Material jurisdiction for separate action to reverse forced execution: court of first instance vs. court of execution

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 687/PI din 15 iunie 2010, pronunțată de Tribunalul Timiș, s-a respins excepția de necompetență teritorială, s-a admis excepția necompetenței materiale a acestei instanțe și, constatând ivit conflictul negativ de competență, s-a trimis spre soluționare la regulatorul de competență, Curtea de Apel Timișoara.

În considerentele sentinței, s-a reținut că prin cererea înregistrată la Tribunalul Timiș sub nr. 4426/233 din 19 noiembrie 2009, cât și prin cererea conexă înregistrată sub nr. 5268/325 din 15 octombrie 2009, contestatorii SC C.M. SA și S.C.C. au solicitat în contradictoriu cu intimata SC B.I. SA TIMIȘOARA, întoarcerea executării din dosarul execuțional nr. 849/EX/2008 al BEJ J.C. & C.I. și restituirea sumelor ce au fost executate în acest dosar, cu aplicarea dobânzii și actualizarea cu rata inflației până la data executării efective a hotărârii ce se va pronunța.

Cererile au fost înregistrate inițial la Judecătoria Timișoara sub nr. 5268/325 din 25 martie 2009 (SC C.M. SA) și la Judecătoria Galați sub nr. 4426/233 din 24 martie 2009 (S.C.C.), instanțe care au declinat soluționarea cererii de întoarcere a executării silite în favoarea Tribunalului Timiș.

Prin sentința civilă nr. 12073 din 30 septembrie 2009 a Judecătoriei Timișoara, s-a dispus declinarea competenței de soluționare a cererii formulată de contestatoarea SC C.M. SA, în favoarea Tribunalului Timiș, motivat de faptul că în speță sunt incidente dispozițiile art. 4042 alin. (1), (2) și (3) C. proc. civ., având în vedere că titlul executoriu a fost pronunțat de către Tribunalul Timiș și tot această instanță este competentă să se pronunțe asupra temeiniciei sau netemeiniciei unei cereri de întoarcere a executării silite și chiar dacă textul nu prevede în mod expres, este de reținut că sintagma „instanța competentă potrivit legii” face trimitere la competența materială de soluționare a litigiului în primă instanță, aceasta aparținând în speță Tribunalului Timiș.

Prin sentința civilă nr. 8470 din 16 octombrie 2009 pronunțată de Judecătoria Galați, a fost declinată competența de soluționare a cererii de întoarcere a executării silite formulată de contestatorul S.C.C. în favoarea Tribunalului Timiș, în temeiul acelorași dispoziții legale.

Cererile au fost înregistrate pe rolul Tribunalului Timiș sub nr. 4426/233/2009 și sub nr. 5268/325/2009, aceasta din urmă fiind conexată la cea dintâi prin încheierea de ședință din 13 aprilie 2010, în temeiul art. 164 C. proc. civ.

Referitor la excepțiile invocate de contestatori, a necompetenței materiale și teritoriale a Tribunalului Timiș, instanța a respins excepția de necompetență teritorială motivat de faptul că, potrivit art. 373 alin. (2) C. proc. civ., instanța de executare este judecătoria în circumscripția căreia se face executarea iar executarea silită a început și s-a efectuat în Timișoara.

Cu privire la necompetența materială a tribunalului, instanța a reținut că aceasta este întemeiată, fiind admisă și constatând ivit conflictul negativ de competență, a trimis cauza potrivit art. 20 și urm. C. proc. civ. spre soluționare, regulatorului de competență – Curtea de Apel Timișoara, tribunalul apreciind că întoarcerea executării silite este reglementată de art. 4041 - 4043 C. proc. civ.

Dacă instanța care a desființat hotărârea executată a dispus rejudecarea în fond a procesului (cazul din speța de față) și nu a luat măsura restabilirii situației anterioare executării, această măsură se va putea dispune de instanța care rejudecă fondul.

Completul sesizat cu rejudecarea pricinii și căreia i s-a trimis spre soluționare cererea de întoarcere a executării silite, a respins-o prin încheierea de ședință din 27 aprilie 2010 având în vedere faptul că părțile au ales calea separată reglementată de art. 4042 alin. (3) C. proc. civ.

