Obligation to issue compensation title for abusive expropriation within reasonable time under Law 247/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Reclamanta A.C.A.E., prin procurator I.G. a chemat în judecată pârâtul Statul Român prin C.C.S.D. solicitând obligarea pârâtului să emită decizia referitoare la acordarea despăgubirilor pentru imobilele aparținând C.J. și să plătească despăgubirile potrivit procedurii prevăzute de art. 1 și urm. din titlul VII al Legii nr. 247/2005.

În motivarea acțiunii, a arătat că a mai solicitat în instanță obligarea la plata acestor despăgubiri, dar acțiunea a fost respinsă.

Reclamanta a mai susținut că depășirea termenului de 60 de zile prevăzut de art. 1 și urm. din Titlul VII al Legii nr. 247/2005 nu poate avea loc nejustificat, la aprecierea discreționară a autorității.

Pârâtul a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția autorității de lucru judecat cu privire la primul petit al cererii, în raport de sentința civilă nr. 1044/2008 prin care Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins ca inadmisibilă acțiunea reclamantei de obligare a A.N.R.P. la restituirea, potrivit procedurii prevăzute de art. 1 și urm. din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, a imobilelor aparținând C.J. și de emitere a titlului de despăgubire.

De asemenea, a fost invocată excepția lipsei calității procesuale pasive cu privire la capătul doi al acțiunii întrucât atribuția achitării despăgubirilor în numerar către persoanele îndreptățite revine A.N.R.P. și nu pârâtului.

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 2964 din 29 septembrie 2009 a admis excepția autorității de lucru judecat cu privire la pct. 1 al acțiunii, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive cu privire la pct. 2 al acțiunii și a admis în parte acțiunea reclamantei, obligând pârâta să emită în favoarea acesteia, decizia reprezentând titlul de despăgubiri, în termen de 6 luni de la data rămânerii irevocabile a hotărârii.

Pentru a pronunța această sentința instanța a reținut că excepția autorității de lucru judecat este neîntemeiată, întrucât acțiunea a fost soluționată pe cale de excepție, fără a se examina fondul cauzei și temeinicia motivelor invocate d reclamantă.

Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei cu privire la cel de-al doilea punct al acțiunii, s-a reținut că aceasta este întemeiată întrucât potrivit pct. 20 din O.U.G. nr. 81/2007, A.N.R.P. coordonează procesul de acordare a despăgubirilor realizând activitățile prevăzute în acte normative speciale, precum și activitățile necesare implementării prezentei legi, incluzând emiterea titlurilor de plată, titlurilor de conversie, realizarea conversiei în acțiuni și achitarea despăgubirilor în numerar.

Pe fondul cauzei, Curtea a reținut că prin dispoziția nr. 255 din 30 iulie 2008 emisă de P.C.J., județul Vrancea, s-a propus acordarea de despăgubiri reclamantei și N.G.T. pentru construcțiile demolate ce au fost situate în C.J., județul Vrancea și care au aparținut autorului N.M.

S-a mai reținut că Legea nr. 247/2005 nu prevede un termen pentru emiterea deciziei, reprezentând titlu de despăgubiri, dar instituie o procedură complexă pentru stabilirea și plata despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv.

În lipsa unei dispoziții exprese sub acest aspect, instanța este datoare să exercite un control asupra dreptului de apreciere al autorității administrative pentru a asigura o protecție reală drepturilor fundamentale ale cetățenilor consfințite prin Constituția României și C.E.D.O.

Împotriva sentinței civile nr. 2964 din 29 septembrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a formulat recurs în termen legal Statul român prin C.C.S.D., prin care s-a solicitat admiterea căii de atac și modificarea hotărârii recurate în sensul respingerii cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta A.C.A.E. ca nefondată.

