fi fost determinat de aceștia să comită diferite infracțiuni, martorul a luat hotărârea de a pleca din imobil.

Astfel, martorul fără a fi observat de cei doi inculpați și-a strâns bagajele și profitând de lipsa inculpaților din imobil a plecat către Roma, unde a continuat să muncească în folos propriu.

După aproximativ o lună și jumătate de la plecarea martorului de la locuința celor doi inculpați, acesta a fost contactat telefonic de numitul C.G., care i-a spus că fusese bătut de inculpatul D.N. și dat afară din imobil (declarații martor filele 254-261 urmărire penală, filal67 dosar de fond).

Susținerile martorului I.G., din cursul cercetării judecătorești, în care arătat că inculpatul nu i-ar fi propus să meargă la furat, că ar fi câștigat doar 150 de euro, că ar fi plătit transportul încă din ziua în care a plecat în Italia, că ar fi plecat de la locuința inculpatului fără a discuta în prealabil cu acesta întrucât dorea un loc de muncă cu contract (cu toate că știa că putea lucra atât cu contract cât și fără contract) și nu pentru că se temea să nu fie obligat să fure, vor fi înlăturate întrucât acesta nu a motivat în nici un fel revenirea față de declarația dată în faza urmăririi penale, acestea fiind făcute în mod evident „pro causa".

Declarațiile martorilor D.G., C.D. și B.F. (martori audiați la cererea inculpaților - filele 210-212 dosar de fond) vor fi înlăturate întrucât sunt subiective, având în vedere gradul de rudenie cu inculpatul (tatăl acestuia și, respectiv, mătușile sale), iar, în cea mai mare parte, exced cadrului procesual.

Astfel, D.G. relevă aspecte despre plecarea în Italia a numitului D.T. care nu privește cauza. Nereal arată că numitul I.I. i-a învelit cu tablă o bucătărie și în aceste împrejurări i-a spus ca inculpatul să-l ia în Italia pe I.I.I., deși din declarațiile martorilor I.I.I. și I.L. (filele 132, 133 verso dosar de fond) rezultă că bucătăria acestuia a fost învelită de I.I. în perioada în care I.I.I. se afla deja în Italia. In mod eronat precizează că martorii P.D. și Pîrvu Florin au plecat în Italia în același timp deși din probele administrate rezultă că aceștia au plecat pe rând în Italia, martorul Pîrvu Florin plecând la circa două luni după martorul P.D.. De asemenea, martorul N.P. nu a plecat din Italia pentru că nu ar fi cunoscut meserie și că nu prea știa limba italiană ci pentru ca nu a fost plătit (iar șeful de echipă, „Adi", era român).

Martora C.D. relevă fapte și împrejurări care s-ar fi petrecut în Italia în 2004 - 2005 în legătură cu fiul său, precum și cum că acesta ar fi fost audiat în prezenta cauză în faza de urmărire penală, dar care nu au legătură cu faptele deduse judecății

Martora B.F. relevă împrejurările în care a fost plecată în Italia timp de trei luni și jumătate începând cu luna ianuarie 2006, aspecte care s-au petrecut înainte de faptele deduse judecății.

Cu ocazia percheziției efectuate în data de 21 august 2008 la locuința inculpatului D.N., au fost găsite și ridicate mai multe scule și dispozitive utilizate în construcții pentru care acesta nu a prezentat documente de proveniență, precum și două motoscutere - unul marca „A.A." și celălalt marca „M.". Totodată a fost găsită și ridicată o plăcuță de înmatriculare emisă de autoritățile italiene, purtând numărul XXX. Cu privire la motoscuterul marca „A.A." și a cărui plăcuță de înmatriculare a fost găsită și ridicată la locuința inculpaților, din relațiile furnizate de Punctul de Contact Oradea din cadrul I.G.P.F. rezultă că acesta figurează ca fiind furat din Italia, la data de 26 martie 2008. Cu privire la celălalt motoscuter, din declarația martorului N.P., rezultă ca l-a sustras din Italia ca urmare a presiunilor exercitate de inculpau D.N. Sustragerea motoscuterului de către martorul N.P. a fost confirmată de inculpat, pe parcursul declarației sale.

De asemenea, a fost efectuată o percheziție și la locuința martorului I.N. ocazie cu care au fost găsite și ridicate mai multe scule și dispozitive utilizate pe șantierele de construcții. Aspectele constatate cu ocazia percheziției efectuate la locuința martorului I.N. se coroborează cu declarațiile martorilor, din care rezultă că acesta se ocupa cu transportul și valorificarea în România a unei părți din bunurile sustrase de pe teritoriul Italiei.

În cursul cercetărilor au fost identificate mai multe motoscutere, declarate ca fiind furate de pe teritoriul Italiei, în special din zona localității Arezzo, iar din declarațiile martorului C.G., din cursul urmăririi penale, rezultă că acestea au fost sustrase de inculpatul D.N. împreună cu victimele traficului de persoane.

Declarațiile martorului C.G., din cursul cercetării judecătorești, în care arată cu totul altă situație de fapt decât cea relevată în cursul urmării penale, vor fi înlăturate întrucât sunt subiective, având în vedere gradul de rudenie cu inculpatul (fratele acestuia), acestea fiind date „pro causa" pentru a înlătura răspunderea inculpaților.

Susținerea inculpatului D.N. că doar a ajutat mai mulți consăteni să-și găsească locuri de muncă în Italia, că nu le-ar fi luat acestora toți banii obținuți din muncă și că nu ar fi obligat niciodată vreuna dintre persoanele găzduite în Italia să participe la comiterea de infracțiuni vor fi înlăturate întrucât nu se coroborează cu fapte și împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză.

Declarațiile inculpatei D.D. cum că doar a primit în locuința sa din Italia mai mulți consăteni ai soțului său, cărora acesta le promisese găsirea unor locuri de muncă în Italia, că nu i-ar fi racolat în vederea exploatării pe martorii I.I.D. și L.G., că aceștia nu ar fi fost obligați în vreun mod să comită infracțiuni pe teritoriul Italiei, nu pot fi primite întrucât nu se coroborează cu probele administrate în cauză.

