Human trafficking and proxenetism conviction upheld on sufficiency of evidence and sentencing proportionality under Law 678/2001

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 95/D/2010 Tribunalul Cluj i-a condamnat pe inculpații, după cum urmează:

1. A.l.C. (fiul lui l. și R.F.) în baza art. 13 alin. (1), (2) și (3) teza a ll-a din Legea nr. 678/2001 (prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 13 alin. (1), (3) și (4) din Legea nr. 678/2001), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 lit. a) și art. 76 lit. a) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori, la pedeapsa de 7 (șapte) ani închisoare și 3 ani interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și d) C. pen.

De asemenea, l-a condamnat pe același inculpat, în baza art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 74 lit. a) și art. 76 lit. b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane, la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare și 2 ani interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și d) C. pen., iar în baza art. 329 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 74 lit. a) și art. 76 lit. d) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de proxenetism, la pedeapsa de 1 (un) an închisoare.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. a constatat că infracțiunile săvârșite de inculpat sunt concurente, iar în baza art. 34 lit. b), art. 35 alin. (1) și (3) C. pen. a contopit pedepsele stabilite pentru acestea și a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, respectiv aceea de 7 (șapte) ani închisoare și 3 ani interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și d) C. pen.

De asemenea, prima instanță a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și d) C. pen., în condițiile și pe perioada prevăzută de art. 71 alin. (2) C. pen.

În baza art. 350 C. proc. pen., prima instanță a menținut starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsa aplicată acestuia timpul detenției preventive începând cu data de 06 ianuarie 2009 și până la zi.

2. B.M. (fiica lui G. și R.) a fost condamnată prin aceeași sentință, în baza art. 13 alin. (1), (2) și (3) teza a ll-a din Legea nr. 678/2001 (prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 13 alin. (1), (3) și (4) din Legea nr. 678/2001), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 lit. a) și art. 76 lit. a) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori, la pedeapsa de 7 (șapte) ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

De asemenea, Tribunalul Cluj a condamnat-o pe aceeași inculpată, în baza art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 74 lit. a) și art. 76 lit. b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane, la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare și 2 ani interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), și b) C. pen., iar în baza art. 329 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 74 lit. a) și art. 76 lit. d) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de proxenetism, la pedeapsa de 1 (un) an închisoare.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. a constatat că infracțiunile săvârșite de inculpat sunt concurente, iar în baza art. 34 lit. b), art. 35 alin. (1) și (3) C. pen. a contopit pedepsele stabilite pentru acestea și a aplicat inculpatei pedeapsa cea mai grea, respectiv aceea de 7 (șapte) ani închisoare si 3 ani interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), și b) C. pen.

De asemenea, prima instanță a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., în condițiile și pe perioada prevăzută de art. 71 alin. (2) C. pen.

În baza art. 350 C. proc. pen., prima instanță a menținut starea de arest a inculpatei, iar în baza art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsa aplicată acesteia timpul detenției preventive începând cu data de 31 martie 2009 și până lăzi.

Tribunalul Cluj, în temeiul art. 14 și art. 346 C. proc. pen. combinat cu art. 998 și art. 1003 C. civ., i-a obligat pe inculpații A.l.C. și B.M., în solidar, la plata despăgubirilor civile în sumă de 10.000 euro sau contravaloarea în lei la data plății, cu titlu de daune morale, către partea civilă K.A.R., respectiv la plata despăgubirilor civile în sumă de 30.000 lei, cu titlu de daune morale, către partea civilă B.M.

De asemenea, prima instanță, în baza art. 19 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 a dispus confiscarea specială de la fiecare inculpat, în favoarea statului, a sumei de 23.250 lei dobândită în urma săvârșirii infracțiunilor de trafic de minori și trafic de persoane deduse judecății, iar în temeiul art. 19 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 raportat la art. 118 lit. b) C. pen. s-a dispus confiscarea specială de la inculpați a unui furtun din material plastic, de culoare neagră și aproximativ 50 cm lungime, folosit la săvârșirea infracțiunii de trafic de minori față de partea vătămată L.l.F. (f. 92 d.u.p.).

În baza art. 329 alin. (4) C. pen., a dispus confiscarea specială de la fiecare inculpat, în favoarea statului, a sumei de 300 lei dobândită în urma săvârșirii infracțiunii de proxenetism dedusă judecății.

Conform art. 189 C. proc. pen., prima instanță a stabilit în favoarea Baroului Cluj suma de 900 lei reprezentând onorariile apărătorilor desemnați din oficiu, iar potrivit art. 191 C. proc. pen. au fost obligați inculpații A.l.C. și B.M. la plata sumelor de câte 1500 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Cluj, înregistrat sub nr. 101/D/P/2008, au fost trimiși in judecată inculpații A.l.C. și B.M., pentru săvârșirea, de către fiecare dintre inculpați, a infracțiunilor de trafic de minori, prevăzută de art. 13 alin. (1), (3) și (4) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., de trafic de persoane, prevăzută de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 și de proxenetism, prevăzută de art. 329 alin. (1) C. pen., totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

În fapt, s-a reținut în sarcina celor doi inculpați că, în anul 2008, în baza aceleiași rezoluții infracționale, le-au recrutat și găzduit pe părțile vătămate K.A.R., în vârstă de 16 ani și L.l.F., în vârstă de 13 ani, la locuința lor situată în Cluj-Napoca, iar prin amenințare și violență, le-au obligat să practice prostituția (partea vătămată K.) în zona clubului S. și, respectiv, cerșetoria (partea vătămată L.), exploatându-le în beneficiul lor; de asemenea, în anul 2008, inculpații au recrutat și cazat pe partea vătămată B.M.C., în vârstă de 18 ani, la locuința mai sus menționată, iar prin amenințare și prin crearea unei stări de dependență emoțională și materială, l-au obligat să practice cerșetoria, exploatându-l în interesul lor; în sfârșit, în toamna anului 2008, au găzduit-o la aceeași locuință pe numita O.R.R., care practica prostituția de bună voie, trăgând foloase în urma acestui fapt, respectiv banii obținuți de către sus-numita fiind luați de cei doi inculpați.

Fiind audiați de către organele de urmărire penală, precum și în fața instanței de judecată, inculpații nu au recunoscut săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina lor.

Din probele administrate în cauză, prima instanță a reținut că inculpatul A.l.C. este concubinul inculpatei B.M., împreună cu care locuiește fără forme legale într-un imobil situat în Cluj-Napoca, imobil care este proprietatea unei alte persoane și unde cei doi au calitatea de tolerați, în același imobil cu cei doi mai locuind sora inculpatei B.M., numita B.R. împreună cu concubinul său și cei patru copii minori, însă aceștia din urma ocupă o încăpere cu intrare separată față de cea pe care o ocupă inculpații.

Începând cu anul 2008, în locuința celor doi inculpați au fost găzduite și primite mai multe persoane, care aveau o situație materială precară sau personală dificilă, fiind, în special, persoane fără adăpost.

Mai mult, persoanele respective erau fie minori, care din diverse motive nu locuiau cu părinții, fie persoane majore, dar a căror stare de sănătate mintală prezenta carențe, în perioada respectivă constatându-se că, cei doi inculpați nu aveau un loc de muncă și nici alte venituri stabile.

S-a mai reținut că, sub pretextul oferirii unui cămin si a unei protecții personale, cei doi inculpați au primit și găzduit mai multe persoane, printre care și părțile vătămate K.A.R., L.l.F., B.C. și O.R.R., cărora le-au creat o stare de dependență materială si emoțională față de persoana lor, astfel încât i-au determinat, fie prin violență, fie prin alte forme de constrângere, să practice prostituția sau cerșetoria, sumele de bani astfel obținute de către cei patru asigurându-le un venit constant.

Prima instanță a mai reținut în considerente că, în cazul fiecărei părți vătămate, inculpații au profitat de împrejurarea ca acestea erau persoane fără adăpost, minore sau cu probleme psihice, obligându-le într-o forma sau alta (în funcție de sex și vârstă) să obțină venituri pe care și le însușeau și din care practic trăiau, exploatându-le în beneficiul lor.

1. Cu privire la faptele inculpaților față de partea vătămată K.A.R. - în vârsta de 16 ani, exploatată prin obligarea la practicarea prostituției, s-a reținut, în esență, că partea vătămată provenea dintr-o familie dezorganizată de etnie rromă, cu mai mulți copii, astfel că, atât ea, cât și frații săi au fost crescuți în diverse centre de specialitate. începând cu vârsta de 14 ani, partea vătămată a locuit în comuna Cojocna jud. Cluj împreună cu mama sa și concubinul acesteia, însă pe fondul unor neînțelegeri, partea vătămată a fost alungată de acasă, fiind nevoită să vină în municipiul Cluj-Napoca, unde începând cu primăvara anului 2008 a locuit într-un cămin de muncitori din cartierul G., împreună cu doi dintre frații săi.

La scurt timp, frații săi - (martorii M.O. si M.V.) au părăsit căminul respectiv, dar ulterior, și partea vătămată, nemaiavând posibilitatea să plătească chiria lunară, a fost obligată să-și caute o nouă locuință.

Pe fondul acestei situații speciale, partea vătămată s-a mutat la locuința bunicii martorei S.A.l., dar după câteva zile, în urma unor neînțelegeri, atât partea vătămată, cât și martora au hotărât să plece, martora apelând pentru a le găzdui la ajutorul inculpatei B.M., la care mai locuise anterior.

