Real estate recovery failure due to lack of title proof and inadmissibility of challenging land registry entries without annulment action

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Reclamanta SC U.A. SA Reghin a chemat-o în judecată pe pârâta SC D.A. SA Reghin, pentru revendicare imobiliară, respectiv, pentru ca, prin hotărâre judecătorească, pârâta să recunoască dreptul de proprietate al reclamantei asupra depozitului de electronice, cât și a grupului de repartizare nealimentar din Reghin și să retrocedeze cele două obiective comerciale imobiliare, în deplină proprietate și posesie reclamantei.

Prin sentința civilă nr. 571 din 20 aprilie 2000, Tribunalul Mureș, secția comercială și de contencios administrativ, a respins, ca nefondată, acțiunea reclamantei, fără cheltuieli de judecată, reținând că pârâta este titularul dreptului de proprietate cu privire la terenul aferent celor două imobile edificate, conform H.G. nr. 834/1991, iar faptul că reclamantei i s-a tolerat posesia unei părți din imobilele pretinse, nu este de natură a-i conferi și dreptul de proprietate.

Prin decizia nr. 765/A din 14 decembrie 2000, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția comercială și de contencios administrativ, a respins, ca nefondat, apelul reclamantei împotriva sentinței mai sus menționate.

În considerentele acestei decizii, instanța de apel a reținut că intimata-pârâtă este proprietar tabular al imobilelor revendicate, iar reclamanta, în revendicare, avea obligația să dovedească existența dreptului de proprietate pe care îl pretinde, în conformitate cu art. 1169 C. civ., dovadă pe care apelanta-reclamantă nu a fost în măsură s-o producă.

Împotriva deciziei curții de apel a declarat recurs reclamanta SC U.A. SA Reghin, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, prin invocarea prevederilor art. 304 pct. 6, 8 și 11 C. proc. civ. și solicitând casarea acesteia și rejudecarea în fond a cauzei.

Astfel, recurenta-reclamantă, în ce privește activul comercial, magazinul situat în Reghin, județul Mureș, susține că instanța nu a luat în considerare că cele două societăți în litigiu au luat ființă în temeiul Legii nr. 15/1990, prin divizarea fostei I.C.S.M. Reghin și prin deciziile nr. 424 și 425 din 31 octombrie 1990 ale Prefecturii județului Mureș, conform listelor anexate, astfel încât magazinul și magazia acestuia nu au aparținut și nu au făcut parte niciodată din patrimoniul SC D.A. SA, lucru recunoscut și de intimata-pârâtă.

Cu privire la imobilul, grup repartizare nealimentar, situat în Reghin, județul Mureș, arată că instanța greșit s-a limitat la a constata că „pârâtă este proprietarul tabular al imobilelor revendicate, conform C.F. 12925/II/Reghin cota 1/1 construcție și teren” și a ignorat faptul că pârâta-intimată a săvârșit un abuz, intabulând de la statul român ambele imobile situate în Reghin.

Recursul nu este fondat.

Referitor la magazinul de electronice din Reghin, din actele dosarului reiese că acesta, fiind proprietatea statului, folosea, anterior anului 1995, pentru ambalaje o magazie ce se afla în incinta magazinului, magazie, ce, ulterior, ca urmare a privatizării, a intrat în proprietatea pârâtei, fiind intabulată în cartea funciară, împreună cu întreaga unitate alimentară – magazinul alimentar din Reghin.

În ce privește grupul de repartizare nealimentar, rezultă că, prin divizarea fostei I.C.S.M. Reghin, în baza deciziilor Prefecturii județului Mureș, imobilele au fost atribuite părții litigante, reclamanta efectuând operațiunea intabulării grupului de repartizare din Reghin.

Mai este de precizat că simpla posesie a spațiilor comerciale în litigiu de către pârâtă, pentru o perioadă mai scurtă sau mai lungă de timp, de câțiva ani, evident că nu era de natură să-i confere un drept de proprietate și nici nu alt drept real asupra acestora.

În consecință, se reține că reclamanta, promovând acțiunea în revendicare, nu a putut dovedi existența dreptului de proprietate pe care l-a pretins asupra celor două imobile, respectiv, depozitul de electronice aparținând magazinului din Reghin și grupului repartizare nealimentar, în timp ce pârâta a depus, la dosarul cauzei, dovezi care atestă că este proprietara tabulară a imobilelor revendicate.

Susținerea recurentei, referitoare la intabularea nelegală, respectiv, abuzivă a imobilelor, nu poate fi primită, atât timp cât nu s-a cerut anularea titlurilor de proprietate în baza cărora s-a efectuat intabularea lor în cartea funciară, instanța, în virtutea principiului disponibilității, nefiind învestită pentru a se putea pronunța asupra acestui aspect.

În consecință, reținându-se că recurenta-reclamantă nu a formulat nici un motiv de recurs, care, în condițiile art. 304 C. proc. civ., să conducă la desființarea hotărârii curții de apel, aceasta va fi menținută ca fiind legală și temeinică și se va respinge recursul declarat în cauză de reclamanta SC U.A. SA Reghin, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta SC U.A. SA Reghin, împotriva deciziei nr. 765/A din 14 decembrie 2000 a Curții de Apel Târg-Mureș, secția comercială și de contencios administrativ.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 1 aprilie 2003.