Peremption of appeal during judicial suspension: necessity of service for suspension orders and expiration of the lapse period
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal filed by the respondent party, upholding the Court of Appeal’s decision to declare the lower-level appeal lapsed and leaving the Tribunal’s civil judgment regarding the partition of indivision for a commercial property in force. The dispute centered on whether the one-year deadline for exercising the appeal could flow during a period when the Court of Appeal had suspended proceedings pending an unrelated civil judgment, with the appellant arguing that the suspension order had not been properly served and that the appeal was decided without the presence of certain co-defendants. The Supreme Court rejected these arguments, holding that since the parties were aware of the suspension at the hearing and the suspension order did not require service for the purpose of initiating an appeal under Article 266(3) of the Code of Civil Procedure, the one-year lapse period expired due to the parties' inactivity; consequently, the appeal was deemed lapsed under Articles 248 and 250 of the Code of Civil Procedure, and the initial judgment concerning the allocation of the real estate and the payment of a financial difference remained effective.
Legislator headnote
AI generatedart. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ, art. 2441 alin. (1) C. proc. civ, art. 266 alin. (3) C. proc. civ, art. 312 alin. (1) C. proc. civ; Peremption of appeal during judicial suspension: necessity of service for suspension orders and expiration of the lapse period: The dispute centered on whether the one-year deadline for exercising the appeal could flow during a period when the Court of Appeal had suspended proceedings pending an unrelated civil judgment, with the appellant arguing that the suspension order had not been properly served and that the appeal was decided without the presence of certain co-defendants. The Supreme Court rejected these arguments, holding that since the parties were aware of the suspension at the hearing and the suspension order did not require service for the purpose of initiating an appeal under Article 266(3) of the Code of Civil Procedure, the one-year lapse period expired due to the parties' inactivity; consequently, the appeal was deemed lapsed under Articles 248 and 250 of the Code of Civil Procedure, and the initial judgment concerning the allocation of the real estate and the payment of a financial difference remained effective.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedMain ground for the verdict, cited as the legal basis for dismissing the appeal as unfounded in the dispositive.
Full text
Asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 252 din 22 martie 2002, pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a civilă și de contencios administrativ, a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive formulată de pârâtul F.W.L., față de care a fost respinsă acțiunea, a fost admisă, în parte, acțiunea formulată de reclamanții S.N. și S.I. împotriva pârâților F.W.L. și F.L.L., a fost admisă cererea reconvențională formulată de cel de-al doilea pârât, a fost dispusă ieșirea din indiviziune a părților cu privire la imobilul situat în București, sectorul 1, reprezentând spațiu comercial în valoare totală de 23.405.634.000 lei, a fost atribuit imobilul pârâtului F.L.L. și a fost obligat acesta să le plătească reclamanților suma de 7.801.878.000 lei cu titlu de sultă.
Apelul declarat de reclamanții S.N. și S.I. împotriva sentinței tribunalului, în contradictoriu cu intimatele pârâte SC Q.C.I. SRL și T.M.H. SPA a fost constatat perimat, prin decizia nr. 215 A din 22 martie 2010, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs SC Q.C.I. SRL, încadrându-l în prevederile art. 304 pct. 5, 8 și 9 C. proc. civ. și susținând, în esență, că nu i-a fost comunicată încheierea prin care a fost suspendată judecarea apelului, de care a luat cunoștință la data de 1 martie 2010, când a fost citată în vederea discutării perimării, deși comunicarea era obligatorie deoarece este supusă căii de atac, situație în care nu putea curge termenul de perimare, că procesul ar fi trebuit judecat în contradictoriu cu recurenta pârâtă și T.M.H. SPA, care figurează în calitate de proprietari în cartea funciară și că instanța de apel a dispus repunerea pe rol a cauzei după ce a constatat perimarea.
Prin încheierea din 18 februarie 2008, curtea de apel a dispus, în temeiul art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.
Suspendarea judecării apelului declarat de reclamanți, până la rămânerea irevocabilă a deciziei pronunțată în dosarul nr. 20.619/3/2007 al Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, iar la 15 ianuarie 2010, pârâta T.M.H. SPA a formulat cerere de constatare a perimării apelului, deoarece decizia pentru care a fost dispusă suspendarea judecății a rămas irevocabilă la data de 12 noiembrie 2008, prin respingerea recursului la înalta Curte de Casație și Justiție, astfel cum rezultă din înscrisul aflat la dosarul instanței de apel.
În atare situație este nefondată critica privitoare la necomunicarea încheierii, recurenta - pârâtă având cunoștință de măsura suspendării încă de la termenul din 18 februarie 2008 și putând declara recurs împotriva încheierii pe toată durata suspendării judecării procesului, conform art. 2441 alin. (1) C. proc. civ.
Pe de altă parte, în conformitate cu prevederile art. 266 alin. (3) C. proc. civ., hotărârea se comunică părților, în copie, în cazul când aceasta este necesară pentru curgerea termenului de exercitare a apelului sau recursului, situație ce nu se regăsește în speță, deoarece, așa cum s-a arătat, părțile aveau posibilitatea de a declara recurs^pe toată durata suspendării judecății.
În atare situație, instanța de apel a făcut o corectă aplicare a prevederilor art. 248 și art. 250 alin. (2) și (3) C. proc. civ. constatând că de la data încetării cauzei ce a determinat suspendarea judecării apelului a expirat termenul de perimare de un an din culpa părților.
Decizia recurată a fost pronunțată în contradictoriu cu pârâtele SC Q.C.I. SRL și T.M.H. SPA, astfel că este neîntemeiată critica vizând acest aspect.
Și ultimul motiv de recurs este nefondat, întrucât, așa cum s-a menționat în dispozitivul deciziei atacate, instanța a dispus repunerea pe rola cauzei și apoi a constatat perimat apelul.
În consecință, recursul urmează a fi respins, ca nefondat, conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta S.C Q.C.I. S.RL. împotriva deciziei nr. 215A din 22 martie 2010 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 ianuarie 2011.