Din contră, declarațiile inculpaților sunt combătute de victimele traficului de persoane audiate în cauză, care se coroborează între ele, precum și cu aspectele constatate cu ocazia percheziției efectuate la locuința inculpaților.

Fapta inculpaților D.N. și D.D. care, în perioada aprilie 2006 - septembrie 2007, acționând în baza aceRONași rezoluții infracționale dar în mod repetat, în diferite modalități, au racolat, transferat, transportat, primit și cazat în Italia pe victimele majore I.I.D., L.G., N.P., P.D., P.F.M., C.M., D.I. și I.G., în scopul exploatării acestora prin obligarea la muncă ori prin obligarea la comiterea de infracțiuni, acționând prin inducerea în eroare, amenințare sau prin constrângerea ori fizică ori morală a acestora, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii continuate de trafic de persoane, prevăzută de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Vinovăția inculpaților pentru săvârșirea infracțiunilor deduse judecății este pe deplin dovedită prin coroborarea probelor administrate în cauză, respectiv: declarațiile martorilor (cu precizările arătate), procesele verbale de recunoaștere după fotografii a inculpaților, planșele foto, listingurile cu intrările - ieșire din țară ale inculpaților și victimelor, procesele verbale de percheziție precum și, parțial, declarațiile inculpaților (cu precizările arătate mai sus).

Față de cele arătate cererile inculpaților de achitare sunt nefondate.

La individualizarea pedepselor ce se vor aplica inculpaților se vor avea în vedere criteriile generale de individualizare a pedepselor prevăzute de art. 72 C. pen, respectiv: dispozițiile părții generale ale Codului penal, limitele de pedeapsă, gradul de pericol social al faptei, persoana făptuitorului, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Inculpatul D.N. este cunoscut cu antecedente penale, acesta suferind mai multe condamnări pentru comiterea unor infracțiuni de furt calificat. Ultima condamnare a inculpatului, la o pedeapsă de 3 ani și 6 luni închisoare, a fost aplicată prin sentința penală nr. 2175 din 20 septembrie 1999, pronunțată de Judecătoria Galați. În executarea acestei pedepse, inculpatul a fost arestat la data de 28 iulie 1999 și liberat condiționat la data de 28 noiembrie 2001, cu un rest rămas neexecutat de 484 zile închisoare.

Prin comiterea faptelor care fac obiectul prezentei cauze, după considerarea ca executată a pedepsei de 3 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală susmenționata și înainte de împlinirea termenului de reabilitare, inculpatul se află în stare de recidivă postexecutorie, urmând ca în încadrarea juridică să se rețină dispozițiile art. 37 lit. b) C. pen.

Se va aplica inculpatului o pedeapsă cu închisoare, între limitele prevăzute de lege, avându-se în vedere atât împrejurările comiterii faptelor, contribuția sa la săvârșirea acestora, mai ridicată decât a inculpatei D.D., cât și persoana acestuia, suficient de severă pentru a se atinge scopul educativ preventiv al pedepsei.

Având în vedere natura și gravitatea infracțiunii săvârșite (de trafic de persoane), tribunalul apreciază că inculpatul D.N. este nedemn de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat, urmând să se dispună interzicerea drepturilor prev.de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II și lit. b) C. pen. ca pedeapsă complementară, precum și ca pedeapsă accesorie.

Inculpatul D.N. a fost reținut 24 de ore la data de 21 august 2008, prin Ordonanța cu nr. 22 din data de 21 august 2008 a Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - biroul teritorial Galați, și arestat preventiv la data de 12 august 2008 prin încheierea de ședință din data de 22 august 2008 pronunțată de Tribunalul Galați în Dosarul nr. 5625/121/2008 (mandat de arestare preventivă nr. 50 din 22 august 2008).

Măsura arestării preventive a inculpatului a fost legal prelungită, în cursul urmăririi penale, și menținută, în cursul judecății, conform dispozițiilor legale.

Întrucât și la acest moment se mențin temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive se va menține măsura arestării preventive a inculpatului D.N., conform art. 350 C. proc. pen.

În baza art. 88 C. pen. se va deduce reținerea și arestarea preventivă de la 21 august 2008 la zi.

Inculpata D.D. nu are antecedente penale, fiind la primul impact cu legea penală. Aceasta a avut o comportare bună anterior faptei, urmând să se rețină în favoarea acesteia circumstanțelor atenuante personale prev. de art. 74 lit. a) C. pen.

Se va aplica o pedeapsă cu închisoare, sub minimul special, conform art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., avându-se în vedere împrejurările comiterii faptelor, contribuția sa la săvârșirea acestora, mai scăzută decât a inculpatului D.N., dar suficient de severă pentru a se asigura atingerea scopului educativ preventiv al pedepsei.

Conform art. 76 alin. (3) C. pen, nu se aplica inculpatei pedeapsa complementară.

Având în vedere natura și gravitatea infracțiunii săvârșite (de trafic de persoane), tribunalul apreciază că inculpata D.D. este nedemnă de a fi aleasă în autoritățile publice sau în funcții elective publice și de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat, urmând să se dispună interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II și lit. b) C. pen. ca pedeapsă accesorie.

Având în vedere că inculpata este o persoană tânără, are în întreținere 2 copii minori, nu are antecedente penale, tribunalul apreciază că pronunțarea hotărârii și perioada petrecută în arest preventiv constituie un avertisment și, chiar fără executarea pedepsei, aceasta nu va mai comite infracțiuni, urmând ca în baza art. 86 ind. 1, art. 86 ind. 2 C. pen. sa se dispună suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei închisorii, precum și a pedepsei accesorii.

Pe durata termenului de încercare inculpata se va prezenta periodic la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Galați și va respecta și celelalte măsuri de supraveghere prev. de art. 86 ind. 3 alin. (1) C. pen.

