Sufficiency of Evidence for Complicity in Fraud and Prohibition on Aggravating Sanctions Upon Dismissal of Cassation Appeals

Asupra recursurilor de față; în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 454 din 09 decembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Constanța, secția penală, în Dosarul nr. 678/118/2008, s-au dispus următoarele:

1) În baza art. 215 alin. (1) - (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. si art. 37 lit. b) C. pen., art. 75 lit. c) C. pen., cu art. 74 lit. c) si art. 76 alin. (2) C. pen. a fost condamnat inculpatul A.M. - fiul lui V. si N., pentru comiterea infracțiunii de inselaciune, la pedeapsa de 5 ani inchisoare.

În baza art. 71 alin. (1), (2) C. pen. s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b), c) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 65 C. pen. în referire la art. 66 C. pen. a fost aplicată inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev.de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b), c) C. pen.pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale.

S-a făcut aplicarea disp.art. 65 alin. (1), (3) C. pen. în referire la art. 76 alin. (3) C. pen.privind pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi. în baza art. 88 alin. (1) C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicata perioada reținerii și arestării preventive cu începere de la data de 04 mai 2006 până la data de 31 august 2006.

S-a constatat că inculpatul este arestat in alta cauza.

2) În baza art. 215 alin. (1) - (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. si art. 37 lit. a) C. pen., cu art. 75 lit. c) C. pen., cu art. 74 lit. c) si art. 76 alin. (2) C. pen. a fost condamnat inculpatul B.C. zis S. - fiul lui S. si A., pentru comiterea infracțiunii de inselaciune, la o pedeapsa de 5 ani inchisoare.

În baza art. 71 alin. (1), (2) C. pen. s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b), c) C. pen.pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 65 C. pen.în referire la art. 66 C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev.de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b), c) C. pen. pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale.

S-a făcut aplicarea disp.art. 65 alin. (1), (3) C. pen. în referire la art. 76 alin. (3) C. pen.privind pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi. în baza art. 88 alin. (1) C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reținerii și arestării preventive cu începere de la data de 26 iulie 2006 până la data de 31 iulie 2006.

3) În baza art. 215 alin. (1) - (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. si art. 37 lit. a) C. pen., cu art. 75 lit. c) C. pen., cu art. 74 lit. c) si art. 76 alin. (2) C. pen. a fost condamnat inculpatul V.D., fiul lui R. si I., pentru comiterea infracțiunii de inselaciune, la pedeapsa de 5 ani inchisoare.

În baza art. 71 alin. (1), (2) C. pen. a fost interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b), c) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 65 C. pen. în referire la art. 66 C. pen. s-a făcut aplicarea inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev.de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b), c) C. pen. pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale.

S-a făcut aplicarea disp. art. 65 alin. (1), (3) C. pen.în referire la art. 76 alin. (3) C. pen.privind pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi.

În baza art. 88 alin. (1) C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reținerii și arestării preventive cu începere de la data de 27 iulie 2006 până la data de 31 iulie 2007.

În baza art. 14 alin. (3) lit. b), C. proc. pen. în referire la art. 346 C. proc. pen. și art. 998-999 C. civ. au fost obligați inculpații în solidar, si inculpatul in solidar cu partea responsabilă civilmente SC A.E.R. SRL Galați si SC A.E.R. SRL Galați punct de lucru Constanța, la plata către părțile civile a următoarelor sume, cu titlu de despăgubiri civile:

- către partea civilă SC T. SRL Timișoara la plata sumei de 73902,33 lei cu titlu de despăgubiri civile, reprezentând contravaloare marfa livrata si neachitata, potrivit celor 2 facturi atașate la dosar.

- către partea civilă SC T.C. SRL Targu Mureș la plata sumei de 617566 lei cu titlu de despăgubiri civile reprezentând contravaloare marfa livrata si neachitata potrivit celor 17 facturi atașate la dosar.

- către partea civilă SC C.C. SRL Onești la plata sumei de 183431,04 lei cu titlu de despăgubiri civile ;

- către partea civilă SC A.E. SRL București la plata sumei de 6.885,20 lei cu titlu de despăgubiri civile, prejudiciu rămas nerecuperat după restituirea a 82 de scaune si plata unei parti din fila CEC respective suma de 56,38 RON.

- către partea civilă SC A.T. SRL București la plata sumei de 21 661,44 RON.

Instanța de fond a apreciat că nu se poate institui măsura sechestrului asigurător asupra bunurilor mobile și imobile aparținând inculpaților intrucat nu rezulta date potrivit cu care aceștia sa detina bunuri imobile si mobile.

În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen. au fost obligați inculpații la plata sumei de 1270 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în folosul statului (din care suma de 200 lei reprezentând onorariu avocați din oficiu în favoarea Baroului Constanța - av. M.S. si R.N. se avansează din fondurile M.J.).

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că activitatea infracțională desfășurata de cei trei inculpați A.M., B.C. si V.D. a constat, în sinteză, in achiziționarea de mărfuri, prin inducere in eroare a furnizorilor SC T. SRL Sighișoara, SC T.C. SRL Targu Mureș, SC C.C. SRL Onești, SC C.E. SRL București si SC A.T. SRL București, asupra intenției reale de achitare a prețului.

1. Astfel, la datele de 11 ianuarie 2006, 12 ianuarie 2006 si, respectiv, 18 ianuarie 2006, la sediul SC T. SRL Sighișoara au fost primite prin fax, trei comenzi pentru achiziționare de mobila. Administratorul SC T. SRL Sighișoara, numitul M.F. a discutat telefonic cu inculpatul V.D., acesta recomandandu-i-se cu identitatea falsa de B.D. În contextul discuțiilor purtate cu inculpatul, partea vătămata a fost informata ca SC A.E.R. SRL are contractate lucrări pentru dotare si amenajare hoteliera in stațiunile S. si N. din județul Constanta. Inculpatul a reușit, prin invocarea acestui fapt mincinos, sa convingă asupra „sincerității" intenției de stabilire a unei relații de afaceri.

În consecința, intre cele doua societăți a fost incheiat, la data de 31 ianuarie 2006, prin fax, contractul de furnizare produse, având ca obiect furnizare de obiecte de mobilier in valoare de 29.560 euro cu plata in avans a sumei de 30% sj restul prin emitere de file CEC.

Au fost livrate cu un mijloc de transport închiriat de SC A.E.R. SRL, obiecte de mobilier in valoare de 62478,8 RON, la data de 03 februarie 2006, pe baza facturii iar la data de 17 februarie 2006, in valoare de 43096,02 RON, pe baza facturii.

Pentru plata avansului de 30% au fost emise ordine de plata prin B.R.D. Constanta pentru sumele de 25 000 RON sj, respectiv, 6 672,44 RON, pentru diferența fiind emise filele CEC pentru suma de 37 478,80 RON si pentru suma de 36 423,58 RON. La datele de 24 si 28 martie 2006 cele doua file CEC au fost refuzate la plata de instituția bancara (B.C. Sighișoara) din lipsa totala de disponibil. Ambele instrumente de plata făceau parte dintr-un set de documente de plata care fuseseră retrase din circulate.

Anterior comunicării acestor refuzuri de plata, societatea vătămata a mai primit de la inculpați o comanda, la data de 09 martie 2006, pe care insa SC T. SRL Sighișoara nu a mai onorat-o.

Partea vătămata SC T. SRL Sighișoara s-a constituit parte civild cu suma de 73.902,32 RON întrucât prejudiciul nu a putu fi recuperat. Raportul de constatare grafoscopica din 26 februarie 2007, efectuat sj asupra filelor CEC menționate, a stabilit ca acestea au fost semnate de inculpatul A.M. Contractul a fost semnat de același inculpat.

2. Cu SC T.C. SRL Targu Mureș, relația de afaceri a fost inițiata in lunile decembrie 2005, ianuarie 2006 când, propunandu-i se a livra materiale de construcții, administratorul societății vătămate, P.A.I., s-a deplasat personal la punctul de lucru al SC A.E.R. SRL, din Constanta.

Reprezentantul pârtii vătămate Ie-a prezentat oferta de materiale, de selectarea acestora ocupandu-se numita I., persoana neidentificata, iar de negocierea condițiilor de livrare, inculpatul V.D., in calitate de director in cadrul SC A.E.R. SRL. Cu ocazia discuțiilor telefonice prealabile, inculpatul V.D. ii descrisese pârtii vătămate, ca motivație pentru interesul de a achiziționa materiale de construcții, același proiect imaginar privind construirea (nu amenajarea, ca prima data când au achiziționat mobila) a unui cartier de vile in stațiunea N. Se constata ca „profilul activității" societății a fost adaptat in funcție de tipul de marfa care putea fi procurat.

S-a încheiat astfel, prin inducerea in eroare a partenerului, contractul de vanzare-cumparare din 20 octombrie 2006, semnat din partea SC A.E.R. SRL de către inculpatul A.M., contract având ca obiect livrarea de otel beton, faianța, parchet, ghips carton, ipsos, vata minerala, etc) pentru care trebuia achitat 25% in avans, la recepția mărfurilor, iar pentru diferența emise file CEC sau bilet la ordin. Au fost livrate in baza acestui contract mărfuri in baza facturilor in 17 februarie 2006, din 20 februarie 2006, din 21 februarie 2006, din 22 februarie 2006, din 02 martie 2006, din 03 martie 2006, din 16 martie 2006, din 17 martie 2006, din 07 februarie 2006, din 17 martie 2006, din 30 ianuarie 2006, din 15 februarie 2006, din 16 februarie 2006, din 20 februarie 2006, din 23 februarie 2006, din 23 februarie 2006, din 24 februarie 2006, din 23 februarie 2006, din 24 februarie 2006 si din 13 martie 2006.

Marfa, in valoare de 933.619,69 RON, a fost livrata cu mijloace de transport contractate de furnizor cu excepția otelului beton care a fost ridicat de cumpărător din Portul-Sud Agigea Constanta de la importatorul SC A.M.T. SRL București. Partea vătămata a livrat către SC A.E.R. SRL si otel beton pe care ii achiziționase la rândul sau de la SC A. SRL Cluj.

Din valoarea mărfii achiziționate, SC A.E.R. SRL a achitat in total doar 255.000 RON cu ordine de plata.

Pentru diferența de plata au fost emise șapte file CEC (B.R.D.) pentru suma de 39.593,97 RON, pentru 21.362,96 RON, pentru 54.876,60 RON, pentru 49.409,03 RON, pentru 275.939,84 RON, pentru 176.384 RON si pentru 28.834,04 RON.

Fila CEC a fost refuzata la plata la data de 22 martie 2006 si pentru „lipsa total a de disponibil" si „pentru ca a fost emisa de un trăgător aflat in interdicție bancara".

Potrivit declarației administratorului societății vătămate, P.A.I. si depoziției martorelor B.M. si C.M., după data de 22 martie 2006, la punctul de lucru al societății nu a mai fost găsita nici o persoana.

Otelul beton a fost vândut in parte la SC P. SRL Tecuci, SC M. SRL Tecuci, SC A.T. Pitești, valorificarea find intermediata de martorul D.L.M., la solicitarea si insistenta inculpaților A.M. si B.C. De la acesta din urma, martorul a aflat ca otelul beton ii aparține pentru ca reprezentanții SC A.E.R. SRL ii sunt datori cu banii pe care li i-a imprumutat.

