Commercial service fee claim: Prescription defense and review of cassation grounds under Decree 167/1958

Asupra contestației în anulare de față,

Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:

La data de 27 ianuarie 2010 SN A.I.B.B.A.V., care ulterior a fuzionat cu CN A.H.C. București rezultând din fuziune CN A.B. SA, a formulat contestația în anulare împotriva deciziei nr. 236 din 13 octombrie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție și a solicitat admiterea contestației în anulare, modificarea în totalitate a hotărârii pronunțate în recurs și în consecință admiterea recursului său, respingerea recursului intimatei A.U. București SA cu consecința menținerii dispozițiilor primei instanțe de respingere ca prescrisă a cererii de chemare în judecată pentru pretențiile formulate de SC A.U.B. SA București vizând perioada 4 aprilie 2000 – 29 mai 2007.

A arătat în contestația în anulare că instanța de recurs a omis a se pronunța asupra primului motiv de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 6 C. proc. civ., că maniera de redactare a așa-ziselor considerente referitoare la respingerea motivelor de recurs invocate de pârâtă echivalează cu necercetarea acestor motive întrucât instanța nu a invocat niciun argument legat de cele patru motive de recurs dezvoltate prin cererea de recurs, singurul lui argument fiind cel ce vizează momentul de început al termenului de prescripție stabilit la 10 octombrie 2006 respingând celelalte trei motive fără a menționa vreun argument. De asemenea a arătat că instanța nu a făcut nicio referire la motivele de recurs întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 5 C. proc. civ. conform căruia instanța de apel a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de dispozițiile art. 105 alin. (2) C. proc. civ., dar nici dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ., hotărârea instanței de apel cuprinzând motive contradictorii precum și dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. întrucât hotărârea recurată a fost dată cu aplicarea greșită a legii.

Temeiul de drept invocat de contestatoare în susținerea contestației în anulare este art. 318 alin. (1) și urm. C. proc. civ.

Contestația în anulare este nefondată.

Potrivit art. 318 alin. (1) C. proc. civ. hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestația în anulare când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau, când instanța respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.

Analizând contestația în anulare prin prisma dispozițiile art. 318 alin. (1) C. proc. civ. raportate la motivele invocate de contestatoare, Curtea constată că motivele din recurs întemeiate pe prevederile art. 304 pct. 5, 6, 7 și 9 C. proc. civ. au fost analizate și cercetate de către instanța care a pronunțat decizia nr. 2361 din 13 octombrie 2009 în legătură directă cu motivul de bază pentru care a fost casată această decizie respectiv analiza prescripției acțiunii, asupra căreia s-a constatat că nu este prescrisă față de dispozițiile art. 3 din Decretul nr. 167/1958, Curtea concluzionând că niciunul dintre motivele invocate de recurentă nu converg spre menținerea hotărârii instanței de fond întrucât acțiunea introductivă a fost promovată în termenul legal, excepția prescripției acțiunii fiind soluționată irevocabil de către instanța de recurs. În acest context motivele referitoare la menținerea hotărârii instanței de fond, neavând suport legal, au fost respinse odată cu respingerea recursului pârâtei.

Ca urmare Curtea constată că instanța de recurs s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate de pârâtă în recursul său, motive pe care le-a raportat la analiza excepției prescripției acțiunii introductive asupra căreia s-a pronunțat irevocabil prin constatarea introducerii în termenul legal conform art. 3 din Decretul nr. 167/1958.

Față de aceste considerente contestația în anulare urmează a se respinge ca nefondat.

Art. 274 alin. (1) C. proc. civ. prevede că partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată.

Intimata SC A.U.B. SA București a solicitat cheltuieli de judecată în sumă de 9.577,12 lei, depunând în acest sens nota de cheltuieli, contractul de asistență juridică și factura din 19 februarie 2010 (dosar recurs).

Analizând cererea intimatei sub aspectul cheltuielilor de judecată Curtea constată că aceasta este întemeiată urmând a o admite și a o obliga pe contestatoare la plata sumei de 9.577,12 lei cheltuieli de judecată către intimata SC A.U.B. SA București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația în anulare formulată de CN A.B. SA Otopeni împotriva deciziei nr. 2361 din 13 octombrie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția comercială, ca nefondată.

Obligă contestatoarea să plătească intimatei SC A.U.B. SA București, suma de 9.577,12 lei cu titlul de cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 octombrie 2010.