Abusive judicial disjunction of claims and violation of the right to defense

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 173 din 29 ianuarie 2008 Tribunalul București, secția a V a civilă, a admis lipsa capacității procesuale pasive a pârâtului Municipiul București Sector 1 prin Primar; a anulat cererea formulată de reclamantul P.T.; a disjuns judecarea cererii formulate de P.T. împotriva pârâților A.P.P.S. R.A., Municipiul București prin Primarul General și Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice.

Tribunalul a admis excepția lipsei capacității procesuale pasive a Sectorului 1 al Municipiului București și, în temeiul art. 161 C. proc. civ., a anulat cererea formulată împotriva sectorului 1 al Municipiului București.

Față de modul de soluționare a excepției lipsei capacității procesuale a Sectorului 1 București, tribunalul a constatat că nu se mai justifică analizarea excepției lipsei calității procesuale a Sectorului 1 București.

Totodată, tribunalul a disjuns judecarea cererii formulate împotriva A.P.P.S. R.A., Municipiului București și Statul Roman, acordând în acest sens termen la 26 februarie 2008 cu citarea părților.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor.

În esență s-a motivat apelul în sensul că, hotărârea a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii deoarece greșit s-a dispus disjungerea cererii întrucât nu a fost solicitată de părți, măsura fiind luată din oficiu.

Apelul a fost respins prin decizia civilă nr. 758A din 23 octombrie 2008 a Curții de Apel București.

S-a constatat că potrivit dispozițiilor art. 125 - 254 C. proc. civ. instanța, și din oficiu, conform art. 129 coroborat cu art. 137 și art. 165 C. proc. civ. putea lua o asemenea măsură, iar apelantul nu este prejudiciat; judecata continuând și putând să-și facă apărările necesare, nefiind lipsit de dreptul la apărare.

Împotriva deciziei a declarat recurs pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice prin D.G.F.P., care a constatat următoarele motive de nelegalitate:

Hotărârea Curții de Apel este nelegală, fiind pronunțată cu încălcarea și aplicarea greșita a legii, deoarece greșit, instanța de fond a dispus și instanța de apel a menținut soluția de disjungere a cererii de chemare în judecată formulată de intimatul-reclamant P.T. în contradictoriu cu pârâții Statul Roman prin Ministerul Economiei și Finanțelor și RA A.P.P.S.

Prin admiterea excepției lipsei capacității de folosință a pârâtului Sectorul 1 al Municipiului București, nu s-ar fi împiedicat în nici un fel judecarea cererii principale, instanța de fond putând continua judecarea pricinii în contradictoriu cu ceilalți pârâți fără a disjunge cererea.

Astfel, prin admiterea excepției menționate nu s-a realizat altceva decât o confirmare a cadrului procesual, în sensul că a fost scoasă din proces o parte care nu avea capacitate de folosință.

Acest aspect se putea soluționa printr-o încheiere premergătoare (și nu prin sentința) care ulterior putea fi atacată odată cu fondul cauzei, în acest fel judecata pricinii putând continua fără a mai suferi tergiversări. Mai mult decât atât, disjungerea cererii nu a fost cerută de către părți și nici nu a fost pusă în discuția acestora în ședința publică, astfel instanța de fond încălcând dreptul la apărare al acestora.

Analizând recursul declarat, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că acesta este fondat pentru considerentele ce succed:

Dispozițiile art. 137 C. proc. civ. prevăd obligativitatea pentru instanță de a se pronunța cu prioritate asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii.

Instanța de fond s-a pronunțat asupra excepției lipsei capacității de folosință a pârâtului Sectorul 1 București, anulând cererea de chemare în judecată (soluția fiind păstrată de instanța de apel), dar în mod eronat a dispus disjungerea aceleiași cereri de chemare în judecată a reclamantului față de pârâții Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor și RA.P.P.S.

Disjungerea cererii de chemare în judecată față de acești pârâți a fost dispusă de instanța de fond și confirmată de instanța de apel și fără a fi fost solicitată și pusă în discuția părților.

Procedând astfel, instanțele de judecată au încălcat dreptul la apărare al părților, fiind incident art. 105 alin. (2) C. proc. civ., devenind astfel incidente dispozițiile art. 304 pct. 5 C. proc. civ. și art. 312 alin. (5) C. proc. civ.

Dispozițiile art. 165 C. proc. civ. invocate drept temei juridic l disjungerii cererii de chemare în judecată de instanța de fond și cea de apel nu sunt aplicabile în cauză, deoarece acest text de lege se referă la ipoteza în care s-a dispus conexarea unor pricinii, când instanța poate reveni asupra conexării și dispune judecarea reparată a acestora.

Pentru aceste considerente, se va admite recursul declarat, în baza art. 312 alin. (5) C. proc. civ., se va casa decizia și sentința Tribunalului București și se va trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice prin D.G.F.P. a Municipiului București împotriva deciziei civile nr. 758/A din 23 octombrie 2008 a Curții de Apel București, secția a III a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Casează decizia atacată, precum și sentința civilă nr. 173 din 29 ianuarie 2008 a Tribunalului București, secția a V a civilă, și trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul București.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 octombrie 2010.