Otelul beton vândut acestor societăți a fost facturat dar vânzarea s-a făcut la un preț inferior celui de achiziție si anume: 1,30 RON fata de 1,3568 RON, diferența considerabila pentru cantitățile vândute. Aceasta modalitate este vădit ilicita,ceea ce demonstrează intenția inculpaților de valorificare imediata a mărfurilor achiziționate prin doi si fara a avea vreo intenție sa mai fie achitate. Prețul de vânzare al otelului beton a fost discutat de martor cu inculpatul B.C.

De altfel, inculpatul A.M. i-a si propus martorului D.L.M. sa-l ajute sa valorifice otelul beton „mai repede si mai ieftin". Martorul nu a cunoscut insa proveniența ilicita a mărfurilor pentru care a găsit cumpărători.

Un alt produs achiziționat de SC A.E.R. SRL de la SC T.C. SRL a fost vopsea lavabila B. si vata minerala I. 254 galeți a cate 25 kg fiecare cu vopsea lavabila si 160 suluri vata minerala I. au fost identificate la data de 04 aprilie 2006 de organul de politie la un depozit inchiriat de SC C.L. Constanta de la SC E. SRL Constanta.

Administrator al SC C.L. Constanta este numitul B.I., fratele inculpatului B.C., acesta a declarat ca deținea bunurile respective drept garanție pentru un imprumut acordat inculpatului A.M. insa a precizat ca nu a achiziționat de la SC A.E.R. SRL nici un tip de marfa.

Probele administrate in cauza nu au evidențiat aspecte care sa infirme aceasta susținere iar legătura de rudenie dintre B.C. si B.I. La data de 10 ianuarie 2007, la sediul SC C.C. SRL Constanta au fost identificate (prin simpla vizualizare) de către inculpatul A.M., mai multe usi metalice si alte mărfuri despre care a afirmat ca fuseseră achiziționate de SC A.E.R. SRL de la societățile vătămate.

Constatarea a fost efectuata de lucratori din cadrul Secției 3 Politie Constanta.

Prin verificarea ulterioara a documentelor deținute de SC C.C. SRL, s-a constatat ca pentru 125 usi metalice a fost prezentata o factura fiscala de achiziția a lor de la SC D.R.C. SRL Constanta. Despre identificarea acestor bunuri si documentele aferente, inclusiv cele privind plata, s-a comunicat B.C.CO. GALAȚI, referitor la Dosarul nr. 101/D/P/2006 in care inculpatul A.M. este cercetat pentru inșelaciune și in dauna SC S. SA București de unde au fost achiziționate ușile.

În afara de usi au mai fost identificate la SC C.C. SRL si profile pentru rigips, var lavabil, profile de tabla galvanizata, bare din fier, calorifere din aluminiu. Întrucât insa pentru acestea au fost prezentate de reprezentanții societății la care au fost găsite documente de achiziție de la SC I.T. SRL, SC H.A. SA București, SC C. SA Constanta, bunurile menționate in procesul-verbal din 10 ianuarie 2007 au fost lăsate in custodia SC C.C. SRL. Prin factura emisa de I.T. SRL au fost facturate bunurile care figurează vândute de SC T.C. SRL Targu Mureș către SC A.E.R. SRL prin factura fiscala din 20 februarie 2006.

Prin rezoluția din 20 aprilie 2007, a fost respinsa de către procuror cererea formulata de inculpatul A.M. de a i se restitui marfa găsita la sediul SC C.C., ca neintemeiata.

Înscrisurile intocmite de SC A.E.R. SRL in relația comerciala cu SC T.C. SRL au fost semnate de inculpatul A.M. iar prin raportul de constatare grafoscopica din 26 februarie 2007, s-a stabilit ca filele CEC au fost semnate de inculpatul A.M.

Prin aceasta modalitate de operare ilicit, societății comerciale T.C. SRL Targu Mureș i s-a cauzat un prejudiciu nerecuperat de 645.000 RON.

3. Prin intermediul reprezentantului SC I. SRL Targu Mureș, in cursul lunii ianuarie 2006, SC C.C. SRL Onești aflat ca SC A.E.R. SRL Galați este interesata de achiziționarea de aparate de aer condiționat. C.I., administratorul acestei societăți care este unic importator in zona M. de aparate de aer condiționat marca S., a sunat la sediul SC A.E.R. SRL si a fost incunostintat de către inculpatul V.D., care i s-a recomandat ca B.D., ca de sectorul de achiziție a acestor produse se ocupa „d-na I.". Cu aceasta persoana neidentificata au fost stabilite detaliile pentru incheierea contractului, prețul de achiziție si modalitatea de plata.

În virtutea acestor discuții, a fost expediata de către SC A.E.R. SRL GALAȚI, prin fax, comanda pentru 86 bucati aparate marca S. si 36 bucati marca S. Pentru „plata" acestora au fost emise trei file CEC scadente la 17 martie 2006, 24 martie 2006, 29 martie 2006 ori, după cum am arătat mai sus, din data de 21 martie 2006, punctul de lucru al SC A.E.R. SRL a fost abandonat de către inculpați, in aceasta perioada intrând la plata filele CEC emise pana la momentul respectiv.

La data de 26 ianuarie 2006, SC O.C. SRL Onești a primit prin fax contractul de vanzare-cumparare din 26 ianuarie 2006 pentru cantitățile si tipul de marfa comandat.

SC O.C. SRL Onești a expediat marfa in valoare de 117.383,22 RON pentru care societatea inculpatului A.M. expediat postai trei file CEC.

Urmare a unei noi comenzi emise de SC A.E.R. SRL pentru inca 63 buc. aparate, a fost completat contractul cu anexa nr. 2.

Acestea au fost livrate in baza facturii, emitandu-se pentru plata de către SC A.E.R. SRL fila CEC pentru suma de 66.047,82 RON.

La data de 15 martie 2006, C.I. a fost contactat telefonic de inculpatul A.M. si rugat de acesta sa amâne introducerea la plata a filei CEC, asigurandu-l ca va face plata printr-un ordin de plata la data de 22 martie 2006.

Întrucât la data menționata inculpatul A.M. nu se mai afla in România, si nu s-a găsit nicio posibilitate de fi contactat se poate trage concluzia ca promisiunea făcuta către reprezentantul SC C.C. SRL Onești nu a fost onorata datorita nesinceritatii inculpatului.

O dovada in plus a nesinceritatii inculpatului este faptul ca filele CEC emise pentru plata mărfii au fost refuzate de trasul bancar pentru lipsa totala disponibil. Mai mult filele CEC au fost emise si pentru ca au fost emise de un trăgător aflat in interdicție bancara.

Întrucât faptuitoarea necunoscuta I. ii comunicase anterior pârtii vătămate ca aparatele sunt achiziționate pentru un hotelul V. din stațiunea M., s-a procedat la efectuarea de verificări in acest sens si a fost identificat la hotelul cu acest nume un aparat de aer condiționat marca S. Numitul B.G.I., asociat la SC C.T. SRL Constanta a declarat ca l-a achiziționat din Piața V. din București, intrucat nu a putut fi prezentat un document justificativ pentru acest aparat, s-a procedat la lăsarea lui in custodie.

Actele intocmite de SC A.E.R. SRL au fost semnate de inculpatul A.M., iar semnătura executata pe filele CEC a fost examinata pe cale științifica (raport de constatare grafoscopica din 26 februarie 2007) si s-a constatat ca ii aparține.

Pârtii vătămate SC C.C. SRL Onești i s-a cauzat un prejudiciu in valoare de 183.431,04 RON, suma cu care s-a constituitparte civild in procesul penal.

4. SC A.E. SRL București a fost prejudicial, prin aceeași modalitate de operare, de către inculpați, cu suma de 6.885,20 RON reprezentând marfa (scaun) livrata si pentru a cărei plata au fost emise file CEC fara a exista acoperirea necesara la tras.

Astfel, in cursul lunii februarie, administratorul SC A.E. SRL București, I.S.I. a fost contactat telefonic de inculpatul A.M. care, in calitate de administrator al SC A.E.R. SRL, si-a manifestat interesul de a achiziționa scaune „pentru mobilarea unui spațiu comercial din Constanta". S-a emis o comanda pentru 35 scaune F., 45 scaune M. sj 45 scaune P. Au fost livrate pe baza facturii doar 108 scaune din toate mărcile menționate, in valoare de 25.948,48 RON.

Fila CEC emisa de SC A.E.R. SRL a fost transmisa furnizorului prin intermediul martorului A.I. care a asigurat livrarea scaunelor la depozitul din Constanta al societății.

La data de 19 martie 2006, așa cum a procedat si in cazul relației cu SC C.C. SRL Onești, inculpatul A.M. l-a contactat pe I.S.I. si i-a propus sa nu introducă la plata fila CEC. Administratorul societății furnizoare i-a comunicat ca va proceda astfel doar daca i se va remite o alta fila CEC pentru aceeași suma, ceea ce nu s-a intamplat.

În consecința, la data de 20 martie 2006, SC A.E. SRL București a introdus la plata fila CEC care a fost achitata parțial, doar pentru suma de 56,38 RON, refuzandu-se plata diferenței de 25 892,10 RON din lipsa de disponibil.

Printre bunurile găsite de organul de politie la depozitul societății administrate de fratele inculpatului B.C. s-au regăsit si 82 scaune apart. inand SC A.E. SRL București si s-a procedat la restitirea acestora.

Desfășurătorul apelurilor efectuate de la numărul de telefon fix de la sediul SC A.E.R. SRL Galați, punctul de lucru din Constanta a confirmat efectuarea de convorbiri cu SC A.E. SRL București, la numărul de telefon fix de la sediul acesteia.

SC A.E. SRL București nu a putut pune la dispoziția organului de urmărire penala fila CEC pentru a fi examinata din punct de vedere grafoscopic, iar inculpatul A.M. a negat semnarea ei insa, se poate sesiza ca motivul refuzului la plata a fost „lipsa parțiala disponibil" iar fila CEC nu ar fi fost parțial achitata daca banca nu ar fi recunoscut semnătura emitentului. Susținerea inculpatului se dovedește a fi mincinoasa si s-a profitat de context pentru invocarea acestui fapt nereal.

SC A.E. SRL București s-a constituit parte civila cu suma de 6.885,20 RON.

5. Reprezentanții SC A.T. SRL București au fost contactați de SC A.E.R. SRL la sfârșitul lunii octombrie 2005 in vederea achiziționării de produse de papetarie. Cel care s-a prezentat la punctul de lucru din Constanta al SC A.E.R. SRL, a fost martorul V.M.G., agent de vânzări in cadrul SC A.T. SRL București.

A fost incheiat astfel contractul din 21 decembrie 2005, semnat din partea SC A.E.R. SRL de către inculpatul A.M.

Produsele de papetarie livrate la datele de 27 octombrie 2005, 25 noiembrie 2005, 08 decembrie 2005, 13 decembrie 2005, 22 decembrie 2005, 20 ianuarie 2006, 17 februarie 2006, 22 februarie 2006 au fost recepționate de către inculpatul A.M. si de martora B.D. Pentru plata acestora, partea vătămata, prin intermediul agentului sau de vânzări, a primit trei file CEC.

La data de 17 martie 2006, imputernicitul SC A.T. SRL București, numitul M.O.E. s-a deplasat la Constanta unde a discutat cu inculpații A.M. și V.D., acesta recomandandu-se B.D., despre modalitatea de efectuare a plaților. Aceștia l-au asigurat ca plata se va face dar nu conform datei stabilite pentru introducere la plata a primei file CEC intrucat contul nu fusese alimentat.

La data de 20 martie 2006 si 21 martie 2006, M.O.E. a incercat sa ii contacteze telefonic pe inculpatul A.M., dar fara succes insa.