A învederat recurentul că în speță etapa transmiterii și înregistrării dosarelor a fost parcursă în ceea ce privește dosarul înregistrat la C.C.S.D. din 23 octombrie 2008 și că dosarul de acordare a despăgubirilor în favoarea reclamantei a fost înaintat unei societăți de evaluare desemnată în mod aleatoriu de către C.C.S.D., în vederea efectuării raportului de evaluare. La data de 15 octombrie 2009 societatea de evaluare SC C.E. SA Bacău a comunicat C.C.S.D. raportul de evaluare întocmit în dosarul cu nr. 19451/FFCC/2009, acesta fiind înregistrat la secretariatul C.C.S.D. la 15 octombrie 2009. În aceste condiții, reclamanta va avea posibilitatea de a formula obiecțiuni la raportul de evaluare întocmit, obiecțiuni ce vor fi comunicate și recurentei, această etapă fiind caracterizată prin contradictorialitate, pentru a se asigura o evaluare cât mai apropiată de prețul pieței.

C.C.S.D. a mai precizat că în cauza dedusă judecății va fi emisă decizia privind titlul de despăgubire numai după parcurgerea procedurii administrative prevăzute de Titlul VII din Legea nr. 247/2005, procedură ce presupune evaluarea imobilului revendicat de reclamantă și aprobarea acestui raport de către C.C.S.D., iar în măsura în care reclamanta nu formulează obiecțiuni sau după răspunsul la aceste obiecțiuni se va proceda la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire. Dispozițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005 stabilesc exact etapele ce trebuie parcurse în vederea emiterii deciziei reprezentând titlul de despăgubire de către C.C.S.D., fără a exista alte alternative legale de soluționare a dosarelor privind acordarea de despăgubiri.

Recursul este nefondat.

În mod corect și în acord cu prevederile legale incidente în cauză instanța de fond a constatat că este întemeiată, în parte, acțiunea reclamantei A.C.A.E. de obligare a Statului Român, prin C.C.S.D., și a dispus obligarea acestei comisii să emită în favoarea reclamantei decizia reprezentând titlul de despăgubiri, în termen de 6 luni de la data rămânerii irevocabile a hotărârii.

Dispozițiile capitolului V intitulat „Procedurile administrative pentru acordarea despăgubirilor" din Titlul VII „Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv" al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, cu modificările și completările ulterioare, nu prevede un termen pentru emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire. Cu toate acestea, cererea întemeiată pe dispozițiile legale mai sus menționate având ca obiect emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire trebuie să fie soluționată într-un interval de timp rezonabil, calculat de la data sesizării autorității publice competente, în cadrul procedurii administrative preliminare și până la momentul finalizării procedurilor judiciare, prin pronunțarea hotărârii judecătorești irevocabile. Principiul „termenului rezonabil" se referă așadar atât la durata procedurilor administrative preliminare, cât și la timpul necesar finalizării procedurilor judiciare, statul având obligația de a organiza funcționarea sistemului puterilor sale în așa fel încât să răspundă acestei cerințe, pentru ca persoana îndreptățită să poată beneficia efectiv de protecția asigurată prin prevederile art. 6 din C.E.D.O.

În speță dosarul de despăgubire al reclamantei a fost înregistrat la secretariatul C.C.S.D. la 23 octombrie 2008 și nu a fost soluționat până la pronunțarea instanței de fond, iar în aceste condiții în mod corect prima instanță a apreciat că nu a fost respectată cerința rezolvării dosarului intimatei într-un termen rezonabil și a obligat C.C.S.D. la emiterea în favoarea reclamantei a deciziei reprezentând titlul de despăgubiri, în termen de 6 luni de la data rămânerii irevocabile a hotărârii.

În raport de cele mai sus arătate, se constată că motivele de recurs invocate în cauză nu sunt întemeiate și că hotărârea recurată este legală și temeinică, astfel că se va dispune, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., respingerea ca nefondat a recursului declarat de Statul Român, prin C.C.S.D., împotriva sentinței civile nr. 2964 din 29 septembrie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Statul Român prin C.C.S.D., împotriva sentinței civile nr. 2964 din 29 septembrie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 martie 2010.