Peremption of appellate proceedings for statutory inactivity in property restitution claim challenging nationalization decree
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal by declaring it perished (perimat), leaving the lower courts' decisions—specifically the Court of Appeal’s dismissal of the restitution claim—irrevocable and in force. The dispute involved a civil property restitution action challenging the 1950 nationalization of an apartment in Bucharest, where the original owners argued their grandfather, a physician, was exempt from expropriation under Article II of Decree No. 92/1950, contrary to the lower courts' finding that he fell under the general rule of Article 1. Decisively, the court applied Article 248 of the Code of Civil Procedure, ruling that the appeal perished by right because the case remained in dormant state for over one year following the lifting of the suspension of proceedings in 2006, as no party performed any procedural acts to restart the litigation.
Legislator headnote
AI generatedart. 47 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, art. 248 C. proc. civ, art. 242 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ; Peremption of appellate proceedings for statutory inactivity in property restitution claim challenging nationalization decree: Din înscrisurile existente la dosar, rezultă că la termenul de judecată din 3 octombrie 2001, instanța, la solicitarea recurenților reclamanți, a dispus suspendarea judecății, în baza art. 47 alin. (1) din Legea nr. 10/2001.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin sentința nr. 966 din 13 septembrie 1999, Tribunalul București, secția a III-a civilă, a respins, ca nefondată, acțiunea formulată de reclamanții N.J. și H.S.A.M., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul General al Municipiului București, reținând că imobilul solicitat de reclamanți, situat în București a trecut legal în proprietatea statului întrucât autoarea reclamanților, de la care imobilul a fost naționalizat prin Decretul nr. 92/1950, a făcut parte din categoria persoanelor menționate în art. 1 alin. (2) din decretul menționat.
Apelul declarat de către reclamanți împotriva hotărârii tribunalului a fost respins ca nefondat, prin decizia nr. 50 A din 27 ianuarie 2000, a Curții de Apel București, secția a III-a civilă.
Împotriva deciziei menționate, au declarat recurs reclamanții, susținând că atât instanța de fond cât și cea de apel în mod greșit au reținut că imobilul a trecut legal în proprietatea statului întrucât autorul lor, M.I. - de profesie medic - potrivit art. II din Decretul nr. 92/1950, era exceptat de la naționalizare.
Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la 28 martie 2000, iar la termenul din 3 octombrie 2001, instanța a dispus suspendarea judecății, în baza art. 47 alin. (1) din Legea nr. 10/2001.
La data de 3 iunie 2010, cauza a fost repusă pe rol, fixându-se termen de judecată la 17 septembrie 2010, când Înalta Curte a rămas în pronunțare asupra excepției perimării.
Față de prevederile art. 248 C. proc. civ., Curtea urmează a constata perimarea recursului pentru următoarele considerente:
In conformitate cu dispozițiile legale menționate, orice cerere, de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de revocare se perima de drept dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de 1 an.
Din înscrisurile existente la dosar, rezultă că la termenul de judecată din 3 octombrie 2001, instanța, la solicitarea recurenților reclamanți, a dispus suspendarea judecății, în baza art. 47 alin. (1) din Legea nr. 10/2001.
La 5 octombrie 2006, cauza a fost repusă pe rol pentru a se verifica dacă motivul suspendării subzistă, fixându-se termen de judecată la 3 februarie 2006 când, instanța constatând că nici una din părți nu s-a prezentat în instanță și nici nu a solicitat judecata în lipsă, în temeiul art. 242 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., a dispus suspendarea judecății.
De la acea dată, cauza a rămas în nelucrare, scurgându-se o perioadă mai mare de 1 an fără ca vreuna dintre părți să efectueze vreun act de procedură din care să rezulte intenția de a continua judecata.
Astfel, instanța constată îndeplinite condițiile art. 248 C. proc. civ., în sensul perimării cererii de recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată perimat recursul declarat de reclamanții N.J. și H.S.A.M. împotriva deciziei nr. 50 A din 27 ianuarie 2000 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 septembrie 2010.