Return restriction on returnee from Italy denied absent evidence of threat to public order
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice (Civil Section I) rejected as unfounded the appeal filed by the government agency (the Directorate for Personal Records and Database Administration) and upheld the lower courts' rulings, leaving in force the initial dismissal of the agency's request to restrict the defendant's right to free movement in Italy. The dispute arose when the agency sought a court order under Article 38 of Law No. 248/2005 (as amended by Government Ordinance No. 5/2006) to restrict the defendant's freedom of movement after he had been returned from Italy pursuant to a readmission agreement. The decisive legal basis was that, although the right to free movement is not absolute and may be restricted under Article 53 of the Romanian Constitution for national security or public order, the mere fact of a prior return from Italy—without specific evidence that the defendant posed a threat to Italian public order—was insufficient to justify the restriction; the court held that the general interest in curbing illegal migration did not alone demonstrate the necessity and proportionality required to limit a fundamental right under Article 25 of the Constitution, and that the courts could not review the foreign return measure itself but could decline to impose a future restriction absent proof of danger.
Legislator headnote
AI generatedart. 38 din Legea nr. 248/2005, art. 38 lit. a) din Legea nr. 248/2005, art. 53 din Constituție, art. 25 din Constituția, art. 312 alin. (1) C. proc. civ; Return restriction on returnee from Italy denied absent evidence of threat to public order: The dispute arose when the agency sought a court order under Article 38 of Law No. 248/2005 (as amended by Government Ordinance No. 5/2006) to restrict the defendant's freedom of movement after he had been returned from Italy pursuant to a readmission agreement. The decisive legal basis was that, although the right to free movement is not absolute and may be restricted under Article 53 of the Romanian Constitution for national security or public order, the mere fact of a prior return from Italy—without specific evidence that the defendant posed a threat to Italian public order—was insufficient to justify the restriction; the court held that the general interest in curbing illegal migration did not alone demonstrate the necessity and proportionality required to limit a fundamental right under Article 25 of the Constitution, and that the courts could not review the foreign return measure itself but could decline to impose a future restriction absent proof of danger.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedLegal basis cited in the dispositive for dismissing the appeal as unfounded.
Full text
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 17 noiembrie 2009 reclamantul Inspectoratul Național pentru Evidența Persoanelor din Ministerul Administrației și Internelor l-a chemat în judecată pe pârâtul C.M.C., solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să-i restrângă pârâtului dreptul la liberă circulație în Italia.
Prin sentința civilă nr. 1199 din 15 decembrie 2009, Tribunalul Olt, secția civilă, a respins cererea ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că pârâtul a fost îndepărtat din Italia pentru comportamentul de care a dat dovadă pe perioada șederii, situație care nu impune restrângerea exercitării dreptului la libera circulație.
Din probatoriile administrate de reclamant nu rezultă împrejurările care ar trebui avute în vedere de către tribunal pentru a lua împotriva pârâtului măsura restrângerii dreptului la liberă circulație, în temeiul art. 38 din Legea nr. 248/2005, modificată prin O.G. nr. 5/2006.
Prin decizia civilă nr. 20 din 1 februarie 2010 Curtea de Apel Craiova, secția a I-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta Direcția Pentru Evidența Persoanelor și Administrarea Bazelor de Date (fost Inspectoratul Național pentru Evidența Persoanelor din Ministerul Administrației).
Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut următoarele:
Contrar susținerilor apelantei, instanța de judecată este aceea care, în raport de situația concretă, apreciază asupra aplicării sancțiunii legale solicitate, în limitele termenelor stabilite, fără ca aceasta să însemne o cenzurare a actelor și măsurilor dispuse de autoritățile străine, în speță cele italiene.
Este reală susținerea apelantului, în sensul că dreptul la liberă circulație nu este un drept absolut, însă restrângerea lui nu trebuie să fie arbitrară, în absența unei justificări pentru această îngrădire.
In acest context, afirmația reclamatului, în sensul că se tinde la stoparea migrației ilegale nu reprezintă un argument viabil pentru adoptarea măsurii restrictive, fiind necesar ca în fiecare caz particular să se arate care este pericolul înfrângerii acestei finalități.
In speță, din probatoriul sumar administrat în cauză rezultă că poliția italiană a luat măsura returnării pârâtului în România pentru că, la un control acesta a fost descoperit cu o interdicție mai veche, situație care însă nu constituie un motiv pentru a-i restrânge pârâtului dreptul la liberă circulație.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate.
In motivarea cererii, recurentul arată că pârâtul a fost returnat din Italia la data de 8 septembrie 2009, în baza Decretului Prefectului de Terni.
Dreptul la liberă circulație nu este un drept absolut, iar măsura prevăzută de art. 38 lit. a) din Legea nr. 248/2005 se circumscrie situațiilor expres și limitativ prevăzute de art. 53 din Constituție, respectiv apărarea securității naționale și a ordinii publice, având în vedere că problema migrației ilegale din România spre statele europene prezintă interes atât pe plan extern, cât și pe plan intern.
Astfel, nu se poate susține că măsura restrângerii exercitării dreptului la liberă circulație în străinătate a persoanelor care au fost returnate dintr-un stat în baza unui acord de readmisie încalcă prevederile din Constituție sau din alte instrumente juridice internaționale, inclusiv de Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Returnarea unui cetățean se aplică atunci când acesta încalcă ordinea juridică internă a acelui stat, iar autoritățile române nu au competența de a se pronunța supra legalității și temeiniciei actului de returnare săvârșit de autoritățile italiene.
Intimatul nu a depus la dosar întâmpinare.
Recursul va fi respins ca nefondat pentru următoarele considerente:
Curtea de apel nu a reținut că măsura restrângerii dreptului la liberă circulație a persoanelor care au fost returnate în baza unui acord de readmisie este în sine contrară Constituției sau altor instrumente juridice referitoare la dreptul la liberă circulație, ci doar că returnarea unei persoane în baza unui astfel de acord nu este suficientă pentru justificarea măsurii solicitate de reclamant.
Într-adevăr, simpla returnare a pârâtului din Italia la data de 8 septembrie 2009 nu poate să constituie un temei suficient pentru restrângerea pe viitor a dreptului acestuia la libera circulație în acest stat.
Chiar dacă instanța nu poate cenzura măsura returnării pârâtului, luată în baza acordului de readmisie, nu poate nici să restrângă dreptul pârâtului la liberă circulație pe viitor, câtă vreme reclamanta nu a dovedit faptul că atitudinea pârâtului ar putea amenința ordinea internă a statului Italian.
Cum în speță, reclamantul nu a fost în măsură să demonstreze necesitatea și proporționalitatea măsurii solicitate față de scopul urmărit, mărginindu-se să invoce un interes de ordin general, referitor la obiectivul stopării migrației ilegale, în mod legal curtea de apel a decis că nu sunt întrunite condițiile restrângerii unui drept fundamental al cetățeanului, față de dispozițiile Legii nr. 248/2005, coroborate cu cele ale art. 25 din Constituția României.
Recursul declarat de reclamant este nefondat și, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte îl va respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat, recursul declarat de reclamanta Direcția pentru Evidența Persoanelor și Administrarea Bazelor de Date din Ministerul Administrației și Internelor împotriva deciziei nr. 20 din 01 februarie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția a I-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 octombrie 2010.