Contactandu-I pe inculpatul V.D., M.O.E. a aflat ca „acesta este plecat in jud. Tulcea si este posibil sa nu aibă semnal". întrucât la data de 22 martie 2006 intrucat niciunul dintre cei doi nu mai răspuns la telefon, SC A.T. SRL București a introdus la plata filele CEC refuzate din „lipsa totala de disponibil" si „cec aflat in litigiu asupra dreptului de proprietate".

Atât reprezentantul M.O.E., cat si martorul V.M.G. i-au recunoscut din fotografii pe cei doi inculpați.

Examinandu-se semnaturile executate pe cele trei file cec, s-a stabilit, prin raportul de constatare grafoscopica din 26 februarie 2007, ca semnaturile de pe filele cec nu au fost executate de inculpatul A.M.

Semnătura executata pe fila CEC cu aceeași serie, a fost executata de inculpatul A.M.

Având in vedere constatările de natura tehnico-știintifica grafoscopica, s-a dispus disjungerea cauzei in vederea identificării autorului necunoscut al infracțiunii de fals in inscrisuri sub semnătura privata, prev de art. 290 C. pen. si pentru cercetarea făptuitoarei necunoscute I., in vederea identificării acesteia si a cercetării acesteia sub aspectul infracțiunii de complicitate la inselaciune, prev de art. 26 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. raportat la activitatea desfășurata in relația cu SC C.C. SRL Onești.

La data de 22 martie 2006, inculpatul A.M. a părăsit teritoriul României si a revenit in tara la data de 07 aprilie 2006 pe baza unui titlu de călătorie emis de Ambasada României la Madrid, Spania.

În ceea ce privește documentele SC A.E.R. SRL Galați, acestea au ars in imprejurari necunoscute, după plecarea din tara a inculpatului A.M., la punctul de lucru din Constanta. Martorul J.M.A. a declarat ca a găsit la sfârșitul lunii martie 2006, in curtea imobilului, urma de scrum si sine de dosare.

Deși s-a formulat plângere fata de numitul G.N. din cercetările parchetului a rezultat ca acesta nu s-a implicat in activitatea infracționala desfășurata de cei trei inculpați, prezenta vremelnica a acestuia la punctul de lucru al societății A.E.R. SRL Galați fiind justificata de interesul pentru recuperarea sumei pe care i-a imprumutat-o persoanei fizice A.M.

Referitor la aspectele reclamate de către inculpatul A.M. despre acțiunile desfășurate de cms. de politie S.P. din cadrul I.P.J. Constanta, acestea fac obiectul cercetărilor in cauza a Parchetului de pe lâna Curtea de Apel Constanta. Din declarația martorei B.M., care a desfășurat activități de contabilitate in cadrul SC A.E.R. SRL, (fara a fi insa angajata),a rezultat ca aceasta a intocmit in perioada octombrie 2005 - ianuarie 2006 evidenta primara pentru societate, pe baza documentelor puse la dispoziția sa de către inculpații A.M. si V.D., acesta din urma recomandandu-i-se B.D.

Din luna martie 2006, martora nu a mai putut tine o evidenta contabila, deși a solicitat inculpatului A.M. sa-i predea documentele primare pentru evidențierea. Martora a constatat ca intrările de marfa in gestiune nu le corespundeau si ieșiri in aceeași măsura, B.M. presupunând ca diferența de marfa se afla in stoc. Acest fapt nu a putut fi insa verificat intrucat nu s-a făcut inventarul mărfurilor aflate pe stoc.

Referitor la instrumentele de plata, martora a menționat ca acestea erau completate fie de ea, fie de martora C.M., fie de către B.D., secretara, dar de fiecare data din dispoziția inculpaților A.M. si V.D.

Martora a relatat un aspect extrem de important pentru dovedirea vinovăției cu care acționa inculpatul A.M. si anume faptul ca s-a deplasat de câteva ori la banca „pentru a depune in numerar bani in contul societății A.R. pentru a fi transferați, pentru acoperirea filelor CEC emise" iar „banii erau tinuti intr-un diplomat". Inculpatul aproviziona contul in numerar pentru ca marfa achiziționată prin inselaciune de la societățile prejudiciate era vânduta fara intocmirea de documente primare (asa cum a observat aceeași martora) la persoane care o achiziționau achitând numerar.

Acest mod de operare utilizat si de inculpații A.M., V.D. si B.C., demonstrează existenta unei intelegeri infracționale intre aceștia, faptul ca urmăreau in comun un scop comun si anume obținerea folosului injust prin înșelarea furnizorilor a căror marfa o vindeau apoi fara acte,insusindu-si sumele astfel rezultate.

Potrivit declarației martorului G.N., el a fost cel care i l-a prezentat inculpatului A.M., la solicitarea acestuia („A.M. imi spusese ca au nevoie de ajutorul meu, intrucat trebuia sa intre la plata o fila CEC pe care o emisese si care nu avea acoperire bancara"), pe inculpatul B.C. Martorul a declarat ca inculpatul B.C. „a inceput sa aducă bani in numerar, in mai multe rânduri, pentru plata de marfa sau plata de avansuri marfa, banii aduși de B.C. fiind de ordinul zecilor de mii de euro".

Acești bani erau dați inculpatului A.M. martorul asistând personal la o imprejurare in care banii i-au fost dați inculpatului A.M. pentru a fi duși la banca.

Este evident ca, prin acțiunile sale, inculpatul B.C. zis S. nu doar a finanțat ilicit, fara realizarea unei creditări legale, SC A.R. SRL, dar acest fapt i-a conferit si dreptul de a dispune cu privire la marfa ce se achiziționa si valorifica, știind ce sume se încasau din vânzarea mărfurilor si cunoscând ca instrumentele de plata ce se emiteau nu aveau acoperire la tras.

Același martor a declarat despre inculpatul B.C. ca „este o persoana periculoasa in condițiile in care i se afectează situația si este pus in primejdie ca in cazul de fata". Martorul a solicitat a fi audiat personal de către procuror din cauza amenințărilor pe care Ie-a primit, ca si martora C.M., de la inculpatul B.C., pentru a nu declara la politie nimic din ceea ce știe. Martorul a refuzat confruntarea sa cu inculpații, motivând ca nici in aceasta situație nu ar putea face declarații intrucat este frica de consecințele pe care le-ar putea avea o astfel de confruntare.

Obiectivitatea acestui martor a fost pusa la indoiala de inculpatul A.M. care a susținut ca, intrucat inculpatul B.C. a fost adus in societate de către G.N., acesta din urma a fost implicat in acțiunile de inselaciune.

Susținerile inculpatului A.M. sunt insa infirmate de martorele C.M. si B.M. care au declarat ca apariția acestui martor la sediul societății a fost doar pasagera si nu a presupus implicarea acestuia in activitățile acesteia.

De altfel, martorul G.N. a declarat ca el i-a împrumutat inculpatului A.M., pentru ca ii cunoștea, suma de 170 milioane lei, pe acesta nu i-a mai restituit-o. suma menționata ii fusese solicitata cu imprumut pentru acoperirea unor nevoi ale societății A.R.

În vânzarea unor produse achiziționate in cursul lunii octombrie 2005 de societate, a fost antrenat si martorul H.P., actualmente deținut in Penitenciarul Poarta-Alba pentru executarea unei pedepse privative de libertate pentru comiterea unei infracțiuni de inselaciune in modalitatea complicității. Acesta nu a fost implicat insa in întocmirea de comenzi sau semnarea ori completarea de documente.

Inculpatul in cursul cercetării judecătorești a susținut ca pana in luna martie 2006,activitatea societății a fost fructuoasa, a avut rulaje de circa 4 miliarde lei, iar neplata facturilor către societățile constituite parti civile se datorează ridicări mărfii din depozitul societății de către inculpatul V.D. fapt ce a determinat intrarea societății in incapacitate de plata.

A mai arătat ca incarcarea mărfurilor din depozit nu s-a realizat cu acordul sau sau din dispoziția sa, ci sub supravegherea atenta a inculpatului V.D. Susținerile sale sunt infirmate de materialul probator si de intreaga atidudine a inculpaților care de comun acord au urmărit inselarea societăților indicate si intenționat nu lăsau niciodată bani in cont pentru a nu fi peluati. Inclusiv contractul incheiat cu firma de paza a fost realizat pentru perioade bine stabilite.

Inculpatul A.M. avut o atitudine pe care o apreciem ca parțial nesincera, intrucat a negat a cunoaște faptul ca inculpatul V.D. a acționat cu un nume mincinos (declarând procurorului ca abia in luna februarie 2006 ar fi aflat), ca nu a acționat in baza unei rezoluții comune decât de la un anumit moment si atunci pentru ca era deja implicat. A admis insa faptul ca a semnat contractele comerciale si s-a ocupat de stabilirea termenilor de achiziționare a mărfurilor, ca a deținut controlul asupra rulajului din contul societății, ca aproviziona contul cu diverse sume de bani primite de la inculpatul B.C. zis S.

Inculpatul V.D. a avut si el o atitudine nesincera, negând faptul ca a acționat in mod conștient cu un nume mincinos, insinuând ca aceasta ii era porecla si incercand sa reducă astfel participarea sa doar la unele activități, cum ar fi de exemplu aducerea mărfii, găsirea furnizorilor depozitarea mărfii la depozitul societății. Inculpatul a menționat si despre expedierea prioripost a unor file CEC (cele pentru SC A.T. SRL București), precum si despre faptul ca s-a deplasat cu inculpatul A.M. la banca pentru luarea unor extrase de cont.

Inculpatul B.C. a negat implicarea sa in activitatea infracționala si a incercat sa se justifice declarând ca in cursul lunii noiembrie 2995, inculpatul A.M. i-a fost prezentat de martorul G.N., si nu invers, asa cum susține martorul si inculpatul A.M., astfel incat au negociat achiziționarea de către SC A.R. SRL a unor materiale de irigații sj a unui autoturism marca T., pe care i Ie-a livrat, pe baza avizelor de insotire a mărfii din 10 si 11 octombrie 2005 (avize anulate ulterior iar bunurile facturate la 15 decembrie 2005), la depozitul din Constanta.

Plata pentru materialele de irigații s-a convenit a se face, potrivit susținerilor inculpatului B.C., la vânzarea acestora de către societatea inculpatului A.M., iar drept garanție acesta din urma i-a emis un bilet la ordin pentru suma de 50.000 RON către SC M. SRL Constanta

Cele declarate sunt nereale, întrucât atât materialele de construcții și autoturismul marca T. proveneau, conform avizelor de insotire si facturilor, de la SC M.C. SRL și nu de la cealaltă societate la care inculpatul B.C. era acționar, SC M. SRL.

În consecința, s-a apreciat prin raportare la intreg materialul de urmărire penala, ca cei trei inculpați au acționat in baza unei înțelegeri prealabile, a unei rezoluții infracționale unice, pentru a obține un folos injust prin prejudicierea partenerilor de afaceri. Reușita acțiunilor a fost posibila tocmai prin concertarea acțiunilor, prin abordarea de comun acord a unui mod de operare, știind ce sume alimentau contul si ca nu exista disponibil pentru achitarea filelor CEC.

Depozitul pentru mărfuri a fost închiriat pentru o perioada scurta de timp, filele CEC puteau fi introduse la plata, conform 'înțelegerii cu părțile civile, in luna martie 2006, când toți cei implicați și-au pierdut urma, toți au cunoscut faptul ca identitatea de B.D. este mincinoasa, toate acestea se constituie in probe irefutabile asupra intenției cu care cei trei inculpați au acționat.