S-a reținut că inculpata a fost de acord să le primească pe cele două, cu toate că în imobil era doar o cameră și o bucătărie, nu era apă curentă, iar împreună cu aceasta și inculpatul A.l.C. mai locuiau și numiții B.M.C., în vârstă de 18 ani și L.l.F., în vârsta de 13 ani, precum și mama inculpatei și una dintre surorile acesteia, B.M.

Prima instanță a mai reținut că, în prima zi inculpații s-au purtat normal cu partea vătămată, cerându-i ca, în schimbul găzduirii, să asigure menajul în casă, însă a doua zi, inculpații i-au spus că, în schimbul găzduirii, aceasta urmează să se prostitueze în beneficiul lor în zona Podului N. din cartierul M. Deoarece partea vătămată a refuzat, inculpatul A.l.C. i-a aplicat o lovitură cu palma peste față și a amenințat-o că o va viola împreună cu mai mulți prieteni ai săi, astfel încât, aceasta a fost nevoită să iasă și să se prostitueze în zona respectivă.

S-a mai menționat de către prima instanță că, încă de la început, cei doi inculpați i-au explicat părții vătămate care sunt tarifele pe care trebuie să le practice, în funcție de locația în care întreține relații sexuale cu clienții, numele sub care să se prezinte clienților, respectiv A., numerele de telefon pe care să le dea clienților în cazul în care aceștia vor dori să o mai contacteze. De asemenea, cei doi i-au spus părții vătămate că permanent va fi însoțită de către martora S., care va încasa banii de la clienți și care îi va cumpăra prezervative.

Astfel, începând cu luna octombrie 2008, fără a se putea stabili cu exactitate data la care partea vătămată K.A.R. a ieșit pentru prima data în zona Podului N. și a clubului S., aceasta fiind însoțită de martora S.A.l. și, rareori și de alte persoane, printre care părțile vătămate B.M.C., L.l.F. și inculpatul A.l.C., se deplasa în special în zona clubului S. unde era obligată să acosteze clienți, în timp ce persoanele care o însoțeau așteptau în apropierea locului unde se afla partea vătămată, de fiecare dată când in dreptul părții vătămate se oprea câte un client, martora S.A.l. negocia tariful pentru serviciile sexuale pe care partea vătămată urma să le presteze, încasa suma de bani respectivă, după care partea vătămată se urca în autoturismul clientului și întreținea relații sexuale cu acesta, potrivit înțelegerii.

S-a mai relevat că partea vătămată K.A.R. nu era niciodată singură și o prezenta pe martora S.A.l. clienților, drept sora ei. Uneori, împreună cu partea vătămată și cu martora mai era trimis de către inculpați minorul L.l.F., care trebuia să le supravegheze și să-i înștiințeze pe cei doi inculpați în cazul în care fetele nu acostau clienți în zona amintită, practic, inculpații se foloseau de fiecare dintre părțile vătămate pentru a se supraveghea reciproc și pentru a avea controlul asupra acestora.

În perioada amintită, partea vătămată a încercat să se opună de mai multe ori practicării prostituției, spunându-le celor doi că nu mai dorește să întrețină relații sexuale contracost, deoarece este periculos, însă de fiecare dată când partea vătămată încerca să se opună, era agresată fizic, fie de către inculpatul A.l.C., fie de către inculpata B.M., care îi aplicau lovituri cu palmele și pumnii peste tot corpul.

Mai mult, cei doi obișnuiau să o agreseze pe partea vătămată și în situația in care aceasta nu reușea să obțină bani din întreținerea relațiilor sexuale cu diverși clienți, precum și în situația în care sumele de bani obținute de către aceasta erau considerate prea mici.

Aceste aspecte, s-a constatat de către prima instanță că, s-au desprins, pe de o parte, din plângerea și declarațiile părții vătămate, care a arătat că cei doi erau mulțumiți în situația in care reușea să obțină pe noapte sume cuprinse între 400 și 600 RON, însă o băteau când reușea să obțină doar 150 RON, suma ce li se părea prea mică. De asemenea, aceleași aspecte au reieșit și din depoziția martorei S.A.l. coroborată cu declarațiile părților vătămate B.M.C. și O.R.R., persoane care locuiau în același imobil cu partea vătămată și inculpații.

Din probele administrate în cauză a rezultat faptul că partea vătămată a locuit în imobilul din Cluj Napoca aproximativ o lună, de la sfârșitul lunii octombrie 2008 până la sfârșitul lunii noiembrie 2008, perioadă de timp în care a încercat să fugă în mai multe ori, căutând adăpost în căminul de nefamiliști unde locuise împreună cu prietenul și frații săi.

Cu toate că partea vătămată a reușit să ajungă acolo cu ajutorul unor clienți, inculpatul A.l.C. a reușit să afle unde s-a ascuns aceasta și, împreună cu martora S.A.l., precum și cu martorul L.C.V. zis B., s-a deplasat de fiecare dată la locația amintită, de unde, cu forța, a reușit să o ia pe partea vătămată și să o ducă din nou in imobilul pe care îl ocupau, unde au obligat-o din nou la practicarea prostituției.

Așa cum a rezultat din declarațiile părții vătămate, coroborate cu declarațiile martorilor S.A.l. și C.A., precum și cu declarațiile părții vătămate B.M.C., partea vătămată a fugit prima dată, la scurt timp după ce inculpații au obligat-o să practice prostituția, s-a ascuns la prietenul ei, martorul C.A., după care, împreună cu martora S., au încercat să se ascundă la locuința bunicii acesteia.

Cu toate acestea, inculpatul A.l.C. s-a deplasat, împreună cu fratele său la locul unde se aflau cele două și Ie-a cerut să se întoarcă acasă, însă acestea au refuzat, motiv pentru care a chemat-o pe inculpata B.M., care a venit la scurt timp și a intrat în locuința bunicii martorei S., apoi a trântit-o pe partea vătămată K.A.R. pe jos, a lovit-o cu picioarele peste tot corpul și a scos-o afară în curte, unde a fost lovită cu pumnul în spate și de către inculpatul A.l.C. Partea vătămată a fost obligată apoi să îi însoțească acasă pe inculpați, ulterior, fiind constrânsă să practice în continuare prostituția în beneficiul lor.

La scurt timp, partea vătămată a încercat din nou să fugă, însă fără a-i spune de această dată martorei S.A.l., dar la câteva zile inculpatul A.l.C., împreună cu martora S., cu partea vătămată B.M.C. și martorul L.C.V., s-au deplasat cu autoturismul condus de martorul L.C.V. din nou la căminul unde locuia martorul C.A.; iar inculpatul a intrat în încăperea respectivă, a prins-o pe partea vătămată de păr și, desculță, a târât-o pe scări în jos, lovind-o, până la autoturismul cu care se deplasase acolo.

Ajunși din nou în imobil, inculpații i-au aplicat părții vătămate mai multe lovituri peste față, au tras-o de păr, au obligat-o să îl sune pe martorul C.A. și să-l amenințe că îl va reclama la organele de politie, sub pretextul că, atât el, cât și colegii lui de cameră au întreținut relații sexuale cu ea.

Ulterior episodului respectiv, inculpații au obligat-o din nou pe partea vătămată K.A.R. să practice prostituția în aceeași zonă și în aceeași modalitate fiind supravegheată permanent. Cu toate acestea, la sfârșitul lunii noiembrie 2008, partea vătămată a cerut ajutorul unui client - F.A., însă de data aceasta nu s-a mai deplasat la prietenul ei C.A., întrucât știa că aici poate fi oricând găsită de inculpat, astfel că i-a cerut martorului F.A. să o ducă la locuința unei cunoștințe, respectiv martora C.M., de la care a doua zi a plecat și a anunțat organele de poliție, formulând prezenta plângere penală.

În cursul cercetărilor efectuate în cauză au fost audiate mai multe persoane care au avut legătură cu partea vătămată în perioada în care aceasta era obligată să practice prostituția în beneficiul celor doi (martorul G.L., F.S., B.L.D., S.A.l., K.I. (mama părții vătămate), L.A.L. și S.M.Ș., D.M.L. și S.A., ultimele două relatând faptul că inculpata Ie-a întrebat dacă nu cunosc fete sărace care nu au pe nimeni (pe care intenționa să le ducă în străinătate), precum și faptul că au văzut-o pe partea vătămată la locuința celor doi inculpați, unde au aflat că aceasta se prostituează pentru ei.

Cu ocazia verificărilor efectuate, s-a stabilit că partea vătămată a fost depistată, în mod repetat, în zona Podului N. și a clubului S. din Cluj-Napoca, de către unul dintre lucrătorii de poliție din cadrul Secției IV - Poliția municipiul Cluj-Napoca, iar din procesul-verbal întocmit de către acesta și din raportul de activitate depus la dosarul cauzei a rezultat faptul că partea vătămată era în mod evident speriată, însă refuza să comunice cu organele de poliție.

Pe parcursul cercetării judecătorești, inculpatul A.C.l. a solicitat să-i fie luat un supliment de declarație, ocazie cu care și-a modificat, în parte, declarațiile anterioare, arătând că, la scurt timp după ce partea vătămată s-a mutat la el în locuință, a avut o relație amoroasă cu aceasta, după care partea vătămată i-a spus că dorește să practice prostituția pentru a face rost de bani, lucru cu care el nu a fost de acord la început, dar până la urmă a acceptat. A mai arătat inculpatul că, din acel moment, partea vătămată a început să practice prostituția în zona restaurantului S., și toți banii pe care-i obținea în acest mod îi lua el (partea vătămată câștigând aproximativ 1.500.000 lei pe zi), bani din care îi cumpăra haine părții vătămate, o hrănea și o găzduia.

