Restitution of expropriated park to public domain; validity of expropriation decree and inapplicability of public domain restriction law
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court of Cassation and Justice dismissed the appeal as unfounded, thereby upholding the lower courts' decisions that rejected the claimant's restitution action, leaving the municipality in possession of the property. The case involved a claim by an heir seeking to establish ownership and quiet enjoyment of a large former private park and construction site in Bucharest, from which the original owners were dispossessed in 1949; the claimant argued that the specific law governing public domains did not apply because the state had not acquired the property through a recognized mode of acquisition. The court held that the property indisputably constitutes public domain due to its public use and destination, and noted that the claimant’s own evidence confirmed the property was expropriated by a 1949 decree, a valid method of forming public domain, and that the claimant failed to allege the expropriation was abusive or violate specific civil code provisions regarding expropriation limits.
Legislator headnote
AI generatedart.3 din Legea nr.213/1998, art.304 pct.9 C.proc.civ, art.481 C.civ; Restitution of expropriated park to public domain; validity of expropriation decree and inapplicability of public domain restriction law: Apelul declarat de reclamantă împotriva sentinței a fost respins ca nefondat prin decizia civilă nr.1 A din 7 ianuarie 2002 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III a civilă, care a reținut că potrivit art.3 din Legea nr.213/1998, comb. cu mențiunile din anexa la acest act normativ, parcurile fac parte din domeniul public, având un regim juridic derogatoriu de la dreptul comun.
Keywords
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta C.N.C.M.L.împotriva deciziei civile nr.1 A din 7.01.2002 a Curții de Apel București – Secția a III a Civilă.
La apelul nominal s-a prezentat: recurenta-reclamantă C.N.C.M.L.prin av. B.I.și intimatul-pârât Municipiul București prin Primarul General, reprezentat de consilier juridic O.O..
Procedura completă.
Curtea, luând act că nu mai sunt cereri prealabile, a acordat cuvântul părților în dezbaterea recursului.
Av. B.I.a solicitat admiterea recursului, fără cheltuieli de judecată.
Consilierul juridic O.O. a solicitat respingerea recursului, întrucât imobilul aparține de domeniul public.
C U R T E A
Asupra recursului de față:
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a IV-a civilă, reclamanta C.N.C.M.L.a chemat în judecată pârâtul Municipiul București, prin Primarul general, solicitând ca prin sentință: să se constate că este proprietara imobilului – teren în suprafață de 131.000 mp. și construcții, (fostul „Parc Basilescu”), situat în București, Bd. Bucureștii Noi nr.101 și 103, sectorul 1; să fie obligat pârâtul să-i lase în deplină proprietate și liniștită posesie imobilul revendicat.
În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că este unica moștenitoare a foștilor proprietari ai imobilului, V.B., A.B.și M.V., care au fost deposedați în anul 1949.
Tribunalul București, secția a IV a civilă, prin sentința civilă nr.1360 din 12 septembrie 2001 a respins acțiunea ca neîntemeiată.
Instanța a reținut că potrivit prevederilor legilor nr.213/1998 și 10/2001 parcul revendicat este un bun de uz public care face parte din domeniul public de interes local și nu poate fi retrocedat în natură.
Apelul declarat de reclamantă împotriva sentinței a fost respins ca nefondat prin decizia civilă nr.1 A din 7 ianuarie 2002 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III a civilă, care a reținut că potrivit art.3 din Legea nr.213/1998, comb. cu mențiunile din anexa la acest act normativ, parcurile fac parte din domeniul public, având un regim juridic derogatoriu de la dreptul comun.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta, criticând-o în sensul prevederilor art.304 pct.9 C.proc.civ.și susținând în esență că dispozițiile legii nr.213/1998 nu sunt aplicabile întrucât bunul nu a fost preluat de către stat printr-unul din modurile de dobândire a proprietății prevăzute de lege.
Recursul este nefondat.
În mod cert, prin destinația și uzul său, parcul face parte din domeniul public, concluziile instanțelor în acest sens, referitoare la incidența Legii nr.213/1998, fiind corecte.
Pe de altă parte, din înscrisurile depuse la dosar chiar de către reclamantă rezultă că bunul a fost expropriat prin Decretul nr.83/1949. Or, exproprierea constituie unul din modurile de formare a domeniului public iar reclamanta nu a investit instanța cu o cerere vizând constatarea caracterului abuziv al acestei măsuri. Din acest motiv, nepunându-se în discuție o eventuală încălcare a prevederilor art.481 C.civ., în mod corect acțiunea reclamantei a fost respinsă.
Așa fiind, recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanta C.N.C.M.L. împotriva deciziei civile nr.1/A din 7.01.2002 a Curții de Apel București – secția a III a Civilă, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 martie 2003.