Share transfer between state institutions deemed regulatory, not privatization, under Law 99/1999

Asupra contestației în anulare de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Tribunalul Suceava, prin sentința civilă nr. 476 din 16 iulie 1999, a admis acțiunea introdusă de reclamanții SC A.E.C. SRL Suceava, C.O., R.O. și SC O. SRL Suceava, împotriva pârâtelor F.P.S. București, S.I.F. Moldova SA Bacău și SC C.X. SA Suceava, constatând nulitatea absolută a contractului de cesiune nr. 1/2472 din 1 aprilie 1999 și nr. 2437/1502 din 7 aprilie 1999 și a actului adițional la statutul SC C.X. SA.

Această sentință a fost schimbată în tot de Curtea de Apel Suceava, care, prin decizia nr. 275 din 22 iunie 2000, admițând apelurile declarate de pârâte, a respins acțiunea ca nefondată.

Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamantele SC A.E.C. SRL, C.O., R.O. și SC O. SRL, care a fost respins prin decizia civilă nr. 12 din 15 ianuarie 2002, pronunțată de Curtea Supremă de Justiție.

La data de 8 octombrie 2002, reclamanta SC A.E.C. SRL Suceava a formulat contestație în anulare împotriva deciziei Curții Supreme de Justiție nr. 12/2002, invocându-se, ca temei de drept, dispozițiile art. 318 C. proc. civ.

În motivarea contestației în anulare s-a arătat că, din greșeală, instanța de recurs nu a cercetat și nu a răspuns la motivul de casare, și anume, că cesiunea acțiunilor de către F.P.S. către S.I.F. Moldova SA nu poate constitui o cale de privatizare a SC C.X. SA Suceava, deoarece este interzis prin Legea nr. 99/1999.

Se arată de contestatoare că, în considerentele deciziei nr. 12/2002, se reține greșit, pe baza H.G. nr. 12/1997, a Legii nr. 50/1994 și a O.G. nr. 54/1998, că cesiunea acțiunilor putea avea loc în vederea regularizării și compensării între cele două instituții, când nici nu s-a făcut dovada unui asemenea scop.

Contestația în anulare este nefondată.

Potrivit art. 318 C. proc. civ., hotărârile instanțelor de recurs nu pot fi atacate, ci contestate în anulare și atunci când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis, din greșeală, să cerceteze vreunul din motivele de casare.

Este temeiul de drept invocat de contestatoare și situația hotărârii atacate cu această cale extraordinară de atac, prin decizia nr. 12/2002, pronunțată de Curtea Supremă de Justiție, fiind respins recursul.

Pentru înțelegerea acestui motiv de contestație în anulare trebuie arătat că instanța de recurs este îndreptățită să răspundă la motivele de recurs și printr-un considerent comun, în care scop poate grupa diferitele argumente. De aceea, neexaminarea distinctă a fiecărui motiv de recurs, nu constituie, prin ea, însăși, o omisiune în sensul dispozițiilor art. 318 C. proc. civ., dacă instanța a răspuns la motivele de casare printr-un considerent comun.

În cauza de față, contestatoarea de acum a invocat în recurs un singur motiv de casare, respectiv, art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în dezvoltarea căruia a arătat mai multe argumente pentru care, în opinia recurentei de atunci, cesiunea nu poate constitui un mijloc de privatizare a societăților comerciale cu capital majoritar de stat.

A se susține în contestația în anulare că instanța de recurs nu a răspuns la acest motiv de recurs care este și unicul, ar însemna că, practic, această cale de atac nu a fost soluționată.

În realitate, așa cum s-a arătat, recurenta de atunci, contestatoarea de acum, a înțeles să argumenteze aceeași problemă care a constituit obiectul acțiunii printr-o numerotare distinctă a motivelor invocate.

Curtea Supremă de Justiție, prin decizia contestată, după ce a reprodus motivul de recurs, în considerentele din decizia nr. 12/2002, prin gruparea argumentelor, a răspuns detaliat la criticile formulate, în raport cu cesiunea acțiunilor care a intervenit între F.P.S. și S.I.F. Moldova și nu de o vânzare de acțiuni, ajungându-se la concluzia că, prin cesiunea care a avut loc, s-a schimbat numai posesorul acțiunilor.

O simplă lectură a considerentelor deciziei atacate cu contestația în anulare de față, relevă, fără nici un dubiu, că instanța de recurs a analizat și s-a pronunțat pe unicul motiv de recurs întemeiat pe art. 304 pct. 9 C. proc. civ., făcându-se trimitere expres la dispozițiile actelor normative incidente în cauză.

Așa fiind, neexaminarea distinctă a fiecărui argument numerotat în cadrul recursului, dar făcând parte din același motiv unic de recurs, art. 304 pct. 9 C. proc. civ., nu constituie, prin ea, însăși, o omisiune în sensul dispozițiilor art. 318 C. proc. civ., din moment ce instanța a răspuns la acest motiv de casare prin gruparea tuturor argumentelor care constituiau critica adusă hotărârii recurate.

Pentru considerentele arătate, urmează a se respinge contestația în anulare, ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația în anulare formulată de contestatoarea SC A.E.C. SRL Suceava împotriva deciziei nr. 12 din 15 ianuarie 2002 a Curții Supreme de Justiție, secția comercială, ca nefondată.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 2 aprilie 2003.