Decizia nr. 2339/2010 · Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie — Secţia Penală

Deliberând asupra recursurilor de fata pe baza lucrărilor si materialului aflate in dosarul cauzei a constatat următoarele:

1.1. Tribunalul București, secția I-a penală, prin sentința penală nr. 1589 din 13 decembrie 2005 data în Dosar nr. 2236/3/2003 hotărând asupra învinuirilor deduse judecații din rechizitoriul nr. 53/P/2002 din 04 iunie 2003 al Parchetului de pe langa Curtea Suprema de Justiție, Secția de Combatere a Criminalității Organizate si Antidrog cu privire la inculpații in cauza a pronunțat în baza art. 345 alin. (2), (3) si art. 346 C. proc. pen. pe latura penala si civila, următoarele rezolvări juridice:

1. Conform art. 334 C. proc. pen., a schimbat parțial încadrarea juridică a faptelor săvârșite de inculpatul B.M.C. din infracțiunea de inselaciune in convenții continuata / cu consecințe deosebit de grave prevăzuta de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în infracțiunea prev. de art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., iar ulterior;

- în baza art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (3 acte materiale descrise la pct. 1, 3 si 8 din rechizitoriu) a fost condamnat inculpatul B.M.C. la pedeapsa de 5 ani închisoare.

- în baza art. 26 C. pen. rap. la art. 178 din Legea nr. 141/1997, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (2 acte materiale descrise la pct. 2 și 12 din rechizitoriu) a fost condamnat același inculpat la pedeapsa principala de 3 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen. pe durata de 2 ani (pedeapsa complementara);

- în baza art. 26 rap. la art. 291 C. pen. (fapta descrisa la punctul 4 din rechizitoriu) a fost condamnat inculpatul amintit la pedeapsa de 3 luni închisoare;

- în baza art. 35 alin. (1) din Decretul nr. 328/1966 republicat cu aplicarea art. 13 C. pen. (fapta descrisa la pct. 18 din rechizitoriu) a fost condamnat inculpatul amintit la pedeapsa de 3 luni închisoare, grațiata integral si condiționat in baza art. 1 si 7 din Legea nr. 543/2002;

- în baza art. 345 alin. (3) rap. la art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul amintit pentru învinuirea de asociere in vederea savarsirii de infracțiunii prevăzuta de art. 323 alin. (1) C. pen.;

- în baza art. 345 alin. (3) rap. la art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., același inculpat a fost achitat si cu privire la învinuirile de a fi savarsit doua infracțiunii concurente de tăinuire prev. de art. 221 C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. (fapte ilicite descrise la pct. 6 și 11 din rechizitoriu), dispunându-se in final in baza art. 33 lit. a) art. 34 alin. (1) lit. b) si art. 35 C. pen. contopirea pedepselor principale / complementare executorii sus-menționate astfel incat in final a fost aplicata inculpatului B.M.C., pedeapsa principala mai grea de 5 ani închisoare sporita la 5 ani si 6 luni închisoare si interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. b) C. pen. pe durata de 2 ani (pedeapsa complementara);

În baza art. 71 alin. (1) si (2) C. pen., pe durata executării pedepsei principale a fost interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) și e) C. pen. ca pedeapsa accesorie.

Conform art. 88 s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reținerii și arestării preventive de la 22 august 2002 la 5 iulie 2003.

2. Conform art. 334 C. proc. pen.,a fost schimbata încadrarea juridică a faptelor săvârșite de inculpatul M.M. din infracțiunea de inselaciune in convenții continuata/ cu consecințe deosebit de grave prevăzuta de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în infracțiunea prevăzuta de art. 215 alin. (1), (2) si (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. iar ulterior;

- în baza art. prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (3 acte materiale descrise la pct. 1, 3 si 10 din rechizitoriu) a fost condamnat inculpatul M.M. la pedeapsa de 5 ani închisoare;

- în baza art. 178 din Legea nr. 141/1997 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (6 acte materiale descrise la pct. 1, 3, 4, 10, 15 si 16 din rechizitoriu) a fost condamnat inculpatul amintit la pedeapsa principala de 5 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen. pe durata de 3 ani (pedeapsa complementara);

- în baza art. 290 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (2 acte materiale descrise la pct. 1 si 10 din rechizitoriu) a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 9 luni închisoare;

- în baza art. 291 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (6 acte materiale descrise la pct. 1, 3, 4, 10, 14 și 16 din rechizitoriu) a fost condamnat inculpatul amintit la pedeapsa de 1 an închisoare;

- în baza art. 35 alin. (2) din Decretul nr. 328/1966 republicat (pct. 12 din rechizitoriu) a fost condamnat inculpatul amintit la pedeapsa de 1 an închisoare, grațiata integral si condiționat in baza art. 1 si art. 7 din Legea 543/2002;

- în baza art. 345 alin. (3) rap la art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul amintit pentru învinuirea de asociere in vederea săvârșirii de infracțiunii prevăzuta de art. 323 alin. (1) C. pen., astfel incat in final in baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) si art. 35 C. pen. au fost contopite pedepsele executorii principale/ complementare sus-menționate aplicându-se inculpatului M.M., pedeapsa principala mai grea de 5 ani închisoare sporita la 6 ani închisoare si interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) si b) C. pen. pe durata de 3 ani (pedeapsa complementara);

În baza art. 71 alin. (1) si (2) C. pen. pe durata executării pedepsei principale a fost interzisa inculpatului amintit exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) si e) C. pen. ca pedeapsa accesorie.

Conform art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reținerii și arestării preventive, de la 22 august 2002 la 5 iulie 2003.

3. Conform art. 334 C. proc. pen., a fost schimbata parțial încadrarea juridică a faptelor săvârșite de inculpatul C.G. din autorat la infracțiunea continuata de uz de fals prevăzuta de art. 291 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., in complicitate la infracțiunea amintita prevăzuta de art. 26 rap. la art. 291 cu aplicarea art. 41alin. (2) C. pen., iar ulterior;

- în baza art. 26 rap. la art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (2 acte materiale descrise la pct. 2 si 4 din rechizitoriu) a fost condamnat pe inculpatul C.G. la pedeapsa de 6 luni închisoare;

- în baza art. 26 C. pen. rap. la art. 178 din Legea nr. 141/1997 (fapta descrisa la punctul 2 din rechizitoriu) a fost condamnat inculpatul amintit la pedeapsa principala de 3 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen. pe durata de 2 ani (pedeapsa complementara);

- în baza art. 279 alin. (1) C. pen. a fost condamnat inculpatul amintit la pedeapsa de 2 ani închisoare;

- în baza art. 345 alin. (3) rap. la art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. b) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul amintit pentru învinuirea savarsirii infracțiunii de inselaciune in convenții prevăzuta de art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen. (pct. 2 din rechizitoriu);

- în baza art. 345 alin. (3) rap la art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul amintit pentru învinuirea savarsirii infracțiunii de inselaciune prevăzuta de art. 215 alin. (1) C. pen., (pct. 11 din rechizitoriu);

- în baza art. 345 alin. (3) rap. la art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul amintit învinuirea savarsirii infracțiunii de tăinuire prevăzuta de art. 221 C. pen. (pct. 13 din rechizitoriu);

- în baza art. 345 alin. (3) rap. la art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul amintit învinuirea de asociere in vederea savarsirii de infracțiuni prevăzuta de art. 323 C. pen., astfel incat in final, in baza art. 33 lit. a), art. 34 alin. (1) lit. b) si art. 35 C. pen. a fost aplicata inculpatului C.G. pedeapsa principala mai grea de 3 ani închisoare sporita la 3 ani si 6 luni închisoare si interzicerea drepturilor prevăzuta de art. 64 lit. a) si b) C. pen. pe durata de 2 ani (pedeapsa complementara).

În baza art. 71 alin. (1) si (2) C. pen. pe durata executării pedepsei principale a fost interzisa inculpatului amintit exercitarea drepturilor prevăzuta de art. 64 de art. 64 lit. a) și b) C. pen. ca pedeapsa accesorie.

Conform art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reținerii și arestării preventive, de la 22 august 2002 la 5 iulie 2003.

4. În baza art. 279 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) și c) și art. 76 lit. d) C. pen., a fost condamnat inculpatul C.N. la pedeapsa de 10 luni și 14 zile închisoare / iar in conformitate cu dispozițiile art. 88 C. pen. a fost constatata executata integral aceasta pedeapsa urmare reținerii si arestării preventive in cauza a inculpatului amintit in perioada 22 august 2002 - 05 iulie 2003;

- în baza art. 345 alin. (3) rap. la art. 11 pct. 2 lit. a) si art. 10 lit. d) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul amintit pentru învinuirea savarsirii infracțiunii de complicitate la inselaciune în convenții prevăzuta de art. 26 rap. la art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen. (fapta descrisa la pct. 2 din rechizitoriu);

- în baza art. 345 alin. (3) rap. la art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul amintit pentru învinuirea de asociere in vederea savarsirii de infracțiuni prevăzuta de art. 323 C. pen.;

5. În baza art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen. (fapta descrisa la pct. 7 din rechizitoriu) a fost condamnat inculpatul P.O. la pedeapsa de 3 ani închisoare;

- în baza art. 178 din Legea nr. 141/1997 (fapta descrisa la pct. 9 din Rechizitoriu) a fost condamnat inculpatul amintit la pedeapsa principala de 3 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzuta de art. 64 lit. a) și b) C. pen. pe durata de 2 ani (pedeapsa complementara);

- în baza art. 291 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (3 acte materiale descrise la pct. 5, 7 și 9 din rechizitoriu) a fost condamnat inculpatul amintit la pedeapsa de 9 luni închisoare;

- în baza art. 345 alin. (3) rap. la art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a fost achitata inculpatul amintit pentru învinuirea de asociere in vederea savarsirii de infracțiuni prevăzuta de art. 323 alin. (1) C. pen., astfel incat in final prin contopire in baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) si art. 35 C. pen., a fost aplicata inculpatului P.O. pedeapsa principala mai grea de 3 ani închisoare sporita la 3 ani si 6 luni închisoare si interzicerea drepturilor prevăzuta de art. 64 lit. a) si b) C. pen. pe durata de 2 ani (pedeapsa complementara).

În baza art. 71 alin. (1) si (2) C. pen. pe durata executării pedepsei principale a fost interzisa inculpatului amintit exercitarea drepturilor prevăzuta de art. 64 lit. a) și b) C. pen. ca pedeapsa accesorie.

Conform art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reținerii și arestării preventive, de la 22 august 2002 la 5 iulie 2003.

6. În baza art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen. (fapta descrisa la pct. 12 din rechizitoriu) a fost condamnat inculpatul Z.G.D. la pedeapsa de 3 ani închisoare;

- în baza art. 178 din Legea nr. 141/1997 (fapta descrisa la pct. 12 din rechizitoriu) a fost condamnat inculpatul amintit la pedeapsa principala de 3 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen. pe durata de 2 ani;

- în baza art. 291 C. pen. (fapta descrisa la pct. 12 din rechizitoriu). a fost condamnat inculpatul amintit la pedeapsa 3 luni închisoare;

- în baza art. 345 alin. (3) rap. la art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul amintit pentru învinuirea de asociere in vederea savarsirii de infracțiuni prevăzuta de art. 323 alin. (1) C. pen., astfel incat in final prin contopire in baza art. 33 lit. a) și art. 34 alin. (1) lit. b) si art. 35 C. pen., a fost aplicata inculpatului Z.G.D. pedeapsa principala mai grea de 3 ani închisoare, sporită la 3 ani și 6 luni închisoare si interzicerea drepturilor prevăzuta de art. 64 lit. a) si b) C. pen. pe durata de 2 ani (pedeapsa complementara).

În baza art. 71 alin. (1) si (2) C. pen. pe durata executării pedepsei principale a fost interzisa inculpatului amintit exercitarea drepturilor prevăzuta de art. 64 lit. a) și b) C. pen. ca pedeapsa accesorie.

Conform art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reținerii și arestării preventive, de la 22 august 2002 la 6 noiembrie 2002.

7. În baza art. 26 C. pen. raportat la art. 178 din Legea nr. 141/1997 (fapta descrisa la punctul 15 din rechizitoriu) a fost condamnat inculpatul C.I. la pedeapsa principala de 3 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. pe durata de 2 ani;

- în baza art. 291 C. pen. (fapta descrisa la pct. 15 din rechizitoriu) a fost condamnat inculpatul amintit la pedeapsa de 3 luni închisoare;

- în baza art. 345 alin. (3) rap la art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul amintit pentru învinuirea de asociere in vederea savarsirii de infracțiuni prevăzuta de art. 323 C. pen., astfel incat in final prin contopire in baza art. 33 lit. a) art. 34 lit. b) si art. 35 C. pen. a fost aplicata inculpatului C.I. pedeapsa principala mai grea de 3 ani închisoare, sporită la 3 ani și 6 luni închisoare si interzicerea drepturilor prevăzuta de art. 64 lit. a) si b) C. pen. pe durata de 2 ani (pedeapsa complementara).

În baza art. 71 alin. (1) si (2) C. pen. pe durata executării pedepsei principale a fost interzisa inculpatului amintit exercitarea drepturilor prevăzuta de art. 64 lit. a) și b) C. pen. ca pedeapsa accesorie.

Conform art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reținerii și arestării preventive, de la 22 august 2002 la 05 iulie 2003.

8. În baza art. 345 alin. (3) rap. la art. 11 pct. 2 lit. a) si art. 10 lit. a) și d) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul B.D.A. pentru învinuirea savarsirii infracțiunii continuate de uz de fals prevăzuta de art. 291 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (2 acte materiale descrise la pct. 17 din rechizitoriu);

- în baza art. 345 alin. (3) rap. la art. 11 pct. 2 lit. a) si art. 10 lit. d) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul amintit si pentru învinuirea de asociere in vederea savarsirii de infracțiuni prevăzuta de art. 323 alin. (1) C. pen.;

Conform art. 88 C. pen. s-a constatat că inculpatul a fost arestat preventiv de la 22 august 2002 la 06 noiembrie 2002.

1.2.1. Conform art. 118 lit. c) C. pen., s-a confiscat de la inculpatul B.M.C. suma de 500 dolar SUA și de la inculpatul M.M. suma de 800 dolar SUA, în echivalent în lei la data plății (pct. 4 din rechizitoriu).

Conform art. 118 lit. c) C. pen., s-a confiscat de la inculpatul B.M.C. suma de 100 dolar SUA în echivalent în lei la data plății (pct. 12 din rechizitoriu).

2. Conform art. 118 lit. e) C. pen., s-au confiscat de la inculpatul C.G. 20 de cartușe P. de 6,35 mm. de proveniență iugoslavă, depuse la I.G.P.R. - Direcția de Cazier Judiciar și Evidență Operativă (Camera de corpuri delicte) conform dovezii din 24 septembrie 2002.

3. Conform art. 118 lit. e) C. pen., s-a confiscat de la inculpatul C.N. pistolul metalic cu două țevi de 3,2 mm. depus la I.G.P.R. - Direcția de Cazier Judiciar și Evidență Operativă (Camera de corpuri delicte) conform dovezii din 24 septembrie 2002.

1.3.1. S-a respins ca neîntemeiată cererea de despăgubiri civile formulată de partea civila P.C. (pct. 1 din rechizitoriu).

S-a dispus restituirea autoturismului marca M. către SC P. SRL (pct. 1 din rechizitoriu).

A fost obligat inculpatul M.M. la plata despăgubirilor civile către Statul Român - A.N.V., în cuantum de 40.742.775 lei plus dobânzi le și penalitățile de întârziere aferente sumei, calculate conform art. 108 - 109 și art. 114 din O.G. nr. 92/2003 privind C. proc. fisc. (pct. 1 din rechizitoriu).

2. S-a luat act că partea vătămată M.M.M. nu mai are pretenții civile față de inculpatul C.G. (pct. 2 din rechizitoriu).

S-a dispus restituirea autoturismului marca M. către inculpatul C.G. (pct. 2 din rechizitoriu).

S-a dispus anularea înscrisurilor falsificate folosite pentru indigenizarea și înmatricularea autoturismului M., respectiv a înscrisului intitulat K. (fil.129 vol. III d.u.p.) și a certificatului (fil.131 vol. III d.u.p.), precum și a tuturor mențiunilor efectuate și a documentelor emise de către R.A.R., Direcția Generală a Vămilor și Serviciul de Evidență Informatizată a Persoanei, în procedura de indigenizarea și înmatriculare a acestui autoturism (pct. 2 din rechizitoriu).

3. Au fost obligați în solidar inculpații M.M. și B.M.C. la plata sumei de 14.500 dolar SUA în echivalent în lei la data plății, cu titlu de despăgubiri către partea civilă S.S. (pct. 3 din rechizitoriu).

S-a dispus anularea documentelor utilizate pentru indigenizarea și înmatricularea autoturismului B., a mențiunilor efectuate și a documentelor eliberate de R.A.R., Direcția Generală a Vămilor și Serviciul de Evidență Informatizată a Persoanei, în cadrul acestor proceduri, precum și a actelor subsecvente (pct. 3 din rechizitoriu).

S-a dispus restituirea autoturismului către Societatea de Asigurare I.B. și s-a constatat că autoturismul a fost predat numitului G.I., reprezentantul societății de asigurare (pct. 3 din rechizitoriu).

4. S-a dispus anularea documentelor utilizate pentru indigenizarea și înmatricularea autoturismului M., a mențiunilor efectuate și a documentelor eliberate de R.A.R., Direcția Generală a Vămilor și Serviciul de Evidență Informatizată a Persoanei, în cadrul acestor proceduri, precum și a actelor subsecvente (pct. 4 din rechizitoriu).

S-a dispus restituirea autoturismului către numitul V.G.P. și constată că autoturismul a fost predat sus-numitului (pct. 4 din rechizitoriu).

5. A fost obligat inculpatul P.O. la plata sumei de 19.932 dolar SUA în echivalent în lei la data plății, cu titlu de despăgubiri către partea civilă SC B.A. SRL (pct. 5 din rechizitoriu).

S-a dispus anularea înscrisurilor falsificate întocmite referitor la autoturismul A. și folosite pentru indigenizarea și înmatricularea autoturismului, a tuturor mențiunilor efectuate și documentelor emise de către R.A.R., Direcția Generală a Vămilor și Serviciul de Evidență Informatizată a Persoanei în procedura de indigenizarea și înmatriculare, precum și a actelor subsecvente (pct. 5 din rechizitoriu).

6. S-a dispus anularea documentelor utilizate pentru indigenizarea și înmatricularea autoturismului V., a mențiunilor efectuate și a documentelor eliberate de R.A.R., Direcția Generală a Vămilor și Serviciul de Evidență Informatizată a Persoanei, în cadrul acestor proceduri, precum și a actelor subsecvente (pct. 6 din rechizitoriu).

S-a dispus restituirea autoturismului către societatea de asigurare L.S. și s-a constatat că autoturismul a fost predat numitului D.S., reprezentantul societății de asigurare (pct. 6 din rechizitoriu).

7. A fost obligat inculpatul P.O. la plata sumei de 22.500 dolar SUA în echivalent în lei la data plății, cu titlu de despăgubiri către partea civilă D.E. (pct. 7 din rechizitoriu).

S-a dispus anularea înscrisurilor falsificate întocmite referitor la autoturismul A. și folosite pentru indigenizarea și înmatricularea autoturismului, a tuturor mențiunilor efectuate și documentelor emise de către R.A.R., Direcția Generală a Vămilor și Serviciul de Evidență Informatizată a Persoanei în procedura de indigenizarea și înmatriculare, precum și a actelor subsecvente (pct. 7 din rechizitoriu).

S-a dispus restituirea autoturismului către Societatea de Asigurare I. din Viena-Austria și s-a constatat că autoturismul a fost predat numitului T.O., reprezentantul societății de asigurare (pct. 7 din rechizitoriu).

8. A fost obligat inculpatul B.M.C. la plata sumei de 20.000 dolar SUA în echivalent în lei la data plății, cu titlu de despăgubiri către partea civilă G.D. (pct. 8 din rechizitoriu).

S-a dispus anularea înscrisurilor falsificate întocmite referitor la autoturismul M. și folosite pentru indigenizarea și înmatricularea autoturismului, a tuturor mențiunilor efectuate și documentelor emise de către R.A.R., Direcția Generală a Vămilor și Serviciul de Evidență Informatizată a Persoanei în procedura de indigenizarea și înmatriculare, precum și a actelor subsecvente (pct. 8 din rechizitoriu).

S-a dispus restituirea autoturismului către Societatea de Asigurare Z.I.I. și s-a constatat că autoturismul a fost predat numitului K.A., reprezentantul societății de asigurare (pct. 8 din rechizitoriu).

9. S-a dispus anularea înscrisurilor falsificate întocmite referitor la autoturismul A. și folosite pentru indigenizarea și înmatricularea autoturismului, a tuturor mențiunilor efectuate și documentelor emise de către R.A.R., Direcția Generală a Vămilor și Serviciul de Evidență Informatizată a Persoanei în procedura de indigenizarea și înmatriculare, precum și a actelor subsecvente (pct. 9 din rechizitoriu).

10. S-a dispus anularea înscrisurilor falsificate întocmite referitor la autoturismul A. și folosite pentru indigenizarea și înmatricularea autoturism ului, a tuturor mențiunilor efectuate și documentelor emise de către R.A.R., Direcția Generală a Vămilor și Serviciul de Evidență Informatizată a Persoanei în procedura de indigenizarea și înmatriculare, precum și a actelor subsecvente (pct. 10 din rechizitoriu).

S-a dispus restituirea autoturismului către Grupul de Asigurări G. din Austria și constată că autoturismul a fost predat numitului G.I., reprezentantul societății de asigurare (pct. 10 din rechizitoriu).

11. S-a dispus anularea înscrisurilor falsificate întocmite referitor la autoturismul A. și folosite pentru indigenizarea și înmatricularea autoturismului, a tuturor mențiunilor efectuate și documentelor emise de către R.A.R., Direcția Generală a Vămilor și Serviciul de Evidență Informatizată a Persoanei în procedura de indigenizarea și înmatriculare, precum și a actelor sub secvențe (pct. 11 din rechizitoriu).

S-a dispus restituirea autoturismului către numitul B.L. din Italia și constată că autoturismul a fost predat reprezentantului acestuia, respectiv numitul G.I. (pct. 11 din rechizitoriu).

12. S-a admis cererea formulată de partea civilă C.H.M. și s-a dispus restituirea către acesta autoturismului marca V.G. (pct. 12 din rechizitoriu).

A fost obligat inculpatul Z.G.D. la plata despăgubirilor civile către Statul Român - A.N.V., în cuantum de 46.080.979 lei plus dobânzile și penalitățile de întârziere aferente sumei, calculate conform art. 108 - 109 și 114 din O.G. nr. 92/2003 privind C. proc. fisc. (pct. 12 din rechizitoriu).

13. S-a dispus restituirea autoturismului T.L.C. către societatea A.S. din Italia și s-a constatat că autoturismul a fost predat numitului G.I., reprezentantul societății de asigurare (pct. 13 din rechizitoriu).

14. S-a dispus restituirea autoturismului H., precum și a cărții de identitate a autoturismului și a certificatului de înmatriculare către numitul G.A.Ș. și s-a constatat că autoturismul a fost predat acestuia de către organele de urmărire penală (pct. 14 din rechizitoriu).

15. S-a dispus anularea înscrisurilor falsificate întocmite referitor la autoturismul M. și folosite pentru indigenizarea și înmatricularea autoturismului, a tuturor mențiunilor efectuate și documentelor emise de către R.A.R., Direcția Generală a Vămilor și Serviciul de Evidență Informatizată a Persoanei în procedura de indigenizarea și înmatriculare, precum și a actelor subsecvente (pct. 15 din rechizitoriu).

S-a respins ca neîntemeiată cererea formulată de inculpatul C.I. privind restituirea autoturismului M. (pct. 15 din rechizitoriu).

Conform art. 118 lit. e) C. pen., s-a dispus confiscarea autoturismului M. (pct. 15 din rechizitoriu).

16. A fost obligat inculpatul M.M. la plata despăgubirilor civile către Statul Român - A.N.V., în cuantum de 65.220.440 lei plus dobânzile și penalitățile de întârziere aferente sumei calculate conform art. 108 - 109 și art. 114 din O.G. nr. 92/2003 privind C. proc. fisc. (pct. 16 din rechizitoriu).

17. S-a dispus restituirea autoturismului M.B. către numitul C.D.M. și s-a constatat că autoturismul a fost predat acestuia de către organele de urmărire penală (pct. 17 din rechizitoriu).

18. A fost respinsa ca neîntemeiată cererea formulată de inculpatul B.M.C. privind restituirea autoturismului M. (pct. 18 din rechizitoriu).

S-a respins ca neîntemeiată cererea formulată de inculpatul C.N. privind restituirea autoturismelor M. și B.

Au fost obligați inculpații B.M.C. și M.M. la câte 1000 RON, inculpații C.G., P.O., Z.G.D. și C.I. la câte 500 RON, iar inculpatul C.N. la 100 RON, reprezentând cheltuieli judiciare către stat.

Conform art. 192 alin. (1) pct. 1 și alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare determinate de cercetarea și judecarea inculpatului B.D.A. au rămas în sarcina statului.

Onorariul interpretului de limba arabă, în sumă de 20 RON avansat din fondul M.J. și nu se include în cheltuielile judiciare stabilite în sarcina inculpaților.