Totodată, inculpatul a mai precizat că, deși îi dădea toți banii pe care îi câștiga, nu a agresat-o niciodată, fizic sau verbal, pe partea vătămată pentru a o determina să practice prostituția sau să câștige mai mult din practicarea prostituției, iar inculpata B.M. nu avea cunoștință despre faptul că partea vătămată se prostitua și îi dădea lui banii câștigați în acest mod.

S-a apreciat de către prima instanță că susținerile celor doi inculpați, dincolo de faptul că erau contradictorii sub mai multe aspecte relevante pentru existența faptei în discuție, au fost infirmate fără dubiu de întreg materialul probator existent în cauză, în sensul că, din declarațiile părții vătămate K.A.R., ale părților vătămate B.M. și O.R.R., coroborate cu toate depozițiile testimoniale a rezultat faptul că partea vătămată a fost găzduită de către inculpați pe o perioadă de aproximativ o lună de zile, că a fost agresată fizic și verbal, că a fost amenințată, fiind astfel constrânsă să practice prostituția în beneficiul lor.

S-a mai relevat că, din aceleași probatorii a mai rezultat și faptul că partea vătămată era permanent supravegheată de alte persoane, că era agresată ori de câte ori suma de bani obținută în urma practicării prostituției nu era considerată satisfăcătoare, din punctul de vedere al inculpaților și că era permanent amenințată că va fi găsită la locuința martorului C.A. (prietenul părții vătămate), persoană care va avea de suferit dacă ea nu se va supune cerințelor inculpaților.

Apărarea inculpaților în sensul că au agresat-o o singură dată pe partea vătămată, întrucât aceasta le sustrăsese un colier din aur și suma de 200 euro din locuință (sau că ar fi încercat să întrețină relații sexuale cu inculpatul), s-a apreciat că nu a fost susținută de nici o altă probă administrată în cauză (nefiind dovedit nici măcar faptul că inculpații dețineau o astfel de bijuterie in locuința lor), iar pe de altă parte, s-a constatat existența unor contradicții importante, atât între declarațiile celor doi inculpați, cât și între susținerile fiecărui inculpat în parte, făcute pe parcursul procesului penal, împrejurări care au confirmat nesinceritatea acestora.

În ceea ce o privește pe partea vătămată minoră K.A.R., în vârstă de 16 ani, s-a apreciat că faptele inculpaților au fost corect încadrate juridic în dispozițiile art. 13 alin. (1), (2) și (3) teza a ll-a din Legea nr. 678/2001, îmbrăcând forma găzduirii în scopul exploatării sexuale a minorei, prin amenințare și violență. Cei doi inculpați, profitând de situația personală în care se afla partea vătămată, rămasă fără adăpost, de vulnerabilitatea economică și socială a acesteia, au determinat-o, prin amenințare și violență, să practice prostituția în beneficiul lor, asigurându-și astfel o sursă de venit constant.

Partea vătămată K.A.R. s-a constituit parte civilă în cauză față de cei doi inculpați cu suma de 10.000 euro sau contravaloarea în lei la data plății, reprezentând daune morale (f. 108 dosar instanță).

2. Referitor la faptele inculpaților față de părțile vătămate L.I.F. - în vârstă de 13 ani și B.M.C. - în vârstă de 18 ani, exploatați prin determinarea la practicarea cerșetoriei, prima instanță a reținut că, în cursul anului 2008, de la sfârșitul lunii mai și până la sfârșitul lunii decembrie, inculpații i-au găzduit pe părțile vătămate L.l.F. și B.M.C., minorul L.l.F. fiind nepotul surorii inculpatei - martora S.R., având domiciliul în orașul Cavnic, jud. Maramureș, acesta provenind dintr-o familie destrămată.

Pe fondul neînțelegerilor avute cu mama sa - martora D.M.L., minorul a fugit de la locuința tatălui său, iar ulterior a venit în municipiul Cluj-Napoca unde i-a cerut mătușii sale să-l găzduiască și astfel, minorul a ajuns să locuiască în imobilul in Cluj-Napoca, însă nu în încăperea ocupată de mătușa sa, ci în cea ocupată de către inculpați.

La scurt timp de la momentul în care minorul a început să locuiască la cei doi, acesta a practicat cerșetoria în zona semafoarelor din municipiul Cluj-Napoca, unde obținea sume de aproximativ 100-150 lei, iar sub pretextul faptului că îl găzduiau, inculpații i-au cerut să le dea toți banii obținuți in această modalitate.

S-a mai reținut că, ori de câte ori minorul refuza să practice cerșetoria, inculpatul A.l.C. îl agresa, lovindu-l, fie cu palmele peste tot corpul, fie cu un furtun de culoare neagră.

În aceeași perioadă, s-a mai reținut că a fost găzduit la locuința celor doi și partea vătămată B.M.C. zis M., al cărui domiciliu era în loc. Belcești, jud. lași, care însă, a fugit de acasă de la părinții săi în urmă cu mai mulți ani, iar pe acest fond partea vătămată B.M.C. a început să practice cerșetoria pe raza municipiului Cluj-Napoca și să doarmă pe străzi. La un moment dat, partea vătămată s-a adăpostit într-un local dezafectat situat sub pasajul de pe strada C.F., locație unde și-a și lăsat o parte din lucrurile personale. De menționat că partea vătămată obișnuia să apeleze la mila publicului, folosind mai multe bilete pe care era scris că este surdo-mut și orfan, bilete pe care obișnuia să le folosească în special pe mijloacele de transport în comun.

În cursul lunii mai a anului 2008, fără a se putea stabili cu exactitate data, partea vătămată a fost văzută de către inculpată în zona P.F. din Cluj Napoca și a fost abordat de către aceasta, inculpata oferindu-se să-l găzduiască, iar acesta a fost de acord cu propunerea făcută și astfel a ajuns să locuiască în imobilul inculpaților.

După ce a fost găzduit de către cei doi, la aproximativ o săptămână, numitul B.M.C. era trimis zilnic de către aceștia să practice cerșetoria în aceeași modalitate, iar sumele de bani astfel obținute erau predate, fie inculpatei, fie inculpatului. Partea vătămată a arătat că zilnic, obținea din practicarea cerșetoriei sume cuprinse între 50 și 200 lei, pe care le dădea celor doi inculpați, care îi lăsau părții vătămate suma de 10 lei, bani de buzunar.

Din declarațiile părții vătămate B.M.C. a rezultat faptul că, atât el cât și minorul L.l.F. erau trimiși de către cei doi inculpați la cerșit zilnic, însă, ori de câte ori minorul refuza să iasă pe stradă, era agresat de către cei doi, iar partea vătămată B.C.M. a precizat că, personal, a fost agresat o singură dată, când a refuzat să iasă la cerșit. A mai arătat că permanent inculpata B.M. îi cerea să obțină cât mai mulți bani, cerându-i inițial să-i dea toți banii pentru că este nevoită să plătească chiria și să facă de mâncare, motiv pentru care acesta a fost nevoit să se folosească de biletele în conținutul cărora se menționa că este surdo-mut, deoarece astfel obținea mai mulți bani.

În cursul cercetărilor efectuate în cauză, au fost audiate mai multe persoane printre care și martorele D.M.L. (mama minorului L.l.F.), L.A.L.R. (sora acestuia) și S.M.Ș., din depozițiile acestora rezultând, cu certitudine, faptul că la locuința inculpaților au fost găzduiți, în cursul anului 2008, partea vătămată minoră L.l.F. - zis l. și partea vătămată B.M.C. - zis M., ambii fiind fugiți de acasă și practicând cerșetoria și anterior momentului în care i-au cunoscut pe cei doi inculpați.

Cu toate acestea, așa cum a rezultat din declarațiile martorilor, prima instanță a constatat că inculpații le-au impus celor doi să cerșească și astfel să obțină sume cât mai mari de bani, punându-le in vedere că acesta este prețul pe care trebuie să-l plătească pentru faptul că le asigură adăpost și hrană.

Din declarațiile martorului minor S.M.Ș. s-a desprins faptul că atât minorul L.l.F., cât și B.M.C. erau trimiși de inculpată să cerșească în zona semafoarelor de pe str. C., de dimineața de la ora 07,00 și până după-amiaza la ora 17,00 (cu o oră pauză la prânz), banii pe care îi obțineau fiind predați inculpatei, martorul precizând totodată, că partea vătămată minoră era bătută de inculpați cu un furtun, atunci când aceștia nu erau mulțumiți de banii câștigați din cerșit.

Martora L.A.L.R. a arătat că l-a auzit pe inculpat cum îl trezea pe minorul L.l.F. și îl trimitea să cerșească și a văzut cum acesta l-a certat, deoarece nu obținuse destui bani, confirmând, în plus, faptul că banii obținuți de către partea vătămată B.M.C. erau dați fie inculpatului, fie inculpatei și că acestuia i se impunea să obțină o anumită sumă pe zi.

Din declarațiile martorei D.M.L. a rezultat împrejurarea că, deși este mama minorului L., nu avea un control asupra acestuia, întrucât în prezent are o altă familie, iar minorul a locuit o perioadă împreună cu tatăl său și, între timp, s-a obișnuit să cerșească. Martora a precizat și faptul că a încercat să își exercite autoritatea asupra fiului său, însă acesta a fugit de acasă, întrucât la locuința inculpaților avea posibilitatea să consume alcool, să fumeze, lucruri pe care nu putea să le facă acasă. A mai menționat că, din relatările fiului său, a aflat că acesta cerșește zilnic, obținând aproximativ 150 de lei pe zi, o parte din banii astfel obținuți fiind dați inculpaților.

