Commercial lease rent: statute of limitations interrupted by debtor's acknowledgment of debt in sublease annex
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court of Cassation and Justice partially admitted the appellant's appeal and remanded the case to the Court of Appeal for substantive re-examination regarding specific unpaid sums, while upholding the appellate court's dismissal of claims against the primary lessee. The dispute concerned a commercial lease agreement for railway industrial lines, where the plaintiff sought to recover unpaid rent and penalties from both the original lessee and a sublessee; the lower instances had found the plaintiff's claim against the sublessee unfounded initially, then reversed to hold only the sublessee liable, while declaring portions of the debt prescribed. The decisive legal basis was the application of Article 16, lit. a) of Decree No. 1657/1958, which establishes that the statute of limitations is interrupted by the acknowledgment of the debt by the debtor; the Court determined that a 1999 contractual annex, in which the sublessee explicitly assumed responsibility for specific outstanding balances, constituted such an acknowledgment, thereby preventing the prescription of the 1996 and 1998 invoices and mandating that these specific amounts be re-litigated.
Legislator headnote
AI generatedart. 312 C. proc. civ; Commercial lease rent: statute of limitations interrupted by debtor's acknowledgment of debt in sublease annex: The dispute concerned a commercial lease agreement for railway industrial lines, where the plaintiff sought to recover unpaid rent and penalties from both the original lessee and a sublessee; the lower instances had found the plaintiff's claim against the sublessee unfounded initially, then reversed to hold only the sublessee liable, while declaring portions of the debt prescribed. The decisive legal basis was the application of Article 16, lit. a) of Decree No. 1657/1958, which establishes that the statute of limitations is interrupted by the acknowledgment of the debt by the debtor; the Court determined that a 1999 contractual annex, in which the sublessee explicitly assumed responsibility for specific outstanding balances, constituted such an acknowledgment, thereby preventing the prescription of the 1996 and 1998 invoices and mandating that these specific amounts be re-litigated.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedProcedural basis cited in the dispositive for the partial admission of the appeal, the partial quashing of the appealed decision, and the remand of the case to the court of appeal for substantive resolution.
Full text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la 31 ianuarie 2001 pe rolul Tribunalului București, secția comercială, reclamanta C.N. C.F.R. S.A, în contradictoriu cu pârâtele S.C. S. S.A. și S.C. N.S.I. S.R.L., solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să oblige pârâta la plata sumelor de 43.669.548 lei cu titlu de chirie, 6.550.431 lei cu titlu de penalități și cheltuielile de judecată aferente.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că a încheiat cu pârâta S.C. S. S.A. Buftea contractul nr. 125/788/1998 pentru exploatarea liniilor industriale și că aceasta nu și-a onorat obligația contractuală de plată a chiriei.
A mai arătat reclamanta că nici pârâta S.C. N.S.I. S.R.L., în calitate de sublocatar, în baza contractului de subînchiriere cu firma pârâtă, nu și-a îndeplinit obligația de plată a chiriei stabilită contractual.
Tribunalul București, prin sentința civilă nr. 1511 din 26 februarie 2001, a admis în parte acțiunea, a obligat pârâta S.C. S. S.A. să plătească reclamantei suma de 35.067.620 lei cu titlu de chirie, 5.266.142 lei reprezentând penalități și cheltuielile de judecată aferente, a constatat că dreptul reclamantei la plata chiriei și penalităților pentru factura nr. 1606/1996 s-a prescris, a respins acțiunea față de pârâta S.C. N.S.I. S.R.L. ca neîntemeiată.
În pronunțarea acestei soluții, instanța a reținut, în esență, următoarele aspecte:
- față de data introducerii acțiunii, dreptul reclamantei de a pretinde chiria și penalitățile de întârziere pentru factura nr. 1606 din decembrie 1996 s-a prescris;
- culpa pârâtei S.C. S. S.A. constând în neexecutarea obligației contractuale de plată a chiriei;
- inexistența unor raporturi juridice între reclamantă și pârâta S.C. N.S.I. S.R.L.
Împotriva acestei hotărâri a formulat apel reclamanta C.N. C.F.R. S.A., Regionala C.F. București, divizia Linii, secția L. 2.