Hotărând rezolvarea acțiunilor penale prin condamnare sau achitare - in conformitate cu dispozițiile art. 345 alin. (2) sau (3) după caz - prima instanță a examinat si apreciat probele strânse la urmărirea penala / administrate ulterior la cercetarea judecătoreasca in condițiile art. 288-291 C. proc. pen. / cu respectarea garanțiilor procesuale si procedurale privind asigurarea dreptului la apărare prevăzute de art. 6, 70 si 171 C. proc. pen. iar pe aceasta baza faptuala a constatat in fapt si concluzionat in drept următoarele:

Prin rechizitoriul din 4 iunie 2003 al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție - Secția de Combatere a Criminalității Organizate și Antidrog, emis în Dosarul penal nr. 53/P/2002, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților:

A. B.M.C., in stare de arest preventiv, pentru săvârșirea infracțiunilor de:

a) asociere in vederea savarsirii de infracțiuni prevăzuta de art. 323 alin. (1) C. pen. constând in aceea ca in perioada 2001-2002 împreuna cu ceilalți inculpați a făcut parte dintr-o grupare care s-a ocupat cu traficul ilicit internațional de autoturisme furate, rolul sau in gruparea infracționala amintita fiind in special acela de a procura autoturismele si uneori documentele false necesare indigenizarii acestora;

b) inselaciune in convenții in forma continuata/ cu consecințe deosebit de grave prevăzuta de art. 215 alin. (1), (2), (3) si (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 3 acte materiale descrise la pct. 1, 3 si 8 din rechizitoriu constând in aceea ca in perioada 2000-2001 împreuna cu co-inculpatul M.M. sau singur in realizarea aceleiași rezoluțiuni infracționale prin mijloace dolozive si inducere in eroare a vândut mai multe autoturisme de lux, folosindu-se si de acte false unor parți vătămate, ascunzându-le proveniența ilicita a acestor autoturisme, respectiv: M., parte vătămata P.C., B., parte vătămata S.S., M., parte vătămata G.D.;

c) complicitate la folosirea de documente falsificate la autoritatea vamala prevăzuta de art. 26 rap. la art. 178 din Legea nr. 141/1997 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. doua acte materiale descrise la pct. 2 si 12 din rechizitoriu constând in aceea ca subordonat aceluiași scop infracțional in anul 2001 la rugămintea inculpatului Z.G. a procurat de la numitul „R. un certificat in alb pe care i l-a trimis inculpatului Z.G. si pe care acesta l-a folosit pentru întocmirea formalităților vamale pentru autoturismul V.G. iar in anul 2002 a obținut certificatul de la numitul N.M. pe care i l-a dat inculpatului M.M. in vederea întocmirii formalităților vamale pentru autoturismul M. conform înțelegerii cu numitul C.G.;

d) complicitate la infracțiunea de uz de fals prevăzuta de art. 26 rap. la art. 291 C. pen., constând in aceea ca in anul 2001 in vederea înmatriculării autoturismului M. i-a dat inculpatului M.M. acte false de proveniența ale autoturismului amintit;

e) doua infracțiuni de tăinuire prevăzuta de art. 221 C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. descrise la pct. 6 si 11 din rechizitoriu, constând in aceea ca in luna iunie 2002 a primit in vederea înlesnirii valorificării autoturismul marca A. despre care cunoștea ca provine din savarsirea infracțiunii de furt / iar in anul 2001 luna decembrie a dobândit autoturismul V.G. despre care știa de asemenea ca provine din savarsirea infracțiunii de furt;

f) conducere pe drumurile publice a unui autoturism având expirate numerele de circulație provizorie, infracțiune prevăzuta de art. 35 alin. (1) din Decretul nr. 328/1966, constând in aceea ca a condus autoturismul marca M. in perioada iunie - 22 august 2002 deși acestui autoturism ii expiraseră numerele de circulație provizorie la data de 15 iunie 2002;

B. M.M., in stare de arest preventiv, pentru săvârșirea infracțiunilor de:

a) asociere in vederea savarsirii de infracțiuni prevăzuta de art. 323 alin. (1) C. pen., constând in aceea ca in perioada 2001 - 2002 împreuna cu ceilalți inculpați a făcut parte dintr-o grupare care s-a ocupat cu traficul ilicit internațional de autoturisme furate, rolul sau in gruparea infracționala amintita fiind in special acela de a vinde autoturismele după ce in prealabil le indigenizase folosindu-se de acte false;

b) inselaciune in convenții in forma continuata/ cu consecințe deosebit de grave prevăzuta de art. 215 alin. (1), (2), (3) si (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 3 acte materiale descrise la pct. 1, 3 si 10 din rechizitoriu constând in aceea ca in perioada 2000 - 2001 împreuna cu inculpatul B.M.C. sau singur in realizarea aceleiași rezoluțiuni infracționale prin mijloace dolozive si inducere in eroare a vândut mai multe autoturisme de lux, folosindu-se si de acte false unor parți vătămate, ascunzându-le proveniența ilicita a acestor autoturisme, respectiv: M., parte vătămata P.C., B., parte vătămata S.S., A. neînmatriculat, parte vătămata E.A.;

c) folosirea de documente falsificate la autoritatea vamala prevăzuta de art. 178 din Legea nr. 141/1997 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 6 acte materiale descrise la pct. 1, 3, 4, 10, 15 si 16 din rechizitoriu constând in aceea ca in realizarea aceluiași scop infracțional folosindu-se de documente false in vara anului 2002 a întocmit formalitățile vamale pentru autoturism in anul 2001 i-a dat numitului M. suma de 68.841.633 lei pentru a plăti taxe vamale in numele sau, cunoscând ca va folosi un certificat fals pentru autoturism in aceeași perioada a întocmit formalitățile vamale folosind documente false pentru autoturism in luna mai 2001 i-a dat aceluiași M. suma de bani necesara pentru plata taxelor vamale, primita de la C.N. cunoscând totodată ca se va folosi un certificat fals si implicit vor fi eludate taxele vamale pentru autoturism in anul 2001 a întocmit formalitățile vamale folosind un certificat fals si pentru autoturismul A.;

d) fals in înscrisuri sub semnătura privata prevăzuta de art. 290 C. pen. a cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 2 acte materiale descrise la pct. 1 si 10 din rechizitoriu constând in aceea ca in vederea indigenizarii autoturismului M. a întocmit in fals 3 contracte de vânzare-cumpărare in noiembrie 2000, 13 octombrie 2000 si 15 noiembrie 2000 si / in vederea înmatriculării autoturismului A. l-a determinat pe numitul O.C. sa semneze un contract de vânzare-cumpărare ascunzându-i proveniența ilicita a autoturismului amintit;

e) uz de fals prevăzuta de art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. sase acte materiale descrise la pct. 1, 3, 4, 10, 14 si 16 din rechizitoriu constând in aceea ca a depus la autoritati (S.E.I.P. si R.A.R.) acte false pentru indigenizarea autoturismelor M.; M.C.; A.; V.G.; H.C.; A.;

f) punere in circulație a unui autoturism cu numere false de înmatriculare prevăzuta de art. 35 alin. (2) din Decretul nr. 328/1966, constând in aceea ca a pus in circulație autoturismul V.G. căruia inițial i-a aplicat numărul ce aparținuse autoturismului M. pe care anterior îl vânduse altei persoane cu același număr;

C. C.G., in stare de arest preventiv pentru săvârșirea infracțiunilor de:

a) asociere in vederea savarsirii de infracțiuni prevăzuta de art. 323 alin. (1) C. pen., constând in aceea ca in perioada 2001 - 2002 împreuna cu ceilalți inculpați a făcut parte dintr-o grupare care s-a ocupat cu traficul ilicit internațional de autoturisme furate, rolul sau in gruparea infracționala amintita fiind in special acela de a finanța procurarea autoturismelor sustrase;

b) inselaciune in convenții prevăzuta de art. 215 alin. (1), (2) si (3) C. pen. fapta descrisa la pct. 2 din rechizitoriu constând in aceea ca l-a indus in eroare pe numitul M.M. căruia i-a promis ca ii va achita integral prețul avansat de acesta in suma de 60.000 euro/ promisiune mincinoasa in baza căreia partea vătămata a achiziționat in luna iunie 2002 din Germania pentru inculpat un autoturism marca M. pe care l-a predat inculpatului in România, fara a-i mai achita ulterior diferența de preț de 50.000 euro;

c) complicitate la folosirea de documente falsificate la autoritatea vamala prevăzuta de art. 26 rap. la art. 178 din Legea nr. 141/1997 fapta descrisa la pct. 2 din rechizitoriu constând in aceea ca a înlesnit întocmirea formalităților vamale de către inculpatul M.M. pentru care a procurat in acest scop certificatul fals cat si K. fals modificat in sensul ca atesta nereal ca este proprietarul autoturismului;

d) uz de fals in forma continuata prevăzuta de art. 291 C. pen. aplic, art. 41 alin. (2) C. pen. doua acte materiale prevăzute la pct. 2 si 4 din rechizitoriu constând in aceea ca in vederea înmatriculării autoturismului M. a depus la S.E.I.P. documente de proveniența false / iar pentru înmatricularea autoturismului i-a dat inculpatului M.M. acte de proveniența false;

e) doua infracțiuni de tăinuire prevăzute de art. 221 C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. constând in aceea ca in vara anului 2002 a primit in vederea înlesnirii valorificării autoturismul A. cunoscând ca acest bun provine din savarsirea unei infracțiuni de furt/ in luna mai a aceluiași an a dobândit autoturismul T.L.C. cunoscând ca provine din furt;

f) nerespectarea regimului armelor si munițiilor prevăzuta de art. 279 alin. (1) din C. pen. constând in aceea ca la percheziția efectuata in domiciliul acestuia au fost descoperite un număr de 22 cartușe care conform expertizei traseologice efectuate in cauza reprezintă muniție;

D. C.N., in stare de arest preventiv pentru săvârșirea infracțiunilor de:

a) asociere in vederea savarsirii de infracțiuni prevăzuta de art. 323 alin. (1) C. pen. constând in aceea ca in perioada 2001 - 2002 împreuna cu ceilalți inculpați a făcut parte dintr-o grupare care s-a ocupat cu traficul ilicit internațional de autoturisme furate, sprijinind activitatea grupării infracționale amintite;

b) complicitate la inselaciune in convenții prev. de art. 26 rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. constând in aceea ca a sprijinit activitatea infracționala a fiului sau C.G. ajutându-l sa-l mențină in eroare pe M.M. promițându-i ca isi va primi banii si garantându-i mincinos ca amânarea plății se datorează unor neînțelegeri familiale, aceasta modalitate mincinoasa de inducere in eroare fiind stabilita anterior in înțelegere cu fiul sau C.G.;

c) nerespectarea regimului armelor si munițiilor prevăzuta de art. 279 alin. (1) din C. pen., constând in aceea ca la percheziția efectuata in seiful SC C.I. SRL de la care doar acesta avea cheie a fost găsit un pistol care conform expertizei traseologice este asimilat armelor;

E. P.O., in stare de arest preventiv, pentru săvârșirea infracțiunilor de:

a) asociere in vederea savarsirii de infracțiuni prevăzuta de art. 323 alin. (1) C. pen., constând in aceea ca in perioada 2001 - 2002 împreuna cu ceilalți inculpați a făcut parte dintr-o grupare care s-a ocupat cu traficul ilicit internațional de autoturisme furate, rolul sau in gruparea infracționala amintita fiind in special acela de a procura documentele false in vederea indigenizarii;

b) înselaciune in convenții prevăzuta de art. 215 alin. (1), (2) si (3) C. pen., fapta descrisa la pct. 7 din rechizitoriu constând in aceea ca in perioada anului 2001 a vândut un autoturism A.. parții vătămate D.E., ascunzându-i acestuia proveniența ilicita a bunului amintit;

c) folosire de documente falsificate la autoritatea vamala prevăzuta de art. 178 din Legea nr. 141/1997 fapta descrisa la pct. 9 din rechizitoriu, constând in aceea ca pentru întocmirea formalităților vamale pentru autoturismul A. a prezentat autoritarilor vamale documente de proveniența false si certificat fals, plătind taxe vamale in cuantum de 6% in loc de 30% cum era legal;

d) uz de fals in forma continuata prevăzuta de art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 3 acte materiale descrise la pct. 5, 7 si 9 din rechizitoriu, constând in aceea ca in anul 2001 in realizarea aceleiași rezoluțiuni infracționale, pentru indigenizarea autoturismelor A., a depus la autoritățile statului (R.A.R., S.E.I.P.) documente false;

F. C.I., in stare de arest preventiv pentru săvârșirea infracțiunilor de:

a) asociere in vederea savarsirii de infracțiuni prevăzuta de art. 323 alin. (1) C. pen., constând in aceea ca in perioada 2001 - 2002 împreuna cu ceilalți inculpați a făcut parte dintr-o grupare care s-a ocupat cu traficul ilicit internațional de autoturisme furate, rolul sau in gruparea infracționala amintita fiind acela de a se ocupa de indigenizarea autoturismelor sustrase;

b) complicitate la folosirea de documente falsificate la autoritatea vamala prevăzuta de art. 26 rap. la art. 178 din Legea nr. 141/1997 fapta descrisa la punctul 15 din rechizitoriu, constând in aceea ca a solicitat inculpatului B.M.C. sa se ocupe de indigenizarea autoturismului M., procurat de acesta din Italia, cunoscând ca aceasta operațiune se face pe baza unor acte false;

c) uz de fals prevăzuta de art. 291 C. pen. fapta descrisa punctul 15 la din rechizitoriu in final cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., constând in aceea ca pentru înmatricularea in circulație a autoturismului amintit a depus la autoritățile statului (R.A.R.) documente false;

G. Z.G.D., in stare de libertate, pentru săvârșirea infracțiunilor de:

a) asociere in vederea savarsirii de infracțiuni prevăzuta de art. 323 alin. (1) C. pen., constând in aceea ca in perioada 2001 - 2002 împreuna cu ceilalți inculpați a făcut parte dintr-o grupare care s-a ocupat cu traficul ilicit internațional de autoturisme furate, rolul sau in gruparea infracționala amintita fiind acela de a procura documente false in vederea indigenizarii autoturismelor sustrase;

b) inselaciune in convenții prevăzuta de art. 215 alin. (1), (2) si (3) C. pen. fapta descrisa la pct. 12 din rechizitoriu constând in aceea ca i-a vândut parții vătămate C.H. autoturismul V.G. ascunzându-i proveniența ilicita din furt a acestuia, situație pe care o cunoștea anterior;

c) folosire de documente falsificate la autoritatea vamala prevăzuta de art. 178 din Legea nr. 141/1997 fapta descrisa la pct. 12 din rechizitoriu) constând in aceea ca pentru întocmirea formalităților vamale pentru autoturismul sus-menționat a folosit documente de proveniența false inclusiv certificatul fals pe baza căruia a achitat taxe vamale de 6% in loc de 30% cat era legal;

d) uz de fals prevăzuta de art. 291 C. pen. fapta descrisa pct. 12 la din rechizitoriu, constând in aceea ca pentru înmatricularea autoturismului amintit a prezentat autoritatilor statului (R.A.R. si S.E.I.P.) documente de proveniența false;

H. B.D.A., in stare de libertate cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor de:

a) asociere in vederea savarsirii de infracțiuni prevăzuta de art. 323 alin. (1) C. pen. constând in aceea ca in perioada 2001 - 2002 împreuna cu ceilalți inculpați a făcut parte dintr-o grupare care s-a ocupat cu traficul ilicit internațional de autoturisme furate, rolul sau in gruparea infracționala amintita fiind acela ca se ocupa de procurarea documentelor false pentru înmatricularea autoturismelor sustrase;

b) uz de fals prevăzuta de art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. fapta descrisa pct. 17 la din rechizitoriu constând in aceea ca s-a folosit de documente false la indigenizarea si înmatricularea autoturismului M.B. achiziționat din Germania de acesta la data de 22 iulie 2002.

Prin actul de sesizare amintit s-a reținut in esență că inculpații fac parte dintr-o grupare organizată având ca obiect traficul cu autoturisme furate din străinătate, pentru a căror înmatriculare în România au folosit documente falsificate, iar în anumite situații au vândut autoturismele inducându-i în eroare pe cumpărători, cărora nu le-au comunicat faptul că acestea provin din furt sau că au fost indigenizate pe baza unor acte false.

S-a stabilit că traficul s-a realizat în două modalități:

A). Autoturismul era vândut în țară de către proprietar sau împuternicitul acestuia, apoi era declarat ca fiind furat în țara de origine, proprietarul încasându-și prima de asigurare, indigenizarea realizându-se cu acte false sau chiar cu actele reale.

În această situație, autoturismul a fost lăsat cumpărătorului de bună-credință. având în vedere că infracțiunea de înșelăciune s-a săvârșit după ce s-a perfectat vânzarea-cumpărarea autoturismului, autoturismul nefiind obiect material al infracțiunii de înșelăciune, neexistând legătura de cauzalitate directă, necesară pentru existența infracțiunii, între acțiunea de vânzare a autoturismului și paguba produsă în dauna societății de asigurare.

B). Autoturismul era sustras din străinătate, introdus în mod ilicit în țară și vândut de către inculpați prin folosirea de acte false, pentru a ascunde proveniența ilicită a acestuia.

În această situație, autoturismul a fost ridicat de la cumpărător și restituit părții vătămate, urmărindu-se respectarea principiului reparării în natură a prejudiciului, care impune ridicarea bunului de la orice terț, chiar de bună credință, întrucât nu i se poate rezerva părții civile calea unei acțiuni civile separate in revendicare mobiliară împotriva terțului, deoarece acest procedeu ar echivala cu ne soluționarea acțiunii civile în procesul penal.

S-a reținut că pentru indigenizarea autoturismelor, care cel mai adesea a constituit condiția necesară inducerii în eroare, s-au folosit documente de proveniență străine false, astfel: pentru autoturismele sustrase din Germania, s-au folosit K. (actul de vânzare-cumpărare) și F. (cartea de identitate a autoturismului); pentru autoturismele furate din Italia, s-au folosit Dicharazione di Vendita (actul de vânzare-cumpărare), Carta di Circolazione (carte de identitate a autoturismului), care face referire și la numărul de înmatriculare (targa); pentru autoturismele furate din Franța, s-au folosit Certificat de Cession d'un Vehicule (actul de înstrăinare) și Certificat D Immatriculation;

Conform art. 19 din Decretul nr. 328/1966 (aplicabil în prezenta cauză) orice autovehicul care circulă pe drumurile publice trebuie să fie înmatriculat și să poarte număr de înmatriculare, eliberându-se un certificat de înmatriculare în care este prevăzut și numărul de înmatriculare.

Pentru înmatricularea unui autovehicul importat, se parcurg mai multe etape:

I. Se eliberează de către R.A.R. „nota de constatare vamală", care conține datele tehnice ale autovehiculului, în funcție de anumite criterii tehnice și de valoarea autovehiculului, calculându-se taxele vamale:

II. Pentru îndeplinirea formalităților vamale este necesar ca titularul mijloacelor de transport sau împuterniciții legali ai acestuia să prezinte următoarele documente: cerere scrisă către biroul vamal privind îndeplinirea formalităților vamale conform regimului vamal solicitat de titular; documente care atestă proprietatea bunului (în original), traduceri legalizate și fotocopii de pe acestea. Pot exista și unele cazuri în care proprietatea este menționată în documentele care atestă caracteristicile tehnice; documente care atestă caracteristicile tehnice ale autovehiculului, originale, traduceri legalizate, fotocopii ale acestora; fotocopii de pe documentele de călătorie; nota de constatare emisă de R.A.R. privind caracteristicile tehnice ale bunului sau cartea de identitate (în fotocopie); documentul în baza căruia se acordă scutirea (de regulă, adeverință emisă de M.I. și M.A.E.); certificatul E.

După verificarea documentului și confruntarea acestuia cu bunul, se emite chitanța vamală în baza căruia se rețin documentele în fotocopie, cu excepția documentului în baza căruia a fost acordat regimul preferențial, care se reține în original.

III. Prezentarea autovehiculului la R.A.R. pentru întocmirea .raportului de verificare tehnică în vederea omologării" și eliberarea CV-ului (cartea de identitate a vehiculului), unde se vor depune următoarele documente: actele de proveniență ale autoturismului (original și fotocopii care se vor reține); copie de pe buletinul de identitate al persoanelor care prezintă autoturismul și procura în cazul în care nu proprietarul prezintă autovehiculul.

IV. Autovehiculele se înmatriculează permanent la Inspectoratele de Poliție Județene sau la Direcția Generală de Poliție a Municipiului București, în raza cărora proprietarii își au domiciliul (sediul) ori reședința, în cazul cetățenilor români.

Sunt supuse înmatriculării permanente numai autovehiculele omologate pentru circulație de către R.A.R., instituindu-se interdicția omologării pentru circulație, de către R.A.R., a autovehiculelor care nu au numere de identificare poansonate de constructor ori când acestea sunt alterate, cu excepția cazurilor în care poliția poate stabili proveniența lor legală.

Proprietarul autovehiculului trebuie să prezinte următoarele documente: fișa de înmatriculare a autovehiculului, semnată de actualul și fostul proprietar, având completate casetele A, B și C în cazul primei înmatriculări în România, ori casetele A, B, C, D și E în cazul în care vehiculul a mai fost înmatriculat în țară: cartea de identitate a vehiculului prevăzută cu elementele de secretizare aplicate de R.A.R.; anexa la certificatul de înmatriculare, din care să rezulte că autovehiculul are inspecția tehnică efectuată la stația R.A.R., documentul nefiind necesar dacă vehiculul nu a mai fost înmatriculat și este nou; chitanța de plată a taxei de înmatriculare; dovada de plată a asigurării obligatorii de răspundere civilă; chitanța de plată a taxei vamale de import sau declarația vamală de import; autorizația de circulație provizorie și tăblițele cu numerele provizorii aferente: cartea de identitate a proprietarului.

În vederea trimiterii in judecata a inculpaților in cursul urmăririi penale au fost strânse următoarele mijloace de proba: plângerile și declarațiile părților vătămate, declarațiile martorilor, actele de proveniență ale autoturismelor, relațiile și documentele eliberate de Direcția Generală a Vămilor, R.A.R. și Serviciul de Evidență Informatizată a Persoanei, în legătură cu indigenizarea și înmatricularea autoturismelor, înscrisurile notariale și sub semnătură privată referitoare la vânzarea-cumpărarea autoturismelor, relațiile și documentele furnizate de Interpol și Inspectoratul Național al Poliției de Frontieră, constatările tehnico-științifice, expertizele grafice și metalo-grafice și declarațiile inculpaților.

După sesizarea instanței, s-a dispus introducerea în cauză în calitate de parti civile a Statului Român - reprezentat de A.N.V. (fila 138, vol. I) și a SC B.A. SRL (fila 104, vol. I), fiind respinsă ca neîntemeiată cererea in același sens formulată de numitul C.C.G.

În cursul cercetării judecătorești au fost audiați cei opt inculpați, părțile vătămate M.M.M. și C.H.M., precum și martorii M.L., M.N., P.M., V.I., B.V., B.G., Z.M., M.I., B.G., M.B.L., P.D., A.G., P.A.N., T.D., B.D., M.D.T. și K.M. cu privire la ceilalți martori din acte, instanța a făcut aplicarea art. 327 alin. (3) C. proc. pen., constatând imposibilitatea audierii acestora. Astfel, în urma citării, s-a constatat că acești martori nu mai locuiesc la adresele indicate, așa încât s-au solicitat relații de la Inspectoratul Național de Evidență a Persoanelor și martorii au fost citați la noile adrese, inclusiv cu mandat de aducere, constatându-se fie că nu mai locuiesc nici la aceste adrese și domiciliul actual nu poate fi indicat, fie că sunt plecați în străinătate pe o perioadă nedeterminată, sau că nu se pot prezenta în fața instanței din motive medicale].

La solicitarea instanței, Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, Secția de Combatere a Criminalității Organizate și Antidrog a comunicat relații și documente privind autoturismele ridicate în cursul urmăririi penale, precum și cu privire la soluționarea cauzei disjunse (fila 99,120-125, 188-243 vol. I și fila 48 vol. ll).

În apărarea inculpaților, au fost administrate in cauza probe cu înscrisuri pentru inculpații B., M., C.G. și P.O. / respectiv înscrisuri si martori pentru inculpații B., Z. și C.I.

Instanța, in baza probelor amintite, a reținut in fapt următoarele:

I. Referitor la autoturismul M.B. (vol. III d.u.p.)

În luna noiembrie 2000, inculpatul B.M.C. a intrat în posesia unui autoturism marca M., care nu era înmatriculat în România, ci avea numere de înmatriculare franceze. Totodată, inculpatul a intrat în posesia celor două chei originale și a documentelor mașinii, mai puțin certificatul, fiindu-i înmânat și un contract de cesiune în limba franceză care nu avea rubricile completate și nu era ștampilat. Inculpatul B. i-a comunicat aceste împrejurări tatălui său - inculpatul M.M. și i-a predat toate documentele, pentru a se ocupa de indigenizarea și înmatricularea în România a autoturismului, urmând ca acesta să fie vândut.

In luna ianuarie 2001, partea vătămată P.C. s-a deplasat în Târgul Vitan - Bârzești, intenționând să cumpere un autoturism în numele SC P. SRL. A fost abordat de inculpatul M.M., care i-a oferit spre vânzare autoturismul M. (pe care între timp, îl înmatriculase în România). Partea vătămată a văzut autoturismul și documentele de înmatriculare prezentate de către inculpat, care nu i-a comunicat că înmatricularea s-a făcut în baza unor acte falsificate, așa încât a fost de acord să cumpere autoturismul cu suma de 15.000 dolar SUA. De asemenea, P.C. s-a înțeles cu inculpatul M. ca acesta din urmă să se ocupe și de înmatricularea autoturismului pe numele SC P. SRL, ceea ce s-a și întâmplat, autoturismul fiind înmatriculat pe numele societății comerciale, iar la sfârșitul lunii ianuarie partea vătămată s-a întâlnit în zona G.N. cu inculpatul B.M.C., care i-a dat actele mașinii și a primit de la partea vătămată vechile numere de înmatriculare.