La individualizarea pedepselor ce au fost aplicate inculpaților, instanța de fond a avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen.: gradul de pericol social al faptei, împrejurările care agravează sau atenuează răspunderea penală, persoana inculpatului, limitele de pedeapsă prevăzute de partea specială și cea generală ale C. pen. Astfel, faptele săvârșite de inculpați prezintă o periculozitate sporită atât datorită modului și a împrejurărilor în care a fost comisă. Pericolul social crescut al faptelor comise de rezultă, în aprecierea instanței de fond, și din valoarea mare a prejudiciului creat părților civile.

Urmarea imediată, ca element al laturii obiective a infracțiunii reținute în sarcina inculpaților, constă în prejudiciile produse de inculpați în patrimoniul părților vătămate, iar legătura de cauzalitate dintre activitatea inculpaților și pagubele produse rezultă din ansamblul probator administrat în cauză atât în faza de urmărire penală cât și în faza de judecată.

Instanța de fond a apreciat că sunt îndeplinite și condițiile prevăzute de art. 998 C. civ. pentru angajarea răspunderii civile delictuale a inculpaților și pentru obligarea acestora la plata despăgubirilor pentru daunele materiale suferite de părțile civile: fapta ilicită - constând în infracțiunea de inselaciune, prejudiciul - bunurile ridicate de inculpați din posesia părților civile, legătura de cauzalitate dintre faptele săvârșite de inculpat și aceste prejudicii și vinovăția sub forma intenției directe cu care aceștia au comis infracțiunea ce Ie-a fost reținută în sarcină.

Împotriva sentinței penale nr. 454 din 09 decembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Constanța în Dosarul nr. 678/118/2008 au declarat apel inculpații A.M., B.C. și V.D.

Inculpatul A.M. a solicitat achitarea în temeiul art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., întrucât nu a acționat cu intenția de induce în eroare părțile vătămate, deoarece cecurile au fost emise cu titlu de garanție, iar reprezentanții părților vătămate cunoșteau că nu are disponibil bănesc în conturile bancare pentru onorarea sumelor de bani înscrise în cecuri; a mai susținut inculpatul că nu a putut onora debitele către părțile vătămate, deoarece coinculpații au sustras bunurile din depozitul societății

Inculpatul V.D. a solicitat achitarea în temeiul art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune în forma autoratului, întrucât nu a efectuat acte specifice elementului material al infracțiunii de înșelăciune; a arătat că activitatea sa în cadrul SC A.E.R. SRL Galați consta în găsirea furnizorilor, aducerea și depozitarea mărfii, iar prin prezentarea sub numele B.T. nu a urmărit inducerea în eroare a reprezentanților părților vătămate, aceasta fiind porecla sa, mai ales că atribuțiile sale nu aveau relevanță pentru perfectarea convențiilor cu părțile vătămate; a mai susținut că nu a emis cecuri și nici nu era abilitat în acest sens; a mai solicitat, în măsura schimbării încadrării juridice în infracțiunea de complicitate la înșelăciune, achitarea în temeiul art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., deoarece lipsește intenția ca element constitutiv al infracțiunii, întrucât nu acționat cu intenția de a înșela părțile vătămate.

Inculpatul B.C. a solicitat achitarea în temeiul art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., pentru lipsa unuia din elementele constitutive ale infracțiunii, respectiv lipsa intenției de a înșela societățile comerciale părți civile. Arată că nu avea nici o calitate în firma inculpatului A.M., dimpotrivă a fost atras în societate de către martorul G.N. pentru a efectua o activitate comercială, după care a încercat să-și recupereze suma de bani plătită. De asemenea, arată că la fond nu s-a făcut o diferențiere cu privire la participația fiecăruia la săvârșirea faptei, întrucât a participat doar la fapta de pct. 2 din rechizitoriu, dar a fost condamnat pentru toate faptele.

Curtea de apel a pus în discuție, din oficiu, în temeiul art. 334 C. proc. pen., schimbarea încadrării juridice cu privire la apelanții inculpați B.C. și V.D. din infracțiunea de înșelăciune în forma coautoratului în infracțiunea de înșelăciune în forma complicității, respectiv din infracțiunea prev. de art. 215 alin. (1) - (5) C. pen. cu aplicarea, art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen. în infracțiunea prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1) - (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen., fiind acordat termen inculpaților pentru a-și pregăti apărarea.

Examinând sentința penală apelată prin prisma criticilor formulate, precum și din oficiu, conform art. 378 C. proc. pen., curtea de apel a reținut următoarele:

Prima instanță a stabilit în mod corect starea de fapt și implicarea inculpaților A.M., B.C. și V.D. în activitatea de inducere în eroare a părților vătămate SC T. SRL Sighișoara, SC T.C. SRL Târgu Mureș, SC C.C. SRL Onești, SC A.E. SRL București și SC A.T. SRL București, chiar dacă forma de participație a inculpaților este diferită, însă activitatea fiecăruia dintre inculpați a contribuit la finalizarea activității infracționale prin care s-a urmărit obținerea unor beneficii materia/e însemnate.

Inculpatul A.M. a devenit asociat unic și administrator al SC A.R. SRL Galați în baza contractului de cesiune de părți sociale din data de 30 august 2005 și actului adițional la actul constitutiv al SC A.R. SRL Galați din data de 30 septembrie 2005. La data de 20 septembrie 2005, în baza Hotărârii din data de 20 septembrie 2005 a SC A.R. SRL Galați, semnată de inculpatul A.M., s-a hotărât deschiderea unui punct de lucru în Constanța, iar în mun. Constanța, s-a organizat un depozit de materiale.

Inculpatul V.D. și-a desfășurat efectiv activitatea în cadrul SC A.E.R. SRL Galați, fiind implicat în mod direct în identificarea furnizorilor, stabilirea relațiilor contractuale, aducerea și depozitarea mărfii. Inculpatul s-a folosit în această perioadă de o altă identitate, prezentandu-se sub numele de B.T.

Inculpatul B.C. era persoana care nu se implica în mod direct în stabilirea relațiilor contractuale cu părțile vătămate induse în eroare, însă a finanțat activitatea SC A.R. SRL Galați, prin punerea la dispoziție a sumelor de bani necesare achitării unei părți din prețul bunurilor cumpărate de la părțile vătămate, deoarece în acest fel se câștiga încrederea reprezentanților părților vătămate, urmare a achitării unei părți din preț, cărora li se crea reprezentarea că prețul total poate fi încasat prin cecurile emise de inculpatul A.M., în calitate de reprezentant al SC A.E.R. SRL Galați.

1. În luna ianuarie 2006 inculpatul V.D., prezentându-se sub identitatea falsă de B.D., l-a contactat telefonic pe numitul M.F., administratorul SC T. SRL Sighișoara, pe care l-a convins să livreze obiecte de mobilier pentru SC A.R. SRL Galați, sub motivația nereală că acestea sunt necesare pentru amenajarea unor hoteluri din stațiunile N. și S. Între cele două societăți a fost încheiat prin fax contractul din 31 ianuarie 2006, având ca obiect furnizare de obiecte de mobilier in valoare de 29.560 euro, cu plata in avans a sumei de 30% si restul prin emitere de cecuri.

Au fost livrate obiecte de mobilier in valoare de 62.478,8 RON, la data de 03 februarie 2006, pe baza facturii, iar la data de 17 februarie 2006, in valoare de 43096,02 RON, pe baza facturii.

Avansul de 30%, respectiv 31.672,44 lei, a fost plătit prin 2 ordine de plata prin BRD Constanța, pentru diferența fiind emise cecurile pentru suma de 37.478,80 lei si pentru suma de 36.423,58 lei. La datele de 24 si 28 martie 2006 cele doua cecuri au fost refuzate la plata de instituția bancara (B.C. Sighișoara) din lipsa totala de disponibil. Cecurile au fost semnate de inculpatul A.M., astfel cum rezultă din raportul de constatare tehnico-științifică din 26 februarie 2007 (filele 104 - 108 vol. V dosar U.P.)

Numitul M.F. a declarat că a fost contactat telefonic de inculpatul V.D., care însă s-a prezentat sub numele de B.D., acesta justificând comanda prin necesitatea amenajării unor hoteluri din stațiunile N. și S. A mai precizat că după refuzarea la plată a cecurilor nu a mai reușit să contacteze reprezentanții SC A.E.R. SRL Galați cu care stabilise relația contractuală.

Din înscrisurile aflate la filele 33 - 40 vol. I, dosar de urmărire penală, rezultă că obiectele de mobilier au fost livrate de SC T. SRL Sighișoara către SC A.E.R. SRL Galați pe baza unor comenzi și a contractului din 31 ianuarie 2006, înscrisuri semnate de inculpatul A.M., ceea ce demonstrează implicarea acestuia în cumpărarea de obiecte de mobilier, alături de inculpatul V.D., care prin folosirea unei identități nereale a avut un rol determinant în convingerea numitului M.F. în a încheia contractul, totodată inculpatul V.D. fiind cel care a predat cecurile pentru plata restului de preț (conform declarației numitului M.F.).

Din extrasul de cont emis de B.R.D. - Sucursala Constanța pentru contul deținut la această unitate bancară de SC A.E.R. SRL Galați ( filele 233 - 239 vol. III dos U.P. ) se constată că în zilele în care SC A.E.R. SRL Galați a achitat către SC T. SRL Sighișoara avansul de 30% din preț prin două ordine de plată, inculpatul A.M. a depus sume în numerar aproape identice cu cel din ordinele de plată, pentru a exista disponibilul bancar necesar onorării ordinelor de plată, societatea neavând în contul bancar sumele necesare pentru plata sumelor din ordinele de plată. Astfel, în data de 03 februarie 2006 a depus suma de 25.600 lei pentru un ordin de plată în valoare de 25.000 lei, iar în data de 21 februarie 2006 a depus suma de 6.600 lei pentru un ordin de plată în valoare de 6.672,44 lei.

Această modalitatea de lucru, constată și în cazul celorlalte părți vătămate, demonstrează că SC A.E.R. SRL Galați nu deținea în contul bancar sumele necesare onorării cecurilor, contul fiind alimentat strict cu sumele de bani necesare plății avansurilor, pentru ca în acest fel să fie câștigată încrederea partenerilor.

2. În data de 20 ianuarie 2006 a fost încheiat un contract de vânzare - cumpărare între SC T.C. SRL Constanța, în calitate de vânzător, și SC A.E.R. SRL Galați, în calitate de cumpărător, având ca obiect materiale de construcții. Pentru SC A.E.R. SRL Galați contractul a fost semnat de inculpatul A.M.

Numitul P.A.I., administrator al SC T.C. SRL Constanța a declarat că a stabilit relația contractuală în urma discuțiilor purtate cu numita I. (persoană neidentificată) și cu inculpații V.D. și A.M. Inculpatul V.D. s-a prezentat sub identitatea nereală de B.D. Numitul P.A.I. a fost convins să încheie contractul. întrucât inculpatul V.D. i-a comunicat că SC A.E.R. SRL Galați construiește un cartier de vile în Stațiunea N.

Conform contractului încheiat, la recepția mărfii trebuia achitat un avans de 25 %, iar diferența urma să fie achitată în numerar, prin cec sau bilet la ordin.