Inculpata D.D. a fost reținută 24 de ore la data de 21 august 2008, prin ordonanța cu nr. 23 din data de 21 august 2008 a Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - biroul teritorial Galați, și arestată preventiv la data 22 august 2008 prin încheierea de ședință din data de 22 august 2008 pronunțată de Tribunalul Galați în Dosarul nr. 5625/121/2008 (mandat de arestare preventivă nr. 51 din 22 august 2008).

Măsura arestării preventive a inculpatului a fost legal prelungită, în cursul urmări penale.

Prin încheierea de ședință din data de 09 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Galați Dosarul nr. 6485/121/2008, definitivă prin decizia penală nr. 560/R din 15 octombrie 2008 a Curții de Apel Galați, s-a înlocuit măsura arestării preventive a inculpatei D.D. cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea Tulucești, județul Galați, fără încuviințarea Tribunalului Galați, aceasta fiind pusă în libertate la data de 15 octombrie 2008.

Conform art. 88 C. pen. se va deduce din durata pedepsei aplicate inculpatei D.D. reținerea și arestarea preventivă de la data de 21 august 2008 și până la data de 15 octombrie 2008 inclusiv.

De asemenea, măsura obligării de a nu părăsi localitatea Tulucești, județul Galați, fără încuviințarea Tribunalului Galați, precum și obligațiile aferente, luată prin încheierea de ședință din data de 09 octombrie 2008 față de inculpata D.D. subzistă până la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.

În baza art. 19 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, art. 118 C. pen., se va dispune confiscarea sumei de 12.660 euro, în echivalent RON la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri, de la inculpații D.N. și D.D., sume ce au profitat acestora de muncii celor 8 victime. Cu privire la sumele de bani obținute din comiterea de infracțiuni urmează să se pronunțe instanța ce va fi investită cu soluționarea acestora (prin rechizitoriu dispunându-se disjungerea cauzei pentru comiterea infracțiunilor de furt și instigare la furt).

Având în vedere că măsurile asigurătorii se pot lua și în vederea realizării măsurii confiscării speciale, conform art. 163 C. proc. pen., se va menține măsura asiguratorie luată în cauză de procuror, respectiv sechestrul asupra sumei de 5.000 RON dispus prin Ordonanța nr. 111/D/P/2008 din 27 august 2008 a D.I.I.C.O.T. - biroul teritorial Galați (filele 397-399 urmărire penală).

Cu privire la cererea de restituire bunuri formulată de inculpații D.N. și D.D. se constată că aceștia nu au făcut dovada provenienței bunurilor respective facturile depuse în limba italiană nefiind însoțite de traduceri corespunzătoare și, în mare parte nefiind emise pe numele vreunui dintre inculpați (filele 207-209 dosar de fond), astfel că va fi respinsă.

Împotriva sentinței, au declarat apel ambii inculpați.

Prin decizia penală nr. 10/ A din 28 ianuarie 2010, Curtea de Apel Galați, secția penală, a dispus următoarele:

A admis apelurile declarate de inculpații D.N. (fiul lui G. și S.) deținut în Penitenciarul Galați și D.D. (fostă V.,) împotriva sentinței penale nr. 157 din 18 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Galați.

A desființat în parte sentința penală apelată și în rejudecare:

A dispus revocarea măsurii preventive a obligării de a nu părăsi localitatea Tulucești, jud. Galați, aplicată inculpatei D.D.

A înlăturat dispozițiile privind confiscarea specială.

În baza art. 19 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 cu referire la art. 118 lit. e) C. pen.

A dispus confiscarea specială în favoarea statului de la fiecare inculpat a câte 3.350 euro, în echivalent în RON la data plății și îi obligă pe aceștia la plata către stat a sumelor respective.

A menținut restul dispozițiilor sentinței apelate.

A menținut starea de arest a inculpatului D.N. și compută din pedeapsă durata reținerii și arestării preventive cu începere de la data de 21 august 2008 la zi, respectiv 28 ianuarie 2010.

Cheltuielile judiciare în apel rămân în sarcina statului.

Pentru a dispune în acest sens, instanța de apel a reținut următoarele:

Oral, prin apărătorul ales, inculpata D.D. a susținut că se impunea achitarea sa, întrucât nu a săvârșit vreo faptă penală percepând contravaloarea chiriei, întreținerii și a hranei de care au beneficiat martorii, fără ca apărătorul să invoce temeiul achitării.

Inculpatul D.N., prin același apărător ales, a susținut că pedeapsa aplicată este prea mare, că în cauză s-ar fi impus reținerea în favoarea sa de circumstanțe atenuante judiciare, ținându-se cont de circumstanțele concrete în care s-a administrat probatoriul în cauză, că în comunitatea rurală de unde provine este cunoscut ca un om gospodar, că are în întreținere 2 copii minori și că nu a făcut decât să rețină strict cheltuielile datorate de martori.

S-a solicitat admiterea apelurilor în sensul celor susținute.

Verificând legalitatea și temeinicia sentinței penale atacate în raport de motivele invocate, dar și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 371 alin. (2) C. proc. pen., Curtea constată că prima instanță a reținut, pe baza probatoriului judicios administrat, o corectă stare de fapt (pe care instanța de control judiciar și-o însușește) și a dat faptei reținute în sarcina fiecărui inculpat încadrarea juridică corespunzătoare.