În cauză a fost audiată și martora S.A., care a arătat că în imobilul, inculpații obișnuiau să găzduiască persoane fără adăpost, printre care și pe cele două părți vătămate L.l.F. și B.C.M., pe care le trimiteau la cerșit în schimbul ajutorului oferit, de asemenea, martora a precizat că a fost întrebată de către inculpată dacă nu cunoaște fete sărace care nu au pe nimeni, pe care intenționa să le ducă în străinătate.

Referitor la martorele S.A. și D.M.L., s-a mai reținut că, după începerea cercetărilor în prezentul dosar și arestarea inculpatului A.l.C., acestea au fost contactate de inculpata B.M., care Ie-a amenințat, cerându-le să nu se prezinte în instanță pentru a-și susține declarațiile din faza de urmărire penală, și spunându-le că, în caz contrar, „se vor întoarce pachet acasă", martorei D.M.L. atrăgându-i chiar atenția „să aibă grijă că fiul ei este la ea".

De asemenea, prima instanță a mai reținut că și din declarațiile părții vătămate K.A.R. ale martorei S.A.l. și ale martorei C.G.C. a reieșit împrejurarea că părțile vătămate L. și B. erau trimiși la cerșit de către cei doi inculpați (inculpatul folosind uneori expresia „du-te și fă-ți sectorul"), care le luau și banii obținuți în acest mod, partea vătămată L. fiind agresată în repetate rânduri de către inculpați, uneori prin folosirea unui furtun din cauciuc.

Din procesul-verbal de efectuare a percheziției domiciliare a rezultat faptul că în locuința celor doi inculpați au fost găsite bilețelele folosite de partea vătămată B.M.C. la cerșit, mai multe procese-verbale de sancționare contravențională a acestuia, acte medicale ale acestuia (din care rezultă că a avut o tentativa de suicid), mai multe agende conținând diferite însemnări, precum și două telefoane mobile și mai multe cartele „sim".

De asemenea, prin încheierea penală nr. 17 din data de 21 ianuarie 2008 a Tribunalului Cluj, secția penală s-a dispus efectuarea unei percheziții în mediul informatic, din conținutul procesului-verbal de efectuare a acestei percheziții rezultând faptul că o parte dintre cartele telefonice ridicate conțineau sms-uri relevante pentru soluționarea cauzei.

La dosarul cauzei au fost depuse mai multe documente ridicate de la Primăria Orașului Cavnic, respectiv copiile unor anchete sociale privind pe minorul L.l.F. și dovada sancționării contravenționale a acestuia pentru practicarea cerșetoriei.

De asemenea, s-a mai constatat că deși a fost sesizată în repetate rânduri Protecția Generală de Asistență Socială și Protecție a Copilului din cadrul Consiliului Județean Maramureș și din cadrul Consiliului Județean Cluj, nu au putut fi luate măsuri de protecție în sensul prevederilor Legii nr. 272/2004, deoarece, neexistând un centru cu regim închis în cadrul instituției respective, minorul a fugit în repetate rânduri, neputând fi instituționalizat.

Astfel, din conținutul anchetei sociale depusă la dosarul cauzei a rezultat faptul că, provenind dintr-o familie destrămată, minorul a preferat să locuiască împreună cu tatăl său, iar ulterior să plece de acasă, având astfel posibilitatea de a nu se supune nici unei reguli de disciplină. Din conținutul aceluiași script, a rezultat faptul că minorul nu a reușit să se integreze total și să respecte programul stabilit de către D.G.A.S.P.C. având tulburări de comportament.

În cursul urmăririi penale, chiar după arestarea inculpatului A.l.C., s-a reținut că minorul a fost ridicat de două ori, de către organele poliției judiciare, care au sesizat D.G.A.S.P.C. Cluj, fiind internat în cadrul Adăpostului de zi și de noapte pentru copiii străzii A., de unde a fugit de fiecare dată, iar din adresa D.G.A.S.P.C. Cluj a rezultat faptul că minorul a mai fost anterior adus, în repetate rânduri, în cadrul aceluiași adăpost, în cursul anului 2007 și în cursul anului 2008, însă, de fiecare dată, minorul a refuzat să se integreze și să accepte serviciile adăpostului.

În declarațiile date parcursul procesului penal, minorul, parte vătămată L.l.F. a arătat că nu a fost obligat de către cei doi inculpați să practice cerșetoria în folosul lor, nu a fost bătut niciodată, ci dimpotrivă, s-au purtat frumos cu el, iar dacă a mai cerșit din când în când, a făcut-o doar pentru a-și procura bani distracții.

De altfel, s-a constatat că pe tot parcursul procesului penal, partea vătămată minoră a continuat să locuiască în imobilul din Cluj Napoca, la familia inculpatei B.M.

La rândul lor, inculpații A.l.C. și B.M., fiind audiați cu privire la aceste acuzații, au arătat că nu au făcut decât să le ofere ajutor celor două părți vătămate L.l.F. și B.M.C., fără a avea cunoștința ce fac aceștia în timpul zilei, fără a le solicita bani pentru găzduirea oferită și fără a-i obliga să practice cerșetoria în folosul lor.

Prima instanță a constatat că, atât declarațiile părții vătămate L.l.F., cât și susținerile inculpaților în apărare au fost însă infirmate categoric de celelalte probe administrate în cauză (respectiv declarațiile părților vătămate B.M., K.A.R. și depozițiile martorilor sus-menționați), probe din care a rezultat, în mod neîndoielnic, că faptele comise de către cei doi inculpați se circumscriu prevederilor Legii nr. 678/2001, privind prevenirea și combaterea traficului de persoane.

Astfel, în ceea ce-o privește pe partea vătămată minoră L.l.F., în vârstă de 13 ani, s-a apreciat că faptele inculpaților au fost corect încadrate juridic în dispozițiile art. 13 alin. (1), (2) și (3) teza a ll-a din actul normativ amintit, îmbrăcând forma găzduirii în scopul exploatării acestuia prin practicarea cerșetoriei.

Sub pretextul oferirii unui adăpost și hranei, inculpații îl exploatau practic pe minor, impunându-i prin violență și amenințare să apeleze la mila publicului, iar sumele de bani astfel obținute să le fie predate integral, în plus, conduita lor antisocială rezidă și din aceea că minorului i se impunea de către cei doi să practice cerșetoria, chiar dacă acesta se opunea, să realizeze o anumită sumă de bani și să le dea integral suma respectivă.

S-a mai reținut de către prima instanță că și în condițiile în care partea vătămată a refuzat să colaboreze cu organele judiciare (probabil sub influența rudelor inculpatei B.M., cu care a continuat să locuiască și după arestarea acesteia), starea de fapt, în ceea ce-l privește, s-a constatat că a fost dovedită prin intermediul altor mijloace de probă, iar atitudinea sa nu a făcut decât să sublinieze dependența materială și emoțională pe care cei doi i-au creat-o, folosindu-se tocmai de situația în care minorul se afla (fiind fugit de acasă) și acordându-i o așa zisă libertate, pe care un copil în vârstă de 13 ani a apreciat-o ca atare.

S-a mai relevat că în condițiile în care minorului i s-a permis să consume băuturi alcoolice, să fumeze, să frecventeze medii sociale cu prostituate, era firesc că acesta să nu fi putut să se adapteze unor reguli de disciplină impuse, apreciind tot ceea ce „îi ofereau" inculpații, pe care i-a perceput diferit față de mama sa, și deși a fost agresat fizic de către aceștia, violența nu a făcut decât să-l determine să perceapă mediul respectiv ca fiind unul firesc.

În plus, prima instanță a constatat că toate aceste elemente coroborate cu împrejurarea că a încercat să-i protejeze pe inculpați, nu au făcut decât să dovedească dependența materială și emoțională a părții vătămate minore față de inculpați.

Așa cum s-a arătat deja, față de minorul L.l.F. nu s-au putut lua măsurile de protecție prevăzute de Legea nr. 272/2004 modificată și republicată, întrucât acesta, în mod repetat, a fugit de la adăpostul de zi și de noapte pentru copiii străzii A., iar D.G.A.S.P.C. Cluj nu deține centre cu regim închis, pentru a preveni astfel de situații.

Prima instanță, în ceea ce o privește pe partea vătămată B.M.C., a apreciat că faptele inculpaților urmează a fi încadrate în dispozițiile art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, îmbrăcând aceeași formă a găzduirii în scopul exploatării acestuia prin practicarea cerșetoriei.

Astfel, oferindu-i unei persoanei labilă psihic și fără adăpost, o locuință și hrană și determinând-o ca, în schimbul acestor servicii, să practice cerșetoria în beneficiul lor, inculpații nu au urmărit decât să-i creeze acestuia o stare de dependență materială. În literatura de specialitate s-a apreciat drept altă formă de constrângere în sensul cerut de textul de lege amintit, tocmai această stare de dependență materială, întrucât prin aceasta se încalcă dreptul persoanei la libertate de voință și acțiune.

S-a mai menționat de către prima instanță în considerente, că faptul că, atât partea vătămată B.M.C., cât și partea vătămată minoră L.l.F. obișnuiau să cerșească și înainte de a locui împreună cu inculpații, nu are relevanță sub aspectul răspunderii penale a acestora, întrucât cei doi inculpați au profitat tocmai de această împrejurare și s-au folosit de slăbiciunile părților vătămate pentru a le exploata în folosul lor.

Referitor la partea vătămată B.M.C. s-a mai relevat că acesta a împlinit vârsta de 18 ani la data de 19 mai 2008, însă, întrucât nu s-a putut stabili cu exactitate data începerii activității infracționale în ceea ce-l privește (din probele administrate în cauză rezultând că activitatea infracțională a inculpaților față de această parte vătămată a început în cursul lunii mai 2008), potrivit principiului „in dubio pro reo", s-a reținut că partea vătămată a fost exploatată după împlinirea vârstei de 18 ani.