În baza contractul au fost livrate mai multe bunuri, conform facturilor din 17 februarie 2006, din 20 februarie 2006, din 21 februarie 2006, din 22 februarie 2006, din 02 martie 2006, din 03 martie 2006, din 16 martie 2006, din 17 martie 2006, din 07 februarie 2006, din 17 martie 2006, din 30 ianuarie 2006, din 15 februarie 2006, din 16 februarie 2006, din 20 februarie 2006, din 23 februarie 2006, din 23 februarie 2006, din 24 februarie 2006, din 23 februarie 2006, din 24 februarie 2006 si din 13 martie 2006.

Marfa livrată a avut o valoare totală de 933.619,69 lei, din care s-a plătit doar suma 255000 lei, cu titlu de avans, prin cu ordine de plata.

Pentru diferența de preț au fost emise șapte cecuri pentru suma de 39.593,97 RON, pentru 21.362,96 RON, pentru 54.876,60 RON, pentru 49.409,03 RON, pentru 275.939,84 RON, pentru 176.384 RON si pentru 28.834,04 RON. Cecurile au fost semnate de inculpatul A.M., potrivit concluziilor raportului de constatare tehnico-științifică din 26 februarie 2007.

La data de 22 martie 2006 primul cec a fost refuzat la plată pentru lipsa disponibilului și nici nu s-a mai putut lua legătura cu reprezentanții SC A.E.R. SRL Galați.

Astfel cum a arătat și prima instanță, parte din bunurile achiziționate, respectiv oțel beton, au fost revandute de SC A.E.R. SRL Galați la un preț inferior celui de achiziție (1,30 lei față de prețul de achiziție de 1,356 lei), ceea ce exprimă intenția inculpaților de a obține foloase materiale rapide prin revânzarea bunurilor și fără a urmări să achite prețul către SC T.C. SRL Constanța, fapt ce reiese din împrejurarea că revânzarea la un preț inferior celui de achiziție nu permitea obținerea sumelor necesare achitării debitului către furnizor. De altfel, martorul D.L.M., prin intermediul căruia s-au vândut parte din bunuri, a declarat că inculpatul A.M. dorea ca revânzarea să se facă rapid și ieftin. Același martor a declarat că a fost contactat și de inculpatul B.C. pentru a intermedia vânzarea de oțel beton de la SC A.E.R. SRL Galați, de unde rezultă și implicare și interesul inculpatului B.C. în a vinde produsele, interes care nu s-ar justifica, dacă nu ar fi fost implicat în activitatea SC A.E.R. SRL Galați.

Implicarea inculpatului B.C. se deduce și din identificarea unor bunuri cumpărate de la SC T.C. SRL Constanța la depozitul închiriat de numitul B.I., fratele inculpatului B.C. La acest depozit a fost identificată vată minerală I. în legătură cu care martorul D.L.M. a declarat că i s-a solicitat de inculpatul B.C. să îl sprijine în a-i găsi un cumpărător.

Numitul P.A.I., i-a recunoscut pe inculpații A.M. și V.D. ca fiind persoanele care s-au prezentat în calitate de reprezentanți ai SC A.E.R. SRL Galați (proces verbal din data de 28 iunie 2006, filele 128 - 132, vol. I, dosar U.P.).

Inculpații A.M. și B.C. au mai fost recunoscuți ca persoane ce pretindeau a reprezenta SC A.E.R. SRL Galați și de martorul P.E. (proces verbal din data de 22 iulie 2006, filele 222 - 223, vol. I, dosar U.P.), în legătură cu închirierea unor mijloace de transport pentru transportarea oțelului beton. în legătură cu implicarea inculpatului B.C. este și declarația martorului M.M. și procesul verbal de recunoaștere din data de 25 octombrie 2006 (filele 263-269, vol. I, dosar U.P.).

3. SC C.C. SRL Onești a încheiat la data de 26 ianuarie 2006 un contract cu SC A.E.R. SRL Galați pentru livrarea unor aparate de aer condiționat,urmare unor negocieri purtate cu inculpații V.D., A.M. și numita I. Contractul a fost semnat din part. ea SC A.E.R. SRL Galați de către inculpatul A.M. Astfel, au fost livrate 123 aparate de aer condiționat, iar în data de 23 februarie 2006 au mai fost livrate încă 63 aparate de aer condiționat. Primele aparte de aer condiționat aveau o valoare de 117.383,22 lei, pentru plata cărora inculpatul A.M. a emis cecurile. Pentru plata ultimelor 63 aparate de aer condiționat livrate a fost emis cecul pentru suma de 66.047,82 lei.

La data de 15 martie 2006, numitul C.I., administratorul SC C.C. SRL Onești a fost contactat telefonic de inculpatul A.M. si rugat de acesta sa amâne introducerea la plata a cecurilor, asigurandu-l ca va face plata printr-un ordin de plata la data de 22 martie 2006, însă la acesta dată inculpatul A.M. nu a mai putut fi contactat.

Numitului C.I. i s-a precizat de inculpatul A.M. că aparatele de aer condiționat urmau a fi utilizate pentru dotarea unui hotel de pe litoral, pentru a-i câștiga încrederea asupra seriozității cererii, însă nu există nici o probă care să susțină afirmațiile inculpatului A.M. privind implicarea SC A.E.R. SRL Galați în efectuarea unor lucrări de amploare în domeniul imobiliar.

Conform raportului de constatare tehnico-științifică din 26 februarie 2007 cecurile emise în favoarea SC C.C. SRL Onești au fost semnate de inculpatul A.M.

4. În luna februarie 2006, numitul I.S.I., administratorul SC A.E. SRL București, a fost contactat telefonic de inculpatul A.M. care, in calitate de administrator al SC A.E.R. SRL, a comandat 35 scaune F., 45 scaune M. si 45 scaune P., fiind livrate în baza facturii un număr de 108 scaune, in valoare de 25.948,48 RON.

Pentru plata scaunelor a fost emis cecul, transmis furnizorului prin intermediul martorului A.I. care a asigurat transportul scaunelor la depozitul din Constanta al SC A.E.R. SRL Galați. Martorul A.I. a declarat că a descărcat scaunele lângă "podul de butelii", locație ce corespunde depozitului SC A.E.R. SRL Galați din mun. Constanța, fiind contrazise afirmațiile inculpatului A.M. în sensul că scaunele au fost duse direct la locuința inculpatului B.C., în încercarea de a crea aparența că nu a fost implicat în achiziționarea scaunelor, deși cecul a fost refuzat pentru lipsa disponibilului, iar nu pentru că ar fi fost semnat de o persoană neautorizată. De altfel, pe comanda înaintată de SC A.E.R. SRL Galați către SC A.E. SRL București este depusă o semnătură care prezintă asemănări cu semnătura obișnuită a inculpatului, ceea ce constituie un argument suplimentar în implicarea inculpatului A.M.

Parte din scaune (82 de bucăți) au fost identificate la depozitul închiriat de numitul B.I., în calitate de reprezentant la SC C.L. SRL Constanța, fiind restituite către SC A.E. SRL București.

Cecul emis pentru plata scaunelor a fost refuzat la plată pentru lipsa disponibilului bănesc. Important de subliniat este că în data de 19 martie 2006 inculpatul A.M. a solicitat numitului I.S.I. amânarea introducerii la plată a cecului, însă a fost refuzat.

Se constată că în acest caz, și în celelalte situații când scadența era anterioară datei de 20 martie 2006, inculpatul A.M. a urmărit să amâne introducerea la plată a cecurilor după data de 20 martie 2006. Coroborând aceste date cu faptul că inculpatul a părăsit țara în data de 22 martie 2006, nu a mai răspuns la apelurile telefonice și dispariția bunurilor din depozitul societății, curtea reține că părăsirea țării de către inculpatul A.M. a urmărit imposibilitatea depistării sale de către creditori, motivațiile oferite de inculpat în declarațiile date în cauză privind motivul plecării fiind contradictorii și puțin credibile.

5. SC A.T. SRL București, în calitate de furnizor a încheiat cu SC A.E.R. SRL Galați, în calitate de beneficiar, contractul din 21 decembrie 2005, având ca obiect articole de papetărie.

În baza facturilor fiscale din 20 ianuarie 2006, din 17 februarie 2006, din 20 ianuarie 2006 și din 22 februarie 2006 au fost livrate bunuri în valoare de 21.661,44 lei, pentru plata cărora au fost emise 2 cecuri. Astfel cum rezultă din declarația martorului M.E.O., director zonal în cadrul SC A.T. SRL București, unul dintre cecuri era completat integral, iar cel de-al doilea doar semnat și ștampilat. Martorul mai declară că inculpatul A.M. i-a cerut amânarea introducerii la plată a cecurilor, asigurându-l că SC A.E.R. SRL Galați are capital suficient pentru plata cecurilor, având lucrări importante în derulare în jud. Tulcea; la această discuție a asistat și inculpatul V.D., care se prezentase sub numele de B.D. Martorul a mai preciza că în data de 20 martie 20006 a discutat cu inculpatul V.D. despre introducerea la plată a cecurilor, primind asigurări că nu vor fi probleme cu achitarea cecurilor, însă în zilele următoare nu a reușit să ia legătura cu vreunul dintre inculpați. Martorii M.E.O. și V.M., angajați ai SC A.T. SRL București, i-au recunoscut pe inculpații A.M. și V.D. ca fiind persoanele cu care au purtat discuțiile din partea SC A.E.R. SRL Galați, conform proceselor verbale de la filele 384 - 394 vol. I, dosar U.P.

Un alt cec a fost remis SC A.T. SRL București, dar fără a fi completat, cuprinzând doar semnătura inculpatului A.M. și ștampila SC A.E.R. SRL Galați.

Conform raportului de constatare tehnico-științifică din 26 februarie 2007, cecul emis în favoarea SC A.T. SRL București a fost semnat de inculpatul A.M.

Din modul în care au fost stabilite relații contractuale cu societățile părți vătămate în prezenta cauza, modalitatea în care au fost convinși reprezentanții părților vătămate, au fost încheiate contractele, au fost preluate bunurile și s-a încercat amânarea introducerii la plată a cecurilor după data de 20 martie 2006 rezultă implicarea activă, directă a inculpaților A.M. și V.D. în inducerea în eroare a părților vătămate. Persoanele audiate în cauză și care au avut cunoștință despre modul de lucru al inculpaților în cadrul SC A.E.R. SRL Galați relevă implicarea inculpaților și acțiunea comună a acestora în acțiunea de a înșela părțile vătămate, în scopul obținerii de foloase materiale.

Martora B.D., angajată în calitate de secretară la SC A.E.R. SRL Galați începând cu luna februarie 2006 declară că îl cunoștea pe inculpatul A.M. drept administratorul societății, iar inculpatul V.D., pe care îl cunoștea sub numele de B.T., era director economic, aceștia fiind cei care aveau cheile de la societate, alături de numita C.M.; arată martora că inculpatul A.M. deținea cecurile societății, ordinele de plată și facturile fiscale, implicându-se în relații cu unitățile bancare și furnizorii, în timp de inculpatul V.D. identifica furnizori și efectua comenzile.

Din declarația martorei C.M., angajată în calitate de secretară la SC A.E.R. SRL Galați, relevă activitatea comună a inculpaților A.M. și V.D. în cadrul societății, declarând că primea de la ambii inculpați comenzi, contracte sau cecuri pentru a le transmite diferiților furnizori, așa încât implicarea ambilor inculpaților și relațiile de colaborare dintre aceștia denotă că au acționat împreună, cunoscând fiecare activitatea derulată în cadrul societății. Susținerile inculpatului A.M. în sensul că nu a avut cunoștință de acțiunile inculpatului V.D. nu pot fi primite, în condițiile în care rezultă cu certitudine relațiile apropiate din aceștia, dar și colaborarea dintre inculpați, inclusiv prin remiterea către inculpatul V.D. a unor cecuri pentru plata bunurilor, precum și rolul important al inculpatului în activitatea de la punctul de lucru din mun. Constanța. Martora C.M. declară că inculpații A.M. și B.C. aveau control asupra bunurilor din depozitul societății, iar primul inculpat preda inculpatului V.D. banii necesari plății salariilor angajaților, de unde rezultă că inculpatul A.M. deținea controlul asupra activității societății.

