A Priori Suspension of Administrative Act Revoking Public Hospital Manager Requires Proof of Imminent Damage and Serious Doubt of Legality

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Târgu-Mureș, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, reclamanta S.M.C. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Sănătății suspendarea Ordinului Ministrului Sănătății nr. 1572 din 06 august 2009 precum și a tuturor actelor subsecvente acestuia.

În motivarea acțiunii se arată că la data de 14 decembrie 2006 a încheiat contractul de management cu pârâtul pentru funcția de manager al I.N.U.B.C.T. Târgu Mureș, pentru o perioadă de trei ani, contractul expirând la data de 14 decembrie 2009.

Se mai arată de către reclamantă că sunt întrunite condițiile cazului bine justificat și prevenirea pagubei iminente, astfel cum acestea sunt reglementate de dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004.

În ceea ce privește condiția cazului bine justificat, consideră reclamanta că există o îndoială puternică privind prezumția legalității actului administrativ. În legătură cu condiția pagubei iminente, precizează reclamanta, că prin revocarea din funcția de manager al I.N.U.B.C.T. Târgu Mureș, i se aduce atât un prejudiciu material, prin pierderea indemnizației lunare de manager, începând cu luna august 2009 și pentru viitor, cât și un prejudiciu moral.

Prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei, pârâtul a invocat excepția inadmisibilității cererii de suspendare prin faptul că reclamanta nu a făcut dovada formulării plângerii prealabile împotriva actului administrativ a cărui suspendare o solicită.

Prin sentința nr. 139 din 17 noiembrie 2009 Curtea de Apel Târgu-Mureș a admis cererea formulată de reclamanta S.M., a dispus suspendarea executării actului administrativ, respectiv a Ordinului nr. 1572 din 06 august 2009 emis de pârâtul Ministerul Sănătății și actelor administrative subsecvente, până la pronunțarea instanței de fond.

În ceea ce privește susținerea pârâtului că în cauză nu este îndeplinită condiția formulării plângerii prealabile, instanța a constatat că reclamanta a formulat, în condițiile art. 7 din Legea nr. 554/2009 plângere prealabilă prin care a solicitat pârâtului revocarea ordinului menționat precum și a actelor subsecvente acestuia, fiind făcută dovada înregistrării la pârât a acesteia, potrivit dovezilor de la dosar.

În ceea ce privește cazul bine justificat, instanța a constatat că ordinul de revocare din funcție, a cărui suspendare s-a solicitat nu cuprinde motivele de fapt pentru care reclamanta a fost revocată din funcție. De asemenea pârâtul nu a indicat care ar fi acea situație, fapt, împrejurare care ar face ca petenta să nu mai îndeplinească „dispozițiile legale în vigoare", și care, de fapt ar fi aceste dispoziții care nu o mai fac compatibilă cu îndeplinirea funcției de manager.

De asemenea, instanța de fond a constatat că este îndeplinită, cumulativ, și cea de a doua condiție, paguba iminentă.

Se reține că neacordarea indemnizației contractuale corespunzătoare îndeplinirii funcției de manager reprezentă un prejudiciu material, previzibil și viitor.

Împotriva sentinței nr. 139 din 17 noiembrie 2009 a Curții de Apel Târgu-Mureș, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs pârâtul Ministerul Sănătății, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând, în esență, următoarele:

- În mod greșit a reținut instanța de fond că este îndeplinită condiția referitoare la cazul bine justificat întrucât reclamanta nu a făcut nici o dovadă în acest sens.

Mai mult, nu s-a ținut seama că actul a fost emis în conformitate cu prevederile O.U.G. nr. 69/2009, pentru modificarea și completarea Legii nr. 95/2006, privind reforma în domeniul Sănătății, fiind aplicabil principiul aplicării imediate a legii noi inclusiv situațiilor juridice născute anterior.

- Eronat s-a apreciat ca fiind dovedită condiția referitoare la paguba iminentă deoarece simpla diminuare a drepturilor salariale nu echivalează cu îndeplinirea acestei condiții.

Înalta Curte de Casație și Justiție, analizând recursul în raport de criticile formulate, de înscrisurile care există la dosar, de dispozițiile legale incidente cât și de prevederile art. 3041 C. proc. civ., apreciază că acesta este fondat, pentru considerentele ce urmează a fi expuse.

Criticile formulate de recurentă se subsumează motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., potrivit căruia o hotărâre poate fi recurată când este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.

Acest motiv de recurs este fondat.

Potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, „în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea în condițiile art. 7 a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond”.

Deci, suspendarea executării unui act administrativ este o măsură excepțională pe care instanța o poate dispune când a fost făcută dovada îndeplinirii condițiilor cumulative, respectiv a cazului bine justificat și a iminenței unei pagube.

Existența cazului bine justificat, definit în art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004 ca „împrejurarea legată de starea de fapt și de drept care este de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ” nu este îndeplinită în speță.

Cele analizate și reținute de instanța de fond referitoare la lipsa din cuprinsul ordinului de revocare a motivelor de fapt pentru care a fost revocată reclamanta din funcție cât și existența contractului de management încheiat, căruia este discutabil dacă i se aplică dispozițiile modificatoare ale Legii nr. 95/2006, dispuse prin O.U.G. nr. 69/2009, reprezintă de fapt o cercetare a fondului cauzei în ceea ce privește legalitatea Ordinului nr. 1572 din 6 august 2009, fapt dealtfel nepermis, întrucât cererea de chemare în judecată are un alt obiect, respectiv suspendarea executării acestui ordin.

În situația unei cereri de suspendare instanța poate aprecia ca fiind îndeplinită condiția cazului bine justificat doar când îndoiala asupra legalității actului administrativ este serioasă și rezultă cu ușurință în urma unei cercetări sumare a aparenței dreptului, nefiind permisă prejudecarea fondului litigiului.

Prin urmare, împrejurările reținute de prima instanță nu sunt de natură a crea o îndoială serioasă asupra legalității actului cu atât mai mult cu cât la 14 decembrie 2009 a expirat și perioada pentru care a fost încheiat contractul de management nr. 282 din 14 decembrie 2006.

De asemenea, condiția „prevenirii unei pagube iminente” nu este îndeplinită.

Invocare unui prejudiciu pur financiar, nu reprezintă o dovadă a îndeplinirii acestei condiții, astfel cum greșit a reținut instanța de fond.

Intimata-reclamantă nu a administrat nici o probă de natură a forma convingerea instanței în sensul existenței unei pagube iminente, astfel cum aceasta este definită în art. 2 alin. (1) lit. ș) din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare.

În concluzie, în raport de cele reținute, instanța de fond a apreciat greșit că sunt îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, pentru a fi admisă cererea de suspendare a executării actului administrativ în cauză, astfel că va fi reținută situația prevăzută de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În consecință, în temeiul art. 312 alin. (1) teza I, alin. (3) C. proc. civ., coroborat cu art. 20 din Legea nr. 554/2004, modificată și completată, se va admite recursul, se va casa sentința recurată și se va respinge cererea de suspendare formulată de reclamantă ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Ministerul Sănătății împotriva sentinței nr. 139 din 17 noiembrie 2009 a Curții de Apel Târgu-Mureș, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și respinge cererea de suspendare formulată de reclamanta S.M., ca neîntemeiată.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 3 iunie 2010.