Competence for civil compensation claims for insufficient child-rearing allowances versus administrative challenge

Asupra conflictului negativ de competență de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.Cererea de chemare în judecată. Cadrul procesual

Prin cererea adresată Tribunalului București, secția a IV-a civilă, la data de 24 noiembrie 2008, reclamanta A.M.C. a solicitat, în contradictoriu cu Ministerul Muncii, Familiei și Egalității de Șanse, Autoritatea Națională pentru Protecția Drepturilor Copilului și Agenția pentru Prestații Sociale a Municipiului București, să se dispună obligarea pârâților la plata sumei de 14.400 RON, reprezentând indemnizația de creștere a minorelor și la plata sumei de 14.400 RON, reprezentând despăgubiri.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat că la data de 15 iulie 2005 a născut gemenele A.M.I. și A.A.M. acestea, beneficiind de suma de 600 RON plătită de Direcția de Muncă și Protecție Socială pentru ambii copii, sumă insuficientă pentru creșterea acestora.

S-a mai arătat că potrivit legii, mamele primesc indemnizație la fiecare naștere, fără să se facă vreo referire la mamele care, la o singură naștere, pot aduce pe lume doi, trei sau mai mulți copii, precizând că, deși are gemeni, beneficiază de indemnizație pentru un singur copil.

În drept, cererea a fost întemeiată pe prevederile Legii nr. 148/2006, modificată și completată și ale art. 1020 C. civ.

Prin sentința civilă nr. 325 din 6 martie 2009 Tribunalul București a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 1 București, reținând că în cauză sunt incidente prevederile art. 1 pct. 1 C. proc. civ., în raport de obiectul cauzei.

2. Hotărârea primei instanțe aflate în conflict

Judecătoria sectorului 1 București, prin sentința civilă nr. 14495 din 02 decembrie 2009 și-a declinat competența soluționării cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Instanța a reținut că în cauză se contestă actul administrativ prin care s-a stabilit cuantumul indemnizației pentru creșterea copilului, adică Decizia nr. 2361 din 20 februarie 2006 emisă de Ministerul Muncii, Familiei și Egalității de Șanse.

3. Hotărârea instanței înaintea căreia s-a ivit conflictul

Învestită cu soluționarea cauzei, prin sentința civilă nr. 2892 din 15 iunie 2010, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, și-a declinat competența soluționării cauzei în favoarea Judecătoriei sector 1 București.

Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:

La termenul de judecată din 15 iunie 2010, reclamanta a precizat acțiunea, în sensul că nu contestă decizia de stabilire a cuantumului indemnizației pentru creșterea copilului, cauza având ca obiect pretenții constând în indemnizația cuvenită pentru cei doi minori și despăgubiri.

Astfel, în raport de obiectul acțiunii care constă în obligarea pârâților la despăgubiri, a apreciat că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 1 pct. 1 C. proc. civ., potrivit cărora judecătoriile judecă în primă instanță, toate procesele și cererile, în afară de cele date prin lege în competența altor instanțe.

Totodată, a constatat existența unui conflict negativ de competență și a sesizat instanța competentă să soluționeze conflictul intervenit în soluționarea litigiului dedus judecății.

4. Instanța competentă să soluționeze cauza

Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 20 alin. (1), art. 21 și art. 22 C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii.

Unul dintre principiile fundamentale ale procesului civil este principiul disponibilității, cristalizat în dispoziția cuprinsă în art. 129 alin. (6) C. proc. civ., potrivit căreia:

„În toate cazurile, judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecății”.

Or, în raport de petitul acțiunii, dar și de poziția ferm exprimată de reclamantă în ședința publică de la 15 iunie 2010 în fața Curții de apel, în sensul că nu contestă decizia de stabilire a cuantumului indemnizației pentru creșterea copilului, nu există nicio justificare legală pentru atragerea competenței instanțelor de contencios administrativ.

Ca urmare, după cum bine a reținut judecătorul de la Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, competența soluționării prezentei cauze aparține instanțelor de drept comun, adică potrivit art. 1 pct. 1 C. proc. civ., în primă instanță, judecătoriei.

Din punct de vedere teritorial, în raport de art. 5 C. proc. civ. care reglementează competența teritorială de drept comun, reținând că pârâții au sediul în raza Judecătoriei sectorului 1 București, se va stabili competența soluționării cauzei de față în favoarea acestei instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta A.M.C. pârâții Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale, Autoritatea Națională pentru Protecția Drepturilor Copilului și Agenția pentru Prestații Sociale a Municipiului București în favoarea Judecătoriei sectorului 1 București.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 iulie 2010.