Astfel, cu declarațiile martorilor I.I.D., I.L., L.G., N.P., N.F., P.F.M., P.D., D.I., C.M., C.G., I.G. și D.C. (date în cursul urmăririi penale), I.N. și D.T. (date în fața instanței de apel), procesele verbale de recunoaștere după fotografii a inculpaților, planșele foto, listingurile cu intrările - ieșire din țară ale inculpaților și victimelor, procesele verbale de percheziție precum și declarațiile inculpaților, atât cât acestea se coroborează cu restul probatoriului, s-a demonstrat că în perioada aprilie 2006 - septembrie 2007, acționând în baza aceleiași rezoluții infracționale dar în mod repetat, în diferite modalități, inculpații au racolat, transportat și cazat în Italia pe victimele majore în persoana martorilor I.I.D., L.G., N.P., P.D., P.F.M., C.M., D.I. și I.G., în scopul exploatării acestora prin însușirea tuturor veniturilor obținute prin munca prestată în Italia, ori prin obligarea la comiterea de infracțiuni (furturi), acționând prin inducerea în eroare, amenințare sau prin constrângerea fizică ori morală a acestora, faptă care întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de persoane în formă continuată, prevăzută de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În mod corect prima instanță a înlăturat ca nesincere declarațiile martorilor audiați în cursul cercetării judecătorești, nesinceritate care nu s-a manifestat din dorința obținerii unei soluții favorabile inculpaților, ci din teama față de inculpat care constant i-a amenințat cu fapte de violență îndreptate împotriva lor, a membrilor familiilor lor, ori a bunurilor lor, relevantă fiind fuga de la domiciliu a martorului N.P., care fusese amenințat cu moartea.

Este adevărat că inculpata D.D. a muncit legal în Italia, că prin propriul efort a reușit să închirieze un imobil cu două camere în localitatea Arezzo, dar veniturile obținute nu erau îndestulătoare pentru asigurarea traiului de zi cu zi în străinătate și, concomitent a ridicării unei locuințe în țară, astfel că odată cu demararea construcției, a pus la cale împreună cu soțul său inculpatul D.N., activitatea infracțională.

Metoda de racolare a victimelor era simplă, raportat și la segmentul de consăteni cărora li se adresau: cu o stare materială precară, cu un grad de instrucție redus, naivi, dornici să câștige bine, conform promisiunilor inculpaților potrivit cărora urma să le găsească locuri de muncă bine plătite în Italia, suportarea de către inculpați a tuturor cheltuielilor cu transportul, cazarea și alimentația, până la câștigarea primului salariu, când victimele ar fi trebuit să le restituie cheltuielile efectuate.

După ce erau racolate, victimele erau transportate în Italia, în majoritatea cazurilor cu ajutorul martorului I.N., cumătrul celor doi inculpați. În Italia, victimele erau cazate în locuința închiriată de inculpata D.D., în condiții total improprii, într-un imobil cu două camere, în care pe lângă inculpați și victime mai locuiau alți doi frați ai inculpatului, o nepoată minoră a inculpatei, precum și copilul minor al celor doi inculpați.

La scurt timp de la sosirea în Italia, inculpații pretindeau de la victime să le restituie datoriile, constând în cheltuielile de transport, cazare și alimentație, fapt imposibil de realizat.

În aceste condiții, inculpații, cu precădere D.N. îi determina să comită diferite infracțiuni (furturi de bunuri care ulterior erau valorificate de inculpații în folosul lor exclusiv) sau, după ce le găsea câte ceva de muncă, își însușeau veniturile obținute de victime, în contul datoriilor care niciodată nu puteau să fie acoperite.

Pentru a determina victimele traficului să muncească în folosul lor propriu, ori să accepte să participe la comiterea de infracțiuni, inculpații au folosit diferite „tehnici", respectiv: deposedarea victimelor de documentele de identificare, exercitarea de violențe ori șantaj. De asemenea aceștia profitau și de prezența în imobil a celor doi frați ai inculpatului, respectiv martorul C.G. și numitul D.S., fiind conștienți că victimele nu ar fi opus nici un fel de rezistență, pe considerentul că cei doi frați ai inculpatului ar fi intervenit în favoarea acestuia, în cazul iscării unui conflict.

În aceste circumstanțe, având în vedere că se aflau într-o țară străină, fără posibilități de a se întreține, ori fără documente de identitate, victimele acceptau să lucreze în folosul exclusiv al celor doi inculpați, ori să participe la comiterea de infracțiuni de pe urma cărora profitau doar inculpații.

Curtea constată așadar că situația de fapt, astfel cum a fost reținută de instanța de fond și descrisă mai sus, respectiv participarea si vinovăția inculpaților au fost pe deplin dovedite, fiecare având un rol determinat și determinant, acționând după un plan amănunțit, demarând o acțiune ilicită comună într-un consens neechivoc în scopul obținerii de foloase materiale injuste, astfel că apare ca nefondată solicitarea inculpatei privind achitarea, indiferent de temeiul ce l-ar fi putut invoca, și anume cel prevăzut de art. 10 alin. (1) lit. a) ori c) C. proc. pen.

Nefondată este și solicitarea inculpatului D.N., privind reducerea pedepsei, martorii audiați în apărare (D.T., D.G., C.I. și B.F.) relevând împrejurări care nu au legătură în mod direct cu fapta dedusă judecății.

Așa fiind, Curtea constată - față de limitele speciale ale pedepsei prevăzută de lege pentru infracțiunea reținută în sarcina inculpaților, gravitatea ridicata a faptei săvârșite rezultată din modalitatea si împrejurările concrete în care s-a reținut că a fost comisă, caracterul organizat al acțiunilor, numărul actelor materiale si valoarea însemnată a câștigului ilicit realizat, gradul de contribuție al fiecărui inculpat, în principal al inculpatului D.N. care a comis infracțiunea în stare de recidivă postexecutorie prevăzută de art. 37 lit. b) C. pen. și atitudinea procesuală incorectă maniifestată de ambii inculpați pe tot cursul procesului penal - că pedepsele stabilite de prima instanță și modalitatea de executare a acestora corespund întru-totul criteriilor generale de individualizare judiciară prevăzute de art. 72 C. pen., fiind de natură să-și atingă scopul educativ - preventiv prevăzut de art. 52 C. pen.

De asemenea, se constată că în mod corect instanța de fond a respins ca nefondată cererea de restituire a bunurilor ridicate în vederea confiscării, formulată de inculpați, reiterată și în apel, atât timp cât aceștia nu au făcut dovada provenienței bunurilor respective, facturile depuse în limba italiană nefiind însoțite de traduceri corespunzătoare și, în mare parte, nefiind emise pe numele vreunui dintre inculpați de 207-209 dosar de fond).

