Appeal rejected: defendant's security officer status upheld under O.U.G. no. 24/2008.

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei.

1. Obiectul acțiunii.

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, reclamantul C.S.M.N.S.A.S. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul G.C., constatarea calității de lucrător al securității a pârâtului.

2. Motivele de fapt și de drept care au stat la baza formulării cererii.

În motivarea cererii, reclamantul a arătat, în esență, că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, pârâtul având calitatea de ofițer, acțiunile sale în această calitate încălcând dreptul la exprimare și libertatea opiniilor.

3. Apărările invocate prin concluziile scrise formulate de pârât.

Pârâtul a depus la dosarul cauzei concluzii scrise, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, arătând că din actele depuse nu rezultă ca, în calitate de ofițer, ar fi desfășurat activități de încălcare a libertăților cetățenești.

A mai precizat pârâtul că cele 7 note informative depuse la dosar nu sunt semnate și nici contrasemnate de cineva, neexistând temei să îi fie atribuite, iar toate cele trei Rapoarte care se referă la urmărirea, atenționarea și scoaterea din evidențele securității a ofițerului H.I. sunt semnate de Lt. Col. B.V., ofițer C.I.

4. Hotărârea instanței de fond.

Prin sentința civilă nr. 2.697 din 23 iunie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII a contencios administrativ și fiscal, acțiunea formulată a fost admisă, instanța constatând că pârâtul a avut calitatea de lucrător al securității.

5. Motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței de fond.

Instanța a reținut că pârâtul a avut gradul de căpitan în cadrul B.C.T., fiind astfel îndeplinită prima condiție impusă de art. 2 din O.U.G. nr. 24/2008.

A mai apreciat prima instanță că nu poate fi reținută susținerea pârâtului în sensul că cele 7 note informative nu sunt semnate și nici contrasemnate de cineva, întrucât acestea sunt semnate de surse și pe toate este menționat numele pârâtului în sensul că primește aceste Note.

De asemenea, a mai reținut judecătorul fondului, Nota - Raport din data de 23 iunie 1987 este semnată chiar de pârât, în calitate de ofițer de contrainformații, iar împrejurarea că cele trei Rapoarte sunt semnate de Lt. col. B.V., ofițer C.I., este lipsită de relevanță, întrucât Nota de constatare nu se întemeiază pe aceste rapoarte ci pe Nota - raport din data de 23 iunie 1987 și Notele informative preluate de pârât în calitate de ofițer de legătură, prin această activitate pârâtul încălcând dreptul la libertatea de exprimare și dreptul la viața intimă a persoanei în cauză.

6. Recursul formulat de pârâtul G.C.

Motive de recurs ce pot fi încadrate la art. 3041 C. proc. civ.

Recurentul-pârât consideră că nu sunt îndeplinite condițiile cumulative prevăzute de art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, deoarece nu s-a dovedit că a desfășurat acțiuni prin care a suprimat sau îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului, nu a fost ofițer operativ al securității, ci numai ofițer de legătură.

Cele 7 note informative, reținute ca probe de judecătorul fondului, nu au fost semnate/ contrasemnate de vreo persoană și nu conțin mențiunea că ar fi fost prezentate recurentului.

La dosar nu a fost depusă Nota - Raport din 23 iunie 1987 și, asupra căreia, instanța de fond, a constatat că ar fi fost semnată de către recurent.

II. Considerentele instanței de recurs.

1. Recursul este nefondat.

2. Notele informative depuse la dosar și pe care s-au întemeiat atât cererea de constatare a existenței calității de lucrător al securității, cât și hotărârea instanței de fond, conțin mențiunea că acestea au fost primite de recurent (dosarul de fond).

Notele informative sunt semnate de „sursele” recurentului, V., D., N., C., R.

3. La dosar se află și nota-raport din 23 iunie 1987 (dosarul de fond) întocmită și semnată de către recurent.

4. Din conținutul acestei note-raport rezultă fără nici un dubiu că recurentul este cel care a transmis informații de natura celor prevăzute de art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, aprobată cu modificări prin Legea nr. 293/2008 culese de la „sursele” sale.

5. Apărarea recurentului referitoare la existența dosarului nr. 2136/1997 și a sentinței pronunțate în această cauză de Curtea Supremă de Justiție nu are relevanță. Condamnarea numitului D.C. la 10 ani închisoare nu are incidență asupra faptelor recurentului reglementate de O.U.G. nr. 24/2008.

6. Față de acestea, nefiind întrunite motivele de recurs invocate, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ. și art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 modificată și completată, recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de G.C., împotriva sentinței civile nr. 2.697 din 23 iunie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 martie 2010.