Commercial vs. administrative nature of road toll installment contracts in determining competent jurisdiction for payment orders

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea adresată Judecătoriei Satu Mare, reclamanta C.N.A.D.N.R. prin D.R.D.P. Cluj a solicitat, în contradictoriu cu SC G. SRL Satu Mare, emiterea unei ordonanțe de plată prin care să dispună obligarea pârâtei la plata echivalentului în lei a sumei de 42,75 Euro, plătibil la cursul de schimb al B.N.R., valabil pentru ultima zi a lunii anterioare scadenței ratei, reprezentând penalități de întârziere calculate pentru neplata la termenele și în cuantumul stabilit a ratelor eșalonate până la data achitării acestora, precum și la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat că a încheiat contractul nr. 2489 din 03 iulie 2006, având ca obiect eliberarea rovinietelor pentru autovehiculele cuprinse în anexele la contract. Cuantumul rovinietei a fost de 1500, 00 Euro, cu obligația achitării în patru rate.

Judecătoria Satu Mare, prin sentința civilă nr. 5284 din 20 octombrie 2009, a admis excepția necompetenței materiale a acestei instanțe, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Oradea, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal.

Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că, în speță, contractul încheiat între părți are trăsăturile unui contract administrativ, care, potrivit dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 este asimilat actului administrativ și conform art. 10 alin. (1) teza a II-a din acest act normativ, astfel de litigii se soluționează pe fond de Secțiile de contencios administrativ ale curților de apel, având în vedere și faptul că, în cauză, reclamanta este asimilată autorităților publice centrale.

Învestită cu soluționarea cauzei, Curtea de Apel Oradea, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 69/CA/PI din 15 februarie 2010, a admis excepția de necompetență materială și a declinat competența soluționării cauzei în favoarea Judecătoriei Satu Mare.

Pentru a pronunța această soluție, Curtea de Apel Oradea a reținut că natura juridică a contractului privind eliberarea rovinietei pentru utilizarea rețelei de drumuri naționale are natura unui contract comercial încheiat între o autoritate publică și o societate comercială, prin care autoritatea percepe societății comerciale o taxă de utilizare a rețelei de drumuri naționale.

Totodată, a constatat existența unui conflict negativ de competență și a sesizat instanța competentă să soluționeze conflictul intervenit în soluționarea litigiului dedus judecății.

Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 20 alin. (1), art. 21 și art. 22 C. proc. civ., va soluționa conflictul negativ ivit între Judecătoria Satu Mare și Curtea de Apel Oradea, în sensul că va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Satu Mare, pentru următoarele considerente:

În speță, obiectul sesizării instanțelor judecătorești îl formează cererea de emitere a ordonanței privind somația de plată, formulată în condițiile dispozițiilor O.G. nr. 5/2001 privind procedura somației de plată.

În conformitate cu art. 2 alin. (1) din O.G. nr. 5/2001, cererile privind somația de plată se depun la instanța competentă pentru judecarea fondului cauzei în primă instanță.

În speță, obiectul somației îl formează obligații contractuale neonorate de pârâtă, potrivit Contractului încheiat în temeiul art. 4 din O.G. nr. 15/2002 privind introducerea unor tarife de utilizare a infrastructurii de transport rutier, care prevede posibilitatea achitării în 4 rate trimestriale a tarifului de utilizare.

Rezultă că un asemenea contract se încheie pentru eșalonarea tarifului de utilizare și condiționarea eliberării rovinietelor de plata ratelor trimestriale a tarifului de utilizare pentru autovehiculele deținute, astfel cum reiese din conținutul clauzelor contractului și din prevederile O.G. nr. 15/ 2002.

În cauză nu poate fi vorba de un contract administrativ în sensul dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. c) teza a II-a din Legea nr. 554/2004 cu modificările și completările ulterioare, din moment ce asemenea contracte, la care se referă art. 4 din O.G. nr. 15/2002, în vigoare la data respectivă, nu au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, ci eșalonarea plății în 4 rate trimestriale a tarifului de utilizare a infrastructurii de transport rutier.

Contractul în litigiu fiind unul de natură comercială, în speță sunt aplicabile dispozițiile art. 2 alin. (1) din O.G. nr. 5/2001, coroborate cu dispozițiile art. 2 pct. 1 lit. a) și art. 1 pct. 1 C. proc. civ.

În consecință, în raport de considerentele arătate, în temeiul art. 22 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența în favoarea Judecătoriei Satu Mare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta C.N.A.D.N.R. prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri Cluj și pârâta SC G. SRL Satu Mare, în favoarea Judecătoriei Satu Mare.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 24 iunie 2010.