Restitution of land reclassified as public domain: impossibility of in-kind return for infrastructure and parks

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 166 din 9 martie 1939 pronunțată de Tribunalul Constanța, secția civilă, a fost respinsă ca nefondată acțiunea formulată de reclamanții S.I. și S.S.V. în contradictoriu cu pârâții Municipiul Constanța prin primar, Consiliul Local al Municipiului Constanța și Ministerul Finanțelor prin D.G.F.P. Constanța.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut, că prin acțiunea formulată de reclamanți s-a solicitat obligarea pârâtelor la restituirea în natură, a unui teren în suprafață de 5500 mp, în echivalent în municipiul Constanța.

Pe fondul cauzei, instanța a constatat că loturile de teren ce însumează suprafața de 5500 mp, sunt afectate de străzi, alei pietonale și un parc amenajat în cadrul noului ansamblu de locuințe din zona Faleză Sud.

A mai reținut prima instanță că terenul fiind preluat fără titlu, cererea reclamanților este îndreptățită, dar temeiul de drept invocat nu permite atribuirea în echivalent a acelorași suprafețe și de aceeași natură în municipiul Constanța.

De asemenea, reclamanții nu au înțeles să administreze proba cu expertiză tehnică pentru a se stabili suprafețele ocupate, cât și cele libere, astfel că, potrivit art. 1169 C. civ., sarcina probei incumbă celui ce pretinde un drept.

Împotriva acestei hotărâri reclamanții au declarat apel criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică întrucât din actele depuse la dosar se putea deduce amplasamentul terenului și zonele libere neafectate de sistematizarea locului.

Au mai arătat că, în măsura în care proba cu expertiză tehnică este necesară, sunt de acord a se efectua această probă.

Curtea de Apel Constanța, secția civilă, prin decizia nr. 89/C din 16 septembrie 2003 a respins ca nefondat apelul reclamanților, reținând în considerentele deciziei următoarele argumente:

Din raportul de expertiză tehnică depus în apel, întocmit de expert S.M., rezultă că suprafața reală ce a aparținut antecesorilor reclamanților este de 6000 mp, fiind amplasată la intersecția străzilor B. și Z., pe aliniamentul Nord-Vest, fiind compus din 6 loturi care intersectează părțile carosabile ale străzilor B. și Z. la 30,00 m și respectiv 56,50 m.

Detaliul de sistematizare întocmit în anul 1977 a avut ca limită de studiu linia triunghiurilor notate cu roșu în planul de situație anexat de raportul de expertiză, lăsând în afara zonei situate cea mai mare parte a suprafeței de trecere revendicată de apelanți. Suprafața de 5130 mp este ocupată de alei pietonale și spații verzi ale parcului amenajat în zonă, iar 370 mp reprezintă detaliu de sistematizare.

A reținut instanța de apel că, restituirea în natură a unui teren de 5500 mp, sau în echivalent în intravilanul municipiului Constanța nu se poate realiza ca urmare a afectațiunii terenurilor, iar restituirea în echivalent este de atributul legii speciale.

Împotriva acestei din urmă hotărâri au declarat recurs S.M., S.C. și S.V. în calitate de moștenitori ai defuncților S.I. și V.S., invocând motivele prevăzute de art. 304 pct.7, 8 și 9 C. proc. civ.

Dezvoltând criticile de nelegalitate, recurentele-reclamante au arătat că, în motivarea deciziei, instanța de apel, a reținut că loturile de teren ce însumează suprafața de 5500 mp, sunt afectate de străzi, alei pietonale și un parc amenajat, fără a se menționa că pe terenul în litigiu se edifică o construcție nouă, aprobată prin autorizația nr. 593 din 20 martie 2003, emisă de Primăria Municipiului Constanța.

În continuarea expunerii criticilor, recurentele-reclamante fac vorbire despre faptul că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra unei dovezi administrate, că pe acel teren se edifică o construcție, ceea ce denotă că terenul nu le va fi restituit în natură conform legislației în vigoare, deși instanța le recunoaște calitatea procesuală activă și faptul că se legitimează procesual cu titlul de proprietate.