Deși față de partea vătămată B.M.C. s-a luat o măsură de protecție în sensul Legii nr. 678/2001, acesta a fugit din centrul care oferea servicii de consiliere, dar s-a constituit parte civilă în cauză față de cei doi inculpați cu suma de 30.000 lei reprezentând daune morale (f. 108 dosar instanță).

S-a luat act că partea vătămată L.l.F. a declarat că nu formulează pretenții civile în cauză (f. 108 dosar instanță).

3. Privitor la faptele inculpaților față de partea vătămată O.R.R. prima instanță a reținut că în cursul lunii octombrie 2008, fără a se putea stabili cu precizie data, în imobilul din Cluj-Napoca, a fost găzduită, pentru o perioadă scurtă de timp, aproximativ o săptămână, partea vătămată O.R.R., mătușa martorei S.A.l., care era diagnosticată ca suferindă de „întârziere ușoară în dezvoltarea mintală".

S-a reținut că partea vătămată O.R.R. practica prostituția de mai mulți ani de zile, în diverse zone din municipiul Cluj-Napoca, împrejurare cunoscută de către inculpați, care au fost întrebați, la un moment dat, de către martora S.A.l. dacă nu pot să o găzduiască pe mătușa sa, întrucât nu are unde să stea.

S-a reținut că, în perioada de aproximativ o săptămână în care numita O.R.R. a locuit la reședința inculpaților, a continuat să practice prostituția, iar sumele de bani obținute în acest mod le dădea celor doi inculpați.

Prima instanță a mai constatat că, în aceeași perioadă, în locuința inculpaților s-au aflat și părțile vătămate K.A.R., L.l.F. și B.M.C., care au confirmat declarațiile părții vătămate O.R.R., în sensul că s-a prostituat în beneficiul celor doi inculpați.

Tribunalul Cluj a constatat că aceste aspecte se coroborează cu verificările efectuate la Poliția municipiul Cluj-Napoca - Compartimentul Proceduri, verificări din care rezultă că numitei O.R.R. i-au fost aplicate 14 sancțiuni contravenționale pentru practicarea prostituției în perioada septembrie - decembrie 2008, precum și cu declarațiile martorelor S.A.l. și L.A.L.R.

Prima instanță a reținut că, deși inculpații nu au recunoscut nici faptul că au tras foloase de pe urma practicării prostituției de către partea vătămată O.R.R., susținerile acestora au fost infirmate de declarațiile părților vătămate și ale martorelor mai sus menționate.

Așa fiind, în sarcina celor doi inculpați s-a reținut săvârșirea infracțiunii de proxenetism, prevăzută de art. 329 alin. (1) C. pen., elementul material al laturii obiective îmbrăcând forma tragerii de foloase de pe urma practicării prostituției.

Partea vătămată O.R.R. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 600 lei (sumă care i-a fost luată de inculpați) și pe care a obținut-o urmare practicării prostituției în perioada cât a fost găzduită de către aceștia din urmă (f. 267 d.u.p.).

Faptele descrise mai sus s-a constatat că s-au probat prin: plângerea și declarațiile părții vătămate K.A.R. (f. 3-8, 17-23 d.u.p.și f. 127-128 dosar instanță), procesul-verbal privind audierea părții vătămate L.l.F. (f. 229-230 d.u.p.), declarația părții vătămate L.l.F. (f. 126 dosar instanță), scrisoare medicală privind pe partea vătămată L.l.F. (f. 231 d.u.p.), copiile actelor întocmite de D.G.A.S.P.C. Maramureș privind pe partea vătămată L.l.F. (f. 235-245, 247-250 d.u.p.), procesele-verbale privind verificările efectuate în legătură cu partea vătămată L.l.F. (f. 233-234 d.u.p.), procesele-verbale de efectuare de investigații (f. 9-11, 74 și 83 d.u.p.), raportul de evaluare psihologică a părții vătămate K.A.R. (f. 25-27 d.u.p.), plângerea și declarațiile părții vătămate.

Burlacii M.C. (f. 251-260 d.u.p. și f. 74-76, 129-130 dosar instanță), referatul de situație întocmit de D.G.A.S.P.C. Satu Mare - Centrul de Asistentă și a Victimelor Traficului de Persoane (f. 263-264 d.u.p.), declarațiile părții vătămate O.R.R. (f. 265-267, 270-273 d.u.p.), actele medicale privind pe partea vătămată O.R.R. (f. 269 d.u.p.), adresele comunicare de Poliția municipiul Cluj-Napoca - Compartimentul juridic (f. 73, 290 d.u.p.), procesul-verbal și raport de activitate întocmit de lucrătorul de poliție din cadrul municipiul Cluj-Napoca - Secția IV (f. 75-79 d.u.p.), cerere de autorizare a unei percheziții domiciliare (f. 84-85 d.u.p.), încheierea penală nr. 1/C/P din 05 ianuarie 2009 a Tribunalul Cluj, secția penală și autorizația de percheziție nr. 1 din 05 ianuarie 2009 a TribunalulCluj, secția penală (f. 222-226 d.u.p.), proces-verbal de efectuare a unei percheziții domiciliare (f. 90-93 d.u.p.), cererea de autorizare a efectuării unei percheziții în mediu informatic (f. 220-221 d.u.p.), încheierea penală nr. 17/C/P/2009 a Tribunalul Cluj, secția penală, și autorizația de percheziție în mediu informatic nr. 7 din 21 ianuarie 2009 emisă de Tribunalul Cluj, secția penală (f. 222-226 d.u.p.), proces - verbal de percheziție informatică (f. 227-230 d.u.p.), declarațiile martorilor C.A. (f. 32-35, 163-164 d.u.p. și f. 149-150 d.u.p.), M.M.C. (f. 36-38 d.u.p. și f.312 dosar instanță), P.V.C. (f. 39-40 d.u.p.), B.G.A. (f. 41 d.u.p.), C.G.C. (f. 42-44 d.u.p. și f. 286 dosar instanță), G.L.F. (f. 44 -48 d.u.p.), C.M. (f. 45 d.u.p. și f. 313 dosar instanță), F.A. (f. 51-54 d.u.p.), F.S. (f. 55-58 d.u.p.), B.L.D. (f. 63-67 d.u.p.), D.M. (f. 70-71 d.u.p.), S.A.l. (f. 148-160 d.u.p. și f. 310-311 dosar instanță), L.C.V. (f. 165-168 d.u.p.), K.I. (f. 187-188 d.u.p.), S.M.Ș. (f. 191-194 d.u.p. și f. 242 dosar instanță), L.A.L.R. (f. 195-197 d.u.p. și f. 199 dosar instanță), M.A. (f. 212-215 d.u.p.), M.O. (f. 216-219 d.u.p.), D.M.L. (f. 198-205 d.u.p. și f. 80-81, f. 200 dosar instanță) și S.A. (f. 206 d.u.p. și f. 77-79, 201 dosar instanță), declarațiile inculpatului A.l.C. (f. 105-114 d.u.p. și f. 66-67, f. 198 dosar instanță) și declarațiile inculpatei B.M. (f. 119-120, 126-132 d.u.p. și f. 68-69 dosar instanță).

Prima instanță a constatat că, în drept, faptele inculpaților A.l.C. și B.M. care, în cursul anului 2008, în baza aceleiași rezoluții infracționale, le-au găzduit pe părțile vătămate K.A.R., în vârstă de 16 ani și L.l.F., în vârstă de 13 ani, la locuința lor situată în Cluj-Napoca, iar prin amenințare și violență le-au obligat să practice prostituția (pe partea vătămată K.) și, respectiv, cerșetoria (pe partea vătămată L.), exploatându-le în beneficiul lor, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de minori, prevăzută și pedepsită de art. 13 alin. (1), (2) și (3) teza a ll-a din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Referitor la această infracțiune de trafic de minori, reținută în sarcina fiecăruia dintre inculpați, instanța a admis, în conformitate cu dispozițiile art. 334 C. proc. pen., cererea de schimbarea a încadrării juridice, formulată de reprezentanta parchetului, din infracțiunea prevăzută de art. 13 alin. (1), (3) și (4) din Legea nr. 678/2001, pentru care inculpații au fost trimiși în judecată, în infracțiunea prevăzută de art. 13 alin. (1), (2) și (3) teza a ll-a din Legea nr. 678/2001, întrucât, în mod evident, faptele săvârșite de inculpați nu au avut ca urmare moartea sau sinuciderea victimelor, în sensul cerut de dispozițiile alin. (4) al art. 13 din Legea nr. 678/2001 (în forma modificată prin Legea nr. 287/2005).

Faptele inculpaților A.l.C. și B.M. care, în cursul anului 2008, au găzduit-o pe partea vătămată B.M.C., în vârstă de 18 ani, la locuința lor situată în Cluj-Napoca, jud. Cluj și, prin crearea unei stări de dependență emoțională și materială față de ei, au obligat-o să practice cerșetoria, exploatând-o în beneficiul lor, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de persoane, prevăzută de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001.

De asemenea, prima instanță a constatat că faptele inculpaților A.l.C. și B.M. care, în toamna anului 2008, au găzduit-o pe partea vătămată O.R.R. la locuința lor situată în Cluj-Napoca, care practica prostituția de bună voie, trăgând foloase în urma acestui fapt, respectiv banii obținuți de partea vătămată fiindu-i luați de către cei doi inculpați, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de proxenetism, prevăzută de art. 329 alin. (1) C. pen.

