Recovery of fraudulently obtained advance: Cassation appeal dismissed, validating lower court order for restitution
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal of the defendant, upholding the lower court's order that the defendant must pay the plaintiff approximately 68.4 million lei, thereby confirming the plaintiff's victory in the dispute. The case involved a commercial claim for the restitution of an advance payment obtained through fraud and associated interest, which the defendant had argued was extinguished by a settlement protocol (compensation agreement) executed between the parties and a third entity. The appellate court reversed the first instance's rejection of the claim, finding that at the time of the purported settlement, the plaintiff had no recorded debt to offset against the defendant's liability, rendering the compensation legally invalid. The Supreme Court rejected the defendant's cassation arguments, holding that the settlement protocol did not constitute a valid extinction of obligation under Article 1143 of the Civil Code due to the absence of reciprocal, exigible debts, and that the plaintiff's subsequent invoice further confirmed that no valid compensation had occurred, thus rendering the challenge to the settlement's validity moot.
Legislator headnote
AI generatedart. 1091 alin. (4) C. civ, art. 1143 C. civ; Recovery of fraudulently obtained advance: Cassation appeal dismissed, validating lower court order for restitution: În consecință, se reține că între părțile din proces nu existau datorii exigibile și nici creanțe care să poată fi compensate în condițiile art. 1143 C. civ., ceea ce a condus la admiterea acțiunii.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Satu Mare, prin sentința civilă nr. 306 din 26 iunie 2000, a respins, ca nefondată, acțiunea introdusă de reclamanta SC R.D. SRL Satu Mare, împotriva pârâtei SC T.S. SRL Satu Mare, având ca obiect restituirea de către pârâtă a sumei de 64.601.100 lei, pe care a obținut-o prin înșelăciune, ca avans, în vederea procurării de materii prime, precum și a sumei de 30.000.000 lei, reprezentând dobânzi.
S-a reținut de instanță că între părțile din litigiu și SC C.T. SA Satu Mare s-a încheiat procesul-verbal de compensare nr. 5263 din 1 august 1997, „cu ocazia efectuării operațiunilor de compensare a datoriilor reciproce”, astfel că, potrivit art. 1091 alin. (4) C. civ., au fost stinse obligațiile dintre părțile semnatare și, prin consecință, pârâta nu datorează nici debit și nici dobânzi.
Apelul declarat de reclamantă a fost admis de Curtea de Apel Oradea, care, prin decizia civilă nr. 6 din 16 ianuarie 2001, a schimbat în tot sentința, în sensul că a fost admisă acțiunea și obligată pârâta la plata sumei de 64.601.100 lei, reprezentând pretenții și 3.845.365 lei dobânzi.
Pentru a pronunța hotărârea, s-au avut în vedere probele administrate la instanța de fond și expertiza contabilă efectuată în apel, considerându-se că, la 1 august 1997, când s-a încheiat procesul-verbal de compensare nr. 5263, reclamanta nu figurează în evidența contabilă cu vreo datorie față de pârâtă, însă, la aceeași dată, pârâta figurează în evidențele contabile că datorează suma în discuție către reclamantă, reprezentând contravaloarea autoturismului cumpărat de reclamantă pentru pârâtă.
În consecință, se reține că între părțile din proces nu existau datorii exigibile și nici creanțe care să poată fi compensate în condițiile art. 1143 C. civ., ceea ce a condus la admiterea acțiunii.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta SC T.S. SRL Satu Mare, care, invocând motivele de casare prevăzute de art. 304 pct. 10 și 9 C. proc. civ., a susținut că se impune casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea efectuării unei noi expertize, cerere formulată în apel, dar asupra căreia instanța nu s-a pronunțat.
În subsidiar, așa cum se exprimă recurenta, se solicită, în cadrul celui de al doilea motiv de casare, să se modifice decizia și să se respingă apelul reclamantei, deoarece reclamanta a recunoscut că a semnat actul de compensare în cunoștință de cauză, iar procesul-verbal de compensare nu a fost anulat și nici nu s-a cerut anularea, astfel că își produce efectele juridice, indiferent dacă a fost sau nu ținut în evidențele contabile.
Recursul este nefondat.
Primul motiv de casare intitulat și principal, este neîntemeiat, deoarece instanța de apel s-a pronunțat asupra mijlocului de probă solicitat, respectiv, o nouă expertiză contabilă, separat de aceea de la fond, atât la prima cerere, când s-a încuviințat, cât și la cea de a doua cerere, când, de data aceasta, s-a respins o altă expertiză la cea deja existentă în apel, iar argumentele aduse de instanță sunt corecte, față de obiectivele propuse de pârâtă.
Cel de al doilea motiv de casare, intitulat și subsidiar, este, de asemenea, neîntemeiat, pentru că, reținându-se că procesul-verbal nr. 5263 din 1 august 1997, nu reprezintă modul de stingere al unei obligații în condițiile art. 1143 C. civ., nefiind evidențiat în contabilitate, în schimb, fiind evidențiată datoria pârâtei (în suma pretinsă prin acțiune) față de reclamantă, el nu constituie decât un mijloc de probă al părților, astfel că nu are nici o eficiență anularea acestuia.
Recurenta nu face vorbire de o altă probă, care confirmă lipsa efectului procesului-verbal nr. 5263/1997, și anume, procesul-verbal din 18 noiembrie 1997, ulterior primului, prin care pârâta se obliga să livreze reclamantei materii prime în contul sumei de 64.601.100 lei, deci, nu avusese loc nici o compensare la 1 august 1997.
Față de cele arătate, nici unul din motivele de casare invocate nu sunt incidente în cauză, considerent pentru care se respinge recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de pârâta SC T.S. SRL Satu Mare, împotriva deciziei nr. 6 din 16 ianuarie 2001 a Curții de Apel Oradea, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 2 aprilie 2003.