Jurisdictional competence for compensation claims under Law no. 9/1998: exclusive jurisdiction of the Tribunal in first instance over disputes concerning restitution property compensation payments.
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court admitted the appeal filed by the National Authority for the Restitution of Property, quashed the Court of Appeal’s judgment, and remanded the case to the Bucharest Tribunal for competent jurisdiction, effectively invalidating the lower court's order for compensation payment. The dispute concerned a claim by a property owner for 60% of compensation under Law no. 9/1998, which the Court of Appeal had granted after finding the Authority’s refusal to pay due to budget limitations was unjustified. The Supreme Court determined that the Court of Appeal lacked jurisdiction because, under specific provisions of Government Order no. 1277/2007 and the general principles of administrative litigation, actions challenging decisions or payments under the restitution law are exclusively within the jurisdiction of the Tribunal in first instance, rendering the appeal court’s intervention a violation of competence under Articles 304(3) and 312(3) of the Code of Civil Procedure.
Legislator headnote
AI generatedart. 304 pct. 3 C. proc. civ, art. 306 alin. (2) C. proc. civ, art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004; Jurisdictional competence for compensation claims under Law no. 9/1998: exclusive jurisdiction of the Tribunal in first instance over disputes concerning restitution property compensation payments: Recurenta a reiterat motivele invocate în apărare în fața instanței de fond respectiv, reproducerea dispozițiilor art. 38 alin. (5) din H.G. nr. 753/1998 referitoare la plata compensațiilor.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta B.E. a chemat în judecată Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună obligarea pârâtei să-i plătească suma de 32.080,80 lei, reprezentând cota de 60% din cuantumul despăgubirilor stabilite în baza deciziei nr. 563 din 11 aprilie 2008, sumă actualizată cu indicele de inflație.
În motivarea acțiunii reclamanta a susținut că a solicitat pârâtei plata sumei, însă aceasta i-a răspuns evaziv, în sensul că plata se va face în limita sumelor prevăzute anual cu această destinație în bugetul de stat.
Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 3935 din 17 noiembrie 2009 a admis acțiunea formulată de reclamantă, obligând pârâta să-i plătească cota de 60% din despăgubirile stabilite prin decizia nr. 563 din 11 aprilie 2009, actualizată cu indicele de inflație de la data plății efective.
Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că din probele depuse la dosar nu rezultă că pârâta ar fi efectuat plata către reclamantă a cotei de 60% din cuantumul compensațiilor, deși reclamanta i-a solicitat efectuarea plății și pârâta nu a invocat motive pentru acest refuz.
Împotriva acestei sentințe, considerată nelegală și netemeinică a declarat recurs pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților.
Recurenta a reiterat motivele invocate în apărare în fața instanței de fond respectiv, reproducerea dispozițiilor art. 38 alin. (5) din H.G. nr. 753/1998 referitoare la plata compensațiilor.
Examinând actele dosarului, Înalta Curte a constatat că subzistă în cauză motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 3 C. proc. civ., invocat din oficiu și pus în dezbaterea părților, în condițiile art. 306 alin. (2) C. proc. civ., pentru următoarele considerente:
În conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. (3) teza a II-a, corelate cu cele ale art. 304 pct. 3 C. proc. civ., se pronunță casarea unei hotărâri atunci când s-a dat cu încălcarea competenței altei instanțe.
Reclamanta și-a întemeiat pretențiile pe dispozițiile Legii nr. 9/1998, H.G. nr.2 86/2004, H.G. nr. 1277/2007 și Legii nr. 554/2004.
Potrivit art. 35 din H.G. nr. 1277/2007 vicepreședintele Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților - Serviciul pentru Aplicarea Legii nr. 9/1998, emite decizii și ordine care potrivit art. 352 alin. (6) din acest act normativ se comunică petenților și comisiilor județene sau a municipiului București și pot fi atacate în termen de 30 de zile la secția de contencios administrativ a tribunalului în raza căruia domiciliază petentul.
Întrucât aceste norme legale cu caracter special, derogatoriu de la dreptul comun în materie – reprezentat de prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 – prevăd competența exclusivă a secției de contencios administrativ a tribunalului în primă instanță, în ceea ce privește acțiunile având ca obiect contestarea hotărârilor Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților – Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 9/1998, pentru identitate de rațiune, competența materială este aceeași în privința oricăror acțiuni întemeiate pe prevederile respectivei legi.
În consecință, în temeiul art. 313, corelat cu art. 312 alin. (3), teza a II-a C. proc. civ., recursul va fi admis, dispunându-se casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre competentă soluționare Tribunalului București, secția de contencios administrativ și fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților împotriva sentinței civile nr. 3935 din 17 noiembrie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.
Casează sentința atacată și trimite cauza spre competentă soluționare la Tribunalul București, secția contencios administrativ.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședință publică, astăzi 29 iunie 2010.