Apelurile apar însă ca fiind fondate pentru alte considerente decât cele invocate.

Potrivit art. 139 alin. (2) teza II C. proc. pen., când nu mai există vreun temei să justifice menținerea măsurii preventive, aceasta trebuie revocată din oficiu la cerere.

Cum în cursul cercetării judecătorești inculpata a respectat întocmai măsurile impuse prin încheierea de ședință din data de 9 octombrie 2008 a Tribunalului Galați, oferind astfel suficiente garanții de ordin personal, se constată că menținerea măsurii preventive a obligării de a nu părăsi localitatea luată față de inculpată nu se mai justifică, odată cu pronunțarea sentinței de condamnare.

De asemenea, se constată că instanța de fond a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor privind confiscarea specială, întrucât banii dobândiți prin săvârșirea infracțiunii, în măsura în care nu au servit la despăgubirea victimelor traficului de peroane, trebuiau confiscați de la fiecare inculpat, în cote egale (nefăcându-se dovada că au beneficiat de bani într-un cuantum diferențiat), și nu în solidar.

Instanța de fond nu a justificat modul în care a stabilit suma de 12.660 euro supusă confiscării. Din analiza declarațiilor martorilor - victime ale traficului de persoane rezultă că suma supusă confiscării speciale în condițiile art. 19 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 raportat la art. 118 lit. e) C. pen. este de 6.700 euro, compusă din: 450 euro obținuți de martorul I.I.D. (9 zile x 50 euro), 750 euro obținuți de martorul L.G. (15 zile x 50 euro), 750 euro obținuți de martorul N.P. (15 zile x 50 euro), 4750 euro obținuți de martorul P.D. [5 luni x 22 zile x 50 euro/ zi - 750 euro (primiți personal de la patron)], martorii C.M. și P.F.M. nu au muncit în folosul inculpaților, D.I. achitându-și datoria reală de 500 euro (arvuna primită în țară pentru lucrări neefectuate la construcția inculpaților), iar martorul I.G. a lucrat 4 zile pentru care a fost plătit personal, plătindu-i inculpatului de bună voie suma de 150 euro.

Pentru aceste din urmă considerente apelurile inculpaților vor fi admise conform art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., sentința penală apelată urmând să fie desființată în parte.

În rejudecare se va dispune revocarea măsurii preventive a obligării de a nu părăsi localitatea Tulucești, jud. Galați, aplicată inculpatei D.D. și, după înlăturarea dispozițiile privind confiscarea specială, în baza art. 19 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 în referire la art. 118 lit. e) C. pen. se va dispune confiscarea specială în favoarea statului de la fiecare inculpat a câte 3.350 euro, în echivalent în RON la data plății și îi va obliga pe aceștia la plata către stat a sumelor respective. Restul dispozițiilor sentinței apelate vor fi menținute.

Totodată se va menține starea de arest a inculpatului D.N. și se va computa din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive cu începere de la data de 21 august 2008 la zi, respectiv 28 ianuarie 2010.

Împotriva deciziei, inculpații D.N. și D.D. au declarat prezentele recursuri.

Prealabil examinării recursurilor, Înalta Curte constată următoarele:

- inculpații nu au fost ascultați de instanța de fond, aceștia menționând că nu doresc să fie audiați (încheiere, fil.107 d.p.i.) și, de asemenea, în apel și în recurs, ambii inculpați au invocat „dreptul la tăcere";

- în apel au fost administrate probele propuse, iar în recurs nu au fost formulate alte cereri ori solicitate probe noi, fiind depus doar un înscris pentru a fi avut în vedere la soluționarea cauzei;

- la cererea inculpatului D.N., Înalta Curte a acordat acestuia un termen separat de grefă, la data de 30 martie 2010, pentru studierea dosarului și pregătirea apărării;

Ambii inculpați și-au angajat un apărător care a depus la dosar motivele scrise de recurs la care au anexat copie de pe o rezoluție a Parchetului de pe lângă Judecătoria Galați.

Inculpații, prin apărător ales, și-au întemeiat recursurile pe cazurile de casare prevăzute de art. 3859 pct. 18 și pct. 14 C. proc. pen., susținând, în principal, că nu sunt vinovați de infracțiunile pentru care au fost trimiși în judecată (solicitând achitarea în temeiul art. 10 lit. d) din C. proc. pen. - lipsa elementului material și a elementului subiectiv), iar în subsidiar, că pedepsele aplicate sunt prea severe în raport cu faptele săvârșite și cu datele personale ale acestora (solicitând, prin reținerea unor circumstanțe atenuante în favoarea lor, reducerea pedepselor).

Cu privire la cele 2 înscrisuri depuse în recurs (rezoluția Parchetului de pe lângă Judecătoria Galați și adresa de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați (fii.28 și 30 d.r.), Înalta Curte constată că nu au relevanță probatorie concretă cu privire la obiectul judecății în prezenta cauză (potrivit art. 317 C. proc. pen., faptele și persoanele trimise în judecată).

Recursurile inculpaților vor fi respinse ca nefondate pentru motivele ce se vor arăta:

Traficul de persoane a constituit o preocupare importantă la nivelul comunității statelor lumii - în acest sens, Convenția ONU împotriva criminalității transnaționale organizate ratificată prin Legea nr. 565/2002; Protocolul ONU privind reprimarea și pedepsirea traficului de persoane, în special al femeilor și copiilor, adițional la Convenția ONU împotriva criminalității transnaționale organizate, ratificat prin Legea nr. 565/2002; Protocol împotriva traficului de migranți pe calea terestră, a aerului și pe mare, adițional la Convenția ONU împotriva criminalității transnaționale organizate, ratificat prin Legea nr. 565/2002; Decizia Consiliului Uniunii Europene privind completarea definiției crimei numite "trafic de ființe umane", în anexa Convenției Europene, Consiliul UE nr. 1999/C/26/; Decizia - Cadru a Consiliului Uniunii Europene din 19 iulie 2002 privind combaterea traficului de ființe umane (2002/629/JAI) - dar și la nivelul statului român, în acest sens - Legea nr. 678/2001, completată și modificată, H.G. nr. 1216/2001 și nr. 299/2003.