Pentru aceste considerente, recurentele-reclamante au solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor atacate și în rejudecare admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.

Verificând legalitatea deciziei recurate prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale aplicabile în speță, Înalta Curte constată că recursul declarat în cauză urmează a fi respins pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

La data de 17 noiembrie 1998 reclamanții S.I. și S.S.V. au solicitat restituirea în natură a unui teren în suprafață de 5500 mp, echivalentul proprietății lor, din intravilanul municipiului Constanța.

În motivarea acțiunii reclamanții au arătat, că terenul ce le-a aparținut este afectat domeniului public, constituind spații de circulație, alei pietonale și spații verzi ale parcului.

Întrucât terenul în litigiu nu poate fi restituit în echivalent, acesta fiind atributul legii speciale ambele instanțe au constatat că acțiunea este nefondată.

În calea de atac a recursului, reclamantele au invocat excepția de nelegalitate a H.G. nr. 904/2002, prin care a fost atestat domeniul public al Județului Constanța, cu privire la anexa 2.24, poziția 6.24 care cuprinde inventarul bunurilor aparținând domeniului public al municipiului Constanța.

Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 137/CA din 25 martie 2009, a respins ca neîntemeiată excepția de nelegalitate invocată de reclamante, reținând în considerente următoarele argumente.

Hotărârea nr. 122/2000, emisă de Consiliul Local Constanța nu a fost contestată în procedura specială de control prevăzută de Legea nr. 215/2001, reclamanții neprezentând o astfel de dovadă în acest sens.

Pe de altă parte reclamanții aveau deschisă calea contenciosului administrativ în termenele și în condițiile prevăzute de legea specială, dar nu au înțeles să-și valorifice în acest mod drepturile lor, deși au cunoscut și recunoscut că terenul face parte din domeniul public.

A mai reținut instanța că nu pot fi primite apărările reclamanților potrivit cu care statul nu are în patrimoniul său terenul în litigiu și pe cale de consecință Hotărârea de Guvern ar fi fost emisă fără respectarea dispozițiilor Legii nr. 213/1998.

Art. 3 alin. (1) din Legea nr. 213/1998, arată că domeniul public este alcătuit din bunurile prevăzute de art. 135 alin. (4) din Constituție, din cele stabilite în anexă ce face parte integrantă din această lege și din orice alte bunuri care potrivit legii sau prin natura lor sunt de uz sau de interes public și sunt dobândite de stat sau de unitățile administrate teritoriale prin modurile dobândite de lege.

Afectarea de utilitate publică reprezintă un concept generic pentru a defini uzul și interesul public or, în cauză, terenul litigios este un bun care prin natura sa este afectat unui interes public și se cuprinde în domeniul public al unității administrativ teritoriale.

A mai reținut instanța că, actul administrativ contestat corespunde cerințelor legii, statul dobândind dreptul de proprietate publică prin afectarea la domeniul public prin declarația legii, existând totodată și actul administrativ de declarare a utilității publice, iar utilitatea publică a acestui teren persistă.

Sentința civilă nr. 137/CA din 25 martie 2009 a Curții de Apel Constanța a rămas irevocabilă prin respingerea recursului declarat de reclamante așa cum rezultă din decizia nr. 318 din 26 ianuarie 2010 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal.

Cum în speță este vorba despre un parc, care prin natura sa este afectat unui interes public, cuprins în domeniul public al unității administrativ teritoriale respectiv Municipiul Constanța, fapt confirmat și prin expertiza topo întocmită în cauză, în mod corect cele două instanțe au respins acțiunea reclamantelor.

Împrejurarea că reclamantele invocă un titlu de proprietate valabil asupra unei suprafețe de teren de 5500 mp, îi legitimează procesual, prin incidența Legii nr. 10/2001, modificată, de care reclamanții au și uzat.

Așa fiind, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul declarat în cauză va fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantele S.M., S.C. și S.(D.)V., împotriva deciziei civile nr. 89/C din 16 septembrie 2003 a Curții de Apel Constanța, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 09 decembrie 2010.