Disability grading for post-stroke hemiplegia under general motor impairment criteria versus specific cerebrovascular provisions

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1. Hotărârea curții de apel

Prin Sentința nr. 349 din 8 octombrie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, a fost admisă acțiunea formulată de reclamanta F.E., prin mandatar F.C., în contradictoriu cu pârâtele Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți și Comisia de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți din cadrul Consiliului Județean Dolj, dispunându-se anularea Certificatului de încadrare în grad de handicap nr. 37070 din 01 octombrie 2008 și a Deciziei de încadrare în grad de handicap nr. 1536 din 13 martie 2009, respectiv obligarea pârâtei Comisia de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți Dolj să emită certificat de încadrare a reclamantei în gradul de handicap grav.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că, prin Certificatul nr. 37070 din 01 octombrie 2009, emis de Comisia de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți Dolj, a fost respinsă încadrarea în grad de handicap a reclamantei cu cod de boală G81, 169.8,110, F32.9, cu motivarea că această afecțiune nu se încadrează în criteriile medico - psihosociale aprobate prin Ordinul comun nr. 762 al M.M.F.E.S. și nr. 1992 al Ministerului Sănătății Publice .

Reclamanta a formulat contestație la Comisia Superioară, care în urma analizării documentelor din dosarul medical, a confirmat, prin Decizia nr. 1536 din 13 martie 2009, concluziile comisiei teritoriale, de neîncadrare în grad de handicap.

S-a mai reținut că, potrivit raportului de expertiză medico-legală nr. 2544/A 1 din 17 septembrie 2009, întocmit de IML Craiova, reclamanta prezintă diagnosticul hemiplegie dreapta postaccident vascular cerebral ischemic, afazie motorie, HTA gr. risc înalt, proteză de șold drept (postfractură de col femural), că potrivit referatului întocmit de medicul neurolog cu nr. 2005 din 13 august 2009 s-a constatat, în ce o privește pe reclamantă, asimetrie facială, ortostatism și mers imposibil, deficit motor plegic la nivelul hemicorpului drept, ROT accentuate pe dreapta, RCP, iar din referatul întocmit de medicul de familie nr. 6317 din 05 august 2009 s-a reținut că reclamanta este pacientă hemiplegică, hemiplegie dreapta, afazie motorie, hipotrofie musculară generalizată, incontinență sfincteriană, pacienta fiind dependentă de altă persoană.

În raport cu afecțiunile constatate prin raportul de expertiză medico-legală, judecătorul fondului a apreciat ca reclamanta îndeplinește condițiile și cerințele prevăzute în criterii, în sensul că se încadrează în subcap. III, pct. 2, lit. c) din cap.7.

Prima instanță a apreciat nefondate susținerile pârâților în sensul că reclamanta nu poate beneficia de protecția specială prevăzută de Ordinul comun nr. 762 al M.M.F.E.S. și nr. 1992 al MSP, având în vedere că, în speță, hemiplegia, însemnând paralizia unei jumătăți de corp, se încadrează automat în categoria monoparezei, iar accidentul vascular cerebral este o cauză vasculară, fiind astfel îndeplinite condițiile subcap. III, pct. 2 lit. c) din cap. 7.

2. Recursurile exercitate împotriva hotărârii primei instanțe

Ambele pârâte au atacat cu recurs sentința menționată, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

2.1. Recurenta-pârâtă Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți și-a întemeiat în drept calea de atac pe prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., arătând că instanța de fond a aplicat eronat prevederile lit. c), pct. 2, subcapitolul III, capitolul 7 din Ordinul comun nr. 762 al Ministerului Muncii, Familiei și Egalității de Șanse și nr. 1992 al Ministerului Sănătății Publice, cu o motivare bazată pe reguli empirice, care nu au nimic a face cu criticile legale medico-psiho-sociale.

În raport cu diagnosticul medical, intimata-reclamantă se încadrează în realitate la lit. b) a aceluiași text legal.

În altă ordine de idei, recurenta-pârâtă a arătat că expertiza medico-legală a fost o probă încuviințată greșit de instanță, pentru că institutul medico-legal Craiova nu este autoritate competentă în materie, potrivit Legii nr. 448/2006 și legislației subsecvente.

2.2. Recurenta-pârâtă Comisia de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți Dolj nu și-a întemeiat în drept recursul, referindu-se la încadrarea greșită a intimatei-reclamante în prevederile Cap. 7- funcțiile neuro-musco-scheletice și ale mișcărilor aferente, subcapitolul III – evaluarea în grad de handicap în afectarea funcțiilor motorii, pct. 2– afecțiuni eurologice, lit. c)– parapareze/paraplegii, tetrapareze/tetraplegii, monopareze/monoplegii, indiferent de etiologie, indiferent de vârstă și statut.