Ulterior, autoturismul a fost ridicat din posesia părții vătămate pentru cercetări, astfel încât P.C. s-a constituit parte civilă cu suma de 15.000 dolar SUA.

Cercetările efectuate in cauza au stabilit următoarele:

- la data de 17 noiembrie 2000 autoturismul marca M.B. culoare indigo metalizat, a fost prezentat la R.A.R. de către M.M. în vederea omologării, întocmindu-se raportul de verificare tehnică nr. 5932, eliberându-se cartea de identitate a vehiculului;

- la data de 28 noiembrie 2000, inculpatul M.M. a solicitat întocmirea formalităților vamale pentru introducerea în țară a autoturismului M., precizând că a intrat în țară la data de 16 noiembrie 2000 prin Vama Turnu și a achitat taxele vamale, eliberându-se chitanța din 28 noiembrie 2000;

- la data de 24 decembrie 2000, autoturismul a fost înmatriculat pe numele lui M.M. (fila.25 vol. III, dosar de urmărire penala V).

Pentru indigenizarea autoturismului, M., a depus la autoritățile statului (R.A.R., Vamă, S.E.I.P.): un contract de cesiune conform căruia autoturismul M.B., a fost vândut în data de 15 noiembrie 2000 în București de către cetățeanul francez P.P. și cetățeanul român M.M.N. numitului M.M.; certificatul eliberat pe numele numitului M.M. la 15 noiembrie 2000 la „Strasburg - France" (fil. 32, 34 vol. III d.u.p.).

Tot pentru indigenizarea autoturismului, a fost folosită o traducere a unui contract de vânzare-cumpărare auto, conform căruia autoturismul M.B. a fost vândut la prețul de 7000 FRF, în Bissevil Franța, în data de 13 octombrie 1999, de către P.P. lui M.M. (traducerea fiind legalizată in 11 octombrie 2000 la Biroul Notarului Public V.R.G.) și o traducere a scrisorii mașinii, legalizată la același birou notarial, in 11 octombrie 2000 (fil.33, 36 vol. III d.u.p.).

Prin adresa din 24 ianuarie 2003, Biroul Notarial Public - V.R.G., a arătat că aceste legalizări nu figurează în evidențele biroului, la nr. 3612 din 7 februarie 2000 figurând înregistrată o declarație a numitului P.V.M. prin mandatar C.N., autentificat sub nr. 936 din 7 februarie 2000, prin care solicită redobândirea cetățeniei române, iar la nr. 3613 din 7 februarie 2002 figurează înregistrată o declarație a numitului M.V.H., prin mandatar M.A.V., autentificată sub nr. 937 din 7 februarie 2000, prin care solicită redobândirea cetățeniei române (fil. 67 vol. III d.u.p.).

Verificându-se la Evidența Populației, s-a stabilit că nu există nici o persoană cu numele de M.M.N. și datele de stare civilă din contractul întocmit în Franța (fii. 113 vol. III d.u.p.).

Prin adresa, transmisă prin Biroul Ofițerului de Legătură al Poliției Naționale, Ministrul de Interne din Franța a comunicat că autovehiculul M. a fost reclamat la 30 noiembrie 2000 ca fiind furat din Franța, împreună cu cartea gri a vehiculului și permisul de conducere al proprietarului, că certificatului de cesiune a fost întocmit în fals, certificatul de circulație a mărfurilor întocmit de către vamă este un fals și mențiunile sunt fanteziste, iar numele orașului Strasbourg dactilografiat la baza paginii, prezintă o eroare ortografică, fiind scris „Strasburg" (fil. 11 vol. III d.u.p.).

Prin adresa, Inspectoratul General al Poliției de Frontieră a comunicat că autovehiculul a intrat în România la data de 14 noiembrie 2000, iar persoanele cu numele P.P. și M.M. nu figurează cu intrări sau ieșiri în/din România (fii. 3 vol. III d.u.p.).

La dosar a fost depusă o copie a plângerii formulată de către cetățeanul francez P.P., actele aferente și traducerea legalizată conform cărora în data de 18 noiembrie 2000, între 17-19.00, autoturismul împreună cu cartea gri și permisul de conducere a fost sustras din Remis-Franța (fii. 13-21 vol. III d.u.p.).

La data de 23 august 2002, în temeiul art. 96 și urm. C. proc. pen., autoturismul a fost ridicat de către Inspectoratul General al Poliției - Direcția Generală de Combatere a Criminalității Organizate și Antidrog, în vederea cercetărilor (fii.51 vol. III d.u.p.).

Prin raportul de expertiză metalografică din 7 octombrie 2002, s-a concluzionat că „seria de identitate, poansonată pe autoturismul marca M.B., nu prezintă modificări ale caracterelor din componența ei (fii. 107-112 vol. III d.u.p.).

Reprezentanța M.B. a comunicat că autoturismul a fost produs în anul 1999 pentru piața franceză și a fost dotat din fabricație cu motorul și cutia de viteze, având culoare violet metalizat (novoviolet metalizat), tapițerie din stofă gri și cutie de viteze mecanică (fil. 28 vol. III d.u.p.).

Prin raportul de expertiză grafică din 22 februarie 2002, s-a concluzionat că semnătura depusă pe raportul de verificare tehnică în vederea omologării, întocmit de R.A.R. la data de 17 noiembrie 2000, la rubrica „persoana care a primit HIV-ul", a fost executată de numitul M.M.; semnătura depusă pe contractul de vânzare-cumpărare pentru același vehicul, încheiat la data de 23 ianuarie 2001, la rubrica „semnătura vânzătorului", a fost executată de către numitul M.M.; semnătura depusă pe contractul de vânzare-cumpărare pentru același autoturism, încheiat la 23 ianuarie 2001 la rubrica „semnătura cumpărătorului", nu a fost executată de numitul P.C., fiind o imitație după model, iar semnătura depusă pe chitanța din 28 noiembrie 2000 emisă de vama Târguri și Expoziții privind același autoturism, nu a fost executată de către numitul M.M. (fil. 96-104 vol. III d.u.p.).

Inculpatul B.M.C. a declarat că în luna noiembrie 2000 a venit în România un prieten al său, care locuiește în Franța, N.F., acesta oferindu-i spre vânzare un autoturism marca M.B., contra sumei de 8.000 dolar SUA, înmânându-i două chei ale autoturismului și documentele de proveniență în limba franceză, mai puțin certificatul, precum și contractul de cesiune a vehiculului în limba franceză, neavând rubricile completate și nefiind ștampilat, documente pe care le-a înmânat inculpatului M.M. pentru a se ocupa de întocmirea formalităților necesare în vederea înmatriculării autoturismului. În luna ianuarie 2001, după ce inculpatul M.M. a vândut autoturismul, s-a întâlnit cu cumpărătorul în G.N. și i-a înmânat actele autoturismului, pe care le avea de la inculpatul M.M., (fil. 118 vol. III d.u.p.).

Inculpatul M.M. a recunoscut săvârșirea faptei, arătând inițial că el a cumpărat autoturismul de la un cetățean francez cu care a întocmit actul de vânzare-cumpărare (fiind vorba despre tipizatul redactat în limba franceză), precizând că nu este sigur dacă cetățeanul francez era una și aceeași persoană cu cel menționat în actele mașinii și că a primit de la acesta, mai târziu, certificatul. De asemenea, a declarat că el a fost cel care a prezentat mașina la R.A.R. Grivița în vederea omologării și că apoi s-a deplasat la Brigada de Poliție Rutieră pentru înmatriculare, însă nu știe cine a prezentat actele la vamă pentru indigenizare (fila 120, vol. III dosar de urmărire penală).

Ulterior, inculpatul M. a revenit asupra acestor declarații și a precizat că, în realitate, fiul său B.M.C., a fost cel care a adus autoturismul fără să aibă acte, în afara unui certificat de cesiune necompletat. Pentru a vinde mașina, a dar acest certificat unui anume M. care i-a adus toate actele necesare, fără ca el să știe că aceste acte sunt false și i-a plătit lui M. suma de 800 dolar SUA. Acest M. i-a adus inclusiv certificatul, pe baza căruia s-a plătit o taxă vamală de 6% în loc de 30%. Inculpatul M. a recunoscut că el a mers la traducător și la notar în vederea întocmirii traducerilor legalizate necesare înmatriculării, recunoscând de asemenea că a mers la R.A.R. Grivița pentru omologare și a semnat raportul întocmit de R.A.R. Cât privește plata taxelor vamale, a precizat că nu s-a prezentat la vamă, iar chitanța privind achitarea taxelor în sumă de 68.841.633 lei, a primit-o de la numitul M. Inculpatul M. a mai precizat că a vândut autoturismul în data de 23 ianuarie 2001 și s-a ocupat de înmatricularea pe numele noului proprietar.

În cursul cercetării judecătorești, cei doi inculpați au revenit asupra declarațiilor de recunoaștere, precizând că nu au avut cunoștință de împrejurarea că autoturismul are o proveniență ilicită și că actele erau false, așa încât nu se poate susține că P.C. a fost indus în eroare.

Apărările inculpaților au fost înlăturate pe baza declarațiilor date în cursul urmăririi penale - din care rezultă fără putință de tăgadă că au fost pe deplin conștienți că autoturismul nu are o proveniență ilicită - in coroborare cu celelalte probe administrate în cauză.

În acest sens cercetările au stabilit ca autoturismul a fost introdus în România la data de 14 noiembrie 2000, fără a se menționa de către ce persoană, ceea ce duce la concluzia că autoturismul a fost introdus de un cetățean român și toate documentele folosite pentru indigenizare sunt false (uneori chiar contradictorii, cum este cazul contractului de vânzare-cumpărare între un cetățean francez P.P., un cetățean român care nu există, respectiv M. și inculpatul M.M., purtând data de 15 noiembrie 2000 în București, și contractul de vânzare-cumpărare între cetățeanul francez P.P. și inculpatul M.M., datat 13 octombrie 1999, Bissevil-Franța, rezultând că M. a cumpărat autoturismul de două ori).

Așa cum rezultă din ansamblul probator, atât M.M. cât și B.M.C. erau buni cunoscători ai procedurilor de indigenizare și înmatriculare în România a autoturismelor, aspect recunoscut chiar de către inculpați, care au declarat că se ocupau de asemenea operațiuni și de vânzarea autoturismelor. Rezultă astfel, că în momentul în care au intrat în posesia autoturismului rară să primească și documentele de proveniență ci doar cheile originale și un contract de cesiune redactat în limba franceză dar necompletat și neștampilat, cei doi inculpați au avut nu doar suspiciunea, ci chiar certitudinea că înstrăinarea autoturismului nu se face de către adevăratul proprietar iar completarea contractului de cesiune constituie un fals.

De asemenea, cei doi inculpați au avut cunoștință despre împrejurarea că indigenizarea și înmatricularea s-a făcut în baza unor documente falsificate, căci persoana de la care inculpatul B. a cumpărat mașina nu a predat documentelor originale ale autoturismului. Nu s-a dovedit că vreunul dintre cei doi inculpați au falsificat aceste documente, însă B. i-a cerut lui M. să se ocupe de înmatriculare, iar acesta din urmă a obținut documentele falsificate și ulterior, a fost cel care s-a ocupat de indigenizare și înmatriculare.

Rezultă astfel, că a fost dovedită atât participarea inculpaților la săvârșirea infracțiunilor cât și faptul că aceștia au acționat cu intenție directă, deoarece au prevăzut și au urmărit producerea rezultatului socialmente periculos, acționând în mod conștient pentru realizarea acestuia.

Participarea inculpaților este dovedită atât prin declarațiile părții vătămate, care a precizat că a încheiat tranzacția cu M.M. iar ulterior documentele i-au fost predate de către B.M.C., dar și prin probele obiective, constând în înscrisurile și raportul de expertiză grafică, din care rezultă că inculpatul M. s-a ocupat de indigenizare și înmatriculare. La acestea se adaugă și declarațiile inculpaților, care conțin anumite elemente contradictorii, ce pun în evidență lipsa de sinceritate a acestora, deoarece inițial M.M. a prezentat o altă variantă, însă ulterior a dat declarații în consens cu cele relatate de fiul său B.M.C. Chiar și în aceste condiții, declarațiile inculpaților se coroborează cu celelalte mijloace de probă, căci fiecare dintre cei doi inculpați relatează aspecte din care rezultă implicarea celuilalt în activitatea infracțională.

În drept, fapta inculpatului M.M., constând în aceea că 1-a indus în eroare pe numitul P.C. cu ocazia vânzării autoturismului, ascunzându-i proveniența ilicită a acestuia și faptul că pentru indigenizare au fost utilizate acte false, în scopul obținerii unui folos material injust constând în prețul autoturismului, așa încât partea vătămată a fost păgubită cu suma de 15.000 dolar SUA, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen.

Fapta inculpatului B.M.C., constând în aceea că, după ce a intrat în posesia autoturismului fără acte de proveniență complete, a stabilit împreună cu M.M. ca acesta să se ocupe de înmatriculare, cunoscând că indigenizarea se va face în baza unor documente falsificate, în scopul vânzării ulterioare, iar după ce M. a vândut autoturismul s-a întâlnit cu cumpărătorul și i-a predat documentele de înmatriculare, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la înșelăciune, prev. de art. 26 raportat la art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen.

Fapta inculpatului M.M., de a utiliza la R.A.R. și Serviciul de Evidență Informatizată a Persoanei documente false în vederea înmatriculării autoturismului, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de uz de fals, prev. de art. 291 C. pen. cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen.

Fapta aceluiași inculpat, constând în aceea că, deși nu era adevăratul proprietar al autoturismului, a semnat în fals contractul de vânzare-cumpărare încheiat cu SC P. SRL, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de fals material în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 C. pen.

În legătură cu această infracțiune, s-a constatat că în actul de sesizare s-a reținut că inculpatul ar fi săvârșit trei acte materiale, fiind vorba și despre falsificarea celor două contracte de vânzare-cumpărare încheiate în Franța (unul dintre ele cu numitul P.P. și M.M. în data de 15 noiembrie 2000, altul numai cu P.P. în data de 13 octombrie 1999) / Tribunalul nu a reținut în sarcina inculpatului aceste două fapte, ce ar constitui acte materiale ale infracțiunii continuate prev. de art. 290 C. pen., deoarece inculpatul a negat săvârșirea acestora, iar din probele administrate nu a rezultat că inculpatul a fost cel care a falsificat cele două documente.

Fapta inculpatului M.M., constând în aceea că i-a dat numitului M. suma necesară pentru plata taxelor vamale, cunoscând că pentru plata acestor taxe se va folosi un certificat, care va determina plata unei taxe de numai 6%, în locul celei de 30% ce ar fi trebuit plătită, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la utilizarea în fața organelor vamale de documente falsificate, prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 178 din Legea nr. 141/1997.

În ceea ce privește latura civilă, instanța a constatat că, așa cum reiese din înscrisurile atașate la dosar (contract de vânzare-cumpărare și documentele de înmatriculare a autoturismului), autoturismul a fost cumpărat de numitul P.C. în calitate de reprezentant legal al SC P. SRL, așa încât paguba s-a localizat în patrimoniul societății și nu în patrimoniul persoanei fizice, care avea calitatea de asociat al societății comerciale deoarece, cele două patrimonii fiind distincte/ ca atare cererea numitului P.C., care s-a constituit parte civilă în nume propriu, a fost respinsa ca neîntemeiata cu motivarea ca are calitate de persoana vătămata in cauza doar societatea comercială/ față de cele reținute, având în vedere împrejurarea că dobândirea autoturismului de către SC P. SRL s-a făcut în condițiile inducerii în eroare, deoarece reprezentantul societății a fost de bună credință, Tribunalul nu a dispus anularea mențiunilor referitoare la indigenizarea și înmatricularea în România a autoturismului, tocmai pentru a proteja buna-credință a dobânditorului, dând în acest fel eficiență unuia dintre principiile privind anularea actelor juridice/ pentru a proceda în această manieră, instanța a avut in vedere și împrejurarea că existența unei plângeri formulată de către cetățeanul francez în legătură cu sustragerea autoturismului nu este suficientă pentru a considera că se impune restituirea autoturismului către această persoană/ potrivit relațiilor furnizate de Interpol, dar și a celor oferite de Inspectoratul Național al Poliției de Frontieră, a rezultat că autoturismul a intrat în România în data de 14 noiembrie 2000, însă cetățeanul francez a reclamat că furtul autoturismului a avut loc la o dată ulterioară, respectiv 18 noiembrie 2000, fapt care, unit cu împrejurarea că mașina a fost predată în România împreună cu cele două chei originale și că cetățeanul francez a fost despăgubit imediat de către societatea de asigurare, creează suspiciuni că plângerea a fost formulată în mod fraudulos, în scopul obținerii primei de asigurare/ față de cele reținute, în temeiul art. 348 C. proc. pen., instanța a dispus restituirea autoturismului către SC P. SRL.

Urmare a menținerii operațiunilor de indigenizare, constatând că au fost folosite documente false în baza cărora s-a achitat o taxă vamală de numai 6 %, a fost obligat inculpatul M.M. la plata diferenței dintre suma achitată și suma datorată cu titlu de taxe vamale, care, așa cum rezultă din înscrisurile depuse de A.N.V., se ridică la 40.742.775 lei (fila 138, vol. II din dosarul instanței).

Pentru a proceda astfel, instanța a apreciat că sunt îndeplinite toate condițiile răspunderii civile delictuale prevăzute de art. 998 - 999 C. civ. Este adevărat că infracțiunea prev. de art. 178 din Legea nr. 141/1997 este o infracțiune de pericol, care se consumă în momentul în care subiectul activ prezintă documente false în fața autorității vamale. Această împrejurare are relevanță pentru soluționarea laturii penale și pentru stabilirea formei în care a fost săvârșită infracțiunea și nu exclude posibilitatea producerii unui prejudiciu. Din acest punct de vedere, instanța apreciază ca neîntemeiată apărarea formulată de inculpați, în sensul că A.N.V., ca reprezentant al statului, nu are calitate de parte civilă, așa încât acțiunea civilă nu poate fi admisă. Așa cum s-a dovedit, inculpatul M. a utilizat documente false, pe baza cărora s-a calculat o taxă vamală mai redusă decât cea datorată, așa încât prin acțiunea sa inculpatul a creat un prejudiciu Statului Român, prejudiciu ce constă în diferența dintre taxele achitate și cele datorate.

Având în vedere dispozițiile art. 108-109 și art. 114 din O.G. nr. 92/2003 privind C. proc. fisc., îl va obliga pe inculpat și la plata dobânzilor și penalităților de întârziere aferente sumei.

II. Referitor la autoturismul M.B., (vol. II d.u.p.):

Numitul M.M.M. a formulat plângere arătând că a fost indus în eroare de către inculpatul C.G., care în luna iunie 2002 l-a rugat să-i faciliteze achiziționarea unui autoturism marca M. După ce a intrat în posesia autoturismului, inculpatul C.G., sub diverse pretexte, a refuzat să-i dea banii și în urma insistențelor sale, inculpatul C.N. i-a spus că-i va da autoturismul, partea vătămată urmând a-i restitui suma de 29.000 euro și alți 6.000 euro, ceea ce nu s-a întâmplat.

Cercetările efectuate in cauza au stabilit următoarele:

- prin adresa Inspectoratul General al Poliției de Frontieră a comunicat că autoturismul a intrat în țară la data de 20 iunie 2001 (fil. 27 vol. II dosar de urmărire penală);

- prin adresa din 14 octombrie 2002, ofițerul de legătură al B.N.K. la Ambasada Republicii Federale Germania (numitul U.M.) a comunicat respectivul contract de vânzare-cumpărare (Kaufvertrag) încheiat între C.G. și firma W., care-l atesta drept proprietar pe C.G. este un fals, că autoturismul D.B. a fost vândut de către patronul firmei W. (numitul R.A.) fără contract scris patronului A.B.H.U.B.B. la prețul de 65.000 euro, preț care nu a fost achitat integral (fii. 37 vol. II dosar de urmărire penală);

- firma A.B.H.U.B. a vândut autoturismul firmei Ș.E.G., iar aceasta la data de 11 iunie 2002 a vândut autoturismul firmei germane B.A.G., al cărei asociat este M.M.M. (fii. 62 vol. II dosar de urmărire penală);

- la data de 16 ianuarie 2003, ofițerul de legătură german a predat la Inspectoratul General al Poliției - Direcția Generală de Combatere a Crimei Organizate și Antidrog, documentația privind stingerea litigiului civil între firmele germane W.M.W. și A.B.H.U.B.G. având ca obiect achiziționarea autoturismului marca M.B., prin achitarea prejudiciului (fii. 43-60 vol. II dosar de urmărire penală);

- la data de 13 iunie 2002, B.A.G. a trimis prin fax o factură pro formă I. cu datele tehnice ale autoturismului și prețul de 77.129 euro, pe care inculpatul C.G. a semnat-o și retransmis-o firmei germane;

- la data de 15 iulie 2002, s-a emis de către R.A.R. nota de constatare vamală pentru vehicule nr. 14247 (fil. 77 vol. II dosar de urmărire penală);

- la data de 16 iulie 2002, s-a întocmit raport de verificare tehnică în vederea omologării, eliberându-se C.I.V.-ul, deși nu se plătiseră taxele vamale (fil. 81 vol. II dosar de urmărire penală).

La R.A.R. s-au depus copii de pe I.Z., eliberat de autoritățile germane la 24 iunie 2002, Kaufvertrag-ul falsificat conform căruia C.G. a achiziționat autoturismul la 29 iunie 2002 în Frankfurt de la firma W.M.W.G. la prețul de 35.000 euro, copie de pe buletinul lui C.G. (fii. 78 - 79, 82 vol. II dosar de urmărire penală).

În data de 26 iulie 2002, s-a eliberat chitanța vamală din 26 iulie 2002, conform căreia C.G. plătit suma de 127.350.267 lei reprezentând taxe vamale pentru autoturismul M.B. (fil. 5, vol. II dosar de urmărire penală).

De la Direcția Generală a Vămilor - Vama Antrepozite București s-au ridicat: o procură prin care C.G. îl împuternicea pe M.M. să-i reprezinte la autoritățile vamale pentru plata taxelor vamale, la S.E.P.I. în vederea înmatriculării la Primăria Sector 3 în vederea înscrierii autovehiculului în evidențele fiscale; cererea pentru aprobarea întocmirii formalităților vamale de import definitiv pentru un autovehicul; proces-verbal de contravenție din 26 iulie 2002; traduceri ale contractului de vânzare-cumpărare din limba germană; copie de pe buletinul de identitate al numitului M.M.; certificatul care atestă că exportul s-a realizat la data de 29 iunie 2002 (fil. 1-15, 89,97 și 99 vol. II, dosar de urmărire penală).

La data de 29 iulie 2002, autoturismul a fost înmatriculat pe numele inculpatului C.G., eliberându-se certificatul înmatriculare și anexa la certificatul de înmatriculare, precum și fișa de înmatriculare în baza actelor false depuse.

Prin raportul de expertiză din 7 octombrie 2002, s-a concluzionat că, poansonată pe autoturismului M.B., nu prezintă modificări ale caracterelor din componența ei.

Prin adresa din 11 aprilie 2003, Direcția Generală a Vămilor a comunicat că certificatul este fals și că înțelege să recalculeze drepturile de import care se ridică la 166.798 416 lei.

În cursul urmăririi penale, partea vătămată a declarat că, potrivit înțelegerii, C.G. i-a trimis din Germania o ofertă în data de 13 iunie 2002 ora 17.56, prin fax, în care-i descria autoturismul și preciza valoarea acestuia, respectiv 77.129 euro. La data de 14 iunie 2002 ora 11.00, inculpatul C.G. a restituit oferta și consimțământul său de a achiziționa autoturismul M., an de fabricație 2002, ulterior trimițându-i copii după pașaport și împuternicire pentru numitul K.M. pentru a aduce autoturismul în România. În vederea achiziționării autoturismului, inculpatul C.G. i-a dat părții vătămate M.M. suma de 29.000 dolar SUA, autoturismul fiind adus în țară de partea vătămată și predat, cartea de identitate a autoturismului rămânând la partea vătămată drept garanție că îi va remite diferența de 50.000 euro. Partea vătămată a menționat că în timp ce se afla la el în vizită cu R., inculpatul C.G. i-a cerut actul original al autoturismului, motivând că este necesar pentru a-l prezenta în cazul unui control al poliției întrucât face dovada că autoturismul nu este sustras, partea vătămată dându-i acest document.

Partea vătămată a precizat că a achiziționat autoturismul de la firma E., cu suma de 60.000 euro, autoturismul fiind fabricat în S.U.A. sub licența M., neavând certificat, iar în legătură cu Kaufertrag-ul care atesta faptul că C.G. este proprietarul autoturismului a declarat că este un fals, la rubrica care arăta cine este cumpărătorul a fost trecut numele firmei pe care a fost înmatriculat autoturismul, iar suma de 35.000 euro nu este reală, un astfel de autoturism neputând fi vândut cu o astfel de sumă, având în vedere și îmbunătățirile aduse (fil. 151 și 157 vol. II dosar de urmărire penală).