În cauză s-au aplicat dispozițiile art. 33 lit. a) C. pen. față de ambii inculpați, întrucât cele trei infracțiuni săvârșite de fiecare dintre ei (trafic de minori, trafic de persoane și proxenetism) se aflau în concurs real.

La individualizarea pedepselor ce au fost aplicate inculpaților, prima instanță a luat în considerare gradul de pericol social concret, foarte ridicat al infracțiunilor săvârșite, atitudinea nesinceră și necooperantă avută de inculpați pe parcursul procesului penal (în cursul judecății, inculpata B.M. încercând chiar să influențeze depozițiile martorilor și declarațiile părților vătămate, atât direct, cât și indirect, prin intermediul rudelor sale - (f. 74-84 și 155 dosar instanță), precum și faptul că inculpații se află la prima confruntare cu legea penală, această ultimă împrejurare fiind reținută drept circumstanță atenuantă în favoarea inculpaților, în conformitate cu dispozițiile art. 74 lit. a) C. pen.

În consecință, făcând și aplicarea dispozițiilor art. 76 lit. a), b) și d) C. pen., prima instanță a considerat că o pedeapsă rezultantă de 7 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și d) C. pen. aplicată inculpatului A.l.C. pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de minori, de trafic de persoane și proxenetism, va fi în măsură să contribuie la reeducarea lui.

În ceea ce o privește pe inculpata B.M., făcând și aplicarea dispozițiilor art. 76 lit. a), b) și d) C. pen., prima instanță a considerat că o pedeapsă rezultantă de 7 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen. aplicată acesteia pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de minori, trafic de persoane și proxenetism, va fi în măsură să contribuie la reeducarea ei.

În baza art. 350 C. proc. pen. a menținut starea de arest a fiecăruia dintre inculpați, iar în baza art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul detenției preventive începând cu data de 06 ianuarie 2009 și până la zi, iar din pedeapsa aplicată inculpatei perioada detenției preventive începând cu data de 31 martie 2009 și până la zi.

Referitor la latura civilă a cauzei, constatând întrunite în speță condițiile răspunderii civile delictuale, în temeiul art. 14 și art. 346 C. proc. pen. combinat cu art. 998 și art. 1003 C. civ., prima instanță i-a obligat inculpații A.l.C. și B.M., în solidar, la plata despăgubirilor civile în sumă de 10.000 euro sau contravaloarea în lei la data plății, cu titlu de daune morale, către partea civilă K.A.R., respectiv la plata despăgubirilor civile în sumă de 30.000 lei, cu titlu de daune morale, către partea civilă B.M., apreciind că aceste sume sunt în măsură să asigure o reparație justă și echitabilă a suferințelor de ordin psihic suportate de părțile vătămate, urmare infracțiunilor comise de inculpați.

Referitor la partea vătămată minoră L.l.F. s-a mai menționat faptul că acesta nu s-a constituit parte civilă în cauză și, având în vedere conduita minorului pe întreg parcursul procesului penal (conduită la care s-a făcut referire în starea de fapt), instanța a apreciat că nu se impune nici acordarea vreunei sume de bani cu titlu de daune morale în favoarea acestuia, în conformitate cu dispozițiile art. 17 C. proc. pen.

Referitor la partea vătămată O.R.R., deși aceasta a declarat că se constituie parte civilă în cauză cu suma de 600 lei, care i-a fost luată de inculpați și pe care a obținut-o urmare practicării prostituției în perioada cât a fost găzduită de către aceștia din urmă (f. 267 d.u.p.), Tribunalul Cluj a constatat că această sumă de bani a fost dobândită de inculpați prin săvârșirea infracțiunii de proxenetism, impunându-se confiscarea ei de la aceștia, în favoarea statului.

Așa fiind, în baza art. 329 alin. (4) C. pen., prima instanță a dispus confiscarea specială de la fiecare inculpat, în favoarea statului, a sumei de 300 lei dobândită în urma săvârșirii infracțiunii de proxenetism dedusă judecății.

De asemenea, în baza art. 19 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 s-a dispus confiscarea specială de la fiecare inculpat, în favoarea statului, a sumei de 23.250 lei, dobândită în urma săvârșirii infracțiunilor de trafic de minori și trafic de persoane deduse judecății, pentru a ajunge la respectiva sumă, instanța a luat în considerare, mai întâi, sumele de bani obținute de partea vătămată K.A.R. pe parcursul unei perioade de aproximativ o lună de zile, ținând cont de faptul că aceasta obținea suma minimă de 150 lei pe zi (30 de zile x 150 lei pe zi = 4.500 lei).

În al doilea rând, în ceea ce le privește pe părțile vătămate L.l.F. și B.M.C., a luat în considerare o perioadă de aproximativ 7 luni, de la sfârșitul lunii mai 2008 și până la sfârșitul lunii decembrie 2008, respectiv a ținut cont de faptul că aceste două părți vătămate obțineau, fiecare, suma minimă de 100 lei pe zi (210 zile x 100 lei = 21.000 lei). Așadar, suma totală obținută de inculpați de la părțile vătămate K.A.R., L.l.F. și B.M.C. este următoarea: 4.500 lei + 21.000 lei + 21.000 lei = 46.500 lei.

În temeiul art. 19 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 raportat la art. 118 lit. b) C. pen., prima instanță a dispus confiscarea specială de la inculpați a unui furtun din material plastic, de culoare neagră și aproximativ 50 cm lungime, folosit la săvârșirea infracțiunii de trafic de minori față de partea vătămată L.l.F. (f. 92 d.u.p.).

Conform art. 189 C. proc. pen., a stabilit în favoarea Baroului Cluj suma de 900 lei, reprezentând onorariile apărătorilor desemnați din oficiu ce urmau a se avansa din fondurile M.J.

Potrivit art. 191 C. proc. pen., inculpații A.l.C. și B.M. au fost obligați la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, în sumă de 1500 lei fiecare.

Împotriva acestei hotărâri au declarat, în termen legal, apel cei doi inculpați, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie .

Apelanții inculpați au învederat faptul că nu se fac vinovați de faptele reținute în sarcina lor, astfel că se impune în cauză o soluție de achitare, iar în sprijinul acestei solicitări, cei doi inculpați au arătat că nu există probe în cauză, că prima instanță a ținut cont doar de declarațiile părților vătămate, pe care, de altfel, aceștia nu le-au obligat, în nici un fel, să practice cerșetoria, astfel că orice dubiu trebuie să le profite inculpaților.

Pe de altă parte, au învederat faptul că pedepsele aplicate sunt în cuantum mult prea mare, raportat la faptele ce se presupune că au fost comise, iar daunele morale sunt exagerat de mari.

Analizând hotărârea atacată, prin prisma motivelor de apel invocate, a actelor și lucrărilor dosarului, precum și a dispozițiilor legale în materie, Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, a constatat că apelurile declarate de inculpați sunt neîntemeiate.

Astfel, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., prin Decizia penală nr. 81/ A din 15 iunie 2010, instanța de prim control judiciar a respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpații A.l.C. și B.M., ambii deținuți în Penitenciarul Gherla, împotriva sentinței penale nr. 95/ D din 26 februarie 2010 a Tribunalului Cluj, menținându-le, totodată, starea de arest a inculpaților.

Prin aceeași decizie, instanța de apel, potrivit art. 88 C. pen., a dedus din pedepsele aplicate inculpaților perioada arestului preventiv pentru inculpatul A.l.C. de la 06 ianuarie 2009 la zi și pentru inculpata B.M. de la 31 martie 2009 la zi.

Totodată, instanța de prim control judiciar a stabilit în favoarea Baroului de Avocați Cluj suma de 1200 lei, reprezentând onorariile pentru apărătorii desemnați din oficiu ai inculpaților și ai părților vătămate, din care sumele de câte 300 lei pentru apărătorii inculpaților și sumele de câte 150 lei pentru apărătorii părților vătămate, sume ce urmau a se avansa din fondurile M.J.

De asemenea, i-a obligat pe inculpați să plătească în favoarea statului sumele de câte 900 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului, inclusiv sumele de câte 600 lei, reprezentând onorariile apărătorilor desemnați din oficiu.

Pentru a decide astfel, instanța de prim control judiciar a constatat că, în urma administrării unui vast probatoriu și a analizării atente a acestuia, prima instanță a reținut o stare de fapt corectă, conformă cu realitatea.

Astfel, a constatat că a fost pe deplin dovedită vinovăția inculpaților care, în cursul anului 2008, în baza aceleiași rezoluții infracționale, le-au găzduit pe părțile vătămate K.A.R., în vârstă de 16 ani și L.l.F., în vârstă de 13 ani, la locuința lor situată în Cluj-Napoca, iar prin amenințare și violență le-au obligat să practice prostituția (pe partea vătămată K.) și, respectiv, cerșetoria (pe partea vătămată L.), exploatându-le în beneficiul lor.

Totodată, s-a mai reținut că inculpații A.l.C. și B.M., în cursul anului 2008, au găzduit-o pe partea vătămată B.M.C., în vârstă de 18 ani, la locuința lor situată în Cluj-Napoca, jud. Cluj și, prin crearea unei stări de dependență emoțională și materială față de ei, l-au obligat să practice cerșetoria, exploatându-l în beneficiul lor și, de asemenea, în toamna anului 2008, aceștia au găzduit-o pe partea vătămată O.R.R. la locuința lor situată în Cluj-Napoca, care practica prostituția de bună voie, trăgând foloase în urma acestui fapt, întrucât banii obținuți de partea vătămată au fost luați de către cei doi inculpați.

