Reasonableness of processing delay in citizenship re-acquisition and exclusivity of specific performance as equitable repair

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 3979 din 18 noiembrie 2009, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins excepția prescripției, a admis acțiunea formulată de reclamantul C.V., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor Externe și a obligat pârâtul să primească cererea reclamantului pentru redobândirea cetățeniei române și actele aferente, într-un termen scurt, rezonabil.

A obligat pârâtul la 1000 lei daune morale.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că din potrivit dispozițiilor art. 10 din Legea nr. 396/2002, pentru ratificarea Convenției Europene asupra Cetățeniei există obligația statului de a analiza cererea de redobândire a cetățeniei române într-un termen rezonabil, în speță nefiind vorba doar de refuzul de a soluționa o cerere, ci de refuzul de primire a unei cereri.

A mai reținut instanța de fond că împrejurările de ordin general invocate de Ministerul Afacerilor Externe, referitoare la numărul foarte mare de cereri, numărul limitat al spațiilor destinate primirii cererilor, nu pot justifica refuzul de primire a cererii și a actelor necesare, având în vedere că soluționarea acesteia se face de autoritățile române de pe teritoriul României, respectiv Ministerul Justiției.

În ceea ce privește cererea de acordare a daunelor morale, prima instanță a apreciat că atitudinea pârâtului de prelungire la nesfârșit a stării de incertitudine în privința comunicării unei date certe la care reclamantul să poată depune cererea de redobândire a cetățeniei române împreună cu actele necesare soluționării acesteia, este de natură să creeze o suferință reclamantului.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul Ministerul Afacerilor Externe (M.A.E.).

Prin cererea de recurs s-a invocat ca motiv de nelegalitate care atrage modificarea sentinței Curții de Apel București motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., arătându-se, în esență, că instanța a interpretat greșit art. 11 alin. (5) din Legea nr. 554/2004 și nefăcând aplicarea acestui text de lege prin raportare la data de 13 septembrie 2006 când s-a formulat prima scrisoare de intenție s-a respins, în mod greșit, excepția prescripției dreptului la acțiune al reclamantului, iar pe fondul cauzei s-a dat o dezlegare în contradicție cu legislația în vigoare și cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în privința determinării „termenului rezonabil” (Cauzele Katte Klitsche de la Grange, Hozze c/Olanda, Phillis c/ Grecia, Ceteroni c/ Italia).

În acest context, în opinia recurentului nu se justifică nici acordarea de daune morale intimatului-reclamant, atâta vreme cât nu s-a demonstrat în concret realitatea daunei, fie emoțională, fie o atingere adusă onoarei sau prestigiului social, prin nesoluționarea cererii reclamantului de programare pentru depunerea actelor necesare în vederea redobândirii cetățeniei române.

Examinând cauza prin prisma criticilor invocate de autoritatea recurentă, a probatoriului administrat și a normelor legale incidente, Înalta Curte de Casație și Justiție reține că recursul este fondat, însă în limitele considerentelor ce vor fi expuse în continuare:

Dezlegarea dată de judecătorul fondului excepției prescripției dreptului la acțiune invocată de pârât, este corectă și în acord cu prevederile Legii nr. 554/2004.

În condițiile în care scrisoarea de intenție datează din 13 septembrie 2006, iar atitudinea autorității pârâte prin Secția Consulară de la Chișinău a fost una pasivă, motivată de incapacitatea de absorbție a numărului extrem de mare al cererilor de acest gen, pârâtul recunoscându-și obligația de soluționare a cererilor, într-adevăr nu poate fi sancționat reclamantul prin constatarea prescripției dreptului său de a acționa în justiție.

În privința cererii principale - constatarea refuzului nejustificat de soluționare a cererii din 13 septembrie 2006 în vederea programării pentru depunerea actelor în vederea redobândirii cetățeniei române – soluția primei instanțe este de asemenea corectă, stabilindu-se că termenul de aproximativ 3 ani scurs până la momentul declanșării demersului judiciar nu este unul rezonabil.

Determinarea termenului rezonabil la care face trimitere art. 10 din Convenția europeană asupra cetățeniei (adoptată la Strasbourg la 6 noiembrie 1997 și ratificată de statul român prin Legea nr. 396/2002 ) se face, potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului la care chiar recurentul face trimitere, prin raportare la circumstanțele concrete ale cazului.

În speță, în funcție de aceste circumstanțe, instanța a stabilit și a argumentat de ce termenul nu este unul rezonabil, făcând drept consecință aplicarea art. 18 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și obligând pârâtul la primirea cererii reclamantului și a actelor aferente în vederea redobândirii cetățeniei române.

Critica privitoare la acordarea daunelor morale este, însă, întemeiată.

Argumentarea admiterii acestui capăt de cerere pe speranța legitimă pe care reclamantul o are în legătură cu redobândirea cetățeniei române este una imprecisă, nefiind explicat în ce constă prejudiciul moral adus reclamantului prin nesoluționarea cererii în discuție și nici modul în care s-a apreciat că suma de 1.000 lei reprezintă o compensare adecvată.

Înalta Curte apreciază că obligarea autorității pârâte la soluționarea cererii într-un termen scurt reprezintă prin ea însăși o reparație echitabilă, o măsură de natură a acoperi consecințele negative ale conduitei autorității publice, neexistând temei pentru plata sumei solicitate de reclamant.

Ca urmare, în temeiul art. 312 alin. (1), art. 312 alin. (3) teza I cu referire la art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recursul va fi admis, sentința atacată va fi modificată în sensul înlăturării obligației Ministerului Afacerilor Externe la plata daunelor morale către intimatul-reclamant.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Ministerul Afacerilor Externe, împotriva sentinței nr. 3979 din 18 noiembrie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința recurată în sensul că înlătură obligarea pârâtului la plata daunelor morale.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 3 iunie 2010.