Numitul K.M. a declarat că în vara anului 2002 numitul M.M. l-a rugat să aducă de la firma sa din Germania un autoturism marca M., dându-i o procură notarială prin care inculpatul C.G. îl împuternicea să-l reprezinte în fața tuturor organelor competente în vederea efectuării formalităților necesare pentru aducerea autovehiculului în țară. Acesta a precizat că a adus autoturismul în țară și i l-a dat lui C.G. în Piața A.I., în prezența lui M., care a reținut documentele de însoțire ale autoturismului (fil. 168 vol. II dosar de urmărire penală).

Numitul S.A. a declarat că, în luna iunie 2002, era împreună cu M.M.M., când acesta s-a întâlnit cu numitul C.G., care i-a dat suma de 29.000 dolar SUA, rugându-l să urgenteze achiziționarea autoturismului, iar peste o lună, în parcarea de la complexul C. a văzut autoturismul M., culoare argintie, cu numere de export de Germania (fil.169 vol. II dosar de urmărire penală).

Numita S.E.R. a declarat că a fost prezentă când i-a fost dat autoturismul lui C.G. în Piața A.I., iar ulterior în timp ce se afla în vizită la M., a venit și numitul C.G. care i-a cerut să-i dea actele autoturismului întrucât fusese oprit în trafic de către lucrătorii de poliție, M. înmânându-i actele solicitate (fii. 171 vol. II dosar de urmărire penală).

Fiind audiat, inculpatul C.G. nu a recunoscut săvârșirea infracțiunilor, arătând că nu s-a stabilit o dată fixă de plată, însă după ce a fost adusă mașina, a discutat cu M. să-i schimbe bordul și să-i aducă o serie de îmbunătățiri, urmând să-i dea diferența de bani ulterior (fii. 178 vol. II dosar de urmărire penală).

Inculpatul B.M.C. a declarat că inculpatul C.G. l-a rugat să se ocupe de indigenizarea autoturismului dându-i următoarele acte: I.Z. pentru autoturismul marca D.C.; „Kaufvertrag"-ul încheiat la 29 iunie 2002; „Fahrzeugbrief”, cartea de identitate, pe care i le-a dat tatălui său M.M., acesta spunându-i că pentru indigenizare are nevoie de un certificat. Inculpatul C.G. i-a cerut să-i facă rost de un astfel de certificat, fiind dispus să plătească orice sumă de bani. Conform înțelegerii cu inculpatul C.G., inculpatul B.M.C. a „cumpărat" un certificatul de la un anume N., contra sumei de 2.000.000 lei și apoi i l-a dat inculpatului M.M., căruia i-a spus de unde îl avea, acesta precizând că-l va folosi la autoritatea vamală.

Inculpatul B. a menționat că inculpatul C.G. i-a spus că a achiziționat autoturismul de la un cetățean arab căruia i-a dat în avans suma de 35.000 euro și nu vrea să-i mai achite diferența până la 86.000 euro, dându-i actele autoturismului, mai puțin Brief-ul/Fahrzeugbrif, act pe care, ulterior, după ce i-a spus că nu poate indigeniza autoturismul fără acesta, i l-a adus în original, menționându-i că i l-a dat E. (cetățeanul arab) căruia i-a spus că l-a oprit poliția și că există suspiciunea că autoturismul este furat, cu această ocazie dându-i și un contract de vânzare-cumpărare redactat în limba germană în care se specifică că a achiziționat autoturismul contra sumei de 35.000 euro (fii. 172 și 199 vol. II dosar de urmărire penală).

Inculpatul M.M. a declarat că s-a ocupat de întocmirea formalităților vamale pentru autoturismul M., folosind pentru diminuarea taxelor vamale un certificat, fals, plătind 6% din valoarea autoturismului în loc de 30% cât ar fi plătit dacă nu ar fi folosit acel certificat (fii. 176 vol. II dosar de urmărire penală).

Audiată în fața instanței, partea vătămată a precizat că era prieten cu inculpatul C.G. și acesta l-a rugat să-i facă rost de un autoturism M., inculpatul a fost de acord cu oferta pe care i-a trimis-o prin fax și a stabilit cu acesta să-i vândă autoturismul, iar inculpatul i-a dat un avans de 40.000 dolar SUA înainte de a intra în posesia mașinii, fără să întocmească un contract de vânzare-cumpărare sau documente justificative referitor la plata avansului. Mașina a fost adusă în România de un cunoscut de-al său, mandatat de inculpatul C.G. și personal i-a predat inculpatului cartea de identitate, asigurarea internațională și p cheie, iar el a păstrat o cheie și cartea de identitate germană, tară să stabilească cu inculpatul că urmează să i le predea în momentul achitării integrale a prețului. De altfel, cea de-a doua cheie și cartea de identitate i le-a predat inculpatului a doua zi după ce i-a dat autoturismul.

Referitor la discuțiile pe care le-a purtat cu inculpatul C.N., partea vătămată a susținut că a vorbit cu acesta numai despre restituirea avansului pe care l-a primit de la C.G. și că tatăl lui G. nu știa că acesta îi dăduse și o a doua tranșă de 11.000 dolar SUA cu titlu de avans. Partea vătămată a mai declarat că a aflat de la rudele sale din România că inculpatul C.G. a fost arestat și neștiind ce să facă in această situație, pentru că inculpatul nu-i achitase diferența de preț, a mers la poliție, unde a formulat o plângere solicitând să i se restituie autoturismul sau să i se plătească diferența de bani. înainte de a merge la poliție, a contactat familia inculpatului și a discutat cu mama acestuia, care a confirmat că fiul său este arestat și și-a manifestat disponibilitatea de a plăti suma datorată de C.G. (fila 183 vol. I dosar instanță).

De asemenea, partea vătămată a depus la dosar un înscris autentificat din 19 august 2003 la Biroul Notarilor Publici Asociați B.E. și B.S.C., din care rezultă că între M.M.M. și C.G. s-a încheiat un contract de tranzacție, în sensul ca M.M.M. a vândut numitului C.G. autoturismul M. în data de 13 iunie 2002, iar în data de 20 august 2003 a primit diferența de preț de 20.000 dolar SUA, așa încât s-au stins toate drepturile litigioase cu privire la acest autoturism (fila 89 vol. I dosar instanță).

În drept, față de cele reținute, Tribunalul constată că fapta inculpatului C.G. nu constituie infracțiunea de înșelăciune, fiind vorba despre un litigiu civil, care a fost stins prin tranzacție, conform voinței părților.

Astfel, din probele administrate a rezultat că inculpatul C.G. nu a plătit părții vătămate diferența de preț pentru autoturism (convenit la suma de 76.000 euro), ci a achitat numai 40.000 euro, rămânând de plată 37.000 euro.

Contractul de vânzare-cumpărare s-a încheiat în momentul în care inculpatul a acceptat oferta de vânzare și acceptarea ofertei a ajuns la cunoștința părții vătămate, atât oferta de vânzare cât și acceptarea fiind comunicate prin e-mail.

Nici anterior acestui moment, nici ulterior, inculpatul nu a făcut alte afirmații, în afară de a promite părții vătămate că-i va plăti diferența de preț. Această promisiune nu are prin ea însăși un caracter fraudulos și nu intră sub incidența legii penale, constituind în fapt esența contractului de vânzare-cumpărare, mai precis obiectul unui asemenea contract, fiind vorba despre obligația cumpărătorului de plată a prețului. Nerespectarea acestei obligații de către cumpărător atrage o sancțiune civilă, în sensul că vânzătorul are posibilitatea de a solicita printr-o acțiune civilă achitarea restului de preț, sau, în cazul în care consideră oportun, rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare. Pe cale de consecință, nu se poate susține că această promisiune constituie ceea ce art. 215 C. pen., incriminează ca „prezentarea ca adevărată a unui fapte mincinoase sau ca mincinoase a unei fapte adevărate", sau că promisiunea a fost determinantă pentru partea vătămată la încheierea contractului, după cum nu se poate susține că inculpatul a indus în eroare partea vătămată cu ocazia executării contractului.

Rezultă astfel, că fapta inculpatului constă numai în nerespectarea unei convenții civile, fără a avea un caracter fraudulos, așa încât nu este prevăzută de legea penală, motiv pentru care, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b) C. proc. pen., se va dispune achitarea inculpatului.

Prin actul de sesizare a fost trimis în judecată și inculpatul C.N. pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la înșelăciune, în sensul că l-a ajutat pe inculpatul C.G. să inducă în eroare pe numitul M.M.M. Potrivit declarațiilor date de partea vătămată, coroborate cu declarațiile celor doi inculpați, numitul C.N. nu avea cunoștință de prețul convenit de fiul său C.G. cu partea vătămată M.M.M., mai mult fiul său nu i-a comunicat acest preț și a achitat părții vătămate suma de 11.000 euro, fără știința tatălui său, iar C.N. a discutat de două ori cu partea vătămată, după plata avansului și predarea autoturismului. Prima dată, l-a asigurat pe M.M.M. că fiul său îi va plăti restul de preț, în caz contrar urmând să-l plătească chiar el și a doua oară, când a refuzat să mai stea de vorbă cu partea vătămată și l-a dat afară din birou pe fiul său, spunând că s-a certat cu acesta.

Fapta inculpatului C.N., astfel cum a fost dovedită, nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la infracțiunea de înșelăciune. În primul rând, nu s-a demonstrat că numitul C.G. l-a indus în eroare pe numitul M.M.M., iar în al doilea rând, nu s-a dovedit că inculpatul C.N. a acționat cu intenția de a-l sprijinii în vreun fel pe fiul său în acțiunile sale de inducere în eroare a părții vătămate.

Drept urmare, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., va dispune achitarea inculpatului C.N. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 26 raportat la art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen.

Cât privește contractul de vânzare-cumpărare încheiat în data de 29 iunie 2002 în Frankfurt, potrivit căruia C.G. a cumpărat autoturismul de la firma W., instanța constată că acest contract este fals. în primul rând, partea vătămată M.M.M. a declarat că la momentul la care l-a vândut lui C.G., autoturismul era deținut de firma sa, aspect confirmat și prin documentele atașate la dosar prin intermediul Interpol. În al doilea rând, M.M.M. a negat că i-a predat numitului C.G. un asemenea contract, iar declarațiile acestuia se coroborează cu declarațiile inculpatului B., care a afirmat că C.G. dorea să înmatriculeze autoturismul însă nu avea un contract de vânzare-cumpărare, iar ulterior, când i-a predat actele pentru înmatriculare, i-a înmânat și un asemenea contract încheiat în Germania. În al treilea rând, așa cum reiese din conținutul procurii autentificate, dar și din declarațiile părții vătămate și ale martorului K.M., C.G. l-a împuternicit pe acesta din urmă numai să îi aducă autoturismul în România, fără să-i dea mandat pentru a-l reprezenta la încheierea contractului de vânzare-cumpărare. În plus, contractul de vânzare falsificat este datat 29 iunie 2002, pe când procura dată de C.G. numitului K.M. este ulterioară, fiind autentificată în data de 5 iulie 2002.

Pe de altă parte, din toate probele administrate, inclusiv declarațiile date de inculpat, reiese că acesta a cumpărat autoturismul de la partea vătămată M.M.M. și nu de la o altă societate comercială.

Față de cele reținute, se constată că acest contract a fost obținut de numitul C.G. după ce autoturismul i-a fost predat în România de către partea vătămată împreună cu o cheie și o parte din documente.

De asemenea, pentru înmatricularea autoturismului în scopul de a plăti o taxă vamală mai redusă, C.G. avea nevoie de un certificat în baza căruia putea beneficia de reducerea taxelor vamale de la 30% la 6%. Deși autoturismul era fabricat în S.U.A., așa încât un asemenea certificat nu putea fi utilizat (scopul său fiind acela de a atesta că autoturismul este fabricat în Comunitatea Europeană), C.G. i-a cerut inculpatului B. să-i procure un asemenea certificat fals. B. l-a procurat și l-a predat (împreună cu celelalte documente primite de la C.G.), inculpatului M.M., pe care C.G. l-a împuternicit să se ocupe de înmatriculare.

Aceste împrejurări sunt dovedite chiar prin declarațiile inculpaților. Astfel, B.M.C. a susținut că C.G. dorea să înmatriculeze autoturismul, dar nu avea un contract de vânzare-cumpărare și avea nevoie de un certificat, deoarece a spus că nu este de acord să plătească taxele vamale de 16.000 dolar SUA. Inițial, G. a sunat pe cineva și a obișnuit promisiunea procurării unui asemenea certificat în termen de 2 zile. Ulterior, G. i-a comunicat că nu a rezolvat și l-a rugat pe B. să-i facă rost de un asemenea certificat. B. l-a obținut de la numitul N. și a observat că certificatul purta ștampila vămii și era datat 29 iunie 2002, deși îl primise în data de 18 sau 19 iulie 2002, aspecte pe care i le-a comunicat inculpatului C.G., care a fost de acord ca acest certificat să fie utilizat pentru plata taxelor vamale. Toate aceste lucruri le-a comunicat și numitului M., căruia i-a predat toate documentele autoturismului pe care le primise de la G., iar M. a spus că nu e nici o problemă și s-a ocupat de înmatriculare fiind împuternicit în acest sens de către G. Inculpatul B. a recunoscut că el a fost cel care a prezentat mașina la R.A.R., iar inculpatul C.G. a fost cel care a ridicat cartea de identitate (fila 172 și 199 vol. II d.u.p. și fila 71 vol. II dosar instanță).

Inculpatul M.M. a recunoscut că în baza procurii dată de C.G. s-a ocupat de indigenizarea și înmatricularea autoturismului, că el a fost cel care s-a prezentat la vamă și a plătit taxele, utilizând certificatul, astfel încât a achitat o taxă de numai 6% in loc de 30% cât ar fi trebuit, precizând că ulterior a dat toate actele fiului său B.M.C. (fila 176 vol. II dos.urm.pen.).

Inculpatul C.G. a declarat că B. s-a oferit să-i procure un certificat, lucru cu care a fost de acord, că l-a împuternicit pe M. să efectueze formalitățile de indigenizare și că M. este cel care i-a înmânat contractul fals, ce a fost completat de către acesta și apoi semnat atât de către el cât și de către M. (fila 178 vol. II dup). Ulterior, inculpatul C.G. a revenit asupra acestei declarații, a precizat că nu știe nimic despre certificatul și că acel contract l-a primit de la M. fiind deja completat (fila 195 vol. II dup). Această ultimă declarație vine în contradicție nu numai cu primele declarații date de către inculpatul C.G., ci și cu declarațiile celorlalți inculpați, așa încât rezultă, fără dubiu, că inculpatul C.G. a avut cunoștință și chiar a solicitat obținerea certificatului falsificat, cunoscând de asemenea că acesta va fi utilizat pentru plata taxelor vamale.

Față de cele reținute, se constată că nu se poate aprecia că inculpatul C.G. a fost în eroare de fapt cu privire la valabilitatea documentelor, așa încât nu sunt aplicabile dispozițiile art. 51 C. pen.

În drept, fapta inculpatului M.M., care în vederea indigenizării autoturismului M., a prezentat autorităților vamale un document de proveniență fals (contractul de vânzare cumpărare datat 29 iunie 2002) și certificatul falsificat, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 178 din Legea nr. 141/1997.

Fapta inculpatului C.G., constând în aceea că, după obținerea celor două documente false (contract de vânzare-cumpărare întocmit la 29 iunie 2002 în Frankfurt și certificat) le-a înmânat inculpatului B., pentru ca acesta să le predea inculpatului M.M., care urma să le utilizeze la organele vamale în vederea indigenizării autoturismului, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 26 rap. la art. 178 din Legea nr. 141/1997.

Fapta inculpatului B.M.C., constând în aceea că a obținut certificatul pe care, conform înțelegerii cu inculpatul C.G., l-a înmânat inculpatului M.M. care a întocmit formalitățile vamale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 26 rap. la art. 178 din Legea nr. 141/1997.

Inculpatul C.G. a fost trimis în judecată și pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 291 C. pen., pe motiv că în vederea înmatriculării autoturismului a depus la Serviciul de Evidență Informatizată a Persoanei documente false.

Din actele și lucrările dosarului, reiese că inculpatul C.G. s-a prezentat numai la R.A.R., de unde a ridicat cartea de identitate a mașinii, fără să existe probe în sensul că s-ar fi prezentat în fața altor autorități pentru îndeplinirea formalităților de indigenizare și înmatriculare, formalități care au fost îndeplinite de inculpatul M.M.

Astfel, inculpatul C.G. a negat în mod constant această împrejurare, declarația sa fiind susținută de celelalte probe. Astfel, din documentele eliberate de R.A.R., Direcția Generală a Vămilor și Serviciul de Evidență Informatizată a Persoanei, nu rezultă că inculpatul s-ar fi prezentat în fața acestor autorități, potrivit procurii autentificate inculpatul l-a împuternicit în acest sens pe M.M., iar acesta din urmă a recunoscut că s-a ocupat de indigenizare și înmatriculare.

Drept urmare, se constată că fapta inculpatului C.G., care a predat documentele false pentru ca acestea să fie folosite în fața autorităților statului, (altele decât Direcția Generală a Vămilor, faptă pentru care s-a reținut infracțiunea prev. de art. 178 din Legea nr. 141/1997), nu corespunde elementului material al infracțiunii de uz de fals, așa cum s-a precizat în rechizitoriu, ci constituie acte corespunzătoare formei de participație a complicității, fiind vorba despre infracțiunea prev. de art. 26 raportat la art. 291 C. pen.

În ceea ce privește latura civilă, se va lua act că partea vătămată M.M.M. nu mai are pretenții civile față de inculpat.

Având în vedere tranzacția încheiată între partea vătămată și inculpat, constatând că acesta din urmă este proprietarul autoturismului pe care l-a dobândit în baza unui contract de vânzare-cumpărare cu titlu oneros, operațiunea de vânzare-cumpărare fiind valabilă din punct de vedere al legii civile, în conformitate cu disp. art. 169 C. proc. pen., va admite cererea inculpatului și va dispune restituirea autoturismului către acesta.

Se constată astfel că obținerea și utilizarea contractului de vânzare-cumpărare și a certificatului, care erau falsificate, sunt ulterioare convenției civile încheiată între M.M.M. și C.G. și nu afectează valabilitatea acesteia, însă aceste înscrisuri falsificate au afectat formalitățile de indigenizare și înmatriculare a autoturismului în România, pe numele inculpatului C.G. Altfel spus, inculpatul este și va rămâne proprietarul autoturismului, dar înmatricularea mașinii pe numele său nu este valabilă. Drept urmare, în temeiul art. 348 C. proc. pen., instanța va dispune anularea înscrisurilor falsificate dar și a tuturor mențiunilor efectuate și a documentelor emise de către R.A.R., Direcția Generală a Vămilor și Serviciul de Evidență Informatizată a persoanei în procedura de indigenizare și înmatriculare a autoturismului marca M.

Pe cale de consecință, instanța reține că diferența de taxe vamale solicitată de A.N.V., nu se mai datorează, așa încât nu poate fi admisă cererea de despăgubiri, căci instanța a dispus anularea tuturor operațiunilor de indigenizare și înmatriculare efectuate pe baza actelor falsificate.

Inculpatul are posibilitatea să solicite înmatricularea acestui autoturism în mod legal și să plătească taxele vamale aferente, urmând ca la calcularea acestor taxe să se aibă în vedere taxa de 6% deja achitată.

III. Referitor la autoturismul B. (vol. III d.u.p.)

Fără să se poate stabili cu exactitate în ce mod, în luna ianuarie 2001 inculpații B.M.C. și M.M. au intrat în posesia autoturismului, precum și în posesia uneia dintre cheile autoturismului, fără să primească documentele de proveniență originale, în afara unui permis de circulație emis pe numele B.E., permis anulat în data de 9 ianuarie 2001.

Cei doi inculpați au stabilit ca M.M. să se ocupe de obținerea documentele necesare indigenizării și înmatriculării, iar ulterior să-l vândă.

Autoturismul a rămas tot timpul în posesia celor doi inculpați, iar inculpatul M.M. a obținut mai multe documente falsificate, respectiv un contract de vânzare-cumpăr are încheiat la Zurich în data de 7 ianuarie 2001 conform căruia autoturismul a fost cumpărat de către numitul C.S., un alt contract încheiat în aceleași condiții cu deosebirea că figura ca și cumpărător numita M.L. (fiica inculpatului M.M.), precum și un certificat. Folosind aceste documente falsificate și folosindu-se de mai multe persoane (C.S., V.I. și M.L.), inculpatul M.M. a obținut mai întâi înmatricularea provizorie a autoturismului pe numele fiicei sale și apoi pe numele lui V.I., iar în final pe numele său.

În luna martie 2001, partea vătămată S.S. a văzut autoturismul condus de inculpatul B.M.C. și convenit cu B. și cu M. să-l cumpere cu suma de 14.500 dolar SUA, inculpații ascunzându-i proveniența incertă a mașinii, precum și faptul că a fost înmatriculată pe baza unor documente false.

Pentru că autoturismul figura ca fiind furat din Belgia, organele de poliție l-au ridicat din posesia părții vătămate, care a formulat plângere penală și s-a constituit parte civilă cu suma de 14.500 dolar SUA, reprezentând prețul pe care l-a plătit.

Cercetările efectuate au stabilit următoarele:

- prin adresa, Inspectoratul General al Poliției de Frontieră a comunicat că autoturismul a ieșit din țară la data de 14 ianuarie 1998, iar B.E. nu figurează cu intrare/ieșire în/din România (fii. 132, vol. III, dosar de urmărire penală).

- a fost depusă copia plângerii cetățeanului american K.R., conform căruia în noaptea de 3 ianuarie 2001 autori necunoscuți i-au sustras autoturismul marca B., proprietatea societății I., din documentele anexate plângerii rezultând că autoturismul, culoare gri (fii. 5, 8, 36 vol. III dosar de urmărire penală).

- Primăria Sectorului 3 București - Direcția de Venituri Impozite și Taxe Locale a comunicat prin adresa din 10 iulie 2001 că autoturismul B. și capacitate cilindrică, figurează ca dobândit la data de 27 martie 2001 și radiat la data de 2 mai 2001, pe numele M.M., din București, sector 3 (fil. 142 vol. III dosar de urmărire penală).

- M.I. - Direcția Generală de Evidentă Informatizată a Persoanei a comunicat prin adresa din 22 februarie 2002 că autoturismul marca B. a fost înmatriculat la 9 martie 2001, pe numele lui V.I. din Costești Argeș, și radiat pentru vânzare la 6 aprilie 2001 (fii. 146 vol. III dosar de urmărire penală).

- de la R.A.R. s-au efectuat copii xerox de pe chitanța vamală din 12 noiembrie 2001, conform căreia C.S. a plătit suma de 73.497.202 lei cu titlu de taxe vamale pentru autoturismul B., culoare gri metalizat; nota de constatare nr. 2212 din 16 februarie 2001 pentru același autoturism; permisul de circulație pe numele B.E. pentru același autoturism, (fii. 150 vol. III dosar de urmărire penală);

- de la Direcția Generală a Vămilor au fost ridicate copii de pe următoarele acte: permis de circulație vehicul, pentru autoturismul menționat pe numele B.E., cetățean elvețian, anulat la 09 ianuarie 2001 (fii. 154 vol. III dosar de urmărire penală);

- contract de vânzare-cumpărare pentru același vehicul care-l atesta ca fiind cumpărător pe numitul C.S., cetățean moldovean (fii. 156 și 158, vol. III dosar de urmărire penală);

- certificatul pe numele C.S., care poartă o ștampilă a autorităților elvețiene cu data de 11 ianuarie 2001 (fil.166 vol. III, dosar de urmărire penală);

- delegație prin care C.S. îl împuternicea pe M.M. să se ocupe de formalitățile vamale (fii. 172, vol. III dosar de urmărire penală);

- prin adresa din 05 septembrie 2001 Direcția Generală a Vămilor a comunicat că certificatul din 11 ianuarie 2001, aferent chitanței vamale din 21 februarie 2001, a fost vizat cu o ștampilă falsificată (fii. 179 vol. III dosar de urmărire penală).;

- de la Serviciul de Evidență Informatizată a Persoanei a fost ridicat un contract de vânzare-cumpărare prin care C.S. vindea autoturismul la data de 21 ianuarie 2001 numitei M.L., aceasta la data de 22 ianuarie 2001 solicitând eliberarea unei autorizații de circulație provizorie pe 30 de zile, pentru autoturismul B., de la Serviciul de Evidentă Informatizată a Persoanei (fii. 218 vol. III dosar de urmărire penală);

- a fost ridicat un contract de vânzare-cumpărare potrivit căruia la data de 08 martie 2001 C.S. a vândut autoturismul lui V.I. la prețul de 200.000.000 lei, eliberându-se la 19 februarie 2001, autoturismul înmatriculându-se la data de 8 martie 2001 pe numele lui V.I.; la data de 9 aprilie 2002 a fost înmatriculat pe numele lui M.M., iar la data de 3 mai 2001 pe numele părții vătămate S.S., cu același număr (fii. 223, vol. III dosar de urmărire penală).

Tot la Serviciul de Evidență Informatizată a Persoanei a fost ridicată o procură prin care C.S. îl împuternicea pe S.M. să înmatriculeze (radieze) autoturismul B; procura fiind autentificată în 28 februarie 2001 la Biroul Notarial - A.D., de către notarul public R.D.

Prin adresa din 14 august 2002 notarul a comunicat că în evidentele biroului, la numărul de autentic solicitat figurează un alt act (fii.227, 229 - 231, vol. III dosar de urmărire penală).

Partea vătămată a predat un contract de vânzare-cumpărare pentru autoturismul B., încheiat între aceasta și B.M.C., care atestă că autoturismul a fost vândut la prețul de 14.000 dolar SUA, achitați în două tranșe: 11.500 avans și 2.500 după înmatriculare (fil. 249, vol. III dosar de urmărire penală).