Din definiția traficului de persoane, cuprinsă în Protocolul privind prevenirea, reprimarea si pedepsirea traficului de persoane, în special al femeilor și copiilor, adițional la Convenția Națiunilor Unite împotriva criminalității transnaționale organizate, rezultă și formele în care se concretizează această infracțiune în raport de caracteristicile persoanelor traficate și traficante, de scopul urmărit și interesul vizat, de natura cauzelor ce au generat fenomenul, de implicațiile sociale, dar și de specificul valorilor sociale lezate (drepturile omului).

Astfel:

- privit din punctul de vedere al drepturilor omului, traficul de persoane include sclavia, munca forțată, violența, abuzul de încredere, agresiunea fizică și psihică a persoanei, fiind pe deplin justificată aprecierea că traficul de ființe umane este o formă a sclaviei la început de mileniu;

- sub aspect economic, traficul presupune interese financiare (profituri uriașe), rețele regionale și internaționale, circulația ilicită a banilor (spălarea banilor care provin din trafic și pe baza cărora se realizează activitatea de traficare);

- din punctul de vedere al originii fenomenului, factorii care generează și susțin traficul sunt sărăcia accentuată a victimelor, nivelul educațional scăzut, neîncrederea în sine, eșecurile în viață;

- din perspectiva valorilor sociale lezate, persoanele traficate sunt reduse la condiția de "marfă", sunt dezumanizate treptat, fiindu-le lezate sentimentele cele mai profunde, trauma suferită marcându-le întreaga evoluție viitoare;

- din punctul de vedere al implicațiilor sociale, datorită creșterii alarmante din ultimii ani, traficul de persoane devine un fenomen național și transnațional, fiind favorizat de procesul general al globalizării și de utilizarea tehnologiilor moderne;

- prin prisma scopului vizat, traficul presupune profituri uriașe pentru traficanți, inclusiv în cazul traficului în scop de muncă forțată.

Din perspectiva victimelor, traficul de persoane poate fi clasificat prin natura actelor abuzive exercitate asupra lor și care vizează, printre altele: aspectul social (abuz psihologic, fizic, supravegherea pentru împiedicarea deplasării ori liberei circulații a victimelor, lipsa puterii de decizie, lipsa accesului la servicii medicale); aspectul juridic (deposedarea de acte identitate, posedarea și utilizarea de acte false, amenințările cu predarea la poliție); aspectul economic (împovărarea cu datorii, neplată, reținerea unor plăți nejustificate).

Elementul material al infracțiunii prevăzută de art. 12 din Legea nr. 678/2001 se realizează printr-una sau mai multe dintre acțiunile prevăzute ca modalități alternative, acțiuni care trebuie să fie efectuate în scopul exploatării victimei:

- recrutarea, constă în atragerea victimei spre a fi exploatată în vederea obținerii de profit;

- transportarea, presupune deplasarea victimei dintr-un loc în altul, fie în interiorul statului de origine, fie din statul de origine al victimei în statul de destinație, ceea ce presupune - cel mai adesea - trecerea uneia sau mai multor linii de frontieră;

- transferarea, constă în transmiterea victimei de la un traficant la altul, atunci când este vândută pur și simplu ca o marfă, inițial fără ca ea să știe, sau face obiectul unei alte tranzacții încheiate între traficanți (de ex. schimbul);

- cazarea, presupune instalarea unei persoane temporar într-o locuință ori într-un alt amplasament având această destinație iar găzduirea constă în primirea unei persoane într-o locuință și adăpostirea vremelnică a acesteia;

- primirea, presupune preluarea victimei de către un traficant, de la unul la altul, ca urmare a unei tranzacții intervenite între cei doi.

Fiecare dintre aceste acțiuni este suficientă pentru realizarea elementului material al infracțiunii de trafic de persoane, atât în variantele tip, cât și în cele agravate.

Infracțiunile de trafic de persoane, în modalitățile normative prevăzute în art. 12 alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001, au ca element subiectiv intenția directă, calificată prin scop, care trebuie să existe în momentul săvârșirii faptei, dar care nu trebuie să fie și efectiv realizat. Traficantul are reprezentarea caracterului ilicit al actelor sale în realizarea cărora se implică în mod conștient și prevede consecințele lor, urmărind totodată producerea acestora.

I) asupra cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 18 C.proc.pen.

Conform art. 3859 pct. 18 C.proc.pen., hotărârile sunt supuse casării când s-a comis o eroare gravă de fapt, având drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de achitare sau de condamnare. Conform jurisprudenței, eroarea gravă trebuie să fie constatată din compararea faptelor reținute cu probele administrate.

Prealabil examinării cazului de casare invocat de apărare, astfel cum a fost motivat, înalta Curte constată următoarele:

Apărătorul a solicitat achitarea inculpaților în temeiul art. 10 lit. d) din C. proc. pen. (inculpații, personal, menționând că sunt de acord cu cererile avocatului).

Ipoteza prevăzută de legiuitor în art. 10 lit. d) din C. proc. pen. presupune că faptele pentru care inculpații au fost trimiși în judecată există în materialitatea lor, că au fost săvârșite de aceștia, lipsindu-le însă unul din elementele constitutive ale infracțiunii în care au fost încadrate juridic faptele respective.

Inculpații - fără a contesta, în esență, unele date ale situației de fapt -au susținut că victimele „.au declarat că nu au fost amenințați de noi, nu au fost. obligați să meargă la furat, nu le-au fost luate pașapoartele, și ceea ce este mai important, au arătat că declarațiile de la urmărire penală au fost date sub amenințarea organelor de urmărire penală" (pag.2 a motivelor scrise de recurs).