Tribunalul Timiș a mai reținut că prevederile legale enunțate anterior prevăd că, în situația în care nu s-a dispus restabilirea situației anterioare executării în condițiile alin. (1) și (2), cel îndreptățit o va putea cere instanței judecătorești competente potrivit legii, iar prevederea legală citată acordă competență instanței care soluționează contestația la executare să se pronunțe și asupra întoarcerii executării și nu instanței care a soluționat fondul ca primă instanță (în speță Tribunalul Timiș), care nu este instanță de executare, așa încât nu ne aflăm în prezența unei contestații care să vizeze titlul.

S-a mai apreciat de către tribunal că dispozițiile alineatului final al art. 4042 dau posibilitatea formulării unei acțiuni separate, în fața instanței de drept comun, în situația în care nu s-a formulat o cerere de întoarcere a executării în fața instanței de executare ori aceasta a rămas nesoluționată.

Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma conflictului negativ de competență ivit între cele două instanțe, în raport de dispozițiile art. 20 alin. (2) C. proc. civ., Curtea de Apel Timișoara, secția comercială, a constatat că este competent să soluționeze cauza în primă instanță Tribunalul Timiș, reținând în esență că, atât Tribunalul Timiș, cât și Judecătoria Timișoara s-au declarat necompetente din punct de vedere material să judece cererea având ca obiect întoarcerea executării, invocând același temei de drept, respectiv disp. art. 404² alin. (1), (2) și (3) C. proc. civ.

Cu toate acestea, Tribunalul Timiș, deși a reținut corect starea de fapt și de drept, a dat o interpretare greșită dispozițiilor legale aplicabile în speță, deoarece titlul executoriu a fost pronunțat de către Tribunalul Timiș, care avea competența materială să judece cauza în primă instanță, astfel încât tot Tribunalul Timiș are competență materială să dispună asupra unei cereri de întoarcere a executării silite, potrivit art. 404² alin. (3) C. proc. civ.

Prin sentința nr. 20/PI/CC din 22 iulie 2010, Curtea de Apel Timișoara, secția comercială, în baza art. 22 C. proc. civ., a stabilit competența de soluționare a cauzei în primă instanță în favoarea Tribunalului Timiș, secția comercială.

Împotriva acestei sentințe, a formulat recurs SC B.I. SA TIMIȘOARA, solicitând în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței atacate și stabilirea competenței în favoarea Judecătoriei Timișoara.

În argumentarea criticilor formulate, recurenta a arătat, în esență, că în ceea ce privește competența materială de soluționare a cauzei având ca obiect întoarcerea executării silite, aceasta revine Judecătoriei Timișoara și nu Tribunalului Timiș, având în vedere dispozițiile art. 404 ind.2 alin. (3) C. proc. civ. și împrejurarea că executarea silită s-a pornit în circumscripția Judecătoriei Timișoara.

Recursul este nefondat pentru considerentele ce urmează:

În raport de criticile formulate și analizând decizia recurată prin prisma motivului de nelegalitate prevăzut de pct. 9 al art. 304 C. proc. civ., se constată că dezlegarea dată de Curtea de Apel Timișoara s-a fundamentat pe aplicarea corectă a dispozițiilor legale incidente cauzei.

Astfel, în mod corect s-a stabilit competența materială de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Timiș, având în vedere dispozițiile art. 4042 C. proc. civ., ce reglementează modalitățile procedurale de întoarcere a executării.

Într-o primă modalitate, prevăzută de art. 4042 alin. (1) C. proc. civ., restabilirea situației anterioare executării se dispune de către instanța care a desființat titlul executoriu sau actele de executare, la cererea celui interesat.

În ipoteza în care instanța care a desființat hotărârea executată a dispus rejudecarea în fond a pricinii fără a lua măsura restabilirii situației anterioare executării, această măsură se va putea dispune de către instanța care rejudecă fondul.

În cea de-a treia ipoteză, pentru a obține întoarcerea executării, cel îndreptățit va putea introduce o acțiune separată la instanța competentă potrivit legii, respectiv instanța competentă material în soluționarea litigiului în primă instanță, aceasta fiind în speță Tribunalul Timiș, care a pronunțat titlul executoriu și care are competența de a dispune asupra cererii de întoarcere a executării.

În consecință, față de cele ce preced, potrivit dispozițiilor art. 312 C. proc. civ., recursul recurentei SC B.I. SA TIMIȘOARA va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta SC B.I. SA TIMIȘOARA, împotriva sentinței nr. 20/PI/CC din 22 iulie 2010, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția comercială, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 ianuarie 2011.