Instanța de apel a apreciat ca nefiind întemeiate apărările inculpaților referitoare la faptul că nu există probe de vinovăție împotriva lor, că întreaga probațiune se reduce la declarațiile părților vătămate audiate în cauză în condiții cel puțin circumspecte, constatând că aceste susțineri au fost infirmate de probele administrate în cauză.

Astfel, a constatat că prima instanță, în cursul cercetării judecătorești, în baza principiului nemijlocirii, a dispus și audiat martorii propuși în cauză: C.A. (f. 32-35, 163-164 d.u.p. și f. 149-150 d.u.p.), M.M.C. (f. 36-38 d.u.p. și f. 312 dosar instanță), P.V.C. (f. 39-40 d.u.p.), B.G.A. (f. 41 d.u.p.), C.G.C. (f. 42-44 d.u.p. și f. 286 dosar instanță), G.L.F. (f. 44-48 d.u.p.), C.M. (f. 45 d.u.p. și f. 313 dosar instanță), F.A. (f. 51-54 d.u.p.), F.S. (f. 55-58 d.u.p.), B.L.D. (f. 63-67 d.u.p.), D.M. (f. 70-71 d.u.p.), S.A.l. (f. 148-160 d.u.p. și f. 310-311 dosar instanță), L.C.V. (f. 165-168 d.u.p.), K.I. (f. 187-188 d.u.p.), S.M.Ș. (f. 191-194 d.u.p. și f. 242 dosar instanță), L.A.L.R. (f. 195-197 d.u.p. și f. 199 dosar instanță), M.A. (f. 212-215 d.u.p.), M.O. (f. 216- 219 d.u.p.), D.M.L. (f. 198-205 d.u.p. și f. 80-81, 200 dosar instanță), S.A. (f. 206-211 d.u.p. și f. 77-79, 201 dosar instanță), probe testimoniale care au fost coroborate cu plângerile și cu declarațiile părților vătămate, copiile actelor întocmite de D.G.A.S.P.C.

Maramureș, procesele-verbale privind verificările efectuate în legătură cu partea vătămată L.l.F. (f. 233-234 d.u.p.), procesele-verbale de efectuare de investigații (f. 9-11, 74 și 83 d.u.p.), raportul de evaluare psihologică a părții vătămate K.A.R. (f. 25-27 d.u.p.), plângerea și declarațiile părții vătămate B.M.C. (f. 251-260 d.u.p. și f. 74-76,129-130 dosar instanță), referatul de situație întocmit de D.G.A.S.P.C. Satu Mare - Centrul de Asistență și a Victimelor Traficului de Persoane (f. 263-264 d.u.p.), declarațiile părții vătămate O.R.R. (f. 265-267, 270-273 d.u.p.), actele medicale privind pe partea vătămată O.R.R. (f. 269 d.u.p.), adresele comunicare de Poliția municipiul Cluj-Napoca - Compartimentul juridic (f. 73, 290 d.u.p.), procesul-verbal și raport de activitate întocmit de lucrătorul de poliție din cadrul municipiul Cluj-Napoca -Secția IV (f. 75-79 d.u.p.), cerere de autorizare a unei percheziții domiciliare (f. 84-85 d.u.p.), încheierea penală nr. 1/C/P din 05 ianuarie 2009 a Tribunalul Cluj, secția penală, și autorizația de percheziție nr. 1 din 05 ianuarie 2009 a Tribunalul Cluj, secția penală (f. 222-226 d.u.p.), proces-verbal de efectuare a unei percheziții domiciliare (f. 90-93 d.u.p.), cererea de autorizare a efectuării unei percheziții în mediu informatic (f. 220-221 d.u.p.), încheierea penală nr. 17/C/P/2009 a Tribunalul Cluj, secția penală, și autorizația de percheziție în mediu informatic nr. 7 din 21 ianuarie 2009 emisă de Tribunalul Cluj, secția penală (f. 222-226 d.u.p.), proces-verbal de percheziție informatică (f. 227-230 d.u.p.), declarațiile martorilor declarațiile inculpatului A.l.C. (f. 105-114 d.u.p. și f. 66-67,198 dosar instanță) și declarațiile inculpatei B.M. (f. 119-120, 126-132 d.u.p. și 168-69 dosar instanță).

Analizând vastul probatoriu mai sus menționat, instanța de prim control judiciar a apreciat că soluția pronunțată este temeinică și legală, fiind dovedită vinovăția inculpaților, care au amenințat și agresat părțile vătămate, obligându-le să practice prostituția - în cazul părții vătămate K.A.R. și cerșetoria în cazul părții vătămate L.l.F. și le-au găzduit pe părțile vătămate B.M.C. și O.R.R., care practicau cerșetoria și, respectiv prostituția, trăgând foloase materiale de pe urma acestora.

De asemenea, s-a mai apreciat ca fiind important de reținut, în vederea stabilirii în concret a modului în care cei doi inculpați au acționat, că prin manevrele lor au reușit să-i creeze părții vătămate B.M.C. o stare de dependență emoțională și materială față de aceștia, putând astfel să profite de pe urma practicării cerșetoriei de către partea vătămată.

Raportat la pedepsele aplicate acestora, instanța de apel a constatat că, în mod corect, s-a făcut aplicarea art. 72 C. pen., ținându-se seama la individualizarea judiciară a pedepsei de criteriile generale prevăzute de acest text de lege, apreciind că prima instanță a dat dovadă de suficientă clemență prin stabilirea cuantumului pedepsei sub minimul special prevăzut de textul incriminator, prin reținerea unor circumstanțe atenuante față de ambii inculpați, astfel că nici critica referitoare la acest aspect nu poate fi admisă.

Cu privire la latura civilă a cauzei, Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, a constatat că și aceasta a fost soluționată în mod echitabil de către prima instanță, raportat la acțiunile inculpaților față de părțile vătămate, la modul în care aceștia au profitat de situațiile în care se aflau părțile vătămate, creându-le o stare de dependență emoțională și materială sau agresându-le psihic și fizic, astfel încât a conchis că, în mod justificat, s-au acordat daune morale, iar cuantumurile stabilite au fost în măsură să contribuie la repararea prejudiciului moral creat părților vătămate.

Așa fiind, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., instanța de prim control judiciar a respins ca nefondate apelurile declarate de ambii inculpați, menținându-le totodată starea de arest și deducându-le din pedepsele aplicate fiecăruia, perioadele de arest preventiv la zi.

Împotriva Deciziei penale nr. 81/ A din 15 iunie 2010 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori, au declarat, în termen legal, recurs inculpații A.C.l. și B.M., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie pentru motivele detaliate în cuprinsul părții introductive a prezentei decizii.

Recurenții inculpați A.C.l. și B.M. au invocat cazurile de casare prevăzute de art. 3859 pct. 18 și 14 C. proc. pen. și respectiv, art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. (cea de-a doua inculpată) și au solicitat admiterea recursurilor, astfel cum au fost formulate și motivate.

Recursurile formulate de inculpați sunt nefondate.

Înalta Curte de Casație și Justiție, examinând motivele de recurs invocate, cât și din oficiu, ambele hotărâri, conform prevederilor art. 385 alin. (3) C. proc. pen. combinate cu art. 3856 alin. (1) și art. 3857 alin. (1) C. proc. pen., constată că ambele instanțe au reținut în mod corect situația de fapt și au stabilit vinovăția inculpaților, pe baza unei judicioase evaluări a ansamblului probator administrat în cauză, dând faptelor comise de aceștia încadrarea juridică corespunzătoare și aplicându-le pedepse just individualizate, conform criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen.

Înalta Curte constată că nu poate fi primită solicitarea recurentului inculpat A.C.l. de achitare, în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., întrucât deși ambii inculpații, în fața instanțelor anterioare, au negat constant săvârșirea infracțiunilor de trafic de persoane (majore și minore) și de proxenetism, încercând, fie să-și atenueze răspunderea penală, fie să inducă ideea unei participații minore la săvârșirea faptelor, din ansamblul probator administrat, rezultă, fără putință de tăgadă, că faptele, astfel cum au fost reținute în actul de inculpare, au existat în materialitatea lor, fiind săvârșite cu vinovăție de către aceștia și întrunind elementele constitutive ale infracțiunilor prevăzute de art. 13 alin. (1), (2) și (3) teza a ll-a din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 și de art. 329 alin. (1) C. pen., fapte comise în condițiile art. 33 C. pen., reținându-se corect și incidența în cauză a dispozițiilor art. 74 lit. a) și art. 76 lit. a) C. pen.