Prin raportul de expertiză din 14 martie 2003 s-a concluzionat că:

1. Chitanța vamală din 21 februarie 2001 emisă de Vama Oltenița privind autoturismul marca B., nu a fost semnată la rubrica „călător oficiant PTT” de către M.M.;

2. Raportul de verificare tehnică în vederea omologării încheiat de R.A.R. la data de 16 februarie 2001, privind autoturismul marca B., este semnat la rubrica „persoana care a primit C.I.V.-ul de către M. (M.) L.;

3. Contractul de vânzare-cumpărare pentru un vehicul folosit privind autoturismul marca B. încheiat la data de 8 martie 2001, nu este semnat la rubrica „semnătura vânzătorului" de către C.S., ale cărei semnături model de comparație au fost puse la dispoziție.

4. Contractul de vânzare-cumpărare pentru un vehicul folosit privind autoturismul marca B. încheiat la data de 8 martie 2001, nu este semnat la rubrica „semnătura cumpărătorului" de către V.I., ale cărui semnături model de comparație au fost puse la dispoziție.

5. Contractul de vânzare-cumpărare pentru un vehicul folosit privind autoturismul marca B. încheiat la data de 21 februarie 2001, nu este semnat la rubrica „semnătura vânzătorului" de către C.S.;

6.Contractul de vânzare-cumpărare pentru un vehicul folosit privind autoturismul marca B. încheiat la data de 21 februarie 2001, este semnat la rubrica „semnătura cumpărătorului" de către M. (M.L.), ale cărei semnături model de comparație au fost puse la dispoziție.

7.Contractul de vânzare-cumpărare pentru un vehicul folosit privind autoturismul marca B. încheiat la data de 23 aprilie 2001, este semnat la rubrica „semnătura vânzătorului" de către M.M., ale cărui semnături model de comparație au fost puse la dispoziție.

8.Contractul de vânzare-cumpărare pentru un vehicul folosit privind autoturismul marca B. încheiat la data de 23 aprilie 2001, este semnat la rubrica „semnătura vânzătorului" de către S.S., ale cărui semnături model de comparație au fost puse la dispoziție.

9. Fișa de înmatriculare privind autoturismul marca B., înmatriculat la data de 6 aprilie 2001, nu este semnată la rubrica „vânzător" de V.I.;

10. Fișa de înmatriculare privind autoturismul marca B., înmatriculat la data de 6 aprilie 2001, nu este semnată la rubrica „cumpărător" de M.M.;

11. Fișa de înmatriculare privind autoturismul marca B. înmatriculat la data de 2 mai 2001, este semnată la rubrica „vânzător" de M.M.;

12. Fișa de înmatriculare privind autoturismul marca B., înmatriculată la data 02 mai 2001, este semnată la rubrica „cumpărător" de S.S., ale cărui semnături model de comparație au fost puse la dispoziție (fii. 263-277 vol. III, dosar de urmărire penală).

Prin actul constatator din 05 septembrie 2001 Direcția Generală a Vămilor a comunicat că certificatul a fost vizat cu o ștampilă falsificată (fii. 128, vol. III, dosar de urmărire penală).

Conform declarației părții vătămate, în luna martie 2001, l-a văzut pe inculpatul B.M.C. cu un autoturism B., pe care i l-a oferit spre vânzare cu suma de 16.500 dolar SUA, dar după ce au discutat despre performanțele tehnice ale autoturismului, s-a înțeles și cu inculpatul M.M., tatăl lui B.M.C., la prețul de 15.000 dolar SUA, urmând ca acesta să se ocupe de înmatricularea autoturismului. Partea vătămată a precizat că știa că M. se ocupă de vânzarea autoturismelor. În data de 16 iunie 2002, fiind pe P.G., a fost oprit de un echipaj de poliție care, după verificarea autoturismului, i-a comunicat că figurează în baza de date a Interpol ca fiind furat din Belgia în ianuarie 2001, situație în care l-a sunat pe M.M., care l-a asigurat că poate circula pe teritoriul României, iar la sfârșitul lunii aprilie i-a oferit un J. a o sumă de bani în schimbul B., dar nu l-a mai despăgubit (fii. 306-329, vol. III dosar de urmărire penală).

Inculpatul B. a declarat că a cumpărat mașina împreună cu M.M. din târgul V.B., cu o cheie și un certificat de înmatriculare, că s-a ocupat de obținerea cărții de identitate și a fost la R.A.R., însă potrivit documentelor, proprietarul era M.M. (fila 331, vol. III, dosar de urmărire penală).

Ulterior, a negat că s-a deplasat la R.A.R. susținând că inculpatul M. s-a ocupat de înmatriculare și apoi de radiere (fila 334, vol. III, dosar de urmărire penală). Cât privește proveniența autoturismului a arătat că a cumpărat B. de la numitul D., de la Arad, cu ambele chei și toate actele mai puțin contractul de vânzare-cumpărare și certificatul, iar de înmatriculare s-a ocupat exclusiv inculpatul M. (fila 337, vol. III dosar de urmărire penală).

Inculpatul M. a declarat că a cumpărat autoturismul în luna februarie 2001, împreună cu B.M., de la un cetățean străin pe care nu-l cunoștea, dar care i-a înmânat și contractul de vânzare-cumpărare încheiat între vânzătorul străin și numitul C.S., că a luat autoturismul cu cartea de identitate în limba română, cu două chei de contact și o cheie de garanție, iar după o săptămână, cetățeanul străin i-a înmânat și certificatul, pe numele lui C.S. Vânzătorul a adus contractul de vânzare-cumpărare tipizat, redactat în limba germană și a completat două exemplare, unul cu C.S. și altul cu M.L., explicând că, probabil din eroare, s-a menționat ca aceste contracte au fost întocmite la Zurich în data de 7 ianuarie 2001. Inculpatul a recunoscut că a mers personal la R.A.R., de unde a ridicat ulterior autoturismul și cartea de identitate, că a mers personal și la vamă unde a depus actele și a plătit taxa de 73.500.000 lei.

Inculpatul M. a recunoscut că el a întocmit contractul de vânzare-cumpărare între C. și M.L., falsificând semnăturile și a depus actul la Brigada de Poliție Rutieră, pentru înmatricularea provizorie. De asemenea, a declarat că a completat și un contract de vânzare-cumpărare între C.S. și V.I., pe care l-a semnat, iar ultima înmatriculare s-a făcut în numele lui V.I., cu care a încheiat un contract de vânzare-cumpărare și în data de 23 aprilie 2001 a vândut autoturismul părții vătămate S.S. (fila 338, vol. II, dosar de urmărire penală).

Într-o altă declarație, a recunoscut că a mers la Biroul Notarial pentru a obține traducerile legalizate ale actelor redactate într-o limbă străină, dar a precizat că nu știe că există două contracte de vânzare-cumpărare încheiate la aceeași dată, unul cu C.S. și altul cu M.L., că fiica sa a solicitat și a obținut o autorizație provizorie pentru a circula cu autoturismul, că nu știe cine a mers la vamă și că autoturismul a rămas tot timpul în posesia sa (fila 344 vol. III dosar de urmărire penală).

Declarațiile celor doi inculpați prezintă contradicții și sunt infirmate de celelalte mijloace de probă.

Referitor la modalitatea în care aceștia au intrat în posesia autoturismului, se constată că nu se poate stabili cu certitudine împrejurarea în care l-au dobândit (cu titlu gratuit sau oneros), persoana de la care l-au primit și documentele ce au fost predate, însă din coroborarea probelor administrate în cauză rezultă că dobândirea a avut loc în luna ianuarie 2001 și nu în februarie 2001, așa cum a susținut la un moment dat inculpatul M.

Cât privește documentele, se constată că în ciuda unora dintre declarațiile inculpatului M.M., s-a dovedit că la momentul la care au dobândit autoturismul, acesta nu era înmatriculat în România. Aceasta rezultă din declarația martorului V.I., care a precizat în mod constant că inculpatul M.M. a adus autoturismul B. spunând că este de vânzare, dar nu este înmatriculat în România, martorul constatând personal că autoturismul avea numere de înmatriculare străine (fila 324-328, vol. III, dosar de urmărire penală).

De asemenea, s-a dovedit că cei doi inculpați nu au intrat în posesia documentelor originale de proveniență, căci pentru înmatriculare au utilizat documente false, fiind întocmite în acest sens probabil din eroare două contracte de vânzare-cumpărare din care rezultă că autoturismul a fost dobândit în Zurich, la aceeași dată, atât de către C.S., cât și de către M.L.

În fața instanței, cei doi inculpați au precizat că nu au avut cunoștință de faptul că autoturismul a fost furat din Belgia și că înmatricularea a fost făcută de către instituțiile statului, care au verificat atât autoturismul cât și documentele, așa încât nu au avut de unde să știe că acestea sunt falsificate.

Apărarea inculpaților nu poate fi luată în considerare. împrejurarea că inculpații au avut cunoștință de proveniența dubioasă a autoturismului, rezultă chiar din propriile declarații, contradictorii pe acest aspect, cei doi neputând justifica și dovedi modul în care au intrat în posesia mașinii. Pe de altă parte, așa cum rezultă din declarațiile părții vătămate și a martorului V.I., dar și din declarațiile de recunoaștere ale celor doi inculpați, aceștia din urmă se ocupau în mod frecvent de vânzarea-cumpărarea autovehiculelor, astfel încât știau foarte bine ce documente sunt necesare pentru cumpărarea unei mașini și pentru a justifica proveniența acesteia, însă cu toate acestea, au acceptat să cumpere autoturismul B., tară ambele chei originale și documentele mașinii (care nu era înmatriculată în România), de la o persoană care nu a dovedit că era adevăratul proprietar sau mandatarul proprietarului. Cât privește permisul de circulație emis de autoritățile elvețiene, se constată că acesta nu era suficient pentru a justifica proveniența, cu atât mai mult cu cât nu mai era valabil, pentru că avea mențiunea anulării în data de 9 ianuarie 2001.

Pe de altă parte, rezultă în mod evident că tocmai datorită lipsei documentelor originale, inculpatul M.M. s-a ocupat de obținerea unor documente falsificate, a conceput și a pus în aplicare indigenizarea pe numele altei persoane, înainte ca autoturismul să fie trecut pe numele său.

În acest sens, s-a folosit de numitul C.S. care, așa cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar, dar și din declarația martorului I.D. (fila 234, 279-291, 314,317 și 348, vol. III dosar de urmărire penală), era un cetățean moldovean care a obținut repatrierea în România în baza unor declarații false, persoană a cărei urmă s-a pierdut, aceasta nemaiputând fi găsită în cursul cercetării. Astfel, martorul a declarat că a întocmit cu C.S. acte de luare în spațiu și s-a prezentat la administrația financiară, dar numai pentru întocmirea documentelor necesare în procedura de repatriere, fără ca în fapt, numitul C. să locuiască în casa martorului, acesta precizând că nici nu l-a mai văzut din data în care au întocmit aceste formalități. Că indigenizarea s-a făcut în mod fictiv pe numele lui C.S., reiese și din faptul că sus-numitul nu s-a ocupat de formalitățile de înmatriculare, ci l-a împuternicit în acest sens pe inculpatul M.M., așa cum rezultă din delegația atașată la dosar (fila 172, vol. III dosar de urmărire penală).

De asemenea, așa cum rezultă din relațiile obținute de la R.A.R. - Direcția Generală a Vămilor și Serviciul de Evidență Informatizată a Persoanei și din documentele notariale, inculpatul M. a fost cel care s-a ocupat de înmatricularea provizorie pe numele fiicei sale, de întocmirea contractului de vânzare-cumpărare între C.S. și V.I., de înmatricularea autoturismului pe numele lui V.I., pentru ca în final să cumpere autoturismul în mod fictiv fără plata vreunui preț de la numitul V.I.

În acest sens, numita M.L. a declarat că tatăl său (inculpatul M.M.), i-a cerut să semneze un contract de vânzare-cumpărare încheiat în 21 ianuarie 2001 cu numitul C.S. și să întocmească o cerere de înmatriculare provizorie (fila 330 și 353, vol. III dosar de urmărire penală).

De asemenea, martorul V.I. a declarat că inculpatul M., care venea deseori în târg ocupându-se de vânzarea autoturismelor, a adus un B. fiind însoțit de trei tineri, dintre care unul vorbea stricat românește (presupunând că este cetățean din Republica Moldova). M. a zis că B. este de vânzare dar nu este înmatriculat și au stabilit să se întâlnească ulterior în Pitești pentru înmatricularea autoturismului, însă a venit numai cetățeanul moldovean împreună cu alți indivizi și a întocmit actele cu acesta, pe baza înscrisurilor pe care le-a adus cetățeanul moldovean. Martorul a mai declarat că, deși figura ca și cumpărător, mașina nu a rămas la el. Ulterior, pentru că mașina nu i-a fost predată și cetățeanul moldovean nu a adus o copie de pe pașaport, a făcut un contract de vânzare cu M., însă în mod fictiv, fără să se plătească vreo sumă de bani (fila 324-328, vol. III dosar de urmărire penală și fila 258 vol. II dosar instanță).

Cât privește participarea inculpatului B.M.C., se constată că este dovedită prin declarațiile de recunoaștere date în cursul urmăririi penale, dar și prin declarațiile inculpatului M.M., precum și prin declarațiile părții vătămate, care a relatat că a văzut autoturismul în posesia inculpatului B., care a participat și la discuțiile referitoare la vânzare. In plus, din ansamblul probator reiese că, la fel ca și inculpatul M., B. a participat la dobândirea autoturismului în condiții suspecte, fără să primească documentele de proveniență și a avut cunoștință de împrejurarea că înmatricularea se va face pe baza unor documente falsificate, aspecte pe care le-a ascuns părții vătămate cu ocazia vânzării autoturismului.

În plus, în una din declarații, inculpatul B. a precizat că a dobândit autoturismul cu numerele de înmatriculare străine, număr de înmatriculare ce corespunde celui menționat în permisul de circulație eliberat de autoritățile elvețiene pe numele B.E., dar anulat în data de 09 ianuarie 2001. Acest permis a fost utilizat la înmatriculare, însă mențiunile pe care le cuprinde intră în contradicție cu documentele de proveniență prezentate de cetățeanul american K.R., care a reclamat furtul acestui autoturism din Belgia, în data de 30 ianuarie 2001. Potrivit permisului de circulație, autoturismul era înmatriculat în Elveția, pe când potrivit documentelor prezentate de reclamantul furtului, autoturismul era înregistrat în Belgia, fiind proprietatea societății I.L.B. În toate documentele, autoturismul figurează ca fiind înmatriculat pentru prima dată în luna octombrie 1998 (fila 139 și 154, vol. III dosar de urmărire penală).

Având în vedere că permisul de circulație poartă mențiunea anulării, există suspiciunea că și acest document este fals și a fost utilizat în scopul indigenizării mașinii în România. Aceasta cu atât mai mult cu cât, potrivit relațiilor furnizate de Inspectoratul Național al Poliției de Frontieră, numitul B.E. figurează că a ieșit din România cu autoturismul înmatriculat în data de 14 ianuarie 1998, după care nu s-a mai întors, ori potrivit mențiunilor din permisul de circulație eliberat pe numele acestuia, autoturismul a fost înmatriculat de-abia ulterior, în luna octombrie 1998, ceea ce duce la concluzia că B.E. a deținut autoturismul anterior firmei I.L.B., care l-a dobândit în octombrie 1998. Or, conform permisului de circulație anulat, în aceeași lună autoturismul ar fi fost înmatriculat și pe numele lui B.E. în Elveția, ceea ce nu este posibil.

Față de cele reținute, instanța apreciază că s-a dovedit că inculpații au știut de la că autoturismul are o proveniență ilicită și că înmatricularea se face pe baza unor documente false.

În drept, fapta inculpaților B.M.C. și M.M. care, în scopul obținerii unui folos material injust, respectiv prețul vânzării, l-au indus în eroare pe numitul S.S. cu ocazia vânzării-cumpărării autoturismului B., ascunzându-i acestuia proveniența ilicită și faptul că înmatricularea s-a făcut pe baza unor documente falsificate, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune, prev. de art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen.

Fapta inculpatului M.M., constând în aceea că pentru indigenizarea autoturismului a utilizat documente false în fața autorităților vamale (contract de vânzare-cumpărare și certificat), obținând o reducere a taxelor vamale de la 30% la 6%, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 178 din Legea nr. 141/1997.

Fapta este dovedită prin declarațiile de recunoaștere date de inculpat, care se coroborează cu declarațiile martorului M.L. (angajat al vămii Oltenița) care a susținut că inculpatul M. a fost cel care a solicitat indigenizarea autoturismului B., a prezentat documentele mașinii din care rezulta că proprietar era numitul C.S. și a plătit taxele vamale (fila 173, vol. III dosar de urmărire penală și fila 255 vol. II dosar instanță).

Fapta aceluiași inculpat care, în vederea înmatriculării autoturismului, a prezentat documente false la R.A.R. și Serviciul de Evidență Informatizată a Persoanei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de uz de fals, prev. de art. 291 C. pen., fapta fiind dovedită prin declarațiile de recunoaștere ale inculpatului, care se coroborează cu documentele atașate la dosar și cu concluziile raportului de expertiză grafică.

În ceea ce privește latura civilă, instanța reține că partea vătămată S.S. s-a constituit parte civilă cu suma de 14.500 dolar SUA, sumă pe care a plătit-o pentru cumpărarea autoturismului. Inculpații au recunoscut că au primit această sumă de la partea vătămată cu titlu de preț și, așa cum rezultă din probele administrate, partea vătămată nu a fost despăgubită, M.M. făcându-i doar o promisiune în sensul că în schimbul autoturismului B., care a fost ridicat de organele de poliție din posesia părții vătămate, îi va da un autoturism de teren și o diferență de bani, ceea ce nu s-a întâmplat.

Așa cum s-a reținut conform înscrisurilor depuse la dosar, autoturismul a fost reclamat ca fiind furat în data de 3 ianuarie 2001 din Belgia, din posesia cetățeanului american K.R., fiind proprietatea firmei I.L.B. Conform ordonanței de restituire și a procesului-verbal întocmit de organul de urmărire penală, autoturismul B. a fost restituit la data de 24 aprilie 2002 numitului G.I., reprezentantul societății sus-menționate, cu obligația de a nu-l înstrăina până la soluționarea cauzei (fila 135, vol. III dosar de urmărire penală).

Față de cele reținute, constatând că autoturismul este proprietatea firmei belgiene și că partea vătămată S.S. nu a solicitat restituirea în natură a acestui autoturism, în temeiul art. 14 alin. (3) lit. b) C. proc. pen. cu referire la art. 998 - 999 și 1003 C. civ., îi va obliga pe inculpați în solidar la plata despăgubirilor civile, respectiv echivalentul în lei a sumei de 14.500 dolar SUA, iar conform art. 348 C. proc. pen., va dispune restituirea autoturismului către adevăratul proprietar.

Tot în temeiul art. 348 C. proc. pen., va dispune anularea tuturor formalităților de indigenizare și înmatriculare a autoturismului, constatând că aceste operațiuni s-au făcut pe baza unor documente falsificate.

În această situație, instanța constată că nu se mai impune admiterea acțiunii civile exercitată de Statul Român prin A.N.V., care a solicitat obligarea inculpatului M.M. la plata sumei de 82.544.787 lei, reprezentând diferența dintre taxa vamală de 6% ce a fost achitată și taxa de 30% datorată în mod legal.

IV. Referitor Ia autoturismul M. (vol. VII d.u.p.).

În data de 23 august 2002, autoturismul M. a fost ridicat în vederea cercetărilor din posesia inculpatului C.I., întrucât figura ca fiind furat din Italia.

Prin raportul de expertiză nr. 143475/16 din 07 octombrie 2002 s-a concluzionat că seria de identificare poansonată pe autoturismul marca M., nu prezintă modificări ale caracterelor din componența ei (fil.74, 80 vol. VII dosar de urmărire penală).

Prin adresa din 29 octombrie 2002, Ministerul de Interne - Inspectoratul General al Poliției - Biroul Național Interpol și Relații Internaționale a comunicat că autoturismul M., figurează sustras din Italia, din orașul Parma (fii. 2, 9-14 vol. VII dosar de urmărire penală).

Conform declarației de furt dată de către V.G.P. la Regione Carabinieri E.R. Stazione din Parma O., autoturismul M., a fost sustras în data de 27 aprilie 2001, împreună cu cartea de circulație și telefonul celular al părții vătămate (fii. 6 vol. VII, dosar de urmărire penală).

Prin adresa, Inspectoratul General al Poliției de Frontieră a comunicat că autoturismul nu figurează cu intrări/ieșiri în/din România (fii. 7 vol. VII dosar de urmărire penală).

Cercetările efectuate au stabilit că indigenizarea autoturismului a parcurs următoarele etape:

- la data de 8 mai 2001 s-a eliberat de către R.A.R. București Grivița „nota de constatare vamală pentru vehicule" (fii. 3, vol. VII dosar de urmărire penală).

- la data de 8 mai 2002 s-a eliberat de către R.A.R. „raportul de verificare tehnică în vederea omologării", în baza căruia s-a emis CV-ul, autoturismul M. fiind prezentat de către C.N. (acesta fiind menționat la rubrica „numele, prenumele și localitatea de domiciliu a deținătorului), depunându-se o copie de pe cartea de circulație (targa), copie de pe buletinul de identitate al numitului C.N., o copie de pe traducerea legalizată in 10 mai 2991 la Biroul Notarului Public D.A. a unei declarații de vânzare-cumpărare, conform căreia societatea V.T. SRL cu sediul în Parma i-a vândut lui C.N. autoturismul M., cu prețul de 30.000.000 lire italiene (fii. 19 vol. VII dosar de urmărire penală).

- la data de 7 iunie 2001 sub nr. 20772, la Vama Târguri și Expoziții București - Biroul Auto a fost înregistrată cererea numitului P.D. din Oltenița-Călărași, care solicita întocmirea formalităților vamale pentru autoturismul M. culoare gri, cu mențiunea că autoturismul a fost introdus în țară prin punctul de frontieră Nădlac la 8 mai 2001. Întrucât nu s-a prezentat declarația vamală de tranzit, numitul P.D. a fost sancționat contravențional prin procesul-verbal din 8 iunie 2001.

Pentru întocmirea formalităților vamale s-au depus următoarele documente: copia de pe traducerea declarației de vânzare-cumpărare din 10 mai 2001 la Biroul Notarial Public D.A., conform căreia societatea V.T., cu sediul în Parma Italia, a vândut autoturismul M., la prețul de 80.000.000 lire italiene numitului P.D.; copie legalizată a traducerii certificatului de înmatriculare al aceluiași autoturism; copie de pe buletinul de identitate al numitului P.D.; certificatul conform căruia P.D. a prezentat autoturismul autorităților vamale italiene la 3 mai 2001 (fila 17, 24, 42 vol. VII dosar de urmărire penală).

- autoturismul a fost înmatriculat la data de 23 iulie 2001 la Serviciul de Evidență Informatizată a Persoanei Călărași, pe numele B.V., eliberându-se certificatul de înmatriculare, și anexa aferentă. În vederea înmatriculării, s-a depus o copie de pe buletinul de identitate al numitului B.V., un contract de vânzare-cumpărare conform căruia la data de 15 iulie 2001 P.D. a vândut autoturismul M., la prețul de 260 milioane lei, numitului B.V.; chitanța vamală emisă pe numele P.D.; traducerea legalizată a declarației de vânzare-cumpărare conform căreia societatea V.T. a vândut autoturismul numitului P.D.; traducerea legalizată a certificatului de înmatriculare italian (targa) (fil.47-49 vol. VII dosar de urmărire penală).

La 06 august 2001, autoturismul a fost radiat de pe numele lui B.V., conform certificatului de radiere din 06 august 2001, deoarece autovehiculul a fost înstrăinat lui C.N., acesta solicitând radierea (fii. 60 vol. VII dosar de urmărire penală).

La 08 august 2001, autoturismul a fost înmatriculat pe numele lui C.N., eliberându-se certificatul de înmatriculare, anexa aferentă și fișa de înmatriculare, depunându-se un contract de vânzare-cumpărare pentru un vehicul folosit, conform căruia B.V. i-a vândut autoturismul M. numitului C.N., la prețul de 300.000.000 lei (data 02 august 2001) și copie de pe buletinul de identitate ale celor doi.

Martorul B.V. a declarat că nu a deținut niciodată un autoturism marca M. și nici nu s-a ocupat de înmatricularea unui astfel de autoturism, precizând că nu îi cunoaște pe P.D. sau pe C.N. (fii. 81, vol. VII dosar de urmărire penală).

Martorul P.D. a declarat că în vara anului 2001, la domiciliul său a venit M.T. însoțit de un individ pe care l-a prezentat ca fiind M.M., care i-a cerut buletinul de identitate pentru a înmatricula un autoturism de proveniență străină pe numele său, promițându-i în schimb, că-i va aduce un malaxor din Germania, aceștia restituindu-i buletinul de identitate după o săptămână (fii. 97 vol. VII, dosar de urmărire penală și fila 47 vol. III dosar instanță).

Numitul C.N. a declarat că a cumpărat autoturismul de la o persoană necunoscută, în urma unui anunț din ziar (fii. 89 vol. VII, dosar de urmărire penală). După ce a dat această declarație, sus-numitul a dispărut, așa încât s-a dispus disjungerea cauzei în ceea ce îl privește.

