Revizuire under Art. 322(7) CPC dismissed for lack of identity of parties, cause, and object in labor compensation disputes

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, sub nr. 2882/103/2009, la 19 mai 2009, revizuentul V.V. a solicitat revizuirea deciziei civile nr. 494 din 21 aprilie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția civilă, în temeiul art. 322 pct. 7 C. proc. civ.

În motivarea cererii de revizuire, s-a arătat că decizia a cărei revizuire o solicită este potrivnică următoarelor hotărâri irevocabile:

Deciziei civile nr. 106/ R/3 din 3 februarie 2010 a Tribunalului Neamț;

Deciziei civile nr. 603 din 23 septembrie 2004 a Curții de Apel Bacău, secția civilă, cauze cu minori, familie, conflicte de muncă, asigurări sociale;

Deciziei civile nr. 1508 din 23 martie 2004 a Curții de Apel Bacău, secția civilă, cauze cu minori, familie, conflicte de muncă, asigurări sociale;

Deciziei civile nr. 129 din 10 februarie 2010 a Curții de Apel Bacău, secția civilă, cauze cu minori, familie, conflicte de muncă, asigurări sociale;

Sentinței civile nr. 200/C/2003 a Tribunalului Neamț;

Deciziei civile nr. 453/RC/2003 a Tribunalului Neamț;

Deciziei civile nr. 768/AC/2003 a Tribunalului Neamț;

Sentinței civile nr. 784/ R din 13 mai 2005 a Judecătoriei Roman

Sentinței penale nr. 741/2004 și deciziei penale nr. 41/R/2005 a Tribunalului Neamț;

S-a mai arătat, că titlurile executorii: decizia civilă nr. 1810 din 25 noiembrie 2002, decizia civilă nr. 289 din 10 martie 2003 și decizia civilă nr. 603 din 23 septembrie 2004 pronunțate de Curtea de Apel Bacău, nu au suportat nicio modificare până în prezent și, mai mult, „acestea au dispus sancționarea reclamantei cu 20 lei/zi întârziere până la reîncadrarea efectivă a lui V.V.”.

Examinând cererea de revizuire, prin prisma condițiilor de admisibilitate prevăzute de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., instanța constată că nu este întemeiată.

Potrivit art. 322 alin. (7) C. proc. civ., „revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere dacă există hotărâri definitive potrivnice date de instanțe de același grad sau grade deosebite în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate.

Aceste dispoziții se aplică și în cazul când hotărârile potrivnice sunt date de instanțe de recurs….”

Invocarea acestui motiv de revizuire presupune îndeplinirea cumulativă a următoarele condiții: să existe hotărâri definitive potrivnice; hotărârile potrivnice să fie pronunțate în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate; hotărârile să fie date în dosare diferite; în al doilea proces să nu se fi invocat excepția autorității de lucru judecat sau, dacă a fost invocată, instanța să fi omis să se pronunțe asupra ei și să se ceară anularea celei de-a doua hotărâri pronunțate în cauză.

Prin decizia civilă nr. 494 din 21 aprilie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția civilă, cauze cu minori, familie, conflicte de muncă, asigurări sociale, s-a respins, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul V.V. împotriva sentinței civile nr. 1136 din 3 decembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Neamț, în contradictoriu cu SC A.R. SA, sucursala Roman și SC A.R. SA, sucursala Străulești.

Obiectul litigiului soluționat prin această decizie a constat în „contestarea adeverințelor emise de SC A.R. SA privind sporul de ore suplimentare, perioada lucrată în grupa a II-a de muncă, spor de noapte și plata orelor suplimentare”, așa cum au fost enumerate prin cererea de chemare în judecată.

Obiectul litigiului soluționat prin decizia civilă nr. 106/ R/3 din 3 februarie 2010, pronunțată de Tribunalul Neamț, între aceleași părți, l-a constituit contestația la executare, iar cel al litigiului soluționat prin decizia civilă nr. 603/2004 pronunțată de Curtea de Apel Bacău a constat în validare proprie, iar părți au fost debitorii SC D. SA Roman, SC R. SRL Roman, creditorul V.V. și terțul poprit R.B. SA, sucursala Neamț.

Prin această decizie s-a respins, ca nefondat, recursul declarat de recurenta-pârâtă SC D. SA Roman, împotriva sentinței civile nr. 768 din 25 septembrie 2003 pronunțată de Tribunalul Neamț.

Prin sentința civilă nr. 784 din 13 mai 2005 pronunțată de Judecătoria Roman, s-a soluționat contestația la executare silită prin poprire formulată de SC D. SA, în prezent SC A.R.

Litigiul soluționat prin decizia nr. 129 din 10 februarie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, a avut ca obiect contestația la executare formulată de contestatoarea SC D. SA, în contradictoriu cu intimații V.V. și SC R.B. SA, sucursala municipiului București, iar litigiul soluționat prin sentința civilă nr. 200/ C din 26 mai 2003 pronunțată de Tribunalul Neamț a avut ca obiect contestația formulată de petentul V.V., în contradictoriu cu SC R. SRL și SC D. SA Roman, împotriva Deciziei nr. 2 din 3 martie 2003 emisă de către SC R. SRL, hotărâre ce a rămas irevocabilă prin decizia civilă nr. 1508 din 5 noiembrie 2003 pronunțată de Curtea de Apel Bacău.

Prin decizia nr. 543/RC/2003 pronunțată de Tribunalul Neamț, și nu nr. 453/RC/2003 cum din eroare a indicat revizuentul, s-a soluționat litigiul având ca obiect contestația la executare, iar părți au fost SC D. SA, SC R. SA și V.V.

Cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., nu poate viza decât contradictorialitatea deciziei civile nr. 494 din 21 aprilie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Bacău cu hotărârile judecătorești pronunțate în materie civilă, așa cum au fost indicate de revizuent, astfel că cererea reclamantului de a analiza, prin raportare la aceste dispoziții legale, contradictorialitatea acestei decizii cu sentința penală nr. 741/2004 și decizia penală nr. 41/R/2005 pronunțate de Tribunalul Neamț, nu poate fi primită și analizată.

În ceea ce privește contradictorialitatea deciziei a cărei revizuire se solicită cu hotărârile judecătorești pronunțate în materie civilă, așa cum au fost enumerate mai sus, se constată că hotărârile judecătorești invocate ca fiind contradictorii nu au fost pronunțate în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate și același obiect, astfel că nu există identitate de părți, cauză și obiect, între aceste pricini, iar lipsa identității de părți, cauză și obiect face ca cererea de revizuire pentru contrarietate de hotărâri să nu fie posibilă, pentru neîndeplinirea condiției de admisibilitate.

Față de considerentele expuse, instanța, constatând că nu sunt îndeplinite cumulativ cerințele prevăzute de lege pentru însăși admisibilitatea cererii de revizuire formulată în temeiul art. 322 pct. 7 C. proc. civ., va respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul V.V.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire a deciziei nr. 494 din 21 aprilie 2010 a Curții de Apel Bacău, secția civilă, cauze cu minori, familie, conflicte de muncă și asigurări sociale, formulată de revizuentul V.V.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 ianuarie 2011.