Special annulment challenge against refusal of ordinary appeal for final decisions lacks grounds under Art. 318 CPC
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the annulment challenge (contestație în anulare) filed by the appellant, rendering the prior decision rejecting the appeal as inadmissible irrevocable and leaving the underlying final judgments unaffected. The dispute concerned procedural admissibility after the appellant’s appeal was previously rejected because it targeted three final judicial decisions rendered in a special annulment challenge, which are not subject to ordinary appeal; the appellant subsequently attempted to challenge the rejection of his own appeal by arguing procedural irregularities regarding the presentation of evidence, effectively seeking a re-examination of the merits. The court held the new challenge unfounded under Article 318 of the Code of Civil Procedure, finding that the appellant did not establish a material error or an erroneous omission by the lower court, but instead improperly sought to re-evaluate evidence and reassess the case facts, conditions that do not trigger the narrow grounds for special annulment of appellate decisions.
Legislator headnote
AI generatedart. 299 alin. (1) C. proc. civ, art. 129 alin. (6) C. proc. civ, art. 318 C. proc. civ, art. 320 C. proc. civ; Special annulment challenge against refusal of ordinary appeal for final decisions lacks grounds under Art. 318 CPC: Analizând petitul contestației, Înalta Curte reține că, în drept, instanțele au obligația de a se pronunța doar asupra obiectului cererii deduse judecății, acest fapt constituind garanția aplicării principiului disponibilității prevăzut de art. 129 alin. (6) C. proc. civ.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, sub nr. 240/1/2010, contestatorul H.I.V. a formulat contestație în anulare, împotriva deciziei nr. 10245 din 18 decembrie 2009, pronunțată de această instanță, în dosarul nr. 2417/54/2008, decizie prin care fost respins ca inadmisibil, recursul declarat de contestatorul H.I.V. împotriva deciziei civile nr. 210 din 18 februarie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie.
Pentru a hotărî astfel, Înalta Curte a reținut că hotărârea atacată cu recurs a fost pronunțată într-o contestație în anulare formulată împotriva a trei hotărâri judecătorești irevocabile, astfel că, în raport de dispozițiile art. 320 alin. (3) și art. 299 alin. (1) C. proc. civ., recursul este inadmisibil.
Împotriva acestei decizii, recurentul H.I.V. a formulat contestația în anulare de față.
In motivarea contestației, care nu a fost întemeiată în drept, contestatorul a susținut că deși a depus înscrisuri esențiale pentru lămurirea situației de fapt, completul de judecată nu i-a permis să „detalieze motivele care au concurat la producerea acestor înscrisuri".
Contestația în anulare, astfel formulată, va fi respinsă pentru următoarele considerente:
Analizând petitul contestației, Înalta Curte reține că, în drept, instanțele au obligația de a se pronunța doar asupra obiectului cererii deduse judecății, acest fapt constituind garanția aplicării principiului disponibilității prevăzut de art. 129 alin. (6) C. proc. civ.
Dacă formulările sunt confuze, împiedicând determinarea obiectului și temeiului juridic al cererii de chemare în judecată, instanța are îndatorirea, respectând regula dezbaterilor contradictorii, să ceară precizările necesare, cu finalitatea de a evita, în favoarea respectării cu rigoare a disponibilității, un ultra sau un minus petita.
Or, în speța de față, contestatorul nu a depus nicio precizare în drept a cererii, înțelegând să se judece la primul termen de judecată, context în care, Înalta Curte apreciază că obiectul și cauza (temeiul juridic) cererii introductive de instanță formulată de acesta, circumscriu fără echivoc contestației în anulare speciale, reglementată de dispozițiile art. 318 C. proc. civ.
Astfel, potrivit acestui text de lege, „Hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi. atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau de casare".
Prin decizia nr. 10245 din 18 decembrie 2009, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, în dosarul nr. 2417/54/2008, a fost respins ca inadmisibil, recursul declarat de contestatorul H.I.V. împotriva deciziei civile nr. 210 din 18 februarie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția aI-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, urmare a faptului că hotărârea recurată nu era supusă niciunei căi de atac, în raport de dispozițiile art. 299 și art. 320 C. proc. civ.
In acest context, Înalta Curte constată că nici una dintre condițiile legale prevăzute de cele două ipoteze ale textului de lege mai sus-menționat, nu sunt îndeplinite în speță, prin motivele contestației, astfel cum a fost formulată, urmărindu-se o rejudecare a cauzei din perspectiva reaprecierii probelor și nu o îndreptare a unei erori sau a unei omisiuni, în sensul de greșeală materială (formală).
Rezultă prin urmare, că în cauză, nu sunt întrunite condițiile art. 318 C. proc. civ., motiv pentru care, se va respinge ca neîntemeiată contestația în anulare astfel formulată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge contestația în anulare formulată de contestatorul H.I.V. împotriva deciziei nr. 10245 din 18 decembrie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 iunie 2010.