Maintenance of preventive detention for attempted qualified murder under threat to public order

Asupra recursului de față,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele;

Prin încheierea din 8 decembrie 2010, Curtea de Apel București, secția l-a penală, investită cu soluționarea apelurilor declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul București și de către inculpații Z.S. și Z.Y. împotriva sentinței penale nr. 110 din 12 februarie 2010 a Tribunalului București, secția a ll-a penală, a menținut, ca fiind legală și temeinică, măsura arestării preventive a inculpatului Z.S. (fiul lui Z. și I.Z.).

Pentru a pronunța această încheiere, instanța a reținut că temeiurile inițiale avute în vedere la luarea măsurii de arestare preventivă a inculpatului Z.S. continuă să existe, astfel că, chiar dacă pronunțarea unei hotărâri de condamnare în primă instanță nu înfrânge prezumția de nevinovăție de care beneficiază apelanți intimații inculpați, că este îndeplinită cerința prevăzută de art. 143 alin. (1) C. proc. pen., în sensul că există probe din care rezultă presupunerea rezonabilă că apelanții inculpați au săvârșit infracțiunile reținute în sarcina lor.

De asemenea, Curtea a apreciat, referitor la inculpatul Z.S., că sunt întrunite și condițiile prevăzute de art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., respective, pedeapsa stabilită de lege pentru infracțiunea reținută în sarcina acestuia, este închisoarea mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică. În aprecierea acestei din urmă cerințe, Curtea a avut în vedere natura și gravitatea faptelor de care este acuzat inculpatul, fapte prin care se aduce atingere valorii fundamentale apărate de legea penală, respective, viața persoanei.

Împotriva acestei încheieri, inculpatul a declarat, în termen legal, prezentul recurs, solicitând, prin apărător, casarea încheierii atacate și revocarea măsurii arestării preventive.

Recursul nu este fondat.

Potrivit art. 3002 C. proc. pen., în cauzele în care inculpatul este arestat, instanța legal sesizată este datoare să verifice, în cursul judecății, legalitatea și temeinicia arestării preventive.

Potrivit art. 160b alin. (3) C. proc. pen., când constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instața dispune, prin încheiere motivată, menținerea arestării preventive.

Pe de altă parte prin art. 5 alin. (1) lit. c) din C.E.D.O. s-a stabilit că o persoană poate fi lipsită de libertate când există motive verosimile de a bănui că a săvârșit o infracțiune.

Din examinarea actelor dosarului rezultă că inculpatul fost arestat în baza art. 148 lit. f) C. proc. pen. existând motive temeinice de a bănui că împreună cu inculpatul Z.Y. au comis tentativa la omor calificat, prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 - 175 lit. i) C. pen., iar prima instanță l-a condamnat deja la 5 ani închisoare pentru această infracțiune.

În cauză, verificându-se actele și lucrările de la dosar, se constată că temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpatului subzistă și că lăsarea acestuia în libertate prezintă un pericol concret și actual pentru ordinea publică, avându-se în vedere gravitatea infracțiunii la care a participat.

Așa fiind, Curtea constată că protejarea ordinii publice și asigurarea bunei desfășurări a procesului penal fac necesară menținerea arestării preventive a inculpatului Z.S.

Recursul declarat învederându-se, așadar, nefondat, urmează ca, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să fie respins.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., inculpatul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul Z.S. împotriva încheierii din 8 decembrie 2010 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în Dosarul nr. 5542/3/2009 (839/2010).

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul M.J.

Onorariul interpretului de limba chineză se va plăti din fondul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 26 ianuarie 2011.