Inculpatul B.M.C. a declarat că în luna mai 2001, inculpatul C.G. i-a cerut să vină pe ștrandul T., unde i-a arătat un autoturism M., ce avea numere de înmatriculare italiene și cartea de circulație a autoturismului, cerându-i să îl înmatriculeze în România, spunându-i că nu are alte acte, situația în care i-a dat cartea de circulație (targa) inculpatului M.M., acesta ocupându-se de înmatricularea autoturismului. Inculpatul a menționat că numitul C.N. a fost prezentat la discuția sa cu inculpatul C.G., dar nu a spus de unde a cumpărat autoturismul, iar după înmatricularea autoturismului pe numele lui C.N., i-a dat documentele inculpatului C.G., care îi dăduse și banii pentru taxele vamale și R.A.R. și comisionul său de 500 dolar SUA (fii. 95 vol. VII dosar de urmărire penală).

Inculpatul M.M. a declarat că în luna mai 2001, fiul său B.M.C., i-a cerut să se ocupe de înmatricularea în România, pe numele lui C.N., a unui autoturism marca M., culoare gri, dându-i cartea de circulație a acestui autoturism, precizând că numitul C.N. i-a transmis că dorește ca autoturismul să fie înmatriculat pe numele altei persoane, apoi pe numele său. Acesta a precizat că l-a sunat pe un anume M. pentru a-i „întocmi" actele pentru autoturism, acesta aducându-i, în schimbul sumei de 800 dolar SUA, o declarație de vânzare a autoturismul încheiată între V.T. Italia și P.D., în acest sens fiind întocmit și certificatul necesar pentru a plăti doar 6% taxe vamale. Inculpatul M.M. a menționat că a primit buletinul de identitate al lui P.D. și acceptul acestuia de a-i înmatricula autoturismul pe numele său, în schimbul promisiunii că-i va aduce niște utilaje din Germania. Cu actele astfel întocmite, M.M. a prezentat autoturismul la R.A.R., C.N. semnând pe „raportul de verificare tehnică în vederea omologării". De formalitățile vamale s-a ocupat numitul M., iar de înmatricularea autoturismului de la Călărași s-a ocupat numitul M.T. (fii. 102 vol. VII dosar de urmărire penală).

Inculpatul C.G. a declarat că nu știe nimic despre acest autoturism, în afară de faptul că a fost cumpărat de C.N. din Târgul Vitan-Bârzești (fii. 94 vol. VII, dosar de urmărire penală).

Autoturismul împreună cu certificatul de înmatriculare a fost restituit proprietarului italian, V.G.P., în temeiul art. 109 alin. ultim C. proc. pen. cu obligația de a-l păstra până la soluționarea cauzei.

Față de cele reținute, Tribunalul apreciază că s-a dovedit faptul că autoturismul a fost indigenizat și înmatriculat cu acte false, cei trei inculpați, la fel ca și numitul C.N. (pentru care s-a dispus disjungerea cauzei), având cunoștință de acest lucru.

De altfel, inculpații B. și M. au recunoscut comiterea faptelor, iar declarația inculpatului C.G., care a negat orice implicare în operațiunea de înmatriculare a acestui autoturism, este infirmată de declarațiile celorlalți doi inculpați, din care rezultă că C.G. a fost cel care a prezentat mașina și a solicitat înmatricularea în România, deși autoturismul nu avea toate actele necesare.

De remarcat, că și în acest caz au fost întocmite și utilizate două acte de vânzare-cumpărare false: unul conform căruia autoturismul a fost cumpărat de C.N. (act ce a fost utilizat la R.A.R.), altul potrivit căruia autoturismul a fost cumpărat de P.D. (contract utilizat la Serviciul de Evidență Informatizată a Persoanei), în ambele contracte figurând același vânzător, care era și proprietarul real al autoturismului, ceea ce duce la concluzia că cei care au falsificat contractele au avut la dispoziție datele reale privind proprietarul mașinii.

În drept, fapta inculpatului C.G., care a predat inculpatului B. autoturismul împreună cu certificatul de circulație, solicitându-i să o înmatriculeze în România prin utilizarea de acte false, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la uz de fals, prev. de art. 26 rap. la art. 291 C. pen.

Fapta inculpatului B.M.C., care a primit de la inculpatul C.G. autoturismul și certificatul de circulație în limba italiană și, cunoscând că acest document nu este suficient pentru înmatricularea mașinii, l-a predat inculpatului M.M., pentru ca acesta să se ocupe de indigenizare și înmatriculare prin utilizarea de acte false, întrunește elementele constitutive a infracțiunii de complicitate la uz de fals, prev. de art. 26 rap. la art. 291 C. pen.

Fapta inculpatului M.M. care a utilizat la R.A.R. și la Serviciul de Evidență Informatizată a Persoanei cele două contracte de vânzare-cumpărare falsificate, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de uz de fals în formă continuată, prev. de art. 291 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

Fapta inculpatului M.M. care, cunoscând că indigenizarea autoturismului în România se face prin utilizarea unor documente false de proveniență (contract de vânzare-cumpărare și certificat), i-a dat numitului M. suma de bani necesară pentru plata taxelor vamale diminuate, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la uz de fals, prev. de art. 26 rap. la art. 178 din Legea nr. 141/1997.

Așa cum rezultă din probele administrate, inclusiv din declarațiile de recunoaștere ale inculpaților B. și M., pentru serviciile efectuate numitului C.G., aceștia au primit suma de 500, respectiv 800 dolar SUA, așa încât, conform art. 118 lit. c) C. pen., instanța va dispune confiscarea echivalentului în lei a acestor sume de bani.

Potrivit înscrisurilor atașate la dosar, autoturismul a fost furat din Italia, fiind proprietatea numitului V.G.P., iar indigenizarea și înmatricularea în România s-a făcut pe baza unor documente falsificate, autoturismul fiind introdus în mod fraudulos în țară căci, așa cum reiese din relațiile furnizate de Inspectoratul Național al Poliției de Frontieră, nu figurează cu intrări sau ieșiri în și din România.

Drept urmare, în temeiul art. 348 C. proc. pen., se va dispune anularea tuturor înscrisurilor falsificate, a mențiunilor și a documentelor emise de autoritățile statului în procedura de indigenizare și înmatriculare a acestui autoturism, precum și restituirea acestuia către adevăratul proprietar, luându-se act că a fost deja predat numitul V.G.P. (fila 197-198, vol. I, dosar instanță).

În raport de faptul că instanța dispune anularea formelor de indigenizare, se constată că nu mai poate fi admisă cererea formulată de A.N.V. în legătură cu acordarea despăgubirilor civile, constând în diferența dintre taxa vamală achitată (6%) și cea datorată (30%).

V. Referitor la autoturismul A. (vol. IV d.u.p.)

Prin rezoluția din 17 septembrie 2002, în temeiul art. 96 și urm. C. proc. pen., s-a dispus ridicarea autoturismul marca A., aflat în posesia reprezentantului SC I.L. SRL București, întrucât din adresa oficialităților italiene reieșea că autoturismul a fost sustras la 16 noiembrie 2000 din Brescia-Italia, (fii. 8, 55, 90, 138 vol. IV dosar de urmărire penală).

Prin raportul de expertiză din 07 ianuarie 2002 s-a concluzionat că seria de identificare, poansonată pe autoturismul marca A., prezintă modificări în partea finală, fiind realizată prin polizare și repoansonare, (fii. 198-203 vol. IV dosar de urmărire penală).

Verificându-se autoturismul prin intermediul Interpol, s-a stabilit că autoturismul marca A., a fost furat la data de 21 ianuarie 2000 din localitatea Arese, provincia Milano din posesia numitului G.F., culoare gri metalizat (fii. 3 și 7 vol. IV dosar de urmărire penală).

Cercetările efectuate au stabilit că autoturismul a fost înmatriculat la 06 decembrie 2000, pe numele A.G.; apoi, succesiv, la 12 iulie 2000 pe SC C.C.G.I., cu același număr; la 15 august 2001 pe SC S.S. SRL; la 04 ianuarie 2002 pe SC C.I.L.

În urma cercetărilor efectuate, s-a stabilit că la data de 23 noiembrie 2000 s-a eliberat de către Vama București Târguri și Expoziții chitanța din 23 noiembrie 2000, conform căreia A.G. a plătit suma de 7.624.306 lei reprezentând taxe pentru autoturismul A. (fii. 128 vol. IV dosar de urmărire penală).

La data de 28 noiembrie 2000, s-a întocmit „Raportul de verificare tehnică în vederea omologării”, pentru autoturismul A. La rubrica „numele, prenumele și localitatea de domiciliu a deținătorului” este trecut numitul P.O. din București, iar la rubrica „numele, prenumele și localitatea de domiciliu a persoanei ce a prezentat vehiculul" este trecut numitul A.G., prin săgeți indicându-se că, de fapt, cel care a prezentat autoturismul este P.O., deținătorul fiind A.G. și persoana care a ridicat C.I.V.-ul este R.M. (fila 159 vol. IV dosar de urmărire penală).

Martorul S.F., inginerul care a întocmit raportul de verificare tehnică în vederea omologării, a declarat că a completat raportul pe numele P.O., întrucât acesta a prezentat autoturismul, mențiunile de la rubricile „persoana care a prezentat vehiculul" și „care a ridicat C.I.V.-ul" neaparținându-i, fiind probabil completat după întocmirea raportului (fila 133 vol. IV dosar de urmărire penală).

Pentru indigenizarea autoturismului s-au folosit o serie de documente false:

- „dicharazione di vendita", conform căreia cetățeanul italian P.T. din Brescia a vândut autoturismul A. cetățeanului român A.G., contra sumei de 28.000.000 lire, contractul fiind încheiat la 14 noiembrie 2000 în Torino (fii. 8 și 20 vol. IV dosar de urmărire penală);

- copia cărții de identitate - partea I care atestă că autoturismul A. a fost înmatriculat la 18 iulie 2000 (fii. 19 vol. IV dosar de urmărire penală);

- copia certificatului de proprietate, care atestă că autoturismul înmatriculat la 26 mai 2000 aparține numitul P.T. (fii. 17 și 94, vol. IV dosar de urmărire penală).

Autoturismul a fost înmatriculat astfel:

- în 04 decembrie 2000 pe numele A.G., ca urmare a „achiziționării" din Italia, eliberându-se certificatul de înmatriculare si cartea de identitate;

- la 12 iulie 2001 pe numele SC C.G.I. SRL (reprezentant P.O.), ca urmare a cumpărării de la A.G., eliberându-se certificatul de înmatriculare, fiind radiat la aceeași dată de pe numele numitului A.G.;

- în 24 iulie 2001 pe numele SC S.S. SRL, ca urmare a cumpărării de la SC C.G.I. SRL, eliberându-se certificatul de înmatriculare, fiind radiat la 25 iulie 2001;

- în 06 decembrie 2001, pe numele SC I.L. SA, ca urmare a cumpărării de la SC S.S. SRL, eliberându-se certificatul de înmatriculare (fii. 23 vol. IV dosar de urmărire penală).

Prin raportul de expertiză din 26 noiembrie 2002, s-a stabilit:

- scrisul și semnăturile depuse pe cererea pentru indigenizarea autoturismului din 23 noiembrie 2000 (Vama Târguri și Expoziții), certificatul de înmatriculare, precum și semnăturile în litigiu depuse pe chitanța din 23 noiembrie 2000, fișele de înmatriculare datate 06 decembrie 2000 și 12 iulie 2001 și certificatul de radiere datat 12 iulie 2001 nu au fost efectuate de A.G.;

- scrisul și semnătura depuse pe certificatul de înmatriculare, precum semnăturile în litigiu depuse pe fișa de înmatriculare datată 15 august 2001, contractul de vânzare datat 24 iulie 2001 și certificatul de radiere datat 25 iulie 2001, au fost executate de P.O.;

- semnătura depusă pe raportul de verificare tehnică din 28 noiembrie 2000, nu a fost executată de R.M. (fii. 146-157 vol. IV dosar de urmărire penală).

Prin adresa, M.A.E. - Direcția Generală Resurse Umane a comunicat că la data de 21 noiembrie 2000 a fost eliberată adeverința de scutire vamală numitului A., care a fost trimis în misiune permanentă la Belgrad din 22 august 1997 - 28 august 2000 (fii. 51 vol. IV dosar de urmărire penală).

Prin adresa din 06 septembrie 2002, Biroul Notarilor Publici Asociați - L. și D. a comunicat că nu există în evidențele biroului procura din 23 noiembrie 2000, încheiată între A.G. și R.M. (fii. 54, vol. IV dosar de urmărire penală).

Martorul A.G. a declarat că în data de 23 august 1997, în calitate de angajat al M.A.E., s-a prezentat la post în R.F. Iugoslavia, la Ambasada României din Belgrad, dându-și demisia în jurul datei de 21 septembrie 2000, când a primit o adeverință eliberată de M.A.E., în baza căreia avea dreptul de a achiziționa două autoturisme, fiind scutit de taxe vamale, adeverință pe care nu a folosit-o niciodată, întrucât i-a dat-o împreună cu o copie de pe buletinul de identitate numitului T.D. Numitul A.G. a declarat că nu poseda pașaport turistic, nu a fost niciodată în Italia, nu a achiziționat niciodată un autoturism marca A., nu a semnat niciodată un contract de vânzare cumpărare în limba italiană cu cetățeanul italian, P.T., nu s-a prezentat niciodată la vama Târguri și Expoziții București pentru a solicita plata taxelor vamale pentru autoturismul A. (chitanța din 23 septembrie 2002), nu s-a prezentat niciodată în fața notarului public L.M. pentru a-l împuternici pe numitul R.M. din Satu Mare să-l reprezinte la R.A.R. (procura din 23 septembrie 2000); nu s-a prezentat la R.A.R. - Satu Mare în vederea omologării tehnice a autoturismului A. și nu s-a prezentat la serviciul de înmatriculări din cadrul poliției rutiere, în vederea înmatriculării și radierii autoturismului A. (fii. 24 vol. IV dosar de urmărire penală și fila 153 vol. III dosar instanță).

Martorul T.D. a confirmat declarația numitului A.G., în sensul că, acesta i-a dat adeverința de la M.A.E., în baza căreia putea achiziționa două autoturisme cu scutire de taxe vamale și copie de pe buletinul de identitate, la rândul său dându-i-le unui anume A. (rămas neidentificat), menționând că nu cunoaște nimic în legătură cu indigenizarea autoturismului A. (fii. 56 vol. IV dosar de urmărire penală și fila 212 vol. III dosar instanță).

Martorul R.M. a precizat că în luna octombrie 2000 a dobândit cetățenia română împreună cu familia sa, vânzând repatrierile unui anume O.R. din Satu Mare, care a înmatriculat 6 autoturisme, el neposedând niciodată un autoturism A., precizând că nu cunoaște nici o persoană cu numele P.O., M.M., A., A.G. (fil.107 vol. IV dosar de urmărire penală).

În drept, fapta inculpatului P.O., care a prezentat la R.A.R. documente false de proveniență ale autoturismului A., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de uz de fals, prev. de art. 291 C. pen.

Inculpatul P.O. a declarat că a achiziționat autoturismul cu suma de 14.500 dolar SUA de la o persoană pe care nu și-o amintește, precizând că autoturismul nu era înmatriculat în România, de înmatricularea acestuia s-a ocupat G. în schimbul sumei de 3000 dolar SUA, el nesemnând nici un act în acest scop. A susținut că nu cunoștea că autoturismul provine din săvârșirea infracțiunii de furt și l-a vândut prin mica publicitate către SC S.S. SRL, cu suma de 24.000 dolar SUA. Inculpatul a recunoscut că a prezentat documentele mașinii la R.A.R. în vederea omologării, însă a negat comiterea infracțiunii, pe motiv că nu a știut că actele sunt false (fila 129, 171, 173, 175, 176, vol. IV dosar de urmărire penală și fila 158 vol. II din dosarul instanței).

Este dovedită astfel comiterea faptei, fiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunii din punct de vedere obiectiv.

Din punct de vedere al laturii subiective, se constată că fapta a fost comisă cu intenție directă, inculpatul prevăzând și urmărind rezultatul socialmente periculos, căci prezentarea documentelor s-a făcut în scopul producerii rezultatului, deoarece inculpatul a urmărit că în baza actelor falsificate să obțină omologarea și indigenizarea autoturismului în România, pentru ca ulterior să-l înmatriculeze pe numele său. Din materialul probator administrat în cauză a rezultat că, încă de la intrarea pe teritoriul României, autoturismul s-a aflat în posesia inculpatului P.O. care l-a și prezentat la R.A.R. la data de 28 noiembrie 2000, deși conform documentelor, înmatricularea pe numele societății inculpatului s-a realizat la 12 iulie 2001, ca urmare a cumpărării de la A.G.

Atitudinea subiectivă a inculpatului este pusă în evidență de modul în care a acționat.

Așa cum rezultă din declarațiile martorilor G.L., B.D. și D.S., audiați în legătură cu comiterea unei alte fapte (fila 259-285, vol. V dosar de urmărire penală), inculpatul P.O. se ocupa de vânzarea-cumpărarea de mașini și de înmatricularea acestora, ceea ce denotă că el cunoștea foarte bine documentele necesare pentru a dovedi proveniența licită a unui autoturism, precum și procedura de indigenizare și înmatriculare.

Potrivit propriilor declarații, el a dobândit autoturismul de la o persoană necunoscută, deci fără să aibă vreo garanție asupra provenienței mașinii și caracterului licit al posesiei celui care l-a înstrăinat, aceasta cu atât mai mult cu cât autoturismul avea numere străine, nefiind înmatriculat în România.

Inițial, inculpatul nu a oferit relații referitor la calitatea persoanei care i-a vândut mașina, respectiv dacă era cetățean român sau străin, dacă era proprietarul mașinii sau un mandatar. Ulterior, a precizat că autoturismul i-a fost vândut de o persoană care avea o împuternicire întocmită în limba italiană, însă această susținere nu se coroborează cu alte mijloace de probă, iar inculpatul nu a putut prezenta această procură, pe care în mod firesc ar fi trebuit să o păstreze tocmai pentru a dovedi calitatea persoanei de la care a cumpărat autoturismul. În plus, inculpatul a recunoscut că a intrat în posesia documentelor mașinii pe care le-a prezentat la R.A.R., iar între aceste documente era și un contract de vânzare cumpărare potrivit căruia autoturismul fusese cumpărat din Germania de un cetățean român (A.G.), așa încât autoturismul nu putea fi vândut de către un mandatar al unui cetățean străin, din moment ce, potrivit documentelor aflate în posesia inculpatului, proprietarul era numitul A.G.

În situația în care cele relatate de inculpat corespundeau adevărului, acesta ar fi întocmit un contract de vânzare-cumpărare și ar fi înmatriculat autoturismul pe numele său. Faptul că declarațiile inculpatului nu corespund realității este dovedit și prin aceea că, deși a intrat în posesia autoturismului, nu a putut să-l înmatriculeze, ceea ce înseamnă că nu avea documente valabile, așa încât înmatricularea s-a efectuat pe baza unor documente falsificate, mai întâi pe numele lui A.G. și abia după opt luni pe numele SC C. SRL (al cărei asociat era inculpatul), tot pe baza unui document falsificat, respectiv contractul de vânzare-cumpărare încheiat între A.G. și P.O. ca reprezentant al societății comerciale.

Referitor la acest contract, inculpatul a dat declarații contradictorii. Inițial, a susținut că de înmatriculare s-a ocupat un anume G., fără ca el să semneze vreun document. Ulterior, după luarea specimenelor de semnătură și după efectuarea expertizei grafice care a stabilit că inculpatul a semnat acest contract de vânzare-cumpărare la rubrica cumpărător, P.O. a revenit și a arătat că a semnat acel contract, deși nu-l cunoaște pe numitul A.G. și nu l-a întâlnit niciodată, acest nume fiindu-i necunoscut. Or, așa cum rezultă din documentele depuse la R.A.R., inculpatul trebuia să aibă cunoștință despre numele lui A.G. care figura ca și proprietar (potrivit contractului de vânzare-cumpărare falsificat) la momentul la care inculpatul P. a dobândit autoturismul și a declanșat procedurile de. indigenizare și înmatriculare. Așa cum s-a reținut, inculpatul, recunoscut că nu s-a încheiat nici un act de vânzare-cumpărare, recunoscând astfel implicit caracterul fictiv al operațiunii, ori cel puțin la momentul la care a semnat contractul de vânzare-cumpărare din care rezulta că a cumpărat autoturismul de la A.G., ar fi trebuit să-și pună anumite întrebări referitor la proveniența autoturismului și modul în care el însuși l-a dobândit.

Martorul A.G. a negat în mod constant implicarea sa în dobândirea, indigenizarea, înmatricularea și vânzarea autoturismului, arătând că nu-l cunoaște pe P.O. și nu l-a întâlnit niciodată, declarațiile martorului coroborându-se cu declarațiile numitului T.D. și cu raportul de expertiză grafică, probe din care rezultă că A.G. și T.D. au „vândut” adeverințele emise de M.A.E., fără să le folosească la indigenizarea vreunui autoturism, iar numitul A.G. nu a semnat nici unul din documentele pe care apare numele său. Pe acest aspect, declarația martorului se coroborează și cu declarația inculpatului P., care a susținut că nu l-a întâlnit niciodată pe A.G. și nu știe cine este această persoană, deci nu a cumpărat autoturismul de la A.

Rezultă așadar, că inculpatul P.O. a avut cunoștință despre faptul că documentele autoturismului sunt falsificate, acesta fiind și motivul pentru care a amânat înmatricularea pe numele său până în momentul în care a intrat în posesia unui contract de vânzare-cumpărare falsificat, care să justifice dobândirea acestui autoturism.

Referitor Ia latura civilă, instanța reține că, potrivit documentelor atașate la dosar, ultimul proprietar al autoturismului este SC I.L. SA însă, conform contractului depus în fotocopie la dosar (fila 29 din vol. IV dosar de urmărire penală și la fila 54 vol. I din dosarul instanței), în data de 19 februarie 2002 această societate a dat autoturismul în leasing către SC B.A. SRL, pentru o perioadă de 14 luni începând cu luna februarie 2002, așa încât la momentul la care organele de poliție au ridicat autoturismul în vederea cercetărilor, contractul de leasing era în derulare. Conform clauzelor contractuale, utilizatorul SC B.A. SRL a achitat societății de leasing toate ratele, iar SC I.L. SA a transferat proprietatea asupra autoturismului în favoarea utilizatorului, acesta din urmă subrogându-se în drepturile proprietarului.

Drept urmare, SC B.A. SRL, s-a constituit parte civilă cu suma de 19.932 dolar SUA, reprezentând contravaloarea avansului, a ratelor și a valorii reziduale pe care a achitat-o societății de leasing, depunând la dosar documente justificative (fila 51-67 vol. I din dosarul instanței).

Se constată, pe de altă parte, că în temeiul art. 38 C. pen., prin rechizitoriu s-a dispus disjungerea cauzei pentru continuarea cercetărilor în vederea identificării numitului G., a persoanelor și a modului în care au fost falsificate documentele de proveniență ale autoturismului. Urmează deci ca în această cauză disjunsă, să se stabilească situația juridică a autoturismului, anterior intrării acestuia în România, situație care în prezent nu este clarificată.

Datorită faptului că seria de șasiu a fost modificată înainte ca autoturismul să intre pe teritoriul României, relațiile obținute prin Interpol vizează atât reclamația de furt a autoturismului (fila 8, 55, 90 și 138, vol. IV dosar de urmărire penală), cât și reclamația de furt a autoturismului (fila 3 și 7 vol. IV dosar de urmărire penală), așa încât nu se poate ști care este adevăratul proprietar, iar în prezenta cauză instanța nu se poate pronunța cu privire la restituirea autoturismului în temeiul art. 348 C. proc. pen.

În al treilea rând, se constată că autoturismul a fost furat din Italia și a fost introdus fraudulos în România (căci potrivit relațiilor de la Inspectoratul Național al Poliției de Frontieră nu figurează cu intrări/ieșiri) și a fost indigenizat și înmatriculat pe baza unor acte falsificate, ceea ce afectează valabilitatea înstrăinărilor și înmatriculărilor ulterioare, aspect înțeles și de ultimul dobânditor, respectiv SC B.A. SRL, care nu a solicitat restituirea în natură a autoturismului.

Toate acestea pun în evidență necesitatea anulării tuturor formelor de indigenizare și înmatriculare, în detrimentul protejării bunei credințe a ultimului dobânditor, urmând ca instanța să dispună în consecință, conform art. 348 C. proc. pen.

Este adevărat că inculpatul P. a fost trimis în judecată în legătură cu acest autoturism numai pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 291 C. pen., care nu este o infracțiune de rezultat ci de pericol, legea neprevăzând o urmare păgubitoare. Conținutul constitutiv al infracțiunii are relevanță numai din punct de vedere a soluționării laturii penale, pentru analiza întrunirii elementelor constitutive ale infracțiunii în raport de textul de lege incriminator, dar nu înlătură „de plano" posibilitatea producerii unui rezultat păgubitor și, pe cale de consecință, acordarea de despăgubiri ca urmare a comiterii unei infracțiuni de uz de fals. Aceasta deoarece prin comiterea acestei fapte se pot produce urmări mai ample decât o stare de pericol, suficientă pentru consumarea infracțiunii.

Și în cauza de față, fapta inculpatului P. a produs asemenea urmări, căci, ca și consecință a faptei sale, autoturismul a fost indigenizat și înmatriculat, apoi a fost vândut succesiv, fiind dobândit ultima oară de SC B.A. SRL.

