Burden of proof for abusive state expropriation of property after March 6, 1945 under Law 10/2001

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 548 din 30 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Galați, secția civilă, a fost respinsă contestația formulată de contestatorul P.G. împotriva dispoziției nr. 3255/SR din 18 noiembrie 2007 emisă de Primarul municipiului Galați, ca fiind tardiv formulată, iar contestațiile formulate împotriva dispozițiilor nr. 3248/SR din 12 ianuarie 2007, și nr. 3332/SR din 5 aprilie 2007 ca nefondate.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond, a reținut în esență următoarele:

La data de 07 septembrie 2001 P.E.Z.A. a notificat Primăria municipiului Galați solicitând măsuri reparatorii pentru imobilele situate în Galați.

Prin notificările înregistrate sub nr. 324, nr. 325 și nr. 326 din 17 septembrie 2001, emise de Primarul municipiului Galați și respectiv notificarea nr. 3255/SR din 18 ianuarie 2007, cererile de restituire a imobilelor au fost respinse cu motivarea că notificatoarea nu a făcut dovada preluării abuzive a imobilelor.

A mai reținut prima instanță că la data de 29 martie 2003 P.E.Z. a decedat, iar de pe urma acesteia a rămas ca unic moștenitor acceptant, reclamantul P.G., în calitate de soț.

Referitor la notificarea înregistrată la nr. 3255/SR/2007, prima instanță a reținut că a fost comunicată reclamantului la data de 5 februarie 2007, fapt confirmat și prin memoriul înregistrat sub nr. 8635 din 22 februarie 2007 (f. 189 dosar fond), iar contestația a fost formulată la 25 aprilie 2007, astfel încât s-a apreciat că a fost tardiv formulată în raport de dispozițiile art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, republicată.

Cu privire la restituirea imobilelor ce au format obiectul notificărilor înregistrate sub nr. 324, nr. 325 și nr. 326 din 17 septembrie 2001, instanța de fond a constatat că reclamantul nu a făcut dovada preluării abuzive a imobilelor din litigiu.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul P.G., criticând-o pe motiv de nelegalitate și netemeinicie.

In esență, a susținut, că nu deține alte acte care să dovedească dreptul de proprietate asupra imobilelor revendicate și de preluare abuzivă a acestora de către stat și că, oricum, împrejurarea că imobilele se regăsește în patrimoniul statului după data invocată ca fiind data preluării, constituie o prezumție relativă de preluare abuzivă, a acestora.

Prin decizia nr. 281/A din 13 octombrie 2009 Curtea de Apel Galați, secția civilă, a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantul P.G.

Pentru a decide astfel, curtea de apel, a reținut că apelantul nu a făcut nicio dovadă din care să rezulte că imobilele în litigiu ar fi fost preluat abuziv după data de 6 martie 1945.

Cu privire la imobilul situat în Galați, s-a făcute dovada, cu copia actului de vânzare-cumpărare nr. 995/1913, că A.V., mama soției reclamantului P.Z.A., a cumpărat imobilul dar nu a fost depusă nicio dovadă că acesta ar fi fost preluat de Statul Român după 6 martie 1945.

În ceea ce privește imobilul situat în Galați, a fost depusă copia actului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2856 din 13 august 1927 (f. 76 - vol. II dosar) sub nr. 631 din 21 februarie 1931 (f.146-147 dosar fond), din care rezultă că A.A. și G.A. au dobândit în proprietate imobilul pentru care s-a făcut dovada plății impozitului până în anul 1936.

Ulterior acestui moment, nu a fost depus nici un alt act care să ateste faptul că imobilul s-a aflat în continuare în proprietatea cumpărătorilor.

Din copia cărții imobilului aflat în str. Sf. nr. 1, ce poartă data de 7 decembrie 1945 rezultă doar că un singur apartament din acest imobil (era deținut de G.P.A., în calitate de proprietar, însă la rubrica „observații" se menționează că acesta este decedat, fapt confirmat de actul de notorietate autentificat sub nr. 394 din 27 martie 1944.

Împotriva acestei din urmă hotărâri reclamantul P.G. a declarat recurs fără a arăta și motivele pe care își întemeiază criticile susținând însă că operațiunile de preluare a celor trei imobile de demolare cât și de edificare de noi clădiri au trecut prin evidența contabilă a primăriei.

A mai arătat recurentul-reclamant că, nu au fost respectate reglementările referitoare la dreptul de proprietate stipulate în Convenția Europeană a Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale și a protocoalelor adiționale la această convenție ratificată.

Că, respingerea celor trei notificări vizează dreptul de proprietate, drept ce nu a fost respectate iar Primăria municipiului Galați avea obligația de a contribui la rezolvarea acestei probleme întrucât dispune de personal specializat.

Față de cele expuse, reclamantul a solicitat admiterea recursului și admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.

Analizând recursul în raport de criticile formulate care fac posibilă încadrarea în art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte constată că este nefondat pentru considerentele ce urmează a fi arătate în continuare.

Potrivit art. 3 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 10/2001, sunt îndreptățite la măsuri reparatorii constând în restituirea în natură sau, după caz, prin echivalent, persoanele fizice proprietari ai imobilelor la data preluării abuzive a acestora, iar potrivit art. 4 din aceeași lege, de prevederile legii beneficiază și moștenitorii persoanelor fizice îndreptățite.

In consecință, solicitantul trebuie să facă dovada că el era titularul dreptului de proprietate la data preluării abuzive.

Potrivit art. 23 din Legea nr. 10/2001, republicată actele doveditoare ale dreptului de proprietate, precum și în cazul moștenitorilor, cele care atestă această calitate vor fi depuse ca anexă la notificare.

Dreptul de proprietate, și calitatea de moștenitor a persoanelor îndreptățite se dovedesc cu înscrisuri, adică orice înscris constatator al unui act juridic civil, jurisdicțional sau administrativ, cu efect translativ sau declarativ de proprietate.

Or, așa cum rezultă din actele dosarului, recurentul nu a făcut dovada faptului că imobilele în litigiu se aflau în proprietatea antecesorilor soției acestuia în data de 6 martie 1945 și nici că acestea ar fi fost preluate abuziv de Statul Român, după această dată.

Este adevărat că în absența unor acte doveditoare ale dreptului de proprietate, întinderea dreptului se prezumă a fi cea recunoscută în actele în care s-a dispus sau executat măsura preluării abuzive de către stat, însă recurentul-reclamant nu a făcut nicio dovadă în acest sens.

Nefondată este și critica referitoare la încălcarea dreptului de proprietate drept ocrotit și prin Convenția Europeană a Drepturilor Omului a Libertăților Fundamentale și a protocoalelor adiționale, recurentul-reclamant având posibilitatea de a-și susține și a dovedi dreptul de proprietate prin probe certe.

Or, în cauză, așa cum s-a arătat, acest drept nu a fost încălcat.

Pentru aceste motive, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul declarat în cauză va fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul P.G. împotriva deciziei civile nr. 281/A din 13 octombrie 2009 a Curții de Apel Galați, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 octombrie 2010.