În opinia recurentei-pârâte, reclamanta nu se încadrează în aceste prevederi, întrucât actul normativ pe baza căruia se stabilește în grad de handicap, avizat de comisa de neurologie a Ministerului Sănătății, prevede acces la protecția specială numai persoanelor cu accidente vasculare hemoragice, trombotice sau embolice, cu diverse localizări, cu deficite locomotorii secundare, disfazie/afazie sau /și tulburări sfincteriene indiferent de vârstă și statut dacă sunt consecința unor cauze specificate la cap. 7, subcap. III, pct. 2 lit. b) din criterii.

3. Apărările intimatei-reclamante

Prin notele scrise depuse la dosar, intimata-reclamantă, prin mandatar, a solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând, în esență, că prin modul în care a reglementat criteriile medico-psihosociale de încadrare în grad de handicap, legiuitorul nu a făcut nici o discriminare în raport cu modul de dobândire a handicapului, caracterul congenital sau dobândit pe parcursul vieții, vârsta sau statutul persoanei, prezenta sau nu a altor boli ori incidența afecțiunii respective

în rândul populației.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursurilor

Examinând cauza prin prisma criticilor formulate de cele două recurente-pârâte și a prevederilor art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursurile nu sunt fondate.

Având în vedere că recursurile cuprind critici similare, acestea vor fi grupate și analizate împreună.

1. Argumente de fapt și de drept relevante

Prin certificatul de încadrare în grad de handicap nr. 37070 din 1 octombrie 2008, Comisia de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți Dolj a stabilit că afecțiunile de care suferă intimata-reclamantă constituie boală, iar nu handicap, pentru că nu se încadrează în criteriile medico-psiho-sociale aprobate prin Ordinul nr. 762/2007 al Ministerului Muncii, Familiei și Egalității de Șanse și nr. 1992/2007 al Ministerului Sănătății Publice.

Certificatul menționat a fost menținut prin decizia nr. 1536 din 13 martie 2009 a Comisiei Superioare de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți .

Diagnosticul clinic reținut în decizie constă în hemiplegie dreaptă post accident vascular cerebral (AVC) ischemic, afazie motorie, incontinență sfincteriană, HTA Gr.II risc înalt, sechele post factură subcapsulară col femural drept, tulburare depresivă pe fond organic.

Instanța de fond a reținut corect, printr-o interpretare logică și literală adecvată a normelor aplicabile în cauză, că, pe baza diagnosticului clinic descris mai sus și a concluziilor raportului de expertiză medico-legală, intimata-reclamantă se încadrează în cerințele prevăzute în Capitolul 7, subcapitolul III, pct. 2, lit. c) din criteriile medico-psiho-sociale aprobate prin ordinul menționat anterior, text care se referă la „parapareze/paraplegii, tetrapareze/tetraplegii, monopareze/monoplegii – indiferent de etiologie (traumatică, vasculară, infecțioasă, tumorală, degenerativă etc.), indiferent de vârstă și statut”.

Cu referire expresă la criticile recurentelor-pârâte, Înalta Curte reține următoarele:

1.1. Expertiza medico-legală dispusă din oficiu pentru lămurirea unor aspecte de specialitate necesare dezlegării cauzei se încadrează în prevederile art. 201 și art. 129 alin. (5) C. proc. civ., proba fiind administrată prin organismul cu atribuții în acest sens, potrivit Legii nr. 459/2001 privind organizarea activității și funcționarea instituțiilor de medicină legală.

Din simpla lecturare a concluziilor raportului de expertiză se poate observa ca acestea se rezumă la exprimarea unei opinii de specialitate asupra diagnosticului clinic, pe baza actelor medicale avute la dispoziție, fără conotații juridice referitoare la încadrarea în grad de handicap, ce constituie atribuția autorităților publice recurente.

1.2. Interpretarea gramaticală și logică reprezintă o etapă necesară în decelarea semnificației juridice a unei norme neclare căreia instanța are a-i subsuma anumite circumstanțe sau împrejurări de fapt, astfel că nu i se poate reproșa judecătorului fondului că a pronunțat o soluție „bazată pe reguli empirice”. De vreme ce lit. c) pct. 2, subcapitolul III, Capitolul 7 din Ordin, supusă analizei, are în vedere paraplegii (paralizii ale ambelor membre inferioare), tetraplegii (paralizia tuturor membrelor) și monoplegii (paralizia unui singur membru), hemiplegia (paralizia unei jumătăți de corp), chiar dacă nu este menționată expres, se încadrează în mod logic în obiectul său de reglementare.

Dimpotrivă, recurentele-pârâte, printr-o interpretare trunchiată, ruptă din context și ignorând împrejurarea că paraliziile avute în vedere la litera c) sunt cauze de handicap indiferent de etiologie (inclusiv vasculară), încearcă să acrediteze ideea că sechelele accidentelor vascular-cerebrale ar putea sta la baza încadrării în grad de handicap numai dacă se circumscriu prevederilor lit. b) din același text legal.

2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Având în vedere toate considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ambele recursuri, ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile declarate de Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți prin Autoritatea Națională pentru Persoanele cu Handicap și de Comisia de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți Dolj împotriva sentinței nr.349 din 8 octombrie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondate.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 3 iunie 2010.