Martora B.M.G., contabil la SC A.E.R. SRL Galați, a declarat că ambii inculpații erau implicați activitatea societății; astfel, martora arată că inculpații A.M. și V.D. i-a impus modalitatea în care trebuia să țină contabilitatea, iar când a cerut explicații privind inventarierea bunurilor, în condițiile în care existau intrări de bunuri, dar nu și ieșiri din evidența contabilă ale bunurilor, inculpații i-au comunicat că bunurile sunt în depozitul societății. Martora declară că în mai multe rânduri l-a însoțit pe inculpatul A.M. la unități bancare pentru a depune sume de bani necesare onorării unor ordine de plată sau cecuri, bani care erau ținuți de inculpat într-un diplomat, așa încât este evidentă implicarea inculpatului A.M. și cunoașterea îndeaproape a operațiunilor comerciale ale societății.

Martorii M.C., A.L.M., I.D., T.N., angajați ca manipulanți la depozitul societății, declară aspecte care vin să susțină implicarea inculpaților A.M. și V.D., iar în legătură cu dispariția bunurilor din depozit afirmă că în data de 19 martie 2006 bunurile au fost încărcate în mai multe autotrenuri, în prezența inculpatului A.M., ceea ce vine să infirma apărarea inculpatului A.M. privind dispariția bunurilor din depozit. De altfel, inculpatul A.M. a părăsit țara în data de 22 martie 2006, după luarea bunurilor din depozit, iar motivația părăsirii țării, precizată în fața instanței de apel, este diferită de cea indicată în faza de urmărire penală, context în care apărările inculpatului nu pot fi primite.

În condițiile în care intenția inculpatului A.M. de a pleca o perioadă din țară, făcută cunoscută și unora dintre angajați, imposibilitatea contactării telefonice, declarația martorei B.D. în sensul că inculpatul V.D. i-a comunicat că începând din data de 20 martie 20006 va fi în concediu pentru câteva zile, corelat și cu intenția inculpatului A.M. de a amâna scadența debitelor după data de 20 martie 2006 justifică aprecierea că inculpații au acționat de maniera în care după data de 20 martie 2006 să nu mai poată fi identificați, iar bunurile achiziționate în timp și nevalorificate să nu poate fi recuperate de creditori.

Trebuie ținut seama și de declarațiile inculpaților A.M. și V.D., date în faza de urmărire penală. Inculpatul A.M. susține, în esență, că nu a cunoscut caracterul ilicit al activității desfășurate de inculpatul V.D. prin intermediul SC A.E.R. SRL Galați; inculpatul A.M. susține că V.D. coordona în realitatea activitatea societății, profitând de veniturile obținute operațiunile comerciale, însă relatările inculpatului A.M. demonstrează că acesta a acceptat să fie implicat într-un mecanism prin care să se înșele alte societăți comerciale. Inculpatul A.M. declară că era pus de inculpatul V.D. să semneze cecuri, ordine de plată, documente contabile, să efectueze plăți cu bani primiți de la inculpatul V.D., fusese învățat să declare partenerilor de afaceri că au nevoie de materiale pentru construirea unui hotel și a unor vile; mai arată că marfa era revândută de inculpații V.D. și B.C., iar o parte din marfă a ajuns la un lucrător de poliție.

Din chiar declarațiile inculpatului se constată că acesta a acceptat să deruleze operațiuni comerciale care în mod evident aveau un caracter ilicit; în condițiile în care inculpatul A.M. era administratorul SC A.E.R. SRL Galați, nu poate fi acceptat că acesta nu cunoștea natura activităților derulate, întrucât și din declarațiile sale rezulte caracterul îndoielnic al operațiunilor comerciale derulate prin SC A.E.R. SRL Galați, dar adăugând elementele de fapt rezultate din declarațiile martorilor menționați anterior singura concluzie ce trebuie reținută este aceea a vinovăției inculpatului A.M., care a avut pe deplin reprezentarea acțiunilor întreprinse.

Rulajul contului bancar deținut la B.R.D. Sucursala Constanța relevă date importante pentru conduita infracțională a inculpatului A.M., dat fiind că se constată numeroase depuneri în numerar a unor sume de bani chiar cu puțin timp înainte de a trebui să fie onorate la plată ordine de plată pentru plata parțială a unor produse. Prin acest mod de lucru se obținea încrederea partenerilor de afaceri, care primeau un avans din prețul total, totodată observându-se că inculpații foloseau în mod uzual sume de bani în numerar, ceea ce susține ipoteza că inculpatul A.M. primea bani de la inculpatul B.C. pentru a alimenta contul bancar.

Inculpatul V.D. a recunoscut că a purtat negocieri pentru încheierea contractelor cu părțile vătămate, dar a susținut că nu s-a prezentat sub o identitate falsă, deoarece a precizat doar că se numește D., afirmația contrazisă de reprezentanții părților vătămate. Prin declarațiile din faza de urmărire penală inculpatul V.D. susține doar implicarea inculpatului A.M., cu motivarea că nu avea cunoștință despre situația financiară a societății, atribuțiile sale fiind limitate la contactarea furnizorilor, neintenționând să inducă în eroare părțile vătămate. Rolul inculpatului V.D., astfel cum rezultă din declarațiile reprezentanților părților vătămate și al angajaților SC A.E.R. SRL Galați, nu corespundea calității de simplu angajat, în condițiile în care acesta era cunoscut ca reprezentant al SC A.E.R. SRL Galați și persoană cu putere de decizie în societate, la care se adaugă legătura apropiată cu inculpatul A.M., context în care rezultă conivența sa în activitatea infracțională desfășurată prin intermediul SC A.E.R. SRL Galați.

În opinia instanței de apel, flecare dintre inculpați încearcă să arunce întreaga răspundere către celălalt coinculpat, dar relațiile dintre inculpați, activitatea din cadrul SC A.E.R. SRL Galați, modul în care au fost stabilite contactele cu părțile vătămate dovedesc că aceștia au acționat în comun, pe baza unei înțelegeri prealabile.

De altfel, după data de 20 martie 2006 niciunul dintre inculpați nu a mai putut fi contactat de părțile vătămate, conduită care nu ar fi firească în ipoteza bunei-credințe invocată de aceștia. Dispariția inculpaților de la punctul de lucru al societății din Constanța și imposibilitatea contactării lor telefonice denotă o înțelegere între inculpați pentru a nu mai fi depistați de reprezentanții părților vătămate.

Prezentarea de către inculpatul V.D. sub identitatea de B.D. se explică, în acest context, prin dorința sa de a nu-i fi cunoscută identitatea reală de către furnizorii care în final urmau să fie păgubiți prin neplata integrală a bunurilor achiziționate de SC A.E.R. SRL Galați.

În consecință, curtea de apel a reținut că în mod corect prima instanță a apreciat asupra vinovăției inculpaților A.M. și V.D.

Curtea de apel a pus în discuție schimbarea încadrării juridice pentru inculpații B.C. și V.D. din infracțiunea de înșelăciune în forma coautoratului în infracțiunea de înșelăciune în forma complicității, respectiv din infracțiunea prev. de art. 215 alin. (1) - (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen. în infracțiunea prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1) - (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen.

Relativ la inculpatul V.D. nu se impune schimbarea încadrării juridice, întrucât actele îndeplinite de inculpatul V.D. se circumscriu elementului material al infracțiunii de înșelăciune prev. de 215 alin. (1) - (5) C. pen.

Activitatea desfășurată de inculpații A.M. și V.D. s-a derulat în mai multe etape, inculpații intervenind uneori doar în unele dintre aceste etape.

Astfel, inculpatul V.D. identifica posibili furnizori și îi contacta, reușind să-i convingă pe aceștia asupra seriozității cererii SC A.E.R. SRL Galați prin invocarea unor motive nereale (așa cum au fost redate mai sus), ocazie cu care folosea identitatea nereală de B.D. Același inculpat era cel care a înmânat în unele cazuri cecurile către reprezentanții părților vătămate.

Inculpatul A.M. stabilea alături de inculpatul V.D. relațiile contractuale, semna contractele de furnizare a produselor, plătea avansurile pentru a câștiga încrederea part. enerilor, emitea cecurile pentru plata bunurilor, fără a aduse la cunoștința reprezentanților părților vătămate că nu are în cont disponibilul bănesc necesar onorării la plată a cecurilor. Toate aceste activității erau desfășurate prin crearea unei aparențe de seriozitate a cererilor și prezentarea unor proiecte care să justifice cererea mare de produse.

Potrivit art. 215 alin. (3) C. pen. înșelăciunea în convenții constă în inducerea sau menținerea în eroare a unei persoane cu prilejul încheierii sau executării unui contract, săvârșită în așa fel încât, fără această eroare, cel înșelat nu ar fi încheiat sau executat contractul în condițiile stipulate.

Prin contactarea părților vătămate și convingerea acestor să livreze bunuri, în virtutea unor proiecte imobiliare nereale, prin remiterea unor instrumente de plată -cecuri, prin care să se creeze aparenței plății bunurilor cumpărate de SC A.E.R. SRL Galați, elemente esențiale a determina părțile vătămate să încheie contractele, inculpatul V.D. a realizat acte materiale specifice acțiunii de inducere în eroare, așa încât activitatea sa a fost corect încadrată juridic în forma autoratului.

Faptul că nu avea atribuții în emiterea cecurilor nu are relevanță în încadrarea faptei în autorat, întrucât emiterea cecurilor constituia o altă etapă în activitatea infracțională.

Toate acțiunile întreprinse de inculpații A.M. și V.D. s-au completat și întrepătruns pentru a se atinge rezultatul final - inducerea în eroare a părților vătămate, în scopul obținerii de foloase materiale, motiv pentru care se impune a se reține că ambii inculpați au acționat în calitate de coautori ai infracțiunii de înșelăciune.

Referitor la inculpatul B.C. curtea reține că se impune schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prev. de art. 215 alin. (1) - (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen. în infracțiunea prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1) - (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen.

Contribuția inculpatului în cadrul SC A.E.R. SRL Galați a constat în asigurarea sumelor de bani necesare achitării avansurilor pentru bunurile cumpărate de societate și comercializarea acestor bunuri, fără a avea un contact direct cu părțile vătămate.

Implicarea sa în activitatea SC A.E.R. SRL Galați, deși aparent nu avea nicio legătură cu societatea, este descrisă de ceilalți coinculpați și de angajații societății.

Martorele C.M. și B.D. precizează că inculpatul B.C. venea la depozitul societății și purta discuții cu inculpații A.M. și V.D.

Martora B.M.G. relevă aceleași aspecte, în plus precizând că a văzut cum în luna noiembrie sau decembrie 2005 acesta a dat o sumă de bani inculpatului A.M. prin intermediul martorului G.N., cu care a fost alimentat contul bancar pentru plata unor furnizori.

Finanțarea activității SC A.E.R. SRL Galați de către inculpatul B.C. rezultă și din declarațiile martorului G.N. (filele 284-285, vol. II, dosar U.P.)