În constatarea prescripției dreptului la acțiune, privind plata chiriei și a penalităților aferente facturii nr. 1606 din decembrie 1996, instanța de fond nu a avut în vedere probele administrate în cauză, respectiv, anexa 1 la contractul nr. 125/788 încheiat de părți în luna februarie 1999;
- instanța de fond a reținut în mod greșit că debitoare pentru plata facturilor este S.C. S. S.A. întrucât, din factură rezultă, cu evidență, că debitoarea, potrivit facturilor invocate în acțiune, este S.C. N.S.I. S.R.L.
Curtea de Apel București, prin decizia nr. 1092 din 6 iulie 2001, a admis apelul, a schimbat în parte sentința apelată, în sensul că a obligat pârâta S.C. N.S.I. S.R.L. să plătească reclamantei suma de 35.067.620 lei chirie, 5.260.142 lei penalități și cheltuieli de judecată aferente, a respins acțiunea față de pârâta S.C. S. S.A. ca neîntemeiată și a menținut celelalte dispoziții ale sentinței.
În pronunțarea acestei soluții, instanța de apel a reținut, în esență, ca întemeiată critica cu privire la al doilea motiv pe următoarele considerente:
Prin anexa 1 la contractul nr. 125/788, intimata-pârâtă S.C. S. S.A. a consimțit ca linia industrială din stația C.F.R. să fi utilizată de intimata-pârâtă S.C. N.S.I. S.R.L.
- din probele administrate rezultă că facturile, la care face referire reclamanta, au fost emise pentru intimata S.C. N.S.I. S.R.L., fiind semnate și, deci, acceptate la plată, de către reprezentantul său;
- din momentul încheierii anexei nr. 1 la contract, între reclamantă și pârâta S.C. S. S.A. nu au mai existat raporturi juridice în ceea ce privește utilizarea liniei industriale din stația C.F.R. Buftea.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta C.N. C.F.R. S.A., Regionala C.F. București, divizia Linii, secția L.2, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie cu privire la aprecierea ca prescris a dreptului la acțiune cât privește pretenția aferentă facturilor nr. 1606/1996 și nr. 9136/1998.
Curtea, analizând decizia recurată din perspectiva criticilor formulate, constată că recursul este fondat pentru motivele ce se vor arăta în continuare:
În anexa 1 la contractul nr. 125/788, semnată de reclamantă și de ambele pârâte în februarie 1999, este prevăzut în mod expres că pârâta S.C. N.S.I. S.R.L. se obligă să achite suma restantă la contractul nr. 125/ 788 /1998 în valoare de 8.601.928 lei.
Față de această împrejurare, în cauză, devin incidente dispozițiile art. 16 lit. a) din Decretul nr. 1657/1958, potrivit cărora prescripția se întrerupe prin recunoașterea dreptului a cărui acțiune se prescrie, făcută de cel în folosul căruia curge prescripția.
Se constată, așadar, că dreptul la acțiune al reclamantei, izvorând din facturile nr. 1606/1996 și nr. 9136 din martie 1998 „nu este afectat de prescripție în raport de momentul februarie 1999” în care a intervenit recunoașterea ca factor întreruptiv de prescripție.
În considerarea celor ce preced, Curtea urmează ca, în temeiul art. 312 C. proc. civ., să admită recursul, să caseze, în parte, decizia recurată în ceea ce privește cererea privind plata sumelor de 8.601.928 lei contravaloare prestații și 1.290.289 lei penalități cu privire la care trimite cauza instanței de apel pentru soluționarea în fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta C.N. C.F.R. S.A., Regionala C.F. București, divizia Linii, secția L.2 București, împotriva deciziei nr. 1092 din 6 iulie 2001 a Curții de Apel București, secția comercială, casează decizia recurată în parte, în ceea ce privește cererea privind plata sumelor de 8.601.928 lei contravaloare prestații și 1.290.289 lei penalități cu privire la care trimite cauza instanței de apel pentru soluționare în fond.
Menține restul dispozițiilor deciziei.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 ianuarie 2003.