Fapta inculpatului constituie deci cauza inițială, alături de care s-au adăugat o serie de împrejurări, ce au condus în final la prejudicierea acestei societăți. Altfel spus, în lipsa faptei inculpatului, nu s-ar fi produs nici prejudicierea societății respective. Chiar dacă paguba este o consecință mediată și îndepărtată a acțiunii ilicite a inculpatului, între fapta acestuia și urmarea păgubitoare există raport de cauzalitate.

Față de cele reținute, se constată că sunt îndeplinite toate condițiile răspunderii civile delictuale, așa încât, în temeiul art. 14 alin. (3) lit. b) C. proc. pen. cu referire la art. 998 - 999 C. civ., va admite acțiunea civilă exercitată de SC B.A. SRL și va obliga pe inculpat la plata echivalentului în lei la data plății a sumei de 19.932 dolar SUA, cu titlu de despăgubiri.

Cât privește cererea de despăgubiri formulată de A.N.V., se constată că inculpatul P.O. nu a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prav. de art. 178 din Legea nr. 141/1997, că în cauza de față nu există dovezi privind implicarea acestuia în operațiunile de utilizare la vamă a actelor false și de plată a taxelor vamale diminuate nelegal, iar instanța va dispune anularea formelor de indigenizare. În consecință, se constată că nu există nici un temei de obligare a inculpatului la plata despăgubirilor solicitate de această parte civilă.

VI. Referitor Ia autoturismul V.G. (vol. VII d.u.p.).

În data de 22 august 2002, cu ocazia percheziției domiciliare efectuată în sectorul 3, la domiciliul inculpatului M.M., a fost ridicat un autoturism V.G. fără număr de înmatriculare, cel în cauză neputând prezenta actele de proveniență ale autoturismului sau cheia de contact închidere.

În data de 30 octombrie 2002, în vederea efectuării expertizei tehnice s-a procedat la spargerea geamului deflector stânga spate și apoi la deschiderea capotei, iar pe geamurile laterale ale portierei era inscripționat nr. X, stabilindu-se ulterior că reprezenta numărul de înmatriculare al autoturismului.

Prin raportul de expertiză s-a concluzionat că seria de identificare poansonată pe autoturismul marca V.G., nu prezintă modificări ale caracterelor din componentele ei (fii. 141, 149 vol. VII dosar de urmărire penală).

Prin adresa, Inspectoratul General al Poliției de Frontieră a comunicat că nu figurează cu intrări/ieșiri în/din România nici un autoturism (fii. 115 vol. VII dosar de urmărire penală).

Cercetările efectuate au stabilit că la Biroul vamal de Control și Vămuire la Intern s-a prezentat la data de 28 septembrie 2001 numitul A.V. din Oltenița, care a solicitat să i se aprobe plata taxelor vamale, depunând următoarele documente: o traducere legalizată a certificatului de înmatriculare cu datele tehnice ale vehiculului; o traducere legalizată a unui formular de cerere pentru înmatricularea vehiculului, conform căruia proprietarul anterior al autoturismului era firma D.B.M., iar cel actual A.V.; nota de constatare eliberată la 25 septembrie 2001 de R.A.R.; certificatul eliberat la 11 septembrie 2001 de autoritățile germane, autoturismul fiind exportat în România pe numele numitului A.V.

De la R.A.R. Călărași s-au ridicat următoarele documente: raportul de verificare tehnică în vederea omologării întocmit la 25 septembrie 2001, în baza căruia s-a eliberat C.I.V.-ul; procura notarială din 16 mai 2001 la Biroul Notarului Public F.D., prin care A.V. împuternicea pe B.D. să aducă din străinătate, să vămuiască, să omologheze și să înmatriculeze un autoturism proprietate personală; traduceri legalizate ale certificatului de înmatriculare și a formularului de cerere pentru înmatriculare; copia chitanței vamale din 01 octombrie 2001 care atestă că A.V. a plătit suma de 48.377.883 lei, reprezentând taxe vamale (fii. 176 vol. VII dosar de urmărire penală).

La data de 09 octombrie 2001, numitul P.A. a încercat să înmatriculeze autoturismul, depunând la Serviciul de Evidență Informatizată a Persoanei Călărași: copie a chitanței vamale din 01 octombrie 2001, copie de pe pașaportul numitului B.D., care atestă că acesta a introdus autoturismul în țară, un contract de vânzare-cumpărare conform căruia A.V. vinde autoturismul la 08 octombrie 2001 numitului P.A. contra sumei de 300.000.000 lei; procura prin care A.V. îl împuternicea pe B.D. să se ocupe de indigenizarea autoturismului; traducerile legalizate de pe formularul de cerere pentru înmatriculare vehicule și certificat de înmatriculare; cartea de identitate a vehiculului și fișa de înmatriculare.

Numita M.L. a solicitat Serviciului Evidență Informatizată a Persoanei Călărași eliberarea documentelor autoturismului, menționând că a cumpărat autoturismul de la P.A. din Oltenița, depunând un contract de vânzare-cumpărare, care atestă că la data de 05 noiembrie 2001 a achiziționat autoturismul V.G. de la acesta la prețul de 400.000.000 lei; copie de pe buletinul de identitate al său și al numitului P.A., precum și copie de pe pașaportul numitului B.D.

Prin adresa din 05 decembrie 2001, Biroul Interpol a comunicat că autoturismul V.G. este reclamat ca fiind furat din M. (Suedia), la 19 septembrie 2001, iar prin adresa din 15 ianuarie 2002 a comunicat că autoturismul aparținea unei firme de închirieri, că documentele care atestau că firma din B.M. a transferat dreptul de proprietate către A.V. sunt false, iar documentul care se referă la identitatea vehiculului este parte a certificatului de înmatriculare care însoțește vehiculul indiferent de proprietar; de asemenea, s-a menționat că societatea de asigurări L.Y. este interesată de recuperarea autoturismului (fii. 112 și 138, vol. VII dosar de urmărire penală).

Numitul D.S. a depus la Direcția Generală de Combatere a Crimei Organizate și Antidrog o procură prin care societatea de asigurări L.S. îl împuternicea să recupereze autoturismul V.G., acesta depunând și traducerea legalizată a plângerii de furt conform căreia în perioada 19 septembrie 2001 ora 23.50 și 20 septembrie 2001 ora 08.30, autoturismul a fost sustras de persoane necunoscute din localitatea Hards Vag, Malmoe - Suedia, din posesia numitului T.A.A., care închiriase autoturismul de la S. din localitatea Arbov, în data de 13 septembrie 2001 (fii. 118, 121-137, vol. VII dosar de urmărire penală).

Numitul D.S. a predat lucrătorilor de poliție două plăcuțe de înmatriculare eliberate de autoritățile suedeze și cheia de contact a autoturismului (fii. 130 vol. VII dosar de urmărire penală).

Inculpatul B.M.C. a declarat că a cumpărat autoturismul contra sumei de 7000-8000 dolar SUA de la un anume D., care i-a predat și actele mașinii, pe care le-a dat tatălui său - M.M., pentru înmatricularea autoturismului (fii. 117 vol. VII dosar de urmărire penală).

Inculpatul M.M. a declarat că autoturismul a fost adus la sfârșitul anului 2001 de către inculpatul B.M.C., dar nu a reușit să-l înmatriculeze (fii. 116 vol. VII dosar de urmărire penală).

În drept, în raport de cele reținute, Tribunalul apreciază că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de tăinuire, prev. de art. 221 C. pen., deoarece nu există suficiente dovezi în sensul că B.M.C. a avut cunoștință de faptul că autoturismul provine din furt, așa încât lipsește intenția specifică acestei infracțiuni.

Ceea ce s-a dovedit fără dubiu este că inculpatul B. a cumpărat autoturismul de la o persoană necunoscută, fără să primească toate actele de proveniență, la un preț mai mic decât prețul pieței, aspecte ce ar fi putut determina o anumită îndoială cu privire la proveniența licită, însă nu dovedesc că inculpatul a fost informat în acest sens, sau că a aflat de această împrejurare pe alte căi.

Se constată, pe de altă parte, că înmatricularea trebuia să se facă pe bază de documente false, însă inculpatul nu este trimis în judecată pentru această faptă, așa încât, potrivit art. 317 C. proc. pen., instanța nu este sesizată în acest sens, iar reprezentantul Parchetului nu a solicitat extinderea acțiunii penale sau a procesului penal. De altfel, prin actul de sesizare s-a dispus disjungerea cauzei pentru elucidarea împrejurărilor în care autoturismul a ajuns în posesia inculpatului, pentru identificarea persoanelor care au falsificat documentele și pentru stabilirea contribuției fiecărui participant în acest sens, inclusiv a inculpaților M. și B.

Drept urmare, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., va dispune achitarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 221 C. pen.

Existând suficiente dovezi în sensul că autoturismul a fost indigenizat și înmatriculat pe baza unor documente false, în temeiul art. 348 C. proc. pen., instanța va dispune anularea acestora, a mențiunilor efectuate și a documentelor subsecvente.

De asemenea, în același temei legal, va dispune restituirea autoturismului către societatea de asigurare L.S., care l-a despăgubit pe adevăratul proprietar și va constata că autoturismul a fost predat reprezentantului societății cu obligația de a nu-l înstrăina până la soluționarea definitivă a cauzei (fila 192-194 vol. I dosar instanță).

VII. Referitor Ia autoturismul (vol. V d.u.p.);

La data de 29 august 2002, în baza art. 97 și urm. C. proc. pen., autoturismul A., a fost ridicat din posesia numitului D.E.

Verificându-se modul în care a fost indigenizat autoturismul, au rezultat următoarele:

- la data de 14 iulie 2000 a fost eliberată de către R.A.R. Grivița nota de constatare pentru autoturismul A.;

- la data de 18 iulie 2000 s-a întocmit de către R.A.R. raportul de verificare tehnică în vederea omologării, în baza căruia s-a eliberat C.I.V.-ul pentru autoturismul A., iar la rubrica „numele, prenumele și localitatea de domiciliu a deținătorului" a fost trecut inculpatul P.O. (fii. 147 vol. V dosar de urmărire penală);

- la data de 21 iulie 2000 s-a eliberat de către Vama Oradea, chitanța vamală pe numele L.S., conform căreia pentru autoturismul A. nu s-au plătit taxe vamale, persoana care s-a prezentat la Oficiul Vamal fiind C.L., care a prezentat o procură notarială (fii. 167 vol. V dosar de urmărire penală);

- la autoritățile vamale s-a depus copia K., conform căruia la data de 17 iunie 2000 autoturismul în cauză a fost vândut de către B.O.G. numitei L.S. contra sumei de 16.700 DM și o traducere legalizată a acestuia; o copie a certificatului de înmatriculare și o traducere legalizată a acestuia, conform căruia certificatul de înmatriculare a fost emis de către Căpitănia Regională Austria Superioară; o adeverință eliberată de Poliția Sectorului 1; o adresă eliberată de M.A.E. - Direcția Relații Consulare, conform căreia L.S. este repatriată și o cerere către Biroul Vamal Oradea prin care C.L. solicita, în baza împuternicirii primite de la L.S., să i se aprobe vămuirea autoturismelor A. și B.; procura specială autentificată din 20 iulie 2000 la Biroul Notarului Public L.F., încheiată între L.S. și C.L. (fila 152-156,166 și 188 vol. V dosar de urmărire penală).

Biroul Notarului Public L.F. a comunicat că, există o promisiune de vânzare-cumpărare încheiată la 04 aprilie 2000, iar la data de 20 iulie 2000 (fii. 171 vol. V dosar de urmărire penală).

În data de 02 august 2000, autoturismul A. a fost înmatriculat pe numele L.S., eliberându-se certificatul de înmatriculare, iar la 27 iulie 2000 și fișa de înmatriculare.

Ulterior s-a eliberat certificatul de radiere, conform căruia L.S. înstrăina autoturismul către P.O., dar nu s-a realizat înmatricularea; la 13 septembrie 2000, autoturismul a fost înmatriculat cu același număr pe numele D.E., eliberându-se certificatul de înmatriculare, fișa de înmatriculare și anexele aferente.

La data de 28 septembrie 2000 autoturismul a fost înmatriculat cu același număr pe numele P.A., eliberându-se certificatul de înmatriculare, fișa de înmatriculare și anexa la certificatul de înmatriculare, iar la 19 septembrie 2001 s-a reînmatriculat pe numele D.E., eliberându-se certificatul de înmatriculare fișa de înmatriculare și anexa aferentă.

Prin raportul de expertiză din 07 octombrie 2002 s-a concluzionat că seria de identificare poansonată pe șasiul autoturismului marca A., nu prezintă modificări ale caracterelor din componența ei (fii. 227-231 vol. V dosar de urmărire penală).

Prin raportul de expertiză grafică din 03 decembrie 2002, s-a concluzionat că semnătura depusă pe chitanța din 21 iulie 2000 la poziția „călător oficiant PTT” nu a fost executată de către C.L.; cererea adresată șefului Biroului Vamal Oradea și datată 21 iulie 2000 nu a fost scrisă și semnată de către C.L.; raportul de verificare tehnică în vederea omologării din 18 iulie 2000 a fost semnat la poziția „semnătura de primire a C.I.V./I.T.P." de către P.O.; fișa de înmatriculare datată 31 iulie 2000 nu este semnată la rubrica 9 (cumpărător) de către L.S. (fii. 236, 243 vol. V dosar de urmărire penală).

Prin adresa din 29 octombrie 2002, Biroul Internațional Interpol a comunicat că autoturismul A., a fost furat la 27 iunie 2000 din Germania, la dosar existând plângerea de furt, conform căreia autoturismul a fost sustras din proprietatea numitului J.O.E.P., (fil. 94, 96-113 vol. V dosar de urmărire penală).

Numitul C.L. a declarat că nu a posedat niciodată un autoturism A. și nici nu s-a ocupat de indigenizarea unui asemenea autoturism, precizând că nu-i cunoaște pe P.O. și L.S. (fila 247 vol. V dosar de urmărire penală).

Partea vătămată D.E. a declarat că a cumpărat autoturismul de la O. contra sumei de 22.500 dolar SUA. La momentul vânzării a constatat că autoturismul era înmatriculat pe numele L.S., repatriată, motiv pentru care i-a cerut lui O. să înmatriculeze autoturismul pe numele său înainte de perfectarea actelor, ceea ce s-a și întâmplat, și ulterior, de înmatriculare s-a ocupat șoferul său - P.D., pe care l-a împuternicit în acest sens.

De asemenea, numitul D.E. a declarat că, aflând că O. se ocupă cu traficul de autoturisme furate, a vândut scriptic autoturismul bunicii sale P.A., de la care, după un an, l-a „cumpărat" tot scriptic, în tot acest timp autoturismul aflându-se în posesia sa, până în luna iulie 2002, când a vândut autoturismul unei persoane, contra sumei de 13.000 dolar SUA, această persoană spunându-i peste 2 luni că autoturismul este blocat în baza de date a R.A.R., întrucât figurează ca fiind furat. Partea vătămată l-a recunoscut din planșa foto pe inculpatul P.O., ca fiind persoana care i-a vândut autoturismul (fila 216-217 și 251 vol. V dosar de urmărire penală).

Inculpatul P.O. a declarat că autoturismul l-a achiziționat din Târgul Vitan-Bârzești, iar de întocmirea actelor s-a ocupat inculpatul M.M., menționând că nu a fost în Germania în data de 10 iulie 2000 pentru a cumpăra autoturismul, neputând preciza ce acte i-a dat inculpatul M.M. pentru a le semna (fila 286-292 vol. V dosar de urmărire penală).

Inculpatul M.M. nu a confirmat declarația inculpatului P.O., precizând că nu s-a ocupat de indigenizarea autoturismului A. ce aparținea inculpatului P.O. (fila 293 vol. V dosar de urmărire penală).

În drept, fapta inculpatului P.O. care a prezentat la R.A.R. documente false de înmatriculare a autoturismului A., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de uz de fals, prev. de art. 291 C. pen.

Fapta aceluiași inculpat care l-a indus în eroare pe numitul D.E. cu ocazia vânzării acestui autoturism, ascunzându-i faptul că indigenizarea și înmatricularea mașinii s-a făcut în baza unor documente falsificate, în scopul obținerii unui folos material injust, respectiv prețul vânzării, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 215 C. pen.

Instanța va înlătura apărarea inculpatului, care a arătat că nu a avut cunoștință de proveniența ilicită a mașinii și de faptul că pentru înmatriculare s-au folosit acte false și că cel care s-a ocupat de toate aceste formalități a fost inculpatul M.M., deoarece declarațiile sale nu se coroborează cu celelalte mijloace de probă.

În primul rând, inculpatul M. a negat că el s-ar fi ocupat de indigenizare și înmatriculare, iar declarația sa nu este înlăturată de nici o altă probă, ci dimpotrivă, este confirmată de raportul de expertiză grafică care a stabilit că scrisul sau semnătura inculpatului M.M. nu apar pe nici unul din documentele depuse sau întocmite cu ocazia indigenizării sau înmatriculării autoturismului.

În al doilea rând, așa cum rezultă din raportul de omologare întocmit de R.A.R., dar și prin raportul de expertiză grafică, P.O. a fost cel care a prezentat documentele pentru omologare și a semnat de primire, așa încât s-a dovedit că autoturismul a fost în posesia sa încă din data de 18 iulie 2000, când acesta a utilizat pentru indigenizare documente falsificate.

Astfel, inculpatul a folosit un contract de vânzare-cumpărare conform căruia L.S. a cumpărat autoturismul din Germania în data de 17 iunie 2000 (anterior datei la care autoturismul a fost reclamat ca fiind furat, respectiv 27 iunie 2000), de la B. (deși proprietarul autoturismului era numitul J.O.P.). N.L.S. este cetățean moldovean repatriat în România, care a întocmit documente fictive în vederea repatrierii, așa cum rezultă din declarațiile martorului V.V. care a relatat că aceasta nu a locuit niciodată la adresa din sectorul 1, arătând de asemenea că aceasta nu avea o situație materială bună, ceea ce pune în evidență în plus, faptul că operațiunea de cumpărare a autoturismului de către L.S. este fictivă (fila 246 vol. V dosar de urmărire penală).

Această concluzie reiese și din raportul de expertiză grafică, potrivit căruia sus-numita nu a semnat fișa de înmatriculare, rezultând de asemenea că numitul C.L. (care potrivit unei procuri falsificate ar fi fost împuternicit de L.S. să se ocupe de înmatriculare), nu a semnat cererea adresată Biroului Vamal Oradea și nici chitanța eliberată de acest birou. Bineînțeles, caracterul fals al contractului de vânzare-cumpărare din 17 iunie 2000 este dovedit și prin documentele originale de proprietate ale autoturismului, obținute prin intermediul Interpol, din care rezultă că mașina nu era proprietatea societății menționată în acest contract.

Pe de altă parte, apărarea inculpatului este neconvingătoare, căci acesta nu a putut justifica și dovedi modul în care a intrat în posesia autoturismului, afirmând că nu a avut cunoștință de documentele mașinii, că nu poate da relații despre numita L.S., deși printre actele utilizate pentru înmatriculare există și un contract de vânzare-cumpărare încheiat între aceasta din urmă și inculpat.

Mai mult, așa cum a rezultat din declarațiile martorilor G.L., B.D. și D.S. (fila 259 și 285 vol. V dosar de urmărire penală și fila 213 vol. III dosar instanță), inculpatul era cunoscut ca o persoană care se ocupa de vânzarea-cumpărarea autoturismelor și de înmatricularea acestora, astfel încât nu poate susține că a acționat în necunoștință de cauză. Având în vedere declarațiile inculpatului M., rezultă de asemenea că inculpatul P. nu a fost străin de întreaga operațiune de înmatriculare, cu atât mai mult cu cât nu a putut oferi nici o explicație în legătură cu faptul că autoturismul s-a aflat în posesia sa, deși figura în acte ca fiind proprietatea numitei L.S.

De altfel, trebuie precizat că inculpatul a folosit același mod de operare ca și în cazul faptei descrisă la pct. 5 de mai sus, deoarece P.O. a intrat în posesia autoturismului la scurt timp după intrarea acestuia în România, folosindu-se de cetățeni moldoveni a căror repatriere în România s-a făcut în baza unor documente fictive, a obținut înmatricularea pe numele acestora, după care l-a înmatriculat pe numele său și apoi l-a înstrăinat unui terț, inducându-l în eroare cu privire la corectitudinea indigenizării.

În același mod a procedat și în cauza de față, căci așa cum rezultă din declarația părții vătămate D.E. și chiar din declarațiile de recunoaștere pe acest aspect date de inculpat, el a fost cel care a prezentat autoturismul spre vânzare, a negociat și a încasat prețul, deși potrivit documentelor, autoturismul era proprietatea numitei L.S. Tocmai din acest motiv, partea vătămată D.E. i-a cerut inculpatului să înmatriculeze autoturismul pe numele său, ulterior eliberându-se un certificat de radiere din care rezulta că L.S. l-a înstrăinat către P.O.

În ceea ce privește latura civilă, instanța reține că numitul D.E. a solicitat să fie despăgubit cu suma de 22.500 dolar SUA, plătită inculpatului P.O., deoarece, deși între timp vându-se autoturismul, a restituit banii cumpărătorului, pentru că mașina a fost ridicată pentru cercetări de organele de poliție.

Pe de altă parte, așa cum rezultă din adresa Interpol, actele de proprietate ale autoturismului și documentele referitoare la înregistrarea reclamației de furt, acest autoturism a fost sustras în data de 27 iunie 2000 din posesia proprietarului J.O.P. (fila 94-99 și 100-112, vol. V dosar de urmărire penală).

În al treilea rând, trebuie reținut și faptul că indigenizarea și înmatricularea din România a autoturismului s-a făcut pe baza unor documente falsificate, ceea ce afectează valabilitatea tuturor operațiunilor ulterioare.

În raport de aceste împrejurări, instanța apreciază că este necesară anularea înscrisurilor falsificate, a tuturor documentelor și mențiunilor efectuate în procedura de indigenizare și înmatriculare, precum și a actelor subsecvente, inclusiv a contractului de vânzare cumpărare a autoturismului de către numitul D.E., a actului de înstrăinare a acestuia către numita P.A. și a actului de revânzare de către aceasta a autoturismului către numitul D.E., precum și a operațiunilor de radiere și înmatriculare aferente, urmând a dispune în consecință în temeiul art. 348 C. proc. pen.

În baza aceluiași text de lege, va dispune restituirea autoturismului către societatea de asigurare, care se subrogă în drepturile proprietarului J.O.P. și va constata că mașina a fost predată reprezentantului societății de asigurare.

Pe cale de consecință, în temeiul art. 14 alin. (3) lit. b) C. proc. pen. cu referire la art. 998 - 999 C. civ., va obliga inculpatul la plata despăgubirilor către partea civilă D.E. în sumă de 22.500 dolar SUA în echivalent în lei la data plății, reprezentând prejudiciu cauzat de inculpat, constând în prețul pe care partea vătămată l-a plătit pentru autoturism.

Ca și consecință a anulării formalităților de indigenizare, se constată că instanța nu poate admite cererea formulată de A.N.V. privind plata diferențelor de taxe vamale.

VIII. Referitor la autoturismul M. (vol. VI d.u.p.).

La data de 17 noiembrie 2002, în baza art. 99 și urm C. proc. pen., autoturismul marca M. a fost ridicat de la numitul G.D., întrucât figura ca furat din Italia (fii. 96-99 vol. VI dosar de urmărire penală).

Prin raportul de expertiză din 27 noiembrie 2000, s-a concluzionat că autoturismul marca M. are seria de caroserie autentică.

Verificările efectuate au stabilit că autoturismul marca M., culoare argintiu metalizat a fost furat la data de 08 mai 2001, din incinta societății U.P. SRL, unde a fost parcat și închis regulamentar, de către persoane necunoscute, care au sustras cheile din sertarul din stânga al biroului reclamantului, profitând probabil, de absența temporară a acestuia din birou. împreună cu autoturismul au fost sustrase certificatul de asigurare încheiat cu societatea Z.A., talonul de înmatriculare, precum și bunuri ale reclamantului.

Din procesul-verbal de reclamație a furtului încheiat de autoritățile italiene la data de 09 mai 2001 (carabinierii din postul din San Polo di Biave) rezultă că autoturismul este proprietatea SC A.L. SRL, locatar U.P. SRL, fiind asigurat la compania Z.A. filiala din Odessa.

Prin actul de tranzacție din 26 iunie 2001 U.P. SRL a primit de la societatea de asigurări Z.A. suma de 57.800.000 lire, prin această plată compania de asigurare obținând drept de disponibilitate asupra autoturismul M., SC Z.I.I. SRL a împuternicit societatea S. să întocmească toate formalitățile necesare pentru recuperarea autoturismului și la rândul său, societatea S. l-a împuternicit pe reprezentantul societății A.K.E. cu sediul în Rodental (Germania), pentru recuperarea autoturismului.

Cercetările efectuate au stabilit următoarele:

- la data de 17 mai 2001 a fost emisă nota de constatare vamală pentru vehicule din 17 mai 2001 de către R.A.R. Grivița București;

- la data de 17 mai 2001 s-a întocmit raportul de verificare tehnică în vederea omologării, în baza căruia s-a eliberat CV-ul, iar la „rubrica numele, prenumele și localitatea de domiciliu a deținătorului" a fost trecut D.I., depunându-se o traducere a declarației de vânzare-cumpărare conform căreia A.L. SPA a vândut autoturismul către D.I. și o copie de pe buletinul de identitate al acestuia și o copie de pe targa (fii. 58-59 vol. VI dosar de urmărire penală).