Examinând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte apreciază că, în mod corect, s-a reținut, că inculpații A.l.C. și B.M. sunt vinovați de săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina lor, urmare justei evaluări a amplului material probator administrat, atât în faza de urmărire penală, cât și în faza cercetării judecătorești în primă instanță și în apel, întrucât declarațiile martorilor: C.A. (f. 32-35, 163-164 d.u.p. și f. 149-150 d.u.p.), M.M.C. (f. 36-38 d.u.p. și f. 312 dosar instanță), P.V.C. (f. 39-40 d.u.p.), B.G.A. (f. 41 d.u.p.), C.G.C. (f. 42-44 d.u.p. și f. 286 dosar instanță), G.L.F. (f. 44-48 d.u.p.), C.M. (f. 45 d.u.p. și f. 313 dosar instanță), F.A. (f. 51-54 d.u.p.), F.S. (f. 55-58 d.u.p.), B.L.D. (f. 63-67 d.u.p.), D.M. (f. 70-71 d.u.p.), S.A.l. (f. 148-160 d.u.p. și f. 310-311 dosar instanță), L.C.V. (f. 165-168 d.u.p.), K.I. (f. 187 188 d.u.p.), S.M.Ș. (f. 191-194 d.u.p. și f. 242 dosar instanță), L.A.L.R. (f. 195-197 d.u.p. și f. 199 dosar instanță), M.A. (f. 212-215 d.u.p.), M.O. (f. 216-219 d.u.p.), D.M.L. (f. 198-205 d.u.p. și f. 80-81, 200 dosar instanță), S.A. (f. 206-211 d.u.p. și f. 77-79, 201 dosar instanță) s-au coroborat cu plângerile și cu declarațiile părților vătămate, copiile actelor întocmite de D.G.A.S.P.C. Maramureș, procesele-verbale privind verificările efectuate în legătură cu partea vătămată L.l.F. (f. 233-234 d.u.p.), procesele-verbale de efectuare de investigații (f. 9-11, 74 și 83 d.u.p.), raportul de evaluare psihologică a părții vătămate K.A.R. (f. 25-27 d.u.p.), plângerea și declarațiile părții vătămate B.M.C. (f. 251-260 d.u.p. și f. 74-76, 129-130 dosar instanță), referatul de situație întocmit de D.G.A.S.P.C. Satu Mare - Centrul de Asistentă și a Victimelor Traficului de Persoane (f. 263-264 d.u.p.), declarațiile părții vătămate O.R.R. (f. 265-267, 270-273 d.u.p.), actele medicale privind pe partea vătămată O.R.R. (f. 269 d.u.p.), adresele comunicare de Poliția municipiul Cluj-Napoca - Compartimentul juridic (f. 73, 290 d.u.p.), proces-verbal de efectuare a unei percheziții domiciliare (f. 90-93 d.u.p.), proces-verbal de percheziție informatică (f. 227-230 d.u.p.), dar și cu declarațiile inculpatului A.l.C. (f. 105-114 d.u.p. și f. 66-67, 198 dosar instanță) și ale inculpatei B.M. (f. 119-120, 126-132 d.u.p. și f. 68-69 dosar instanță).

Astfel, în mod justificat s-a reținut de către ambele instanțe, în sarcina inculpaților A.l.C. și B.M. că, în cursul anul 2008, aceștia au acționat, în baza aceleiași rezoluții infracționale, recrutând și găzduind pe părțile vătămate K.A.R., în vârstă de 16 ani și L.l.F., în vârstă de 13 ani, la locuința lor situată în Cluj-Napoca, jud. Cluj și prin amenințare și violență, le-au obligat să practice prostituția (partea vătămată K.A.R.) în zona clubului S. și, respectiv, cerșetoria (partea vătămată L.l.F.), exploatându-le în beneficiul lor; de asemenea, în aceeași perioadă, inculpații au recrutat și cazat pe partea vătămată B.M.C., în vârstă de 18 ani, la locuința mai sus menționată, iar prin amenințare și prin crearea unei stări de dependență emoțională și materială, l-au obligat să practice cerșetoria, exploatându-l în interesul lor; în sfârșit, în toamna anului 2008, au găzduit-o la aceeași locuință pe numita O.R.R., care practica prostituția de bună voie, trăgând foloase în urma acestui fapt, întrucât și-au însușit în scop propriu sumele de bani obținute de către aceasta.

Prin urmare nu poate fi primită solicitarea de achitare a recurentului inculpat A.l.C., în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., întrucât contrar celor susținute de apărătorul acestuia probele administrate sunt lipsite de orice echivoc, iar declarațiile părților vătămate K.A.R., L.l.F., O.R.R. și B.M.C. se coroborează cu declarațiile martorilor audiați mai sus menționați, dar și cu toate celelalte probatorii administrate, toate conducând la concluzia certă a vinovăției inculpaților la săvârșirea faptelor, astfel cum au fost descrise și reținute în actul de inculpare, atât de prima instanță, cât și instanța de apel reținând corect și amplu motivat situația de fapt anterior relevată.

În subsidiar, s-a invocat de către ambii inculpați drept motiv de recurs cel circumscris cazului de casare prevăzut de dispozițiile art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. și s-a solicitat reindividualizarea pedepselor aplicate acestora prin acordarea unei mai largi eficiente circumstanțelor atenuante reținute în favoarea acestora si reducerea cuantumului pedepselor rezultante sub limita anterior stabilită.

Nici acest motiv de recurs nu este fondat.

Înalta Curte constată că, raportat la gradul deosebit de ridicat de pericol social al faptelor săvârșite, reflectat de modul în care inculpații au conceput și realizat infracțiunile de trafic de persoane (majori, dar și minori) și de proxenetism, într-un interval de relativ scurt de timp, profitând de nivelul redus de instruire al părților vătămate, unele dintre ele minore (K.A.R. și L.l.F.), ce proveneau din familii dezorganizate din mediul rural, cu posibilități materiale precare, dar cu diferite probleme sociale (B.M.C.) ori medicale, chiar cu ușor retard mintal (O.R.R.), organizând minuțios, atât activitatea de racolare-recrutare, cât și cea de găzduire și determinându-le prin înșelăciune, dar și prin mijloace de constrângere fizică și psihică, să se prostitueze și respectiv să cerșească pe străzile din Cluj-Napoca, supraveghindu-le, unora inducându-le chiar sentimente de dependență emoțională și materială și controlându-le permanent în zonele dinainte stabilite pentru desfășurarea activităților de prostituție ori de cerșit, obligându-le să le remită sumele de banii obținute din aceste activități ilicite.

Prin urmare, raportat la traumele emoționale și fizice la care au fost supuse victimele acestor infracțiuni, instanța de apel a procedat corect menținând dispozițiile sentinței penale atacate, în ceea ce privește individualizarea pedepselor aplicate fiecărui inculpat în parte.

Așadar, se constată că instanța de prim control judiciar a acordat suficientă eficiență criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. și a apreciat corect atunci când a considerat că, în speță, nu se justifică modificarea pedepselor rezultante de 7 ani închisoare, cu executare în regim de detenție, aplicate inculpaților A.l.C. și B.M., nici sub aspectul cuantumului, dar nici sub aspectul modalității de executare a acestora.

Astfel, potrivit art. 72 C. pen., la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale a codului, de limitele de pedeapsă fixate in partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana inculpatului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Pe de altă parte, art. 52 C. pen. prevede că pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului, scopul ei fiind prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.

Așadar, în cauza supusă analizei Înalta Curte apreciază că instanța de prim control judiciar a procedat în mod corect și justificat atunci când a menținut sentința primei instanțe în ceea ce privește cuantumul și modalitatea de executare a pedepselor rezultante aplicate inculpaților la nivelul celor anterior stabilite de 7 ani închisoare, cu executare în regim de detenție, întrucât corespunde criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen., fiind astfel apte să atingă scopul preventiv și de reeducare consfințit prin dispozițiile art. 52 C. pen.

Înalta Curte apreciază că instanța de apel a reținut, în mod justificat, că atingerea scopului preventiv educativ al pedepsei, prevăzut de dispozițiile art. 52 C. pen., se poate realiza și fără aplicarea vreunui spor, constatând că pedepsele rezultante au fost corespunzător dozate, în raport cu contribuția fiecărui inculpat la săvârșirea faptelor reținute în sarcina lor și reflectă nivelul ridicat de pericol social al acestora, dar și gravitatea deosebită a faptelor deduse judecății, astfel încât o nouă individualizare a pedepselor nu poate fi luată în discuție.

În consecință, manifestările nejustificate de clemență ale instanței nu ar face decât să încurajeze, la modul general, astfel de tipuri de comportament antisocial și să afecteze nivelul încrederii societății în instituțiile statului, chemate să vegheze la respectarea și aplicarea legii și să dea celor ce acționează în disprețul legii o ripostă fermă și proporțională cu gravitatea faptelor comise .

Așa fiind, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații A.l.C. și B.M. împotriva Deciziei penale nr. 81/ A din 15 iunie 2010 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori.

În baza art. 38517 alin. (4) raportat la art. 383 alin. (2) și art. 381 alin. (1) C. proc. pen. se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului A.l.C., durata reținerii și arestării preventive de la 6 ianuarie 2009 la 4 august 2010, iar din pedeapsa aplicată inculpatei B.M., durata reținerii și arestării preventive de la 31 martie 2009 la 4 august 2010.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. vor fi obligați recurenții inculpați, la plata sumelor de câte 500 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care: sumele de câte 200 lei, reprezentând onorariile apărătorilor desemnați din oficiu pentru fiecare inculpat, iar sumele de câte 100 lei, (câte 25 lei x 4), reprezentând onorariile apărătorilor desemnați din oficiu pentru intimatele părți civile K.A.R., B.M., O.R.R. și L.l.F., urmează a se avansa din fondul M.J., conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații A.l.C. și B.M. împotriva Deciziei penale nr. 81/ A din 15 iunie 2010 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului A.l.C., durata reținerii și arestării preventive de la 6 ianuarie 2009 la 4 august 2010.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatei B.M., durata reținerii și arestării preventive de la 31 martie 2009 la 4 august 2010.

Obligă recurenții inculpați la plata sumelor de câte 500 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care:

- sumele de câte 200 lei, reprezentând onorariile apărătorilor desemnați din oficiu pentru fiecare inculpat,

- sumele de câte 100 lei, (câte 25 lei x 4), reprezentând onorariile apărătorilor desemnați din oficiu pentru intimatele părți civile K.A.R., B.M., O.R.R. și L.l.F., se vor avansa din fondul M.J.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 4 august 2010.