Penalty claim rejected as debt paid before penalty-exemption ordinance took effect.
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe court dismissed the claimant’s appeal as unfounded, upholding the lower courts’ decisions that denied late-payment penalties for the period after the debt was paid; the claimant, a territorial seed and planting-material inspectorate, had sued a commercial company for the price of laboratory analyses and certification services and associated penalty interest under Government Ordinance No. 11/1996, but the debt itself had been settled before the entry into force of Emergency Ordinance No. 163/2000. The decisive legal basis was Article 4(2) of that ordinance, which exempts from payment all late-payment penalties due and unpaid as of the ordinance’s effective date (19 October 2000) where the underlying budget revenues had been paid by that date; because each invoice constituted a separate obligation under the claimant’s own theory that the beneficiary’s application replaced a contract, the full payment of the principal before the exemption date extinguished the penalties, even though payment occurred in two installments.
Legislator headnote
AI generatedart. 304 C. proc. civ, art. 4 alin. (2) din O.U.G. nr. 163/2000; Penalty claim rejected as debt paid before penalty-exemption ordinance took effect: Critica acesteia, privind interpretarea greșită a prevederilor art. 6 din O.U.G. 163/2000, a fost înlăturată, cu motivarea că achitarea integrală a obligațiilor provenind din impozite, taxe și alte venituri la bugetul de stat conduce la scutirea totală de plată a majorărilor, iar plata parțială atrage parțial scutirea de majorări.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamantul, I.T.C.S.M.S. Neamț, a solicitat instanței obligarea pârâtei SC S.M. SA Bacău – Complex A. Neamț la plata sumelor de 10.429.700 lei, cu titlu de preț, și la 40.615.015 lei majorări de întârziere, motivând că prestațiile de care a beneficiat pârâta, conform art. 18 din Legea 75/1995, trebuiau plătite odată cu depunerea cererii, aceasta ținând loc de contract.
Tribunalul Neamț, secția comercială, prin sentința nr. 187 din 3 martie 2001, a admis în parte acțiunea formulată și a obligat pârâta la plata sumelor de 1.366.553 lei, cu titlu de majorări de întârziere aferente sumei de 10.429.700 lei, pe perioada 14 septembrie – 31 decembrie 2000.
În motivarea sentinței se susține că, în conformitate cu prevederile Legii nr. 75/1998, reclamanta a efectuat pentru pârâtă analize de laborator, declarații de multiplicare, de certificare, etichete pentru grâu, control porumb, facturile emise pentru plata acestora fiind plătite cu întârziere, iar suma de 10.429.700 lei a fost achitată la 31 ianuarie 2001.
S-a apreciat că pârâta datorează majorări de întârziere doar pentru suma de 10.429.700 lei, corespunzătoare perioadei de 14 septembrie – 31 decembrie 2000, în cuantum de 1.366.553 lei, față de prevederile art. 4 alin. (1) din O.G. nr. 163 din 13 octombrie 2000, conform cărora, se scutesc de plată majorările de întârziere pentru venituri bugetare, dacă debitele restante la data intrării în vigoare a ordonanței se vor achita până la data de 31 octombrie 2000.
Prin decizia nr. 495 din 12 iulie 2001, Curtea de Apel Galați a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantul I.T.C.S.M.S.
Critica acesteia, privind interpretarea greșită a prevederilor art. 6 din O.U.G. 163/2000, a fost înlăturată, cu motivarea că achitarea integrală a obligațiilor provenind din impozite, taxe și alte venituri la bugetul de stat conduce la scutirea totală de plată a majorărilor, iar plata parțială atrage parțial scutirea de majorări.
Împotriva deciziei a declarat recurs reclamantul I.T.C.S.M.S. Neamț, care, fără a face referire la vreunul din motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ., o critică pentru neacordarea majorărilor de întârziere, în sumă de 41.663.195 lei, în conformitate cu art. 13 din O.G. nr. 11/1996.
Recursul nu este fondat.
Problema de rezolvat nu este a temeiniciei cererii de acordare a majorărilor de întârziere, în baza O.G. 11/1996, ci a faptului că, pentru suma în discuție, a operat scutirea la plată, în conformitate cu art. 4 alin. (2) din O.U.G. nr. 163/2000, cum bine au reținut instanțele.
Astfel, potrivit textului citat, se scutesc la plată și majorările de întârziere, datorate și neplătite până la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe, aferente impozitelor, taxelor și altor venituri ale bugetului de stat, achitate până la această dată.
La data intrării în vigoare a actului normativ, 19 octombrie 2000, debitele care au generat majorările au fost plătite, așa încât majorările pe care acestea le-au generat sunt scutite de plată.
Fiecare prestație a reclamantei s-a efectuat în baza unei cereri separate a beneficiarului, care, potrivit cu susținerea reclamantei din acțiune, ține loc de contract, debitele consemnate în facturi având individualitate proprie și, deci, caracterul parțial sau total al plății, se raportează la fiecare dintre acestea, chiar dacă părțile raporturilor juridice sunt aceleași.
Așa fiind, Curtea va respinge recursul declarat ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de reclamantul Inspectoratul Teritorial pentru Calitatea Semințelor și Materialului Săditor Neamț împotriva deciziei nr. 495 din 12 iulie 2001 a Curții de Apel Bacău – Secția Comercială și Contencios Administrativ, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 31 martie 2003.