În final, inculpații au susținut că doar au ajutat persoanele respective să obțină venituri bănești.

Înalta Curte, verificând hotărârile judecătorești atacate (argumentele de fapt și de drept expuse de judecători), comparativ cu probatoriul administrat, constată că este corectă concluzia acestora potrivit căreia ambii inculpați se fac vinovați de săvârșirea infracțiunilor pentru care au fost trimiși în judecată, elementul material și elementul subiectiv al acestora (intenția) fiind relevate, fără dubiu, de probele administrate.

Înalta Curte mai reține că înlăturarea motivată a unor probe din întregul ansamblu probator al cauzei penale este o prerogativă a organelor judiciare prevăzută expres în art. 356 lit. c) din C. proc. pen.

De asemenea, Înalta Curte reține și următoarele:

- cele 8 victime ale traficului de persoane nu s-au constituit părți vătămate ori părți civile în cauză, acestea fiind ascultate în calitate de martori;

- din coroborarea art. 327 alin. (1) și (4) raportat la art. 325 alin. (1) C. proc. pen. rezultă că în situația în care între declarațiile martorului, date în diferitele faze ale procesului penal, există contraziceri, se dă citire declarațiilor anterioare și i se cere acestuia explicații.

Ambele instanțe au înlăturat motivat unele părți ale declarațiilor date de martori în cursul judecății în fond și în apel (motivarea constând în aceea că, în unele cazuri, martorii nu au justificat de o manieră rezonabilă revenirea asupra declarațiilor date la urmărirea penală, iar în alte cazuri, revenirea acestora a fost determinată de teama legată de reacțiile violente ale inculpaților ori rudelor acestora). Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului rezultă că cei 2 inculpați și cele 8 victime locuiesc în aceeași comuna Tulucești din județul Galați (pag.33-36 rechizitoriu).

De altfel, în esență, unii martori - chiar și în fața instanțelor - au relatat faptele săvârșite de inculpați, însă prin „omiterea" sau „atenuarea" acelor aspecte care ar contura deplin elementul material ori cel subiectiv al infracțiunii de trafic de persoane;

- la urmărirea penală, cu excepția numitului N.P., celelalte 7 victime au dat declarații olografe în care au relatat, în detaliu, faptele inculpaților, aceleași aspecte fiind relevate și în declarațiile date și consemnate în fața procurorului. în cazul numitului N.P., ascultarea s-a efectuat în prezența unui martor asistent care a semnat înscrisurile în care au fost consemnate declarațiile referitoare la faptele inculpaților (fii.87, 91-93, 94), acesta fiind ascultat și de către procuror, declarația scrisă fiind semnată de un martor asistent (fii.90, verso).Aceste constatări nu sunt de natură să sugereze, chiar la limita minimă,rezonabilitatea revenirii martorilor asupra celor relatate în respectivele declarații, motivele reale ale schimbării parțiale a declarațiilor în faza de judecată fiind corect înțelese, și motivate, de către ambele instanțe.

Soluția de achitare a inculpaților - solicitată de aceștia în recurs - prin înlăturarea tuturor probelor din faza urmăririi penale și, respectiv, prin reținerea numai a celor administrate în faza judecății (fond și apel), nu este posibilă legal deoarece, potrivit art. 63 alin. (2) C.proc.pen., probele nu au o valoare dinainte stabilită, iar aprecierea fiecărei probe se face de organul de urmărire penală sau de instanța de judecată în urma examinării tuturor probelor administrate, în scopul aflării adevărului. Din analiza dispoziției legale menționate rezultă următoarele aspecte de principiu:

- probele strânse în faza de urmărire penală au aceeași valoare cu probele administrate în faza cercetării judecătorești;

- probele din faza de urmărire penală urmează a fi analizate coroborat cu cele administrate în faza cercetării judecătorești;

- scopul strângerii și evaluării probelor, astfel cum este evidențiat de dispozițiile art. 62 C. proc. pen. este identic pentru ambele faze ale procesului penal - aflarea adevărului.

Faptul că instanța este obligată să verifice legalitatea probelor și să stabilească utilitatea și concludenta acestora - pentru reținerea vinovăției sau nevinovăției inculpatului - numai în cadrul cercetării judecătorești, nu duce automat la concluzia eliminării probelor strânse în faza de urmărire penală.

Cererea apărării de înlăturarea probelor strânse în faza de urmărire penală pe unicul considerent că în faza de cercetare judecătorească martorii nu și-au mai menținut integral declarațiile, invocând pretinse abuzuri ale organelor de cercetare penală sau pentru că ele sunt contradictorii, unele aspecte diferind de cele relatate în faza cercetării judecătorești, este neîntemeiată.

În realizarea dezideratului prevăzut de dispozițiile art. 62 C. proc. pen. -aflarea adevărului prin lămurirea cauzei sub toate aspectele - instanța este obligată să analizeze și rațiunile pentru care unii martori nu își mai mențin declarațiile date la puțin timp de la comiterea faptelor inculpaților și să verifice în ce măsură argumentele oferite de aceștia sunt sau nu credibile.

Or, Înalta Curte constată că ambele instanțe - de fond și apel - au respectat această obligație, motivând convingător de ce au considerat că probele strânse în faza de urmărire penală trebuie să primească valoare probatorie, iar nu să fie înlăturate.

Principiul liberei aprecieri a probelor lasă instanței posibilitatea să aprecieze concludenta tuturor probelor, indiferent de faza procesuală în care au fost administrate, iar principiul aflării adevărului impune să dea valoare doar acelor probe care, coroborate cu alte probe legal administrate, exprimă adevărul.

În cadrul operațiunii evaluare a tuturor probelor, instanțele de fond și apel au motivat corect care dintre declarațiile date de martori reflectă adevărul, declarații în care s-a relatat de către aceștia, în mod amănunțit, faptele inculpaților în care și ei au fost implicați, declarațiile ulterioare apărând ca fiind făcute în vederea exonerării de răspundere penală a inculpaților.