Inculpații V.D. și A.M. au recunoscut că inculpatul B.C. a finanțat cu sume considerabile activitatea SC A.E.R. SRL Galați pentru plata unor furnizori. Sumele avansate de inculpatul B.C. nu pot fi considerate operațiuni licite de creditare a SC A.E.R. SRL Galați, în condițiile în care finanțarea societății se făcea în mod subversiv, fără încheierea unor contracte de împrumut sau evidențierea în contabilitatea societății a acestor împrumuturi.

Având în vedere toate aceste aspecte, dar implicarea inculpatului B.C. în valorificarea unor bunuri, cum ar fi materialele de construcții livrate de SC T.C. SRL Targu Mureș, identificarea unora dintre bunurile livrate de părțile vătămate la persoane apropiate inculpatului, cum ar fi scaunele furnizate de SC A.E. SRL București, curtea de apel a reținut că inculpatul B.C. a sprijinit și coordonat activitatea infracțională derulată prin intermediul SC A.E.R. SRL Galați. Sprijinul activității infracționale a constat în principal în asigurarea finanțării necesare pentru plata avansurilor către furnizori, în această modalitatea fiind câștigată încrederea partenerilor contractuali, întrucât plata unui avans considerabil de 25-30% din valoarea totală a bunurilor crea aparența seriozității cererii.

În consecință, întrucât inculpatul B.C. nu a realizat acte materiale specifice elementului material al infracțiunii de înșelăciune, se impune schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prev. de art. 215 alin. (1) - (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen. în infracțiunea prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1) - (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen., acesta fiind un prim motiv pentru care apelul inculpatului B.C. apare ca întemeiat.

Reținând vinovăția inculpatului B.C. pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1) - (5) C. pen. cu aplicareaarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen., art. 76 alin. (2) C. pen. și art. 80 alin. (1), (2) C. pen., urmează a se dispune condamnarea inculpatului la o pedeapsă identică cu cea stabilită inițial de prima instanță, respectiv 5 ani închisoare.

Cu toate că în prezentul apel a fost reținută pentru inculpatul B.C. s-a reținut o formă de contribuția mai ușoară, nu se justifică reducerea pedepsei, în condițiile în care prima instanță a dat dovadă de suficientă clemență prin reținerea circumstanței atenuante prev. de art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen., iar rolul inculpatului a fost esențial în realizarea activității infracționale.

Conduita procesuală a inculpatului B.C., care nu a dat dovadă de sinceritate, nu justifica reținerea acestei circumstanțe atenuante și coborârea pedepsei sub minimul special de 10 ani închisoare, însă fiind în apelul inculpatului, pentru a nu aducere principiul non reformatio in pejus consacrat de art. 372 C. proc. pen., trebuie menținută circumstanța atenuantă prev. de art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen. a cărei reținere de altfel nici nu a fost motivată de prima instanță.

În ceea ce privește pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi, prima instanță a făcut aplicareaarea art. 76 alin. (3) C. pen., potrivit cu care atunci când există circumstanțe atenuante, pedeapsa complimentară privativă de drepturi, prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită, poate fi înlăturată. În considerarea dispozițiilor art. 372 C. proc. pen., curtea de apel a apreciat că nu poate aplica inculpatului B.C. pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi.

Prima instanță a aplicat inculpatului B.C. pedeapsa accesorie constând în interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b), c) C. pen., pe durata executării pedepsei principale.

Dacă pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) C. pen. este justificată și temeinic motivată de prima instanță, în ceea ce privește pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. c) C. pen. se constată existența unei contradicții între considerentele și dispozitivul hotărârii primei instanțe, în sensul că în considerente prima instanță arată că se vor interzice inculpatului B.C. doar drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. c) C. pen., cu titlu de pedeapsă accesorie, însă în dispozitiv se mai adaugă și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. c) C. pen.

Pe lângă această neregularitate, se mai constată că aplicarea dispozițiilor art. 64 alin. (1) lit. c) C. pen. privind interzicerea dreptului de a ocupa o funcție sau de a exercita o profesie ori de a desfășura o activitate, de natura aceleia de care s-a folosit condamnatul pentru săvârșirea infracțiunii presupune în mod necesar individualizarea dreptului supus interdicției, întrucât dispoziția C. pen. are un caracter general, ce asigura posibilitatea instanței de a identifica în concret funcția, profesia sau activitatea de care s-a folosit condamnatul la comiterea faptei. Pentru ca pedeapsa accesorie să fie susceptibilă a fi executată este necesar ca instanța să precizeze în concret funcția, profesia sau activitatea ce face obiectul pedepsei accesorie, întrucât simpla dispoziție de aplicarea prevederilor art. 64 alin. (1) lit. c) C. pen. nu va permite identificarea dreptului interzis.

Ca atare, neprecizarea funcției, profesiei sau activității lipsește de finalitate pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. c) C. pen., motiv pentru care curtea nu va mai aplicareaa inculpatului B.C. interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. c) C. pen., cu titlu de pedeapsă accesorie, pe durata executării pedepsei principale.

Neregularitățile menționate îi profită inculpatului B.C., deoarece principiul neagravării situației în propria cale de atac nu permite Curții precizarea funcției, profesiei sau activității ce ar trebui să facă obiectul pedepsei accesorii.

De asemenea, nu se poate reține circumstanța agravantă prev. de art. 75 lit. c) C. pen. pentru inculpatul B.C., deoarece circumstanța agravantă menționată implică săvârșirea infracțiunii de către un infractor major împreună cu un minor, ipoteza evident inaplicabilă în cauză.

Prin rechizitoriu s-a solicitat aplicarea circumstanței agravante prev. de art. 75 lit. a) C. pen., constând în săvârșirea faptei de trei sau de mai multe persoane împreună, care ar fi trebuit reținută de prima instanță. Circumstanța agravantă prev. de art. 75 lit. a) C. pen. nu poate fi aplicată, ținând seama de prevederile art. 372 C. proc. pen., așa încât curtea de apel nu va putea decât să înlăture de la aplicarea pentru inculpatul B.C. a circumstanței agravante prev. de art. 75 lit. c) C. pen.

S-a apreciat că prima instanță a reținut în mod corect că inculpatul B.C. a comis infracțiunea în stare de recidivă postcondamnatorie prev. de art. 37 lit. a) C. pen., întrucât faptele au fost comise înainte de împlinirea duratei pedepsei de 2 ani și 2 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 838 din 20 aprilie 2001 a Judecătoriei Constanța, din executarea căreia a fost liberat condiționat la data de 26 iulie 2005 cu un rest neexecutat de 429 zile închisoare. Drept urmare, prima instanță ar fi trebuit să facă aplicareaarea art. 39 alin. (1), (2) C. pen. privind stabilirea pedepsei în caz de recidivă postcondamnatorie pentru persoana fizică, ceea ce crea posibilitatea aplicării unui spor de pedeapsă. Nici această neregularitate nu poate fi remediată în apelul inculpatului, deoarece creează posibilitatea agravării situației în propria cale de atac.

În ceea ce privește apelurile inculpaților A.M. și V.D., așa cum s-a arătat anterior, în mod corect prima instanța a stabilit că faptele există, constituie infracțiune și au fost săvârșite de inculpați, dispunând condamnarea acestora.

Fiecăruia dintre inculpații A.M. și V.D. i s-a aplicat o pedeapsă de 5 ani închisoare, cu mult sub minimul special de 10 ani închisoare, urmam a reținerii circumstanței atenuante prev. de art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen. Ca și în cazul inculpatului B.C., curtea de apel a apreciat că nu erau motive pentru reținerea acestei circumstanțe atenuante, dat fiind că inculpații nu au avut o comportare sinceră, iar inculpatul V.D. s-a prezentat în fața primei instanțe întrucât erau deținut/iar în apel nu a putut fi identificat de instanța, întrucât nu mai locuiește la dresele cunoscute, în timp ce inculpatul A.M. s-a prezentat în primă instanță după mai multe termene. Totodată, inculpații sunt cunoscuți cu antecedente penale, astfel că prin conduita lor nu oferă elemente suficiente care să fie apreciate drept circumstanțe atenuante. Cu toate acestea, nu poate fi înlăturată aplicarea circumstanței atenuante prev. de art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen., pentru a nu aducere principiul non reformatio in pejus consacrat de art. 372 C. proc. pen.

În acest context, dar ținând seama și de gravitatea faptelor comise, modul de acțiune, numărul persoanelor implicate, prejudiciile însemnate produse, antecedentele penale ale inculpaților, nu se impune reducerea pedepselor aplicate de prima instanță.

S-a apreciat de instanța de prim control judiciar că apelurile inculpaților A.M. și V.D. sunt întemeiate din alte considerente decât cele ce țin de vinovăție și individualizarea pedepselor, după cum urmează :

Prima instanță a aplicareaat inculpaților A.M. și V.D. pedeapsa accesorie a interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b), c) C. pen., pe durata executării pedepsei principale. Din considerentele expuse în cazul inculpatului B.C. se impune înlăturarea interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. c) C. pen., cu titlu de pedeapsă accesorie, pe durata executării pedepsei principale, pentru inculpații A.M. și V.D.

De asemenea, se va înlătura aplicarea dispozițiilor art. 75 lit. c) C. pen. și pentru inculpații A.M. și V.D., întrucât nu este ipoteza săvârșirii unei infracțiunii de către un major împreună cu un minor. Astfel cum s-a arătat în cazul inculpatului B.C., se impunea aplicarea circumstanței agravante prev. de art. art. 75 lit. a) C. pen., însă curtea a fost ținută de respectarea principiului neagravării situației în propria cale de atac prev. de art. 372 C. proc. pen. și nu aplicareaa în prezentele apeluri această circumstanță agravantă.

Prima instanță a aplicat inculpaților A.M. și V.D. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b), c) C. pen., pe o durata de 3 ani după executarea pedepsei principale, dar, în același timp, a făcut aplicarea art. 76 alin. (3) C. pen. care prevede că atunci când există circumstanțe atenuante, pedeapsa complimentară privativă de drepturi, prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită, poate fi înlăturată. Cele două dispoziții sunt contradictorii, întrucât rațiunea prevederilor art. 76 alin. (3) C. pen. este aceea de a da posibilitatea instanței de a aprecia necesitatea aplicării pedepsei complementare atunci când sunt reținute circumstanțe atenuante, însă odată reținute prevederile art. 76 alin. (3) C. pen., instanța nu mai avea posibilitatea de a aplicareaa pedeapsa complementară, motiv pentru care se vor înlătura dispozițiile art. 65 C. pen., art. 66 C. pen., art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b), c) C. pen., privind aplicarea pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi.

Inculpatul V.D. a săvârșit fapta în stare de recidivă post condamnatorie prev. de art. 37 lit. a) C. pen., dar prima instanță nu a aplicat dispozițiile art. 39 alin. (1), (2) C. pen., neregularitate ce nu poate fi remediată, în virtutea dispozițiilor art. 372 C. proc. pen., așa cum s-a argumentat în cazul inculpatului B.C.

O ultima neregularitate comună celor trei inculpați vizează obligarea la plata despăgubirilor civile a SC A.E.R. SRL Galați - punct de lucru Constanța.

Prin faptele ilicite ale inculpaților A.M., V.D. și B.C., comise cu vinovăție, au fost cauzate prejudicii celor 5 părți vătămate - SC T. SRL Sighișoara, SC T.C. SRL Târgu Mureș, SC C.C. SRL Onești, SC A.E. SRL București și SC A.T. SRL București, constând în contravaloarea bunurilor vândute către SC A.E.R. SRL Galați, rămase nerecuperate și al căror preț nu a putut fi încasat de părțile vătămate prin introducerea la plată a cecurilor, din cauza lipsei disponibilului bănesc.

Constatând îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale, potrivit art. 998 și urm C. Civ., este întemeiată obligarea în solidar a inculpaților la plata despăgubirilor civile în cuantumul stabilit de prima instanță. În egală măsură, este întemeiată obligarea în solidar a SC A.E.R. SRL Galați, în calitate de parte responsabilă civilmente, dat fiind că prejudiciile au fost produse de inculpații A.M. și V.D., care au acționat în calitate de reprezentanți ai acestei societăți comerciale, în virtutea atribuțiilor avute în cadrul societății, dispoziție care oricum profită inculpaților, întrucât poate fi urmărit și patrimoniul societății comerciale. Singura discuție referitoare la obligarea SC A.E.R. SRL Galați la plata despăgubirilor civile, în calitate de parte responsabilă civilmente, vizează împrejurarea că part. ea responsabilă civilmente SC A.E.R. SRL Galați a fost radiată la data de 05 iunie 2008, încetându-și existența ca persoană juridică, în temeiul art. 237 din Legea nr. 31/1990. Dat fiind că SC A.E.R. SRL Galați a fost radiată anterior pronunțării hotărârii primei instanțe, nu ar mai fi trebuit obligată la plata despăgubirilor civile în solidar cu inculpații, dar această dispoziție le profită inculpaților și nu poate fi înlăturată în apelul acestora.

Se impune însă înlăturarea obligării la plata despăgubirilor civile a SC A.E.R. SRL Galați - punct de lucru Constanța, în condițiile în care punctele de lucru ale societăților comerciale sunt dezmembrăminte fără personalitate juridică ale societăților comerciale, potrivit art. 43 alin. (3) din Legea nr. 31/1990, și nu au o existența individuală față de societatea comercială. Punctele de lucru ale societăților comerciale fac parte integrantă din societatea comercială și răspunderea pentru actele îndeplinite la punctul de lucru este angrenată prin intermediul societății comerciale.

Înlăturarea obligării la plata despăgubirilor civile a punctului de lucru din Constanța al SC A.E.R. SRL Galați nu aduce atingere principiului neagravării situației în propria cale de atac prev. de art. 372 C. proc. pen., deoarece în concret punctul de lucru nu ar fi putut să răspundă individual în vreun moment, dat fiind că nu are un patrimoniu și o existență proprii.

În final, față de cele reținute, instanța de prim control judiciar (Curtea de Apel Constanța, secția penală), prin Decizia penală nr. 77/ P din 25 iunie 2010, în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. A admis apelurile declarate de inculpații A.M. - fiul lui V. și N. - deținut în Penitenciarul Poarta Albă, B.C. și V.D., împotriva sentinței penale nr. 454 din 09 decembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Constanța în Dosarul nr. 678/118/2008. în baza art. 382 alin. (2) C. proc. pen. a desființat în parte sentința penală apelată și, rejudecând:

În baza art. 334 C. proc. pen. a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpatului B.C. din infracțiunea prev. de art. 215 alin. (1) - (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen. în infracțiunea prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1) - (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen.

În baza art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1) - (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 37 lit. a) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen., art. 76 alin. (2) C. pen. și art. 80 alin. (1), (2) C. pen. a condamnat pe inculpatul B.C., fiul lui S. și A., la pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la înșelăciune.

S-a făcut aplicarea art. 76 alin. (3) C. pen. în ceea ce privește pedeapsa complementare a interzicerii unor drepturi.

În baza art. 71 alin. (1), (2) C. pen. a interzis inculpatului B.C. drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) C. pen., pe durata executării pedepsei principale.

A fost înlăturată aplicarea dispozițiilor art. 75 lit. c) C. pen. pentru inculpații A.M., B.C. și V.D.

Înlătură interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. c) C. pen., cu titlu de pedeapsă accesorie, pe durata executării pedepsei principale, pentru inculpații A.M. și V.D.

Au fost înlăturate dispozițiile art. 65 C. pen., art. 66 C. pen., art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b), c) C. pen., privind pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi pentru inculpații A.M., B.C. și V.D.

S-a înlăturat obligarea la plata despăgubirilor civile a punctului de lucru Constanța al SC A.E.R. SRL Galați

Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate, în măsura în care nu contravin prezentei decizii.

În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

Împotriva deciziei, inculpații B.C. și V.D. au declarat prezentele recursuri, motivele fiind menționate în partea introductivă a hotărârii.

Recursurile inculpaților vor fi respinse ca nefondate pentru motivele ce se vor arăta:

a) asupra cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen.

Conform art. 3859 pct. 18 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării când s-a comis o eroare gravă de fapt, având drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de achitare sau de condamnare. Eroarea gravă trebuie să fie constatată din compararea faptelor reținute cu probele administrate.

Înalta Curte reține că în apel și în recurs nu au mai fost solicitate și nici administrate probe noi de către cei doi inculpați.

Apărarea inculpatului B.C. nu a arătat în ce constă eroarea gravă de fapt și ce probă este în contradicție cu situația de fapt reținută de prima instanță și, respectiv, confirmată de instanța de apel. Motivarea apărării, în sensul că „inculpatul se recunoaște vinovat numai pentru fapta prevăzută de pct. 2" nu este, prin ea însăși, suficientă să justifice incidența cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen.

Potrivit art. 63 alin. (2) C.pr.pen., probele nu au valoare mai dinainte stabilită iar aprecierea fiecărei probe se face de organul judiciar în urma examinării tuturor probelor administrate, în scopul aflării adevărului. Prima instanță, precum și cea de apel, au motivat convingător situația de fapt și vinovăția ambilor inculpați prin coroborarea tuturor probelor administrate în cursul procesului penal.

Este adevărat că inculpatul beneficiază de „prezumția de nevinovăție", nefiind obligat să-și dovedească nevinovăția (art. 66 alin. (1) C. proc. pen.), revenind organelor judiciare (acuzării) obligația să administreze probe în vederea dovedirii vinovăției acestuia (art. 4, art. 62 și art. 65 alin. (1) C. proc. pen.).

Este însă deopotrivă adevărat că, potrivit art. 66 C. proc. pen., inculpatul, în cazul în care există probe de vinovăție, are dreptul să probeze lipsa lor de temeinicie.

În înțelesul legii „a proba lipsa lor de temeinicie", este un drept, și totodată o obligație procesuală, care nu se rezumă la simpla negare a vinovăției, la simpla negare a conținutului informativ al unei probe ori la simpla negare a evaluării corecte a probelor de către instanță.

În măsura în care inculpatul nu reușește să probeze lipsa de temeinicie a probelor în acuzare, prezumția de nevinovăție a acuzatului este răsturnată, această prezumție având caracter relativ, iar nu absolut.

În cauză, apărarea inculpatului s-a limitat doar la negarea săvârșirii unor fapte și la negarea vinovăției, fără a proba lipsa de temeinicie a probelor în acuzare și fără a arăta, chiar la minimă suficiență, care probă este în contradicție cu situația de fapt expusă în cele două hotărâri judecătorești.

În condițiile, pe de o parte, a amplelor motivări ale celor 2 hotărâri judecătorești, astfel cum au fost anterior expuse, iar pe de altă parte, că în apel și în recurs nu au fost administrate probe noi și nici invocate aspecte suplimentare, Înalta Curte apreciază că nu se impune nici reluarea respectivelor argumente probatorii și juridice, și nici suplimentarea acestora.

b) asupra cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 21 C. proc. pen., caz invocat de apărarea inculpatului V.D.

Apărarea a susținut că inculpatul nu a fost legal citat la termenele de judecată în cursul soluționării apelului.

Înalta Curte verificând actele și lucrările dosarului de apel constată următoarele:

- la dosar există un înscris olograf, înregistrat la 17 decembrie 2009, prin care inculpatul V.D. a declarat apel (fii. 5 d.a.);

- la dosar există un înscris (fii. 63, d.a.) prin care s-a solicitat amânarea cauzei pentru angajarea unui avocat;

- instanța de apel a făcut demersuri pentru aflarea eventualei noi adrese a inculpatului V.D. (fii. 62, 71, 89 d.a.);

- conform adresei de la fii. 89 d.a., V.D. a fost liberat condiționat la 15 decembrie 2008 din Penitenciarul Bacău, în acest înscris fiind menționat și domiciliul declarat la liberare;

- au fost obținute, în apel, și datele actuale existente în cazierul judiciar al inculpatului V.D. (fii. 96-97 d.a.);

- reprezentarea inculpatului V.D. a fost asigurată în apel, prin apărător desemnat de Baroul Constanța, fiind depuse și „concluzii scrise" de către avocat (fil. 171-173 d.a.);

- în cursul judecării apelului, inculpatul V.D. a fost citat la adresa comunicată organelor judiciare, dar și prin afișare la sediul consiliului local, neprezentându-se la nici unul dintre termenele acordate.

În consecință, Înalta Curte constată că instanța de apel a făcut demersurile necesare citării inculpatului și că a fost desfășurată o procedură contradictorie în condițiile reprezentării acestuia de către avocatul desemnat de Baroul Constanța, care a exercitat potrivit art. 172 alin. (7) C. proc. pen. - drepturile procesuale ale acestuia.

De asemenea, Înalta Curte constată că inculpatul nu s-a conformat dispozițiilor art. 70 alin. (4) și art. 177 alin. (2) C. proc. pen., în sensul că nu a indicat instanței un alt loc pentru a fi citat.

c) asupra cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., invocat de apărarea ambilor inculpați.

Potrivit art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării când s-au aplicat pedepse greșit individualizate în raport cu prevederile art. 72 C. pen. sau în alte limite decât cele prevăzute de lege. Conform art. 72 din C. pen., care stabilește criteriile generale de individualizare, la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama: de dispozițiile părții generale a C. pen.; de limitele de pedeapsă fixate în partea specială a C. pen.; de gradul de pericol social al faptei săvârșite; de persoana infractorului; de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală^

Înalta Curte este de acord cu opinia exprimată de instanța de prim control judiciar (apreciindu-se că nu se justifica reținerea circumstanței atenuante prevăzută de art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen. deoarece nu au manifestat sinceritate în fața organelor judiciare), în sensul că pedepsele aplicate celor 2 inculpați au fost deja reduse într-un mod substanțial, sub minimul prevăzut de textul incriminator al faptelor săvârșite (fiind practic reduse la jumătate), în condițile în care prejudiciul cauzat este foarte ridicat, lipsind orice demers de reparare a acestuia de către inculpați, iar ambii au săvârșit infracțiunile în stare de recidivă (caziere inculpați - fii. 74, fii. 96-97 d.a., cu referire la mai multe condamnări anterioare).

Nu în ultimul rând, Înalta Curte constată că inculpații nu au înțeles să se prevaleze de dispozițiile legale mai favorabile ale art. 741 C. pen., introdus prin Legea nr. 202/2010 (acoperirea integrală a prejudiciului cauzat), situație care ar fi permis o reexaminare favorabilă a sancțiunii penale.

În consecință, Înalta Curte apreciază că nu se impune o nouă reducere a pedepselor.

Față de cele arătate, Înalta Curte - în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) din C. proc. pen. - va respinge ca nefondate recursurile inculpaților.

Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenții-inculpați vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații B.C. și V.D. împotriva Deciziei penale nr. 77/ P din 25 iunie 2010 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie.

Obligă recurenții inculpați la plata sumei de câte 1.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul M.J.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 1 februarie 2011.