Împrejurarea că în cursul judecății, cu motivarea generică că ar fi fost supuși unor violențe psihice ori unor intimidări din partea organelor de poliție, nedovedite de altfel, unii dintre martorii audiați au revenit, total sau parțial, asupra declarațiilor inițiale date în cursul urmăririi penale, nu poate conduce la constatarea nevinovăției inculpaților.

În final, se poate aprecia că prin asemenea reveniri ori contraziceri ale martorilor, fără o justificare credibilă, plauzibilă, se divizează artificial și nelegal procesul penal și se minimalizează necesitatea și importanța fazei urmăririi penale, fază care, în dreptul penal român, pe de o parte, cunoaște o reglementare complexă (nerezumându-se la simple investigații, cercetări prealabile ori la o anchetă sau la o instrucție sumară ca în sistemele de drept penal ale altor state) aceasta fiind realizată - cu respectarea drepturilor și garanțiilor acuzatului - de către organele poliției judiciare sub controlul procurorului, sau în unele cazuri chiar de către procuror, iar pe de altă parte, are un rol major în evitarea trimiterii în judecată a unor persoane nevinovate.

II) asupra cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.

Potrivit art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării când s-au aplicat pedepse greșit individualizate în raport cu prevederile art. 72 C. pen. sau în alte limite decât cele prevăzute de lege. Conform art. 72 din C. pen., care stabilește criteriile generale de individualizare, la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama: de dispozițiile părții generale a C. pen.; de limitele de pedeapsă fixate în partea specială a C. pen.; de gradul de pericol social al faptei săvârșite; de persoana infractorului; de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Potrivit doctrinei juridice și jurisprudenței, recunoașterea anumitor împrejurări ca circumstanțe atenuante judiciare nu este posibilă decât dacă împrejurările luate în considerare reduc în asemenea măsură gravitatea faptei în ansamblu sau caracterizează favorabil de o asemenea manieră persoana făptuitorului încât numai aplicarea unei pedepse sub minimul special se învederează a satisface, în cazul concret, imperativul justei individualizări a pedepsei.

Înalta Curte constată că în favoarea inculpatei D.D. prima instanță a reținut circumstanța atenuantă prevăzută de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. și, pe cale de consecință, nu numai că a redus pedeapsa aplicată de la minimul special al pedepsei prevăzută de textul incriminator de 5 ani închisoare, la cea de 4 ani închisoare, dar a aplicat și o modalitate neprivativă de libertate pentru executarea acesteia (art. 861 C. pen. - suspendarea executării pedepsei sub supraveghere).

În condițiile reținerii pluralității de victime a traficului de persoane (8 persoane), a formei continuate a infracțiunii (art. 41 alin. (2) C. pen.) și, mai ales, a modalității concrete de săvârșire a infracțiunii - astfel cu a fost expusă anterior - înalta Curte constată că simplei împrejurări a lipsei antecedentelor penale, reținută de prima instanță ca circumstanța atenuantă prevăzută de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., i s-a dat un efect juridic suficient în operațiunea de individualizare a pedepsei, nefiind justificată o nouă reducere a acesteia.

Cu privire la individualizarea pedepsei aplicată inculpatului D.N., Înalta Curte reține următoarele:

Infracțiunea pentru care acesta a fost trimis în judecată, și condamnat în primă instanță, este sancționată cu închisoare de la 5 la 15 ani.

Pedeapsa aplicată inculpatului, de 8 ani închisoare, este semnificativ orientată către minimul special al pedepsei prevăzută de legiuitor, iar nu către maximul special de 15 ani închisoare.

La stabilirea acestei pedepse, instanța de fond a avut în vedere toate criteriile prevăzute de art. 72 din C. pen.

Înalta Curte constată însă că instanța de fond și de apel au reținut și împrejurarea că inculpatul nu este la prima încălcare a legii penale, conform fișei de cazier (fii.455 d.u.p.) acesta fiind condamnat, în perioada 1995-1999, de 4 ori la pedepse cu închisoarea pentru infracțiuni de furt calificat.

Or, această antecedență penală a inculpatului justifică concluzia netemeiniciei criticii sale referitoare la nereținerea unor circumstanțe atenuante care, așa cum s-a arătat, constau în împrejurări care reduc în asemenea măsură gravitatea faptei în ansamblu sau caracterizează favorabil de o asemenea manieră persoana făptuitorului încât numai aplicarea unei pedepse sub minimul special se învederează a satisface, în cazul concret, imperativul justei individualizări a pedepsei.

Nu în ultimul rând, Înalta Curte constată că prima instanță, deși a reținut două împrejurări de natură a atrage, potrivit legii, un regim sancționator mai aspru (forma continuată a infracțiunii - art. 41 alin. (2) C. pen. și, respectiv, starea de recidivă postexecutorie - art. 37 lit. b) din C. pen.), observând caracterul facultativ al agravării, nu a sporit pedepsele aplicate și nici nu a adăugat un spor (conform art. 39 alin. (4) și, respectiv, art. 42 C. pen.).

În consecință, în temeiul art. 38515 pct. l lit. b) din C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca nefondate recursurile inculpaților.

Potrivit art. 38517 alin. (4) raportat la art. 383 alin. (3) C. proc. pen., combinat cu art. 88 C. pen., din pedeapsa aplicată inculpatului D.N. se va deduce durata măsurilor preventive privative de libertate.

Conform art. 192 alin. (2) C.proc.pen., recurenții - inculpați vor fi obligați la plata către stat a cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea recursurilor.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile declarate de D.N. și D.D. împotriva deciziei penale nr. 10/ A din 28 ianuarie 2010 a Curții de Apel Galați, secția penală.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului D.N., durata reținerii și arestării preventive de la 21 august 2008 la 13 aprilie 2010.

Obligă recurenții-inculpați la plata sumei de câte 600 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Pronunțată în ședința publică, azi 13 aprilie 2010