- la data de 17 iunie 2001, numitul M.T. din Oltenița, a solicitat întocmirea formalităților vamale pentru autoturismul M., precizând că a fost introdus în țară prin Vama Turnu, la data de 14 mai 2001, depunând o traducere a declarației de vânzare, autentificată la Biroul Notarial Public D.A. din 18 iulie 2001, conform căreia a cumpărat autoturismul de la societatea A.L. SPA; o traducere a tărgii și certificatul, conform căreia M.T. a importat la 10 mai 2001 autoturismul din Italia (fii. 60 și 72 vol. VI dosar de urmărire penală).

Vama Târguri și Expoziții a eliberat chitanța vamală din 07 iunie 2001 pe numele M.T. (fii. 64 vol. VI dosar de urmărire penală).

- în data de 25 iulie 2001, autoturismul a fost înmatriculat pe numele D.V., eliberându-se certificatul de înmatriculare, fișa de înmatriculare și anexa aferentă, depunându-se la serviciul de Evidență Informatizată a Persoanei contractul de vânzare-cumpărare conform căruia M.T. a vândut autoturismul numitului D.V. în Oltenița, la 09 iulie 2001, pentru suma de 300 milioane lei.

- la data de 08 august 2001, autoturismul a fost înmatriculat pe numele G.D., eliberându-se certificatul de înmatriculare, anexa aferentă și fișa de înmatriculare, depunându-se contractul de vânzare-cumpărare conform căruia la 02 august 2001 D.V. a vândut autoturismul pentru suma de 300 milioane lei numitului G.D.; în data de 06 august 2001, s-a eliberat certificatul de radiere, autoturismul fiind radiat de pe numele numitului D.V.

Prin raportul de expertiză din 11 martie 2003 s-a concluzionat:

1. Carta di Circolazione emisă de autoritățile din Italia privind autoturismul cu marca M. este autentică din punct de vedere al formularului, însă elementul de autentificare lipsește, respectiv impresiunea de ștampilă a autorității responsabile cu înmatricularea și semnătura directorului acesteia.

2. Completarea rubricilor Carta di Circolazione emisă de autoritățile din Italia privind autoturismul cu marca M., a fost executată prin dactilografiere la o mașină de scris cu cap sferic.

3. Nu se poate stabili semnatarul cererii de plusuri din 07 iunie 2001 adresată Vămii Târguri și Expoziții București privind autoturismul marca M. din lipsa semnăturilor model de comparație executate de numitul M.T.

4. Nu se poate stabili semnatarul Raportului de verificare tehnică în vederea omologării, încheiat în R.A.R. la data de 24 aprilie 2001, privind autoturismul marca M. din lipsa semnăturilor model de comparație executate de numitul D.I.

5. Nu se poate stabili semnatarul contractului de vânzare-cumpărare pentru un vehicul folosit privind autoturismul marca M., încheiat la data de 09 iulie 2001, la rubrica „semnătura vânzătorului", din lipsa semnăturilor model de comparație executate de numitul M.T.

6. contractul de vânzare-cumpărare pentru un vehicul folosit privind autoturismul marca M., încheiat la data de 09 iulie 2001, este semnat la rubrica „semnătura cumpărătorului" de D.V., ale căror semnături model au fost puse la dispoziție.

7. Contractul de vânzare-cumpărare pentru un vehicul folosit privind autoturismul marca M., încheiat la data de 02 august 2001 nu este semnat la rubrica „semnătura vânzătorului" de D.V., ale cărui semnături model de comparație au fost puse la dispoziție.

8. Contractul de vânzare-cumpărare pentru un vehicul folosit privind autoturismul marca M., încheiat la data de 02 august 2001, nu este semnat la rubrica „semnătura cumpărătorului" de G.D., ale cărui semnături model de comparație au fost puse la dispoziție.

9. Fișa de înmatriculare privind autoturismul marca M. nu este semnată la rubrica „vânzător" de D.V.

10. Fișa de înmatriculare privind autoturismul marca M. nu este semnată la rubrica „cumpărător" de G.D., ale cărui semnături model de comparație au fost puse la dispoziție.

11. Certificatul de radiere din 06 august 2001 privind autoturismul marca M.B. nu este semnat la rubrica „vânzător" de D.V.

12. Certificatul de înmatriculare privind autoturismul marca M.B. nu este scris și semnat la rubrica „înstrăinat către .. la data.. semnătura" de D.V.

13. Înscrisul intitulat „Dicharazione di vendita" privind autoturismul marca M.B., aparținând firmei A.L. nu este autentic, acesta fiind realizat cu o imprimantă sau copiator electrostatic color (fii. 19-34 vol. VI dosar de urmărire penală).

Partea vătămată G.D. a declarat că la sfârșitul lunii august 2001, un cunoscut C., i-a oferi spre vânzare un autoturismul marca M.B., culoare argintie contra sumei de 22.000 dolar SUA, acesta urmând să se ocupe și de perfectarea actelor, dându-i un avans de 3000 dolar SUA. A susținut că nu a semnat nici un act, exceptând o factură emisă de firma R.F., care s-a ocupat de înmatricularea autoturismul, iar la o săptămână după ce i-a dat avansul, numitul C. i-a înmânat plăcuțele și actele autoturismului, plătindu-i diferența de preț.

Cu ocazia recunoașterii de pe planșa foto, partea vătămată G.D. l-a indicat pe inculpatul B.C. ca fiind cel care i-a vândut autoturismul, menționând că pe D.V., care figura ca fiind persoana care i-a vândut autoturismul, nu-l cunoaște (fila 7 și 78 vol. VI dosar de urmărire penală).

Numitul D.V. a declarat că nu a achiziționat niciodată un astfel de autoturism, dar că în vara anului 2001, învinuitul M.T., administratorul barului la care lucra, i-a cerut buletinul de identitate, motivând că îi este necesar pentru întocmirea asigurării medicale, restituindu-i-l peste două săptămâni. Martorul a menționat că nu-și explică cum a apărut semnătura sa pe contractul de vânzare-cumpărare care atesta că i-a vândut autoturismul numitului G.D., decât prin aceea că inculpatul M.T. i l-a strecurat printre actele pe care le-a semnat pentru întocmirea carnetului de sănătate și asigurări medicale (fii. 90 vol. VI dosar de urmărire penală).

Inculpatul B.M.C. a declarat că autoturismul i l-a vândut un prieten C. din Arad, contra sumei de 13.500 dolar SUA, din care 5.000 dolar SUA i-a împrumutat de la D.I., căruia i-a dat drept garanție, până la restituirea sumei, certificatul de circulație (targa), contractul de vânzare-cumpărare și certificatul. După ce a recuperat documentele de la D.I., i le-a dat inculpatului M.M. pentru a înmatricula autoturismul, după trei săptămâni acesta spunându-i că a înmatriculat autoturismul la Călărași, putând să-l vândă. Inculpatul a mai precizat că a vândut autoturismul la Constanța, unui cunoscut pe nume G.D., de radierea autoturismului ocupându-se M.M., iar de înmatriculare pe numele lui G.D., firma R.T.

Martorul B.G., reprezentantul firmei R.F., a declarat că se ocupa de formalitățile de înmatriculare, dar în baza actelor depuse de client și că nu a semnat nici un document, acestea fiind complete (fii. 88 vol. VI dosar de urmărire penală).

În drept, fapta inculpatului B.M.C., care l-a indus în eroare pe numitul G.D. cu ocazia vânzării autoturismului M., ascunzându-i împrejurarea că indigenizarea s-a făcut prin folosirea unor documente false, în scopul obținerii unui folos material injust, cauzându-i în acest fel un prejudiciu, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen.

La fel ca și în celelalte cazuri, inculpatul a negat comiterea infracțiunii, arătând că nu știa că autoturismul provine din furt și a fost înmatriculat pe baza unor documente false.

Așa cum a procedat și în cazurile expuse la pct. 1 și 3 de mai sus, inculpatul a intrat în posesia autoturismului fără să poată indica persoana care i l-a vândut, susținând că nu cunoaște numele acesteia, iar odată cu autoturismul a primit doar cheile și o parte din documentele mașinii (respectiv certificatul de circulație) tară să existe documente care să ateste dreptul persoanei care i l-a vândut de a poseda sau de a înstrăina autoturismul.

Este adevărat că nu s-a dovedit fără dubiu că inculpatul B. știa că autoturismul provine din furt, însă, în raport de documentele insuficiente pe care le-a primit, inculpatul a știut că această înmatriculare se face pe baza unor acte false. Așa cum rezultă din probele administrate, inculpatul nu era străin de operațiunile de indigenizare și înmatriculare a autoturismelor și cunoștea documentele necesare pentru aceste operațiuni. Rezultă astfel că inculpatul a știut de la început că autoturismul nu putea fi indigenizat și înmatriculat în România numai pe baza certificatului de circulație și a acceptat ca aceste operațiuni să fie întocmite prin utilizarea unor acte false, chiar dacă nu există dovezi că inculpatul a falsificat documentele sau că le-ar fi procurat. Conform declarațiilor date de inculpat, de înmatriculare s-a ocupat tatăl său, respectiv inculpatul M.M., însă cauza nu a fost lămurită referitor la condițiile în care s-au întocmit formalitățile vamale și modul în care au fost falsificate documentele, așa încât, în temeiul art. 38 C. proc. pen., prin rechizitoriu s-a dispus disjungerea cauzei în vederea continuării cercetărilor pentru identificarea autorilor falsurilor și pentru stabilirea participației numiților M.M. și M.T.

La fel ca și în celelalte cazuri, inculpatul nu a păstrat mașina, ci a înstrăinat-o după ce a obținut înmatricularea pe numele său, ascunzând cumpărătorului modalitatea de înmatriculare ilicită a autoturismului, inducându-l astfel în eroare, creându-i un prejudiciu constând în prețul pe care l-a plătit.

Relevante pentru aprecierea atitudinii subiective a inculpatului sunt chiar declarațiile acestuia, care a recunoscut că nu a primit alte acte (cum ar fi declarația de vânzare sau certificatul) și că de înmatriculare s-a ocupat tatăl său, arătând în mod expres că „a reușit să-l înmatriculeze pentru ca eu să pot să-l vând" (fila 127, vol. VI dosar de urmărire penală). Rezultă astfel că inculpatul a avut cunoștință de modul în care a fost înmatriculat, mai precis de faptul că au fost utilizate documente pe care nu le-a primit când a dobândit autoturismul, așa încât, în mod evident, știa că aceste documente au fost pur și simplu „fabricate”.

Față de cele reținute, Tribunalul constată că sunt întrunite toate elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune în convenție, atât din punct de vedere al laturii obiective (de altfel, inculpatul nu a negat comiterea faptei, respectiv că a vândut autoturismul numitului G.D.), cât și din punct de vedere al laturii subiective, apreciind că inculpatul a acționat cu intenție directă, deoarece nu numai că a prevăzut, ci chiar a urmărit producerea rezultatului.

Referitor la latura civilă, se constată că autoturismul a fost ridicat din posesia numitului G.D., care s-a constituit parte civilă cu suma de 20.000 dolar SUA, fără să solicite restituirea în natură a autoturismului.

Pe de altă parte, așa cum reiese din plângerea și documentele transmise prin Interpol, autoturismul a fost furat din Italia fiind proprietatea U.P. SRL și a fost lăsat în custodia reprezentantului societății de asigurare, până la soluționarea cauzei.

În plus, așa cum s-a dovedit, indigenizarea și înmatricularea în România a autoturismului s-a efectuat pe baza unor documente false, ceea ce afectează, pe cale de consecință, valabilitatea acestor operațiuni.

Față de cele reținute, constatând îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale, în temeiul art. 14 alin. (3) lit. b) C. proc. pen. cu referire la art. 998 - 999 C. civ., va obliga inculpatul la plata despăgubirilor solicitate de partea vătămată G.D.

Conform art. 348 C. proc. pen., va dispune anularea documentelor falsificate, a tuturor mențiunilor și documentelor emise de autoritățile române în procedura de indigenizare și înmatriculare, precum și a actelor subsecvente, inclusiv a contractului de vânzare cumpărarea încheiat între inculpatul B. și partea vătămată G.D. și a operațiunilor de înmatriculare ulterioare, pe numele părții vătămate.

Conform art. 348 C. proc. pen., va dispune restituirea autoturismului către societatea de asigurare care, prin plata primei de asigurare s-a subrogat în drepturile proprietarului și va constata că autoturismul a fost predat reprezentantului acesteia.

Având în vedere că instanța nu este sesizată cu săvârșirea infracțiunii prev. de art. 178 din Legea nr. 141/1997, cauza fiind disjunsă sub acest aspect, nu se poate pronunța asupra cererii de despăgubiri formulate de A.N.V., urmând ca această cerere să fie soluționată în cauza disjunsă, în funcție de rezultatul cercetărilor cu privire la fapta săvârșită de numitul M.M., constând în prezentarea la vamă de documente false, cu consecința achitării unor taxe vamale reduse.

IX. Referitor la autoturismul A. (vol. V d.u.p.).

În data de 29 martie 2001, inculpatul P.O. a prezentat autoturismul A. la Brigada Poliției Rutiere în vederea înmatriculării, ocazie cu care s-a constatat că figurează în baza de date a Interpol ca fiind furat la data de 16 ianuarie 2001 în Ungaria, în prejudiciul societății H.

Prin adresa din 19 septembrie 2001 M.I. - Inspectoratul General al Poliției - Biroul Național Interpol și Relații Internaționale a trimis un raport al Jandarmeriei din Austria Inferioară cu documentele primite de la Interpol Viena, conform cărora autoturismul marca A., proprietatea firmei austriece H., a fost sustras la data de 16 ianuarie 2001 din Budapesta împreună cu actele de proveniență (fii. 26, 31-54 vol. V dosar de urmărire penală).

Verificările efectuate au stabilit că pentru indigenizarea autoturismului s-au parcurs următoarele etape:

La data de 25 ianuarie 2001, s-a întocmit de către R.A.R. București Grivița nota de constatare vamală pentru vehicule.

La data de 25 ianuarie 2001, s-a întocmit raportul de verificare tehnică în vederea omologării, în baza căruia s-a emis C.I.V., autoturismul fiind prezentat de către P.O., care a depus o traducere legalizată din limba germană a certificatului de înmatriculare pentru A., proprietatea societății H.A.G. și o traducere legalizată a contractului de vânzare-cumpărare conform căruia la 8 ianuarie 2001 societatea H.A.G. i-a vândut autoturismul inculpatului P.O. (fii. 57, 71-73 vol. V dosar de urmărire penală).

La data de 31 ianuarie 2001, s-a întocmit chitanța vamală de către Vama Oltenița, conform căreia numitul P.O. a plătit 90.156.986 lei reprezentând taxe vamale pentru autoturism, depunându-se nota de constatare vamală din 25 ianuarie 2001, certificat, traducere legalizată a contractului de vânzare-cumpărare în copie conform căruia P.O. a achiziționat autoturismul de la firma H.A.G., contractul de vânzare-cumpărare în copie; traducere legalizată a certificatului de înmatriculare în copie și copie a certificatului de înmatriculare (fii. 22 și 73 vol. V dosar de urmărire penală).

În vederea înmatriculării, inculpatul Pavlovici Orlandi a depus la Serviciul de Evidență Informatizată a Persoanei București: C.I.V.-ul, fișa de înmatriculare pe numele P.O., copie de pe asigurarea obligatorie, chitanța Casei de Economii și Consemnațiuni de 134.250 lei, chitanța vamală în original din 31 ianuarie 2001, tichet galben pentru inspecție tehnică R.A.R., certificat de înmatriculare elvețian cu număr de circulație (fii. 10-19 vol. V dosar de urmărire penală).

Conform acestui certificat de înmatriculare elvețian care s-a dovedit a fi fals), autoturismul marca A., aparține numitului B.C.Z., avand un număr pe care inculpatul a declarat că-l avea autoturismul în momentul în care i-a fost adus de către G.I.

Inculpatul P.O. a declarat că în jurul datei de 20 ianuarie 2001, a fost contactat telefonic de către un anume G.I., zis N., din Deva, care i-a oferit spre vânzare un autoturism A., culoare neagră, la prețul de 16.000 dolar SUA, acesta dându-i certificatul de înmatriculare eliberat de autoritățile elvețiene, pe autoturism aflându-se plăcuțele cu numărul de înmatriculare. Acesta a menționat că după ce a luat autoturismul, s-a prezentat la R.A.R. în vederea omologării, eliberându-i-se C.I.V.-ul, apoi a plătit suma de 90.156.986 lei, reprezentând taxe vamale iar la 15 februarie 2001 s-a prezentat la Brigada Poliției Rutiere pentru a înmatricula autoturismul, dar i s-a comunicat că este blocat în baza de date, figurând ca fiind sustras, motiv pentru care a luat legătura cu vânzătorul, căruia i-a restituit autoturismul, iar acesta i-a restituit prețul. La cererea sa, i-a fost restituită chitanța vamală, acesta solicitând restituirea de către Direcția Generală a Vămilor a sumei plătită cu titlu de taxe vamale (fil. 24 și 28 vol. V dosar de urmărire penală).

În drept, fapta inculpatului P.O., constând în aceea că pentru indigenizarea autoturismului a utilizat la Vama Oltenița, documente false privind autoturismul A., respectiv contractul de vânzare-cumpărare din care rezultă că inculpatul a cumpărat autoturismul de la firma germană, precum și certificatul, având drept consecință plata taxelor vamale de 6%, deși în realitate trebuiau plătite taxe de 30 %, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 178 din Legea nr. 141/1997.

Fapta aceluiași inculpat, care a utilizat documente false la R.A.R. și la Serviciul de Evidență Informatizată a Persoanei (contractul de vânzare-cumpărare încheiat între P.O. și firma H.A.G., certificat și certificatul de înmatriculare elvețian), întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de uz de fals, prev. de art. 291 C. pen.

Inculpatul a recunoscut că a prezentat la vamă, la R.A.R. și la Brigada de Poliție Rutieră autoturismul și documentele, în vederea indigenizării și omologării.

Această împrejurare este dovedită și prin mențiunile de pe raportul de verificare tehnică în vederea omologării, potrivit cărora inculpatul este persoana care a prezentat autoturismul la R.A.R.; prin raportul întocmit de funcționarul de serviciu, din care rezultă că inculpatul a prezentat la Serviciul de Evidență Informatizată a Persoanei documentele necesare înmatriculării (aceeași împrejurarea rezultând și din adresa acestei instituții în care sunt evidențiate documentele prezentate de inculpat); prin chitanța vamală ce a fost eliberată pe numele lui P.O. (rezultând că aceasta a achitat taxele vamale), prin procesul verbal de restituire a acestei chitanțe către P.O. (rezultând că, după ce a aflat că autoturismul figurează ca fiind furat din străinătate, inculpatul a solicitat restituirea pentru a putea să-și recupereze banii pe care i-a plătit cu titlu de taxe vamale).

Din analiza documentelor originale ale autoturismului, precum și a plângerii și a documentelor transmise prin Interpol, rezultă că autoturismul a fost furat din Ungaria în data de 16 ianuarie 2001, din proprietatea firmei germane H.A.G., care a negat înstrăinarea autoturismului.

Contractul de vânzare-cumpărare prezentat de inculpat este datat 8 ianuarie 2001 și atestă vânzarea autoturismului de către adevăratul proprietar către inculpatul P.O., putându-se observa că vânzarea apare că ar fi avut loc anterior datei la care s-a reclamat furtul. In plus, în acest contract se menționează că vânzarea a avut loc în Germania, iar potrivit certificatului, autoturismul a fost importat chiar de către P.O., ceea ce vine în contradicție cu declarațiile inculpatului, care a afirmat că a cumpărat autoturismul în țară. Toate acestea pun în evidență faptul că inculpatul P.O. a cunoscut cu certitudine că documentele pe care le-a utilizat erau false.

În plus, se constată că inculpatul a depus la autoritățile române două certificate de înmatriculare: la vama Oltenița a utilizat o traducere legalizată a certificatului de înmatriculare original, emis în Austria (așa cum se poate observa din copia transmisă de Interpol), în timp ce la Serviciul de Evidență Informatizată a Persoanei a depus un certificat de înmatriculare emis de Autoritățile Elvețiene, potrivit căruia autoturismul aparținea unei persoane fizice, deși în realitate autoturismul era înmatriculat în Austria, fiind proprietatea unei firme, așa încât, acest din urmă certificat era falsificat.

Se poate trage astfel concluzia că inculpatul a fost în posesia certificatului de înmatriculare original și a valorificat datele reale referitoare la proprietar și țara de origine însă, datorită neatenției, a utilizat și certificatul falsificat, deși nu mai avea nevoie de acesta din urmă.

Conform declarațiilor date de inculpat, după ce a aflat că autoturismul figurează ca fiind furat din străinătate, l-a restituit numitului G.I., acesta fiind persoana care i l-a vândut. Cu toate acestea, deși inculpatul a indicat și un număr de telefon mobil al acestei persoane, în cursul cercetării nu s-a reușit identificarea acesteia, iar în prezent nu se cunoaște unde este autoturismul.

Având în vedere și relațiile furnizate de Inspectoratul Național al Poliției de Frontieră, potrivit cărora autoturismul nu figurează cu intrări sau ieșiri în și din România, se ajunge la concluzia că autoturismul a fost introdus într-un mod fraudulos în țară.

Toate acestea fac obiectul cauzei disjunse, urmând să se clarifice ulterior modalitatea în care autoturismul a fost introdus în tară, modul în care actele au fost falsificate și cine sunt autorii falsurilor.

Pe cale de consecință, instanța nu se poate pronunța cu privire la restituirea acestui autoturism, urmând ca acest aspect să facă obiectul cauzei disjunse.

În temeiul art. 348 C. proc. pen., constatând că indigenizarea și înmatricularea autoturismului s-a făcut pe baza unor documente false, instanța va dispune anularea acestora, precum și a tuturor actelor juridice și a operațiunilor, ca și a mențiunilor subsecvente.

Pe cale de consecință, urmare a anulării operațiunilor de indigenizare, nu se mai pot acorda despăgubirile solicitate de A.N.V.

X. Referitor la autoturismul A. (vol.VI d.u.p.)

La data de 23 august 2002, în baza art. 99 și urm. C. proc. pen., a fost ridicat de la domiciliul inculpatului M.M. autoturismul marca A., fără număr de înmatriculare, întrucât figura ca fiind furat din Ungaria la data de 12 februarie 2001, cu numărul de înmatriculare austriac.

Expertiza criminalistică efectuată a stabilit că autoturismul A. are seria de caroserie autentică (fii. 128-133 vol.VI dosar de urmărire penală)

Biroul Național Interpol și Relații Internaționale a comunicat prin adresa din 10 aprilie 2001 că autoturismul A. a fost forat din Budapesta, la data de 12 februarie 2001, în prejudiciul firmei S.B., cu sediul în Litz, trimițând, totodată și copie a plângerii părții vătămate (fii. 171, 179 vol. VI dosar de urmărire penală).

Cercetările efectuate in cauza au stabilit următoarele:

La data de 27 februarie 2001, s-a întocmit de către R.A.R. Grivița nota de constatare vamală pentru vehicule (fii. 165 vol. VI dosar de urmărire penală);

La data de 27 februarie 2001, s-a întocmit de către R.A.R., raportul de verificare tehnică în vederea omologări, în baza căruia s-a emis C.I.V.-ul iar la rubrica „numele, prenumele și localitatea de domiciliu a deținătorului" a fost trecut O.C.M. din București, sector 5, depunându-se o copie a unei traduceri legalizate a unui contract de vânzare-cumpărare, ce atestă că O.C.M. a achiziționat autoturismul în Zurich, la 20 ianuarie 2001, de la J.G., din Elveția; o copie a certificatului de înmatriculare, care atestă faptul că autoturismul aparține lui J.G. (fii. 159, 162 și 169-170 vol. VI dosar de urmărire penală).

La data de 28 februarie 2001, a fost emisă chitanța vamală de către Vama Oltenița, conform căreia numitul O.C.M. a plătit suma de 59.111.522 lei, reprezentând taxe vamale pentru autoturismul în cauză, depunându-se o copie după K., o copie a traducerii contractului de vânzare-cumpărare care atestă că O.C.M. a achiziționat autoturismul în Zurich, la 20 ianuarie 2001, de la J.G. (legalizată in 27 februarie 2001, la Biroul Notarului Public D.A.); o copie a traducerii certificatului de înmatriculare, care atestă faptul că autoturismul aparține lui J.G. (legalizată in 27 februarie 2001 la Biroul Notarului Public D.A.) și certificatul, conform căruia autoturismul a fost importat de către O.C.M. din Elveția (fii. 166-169, vol. VI dosar de urmărire penală).

La data de 6 martie 2001, s-a încercat înmatricularea autoturismului, pe numele lui E.A., dar nu s-a realizat, întrucât s-a constatat că era furat din Ungaria.

În acest scop, numitul E.A. a depus la Serviciul de Evidență Informatizată a Persoanei următoarele documente: contract de vânzare-cumpărare, care atestă că numitul E.A. a cumpărat autoturismul la data de 6 martie 2001 de la O.C.M. la prețul de 250.000.000 lei; fișa de înmatriculare pe numele E.A.; chitanța vamală din februarie 2001; declarația notarială din 7 martie 2001, conform căreia E.A. a predat fostului proprietar al autoturismului numărul de înmatriculare, pentru a-l radia din Elveția; certificatul de înmatriculare elvețian; cartea de identitate (fil. 142, 145 și 149 vol. VI dosar de urmărire penală).

Numitul E.A. a declarat că a achiziționat autoturismul de la numitul M.M. (fiind vorba despre inculpatul M.M.), care i-a înmânat și actele de proveniență elvețiene, C.I.V.-ul, actul de vamă nrdin 28 februarie 2001. A plătit prețul de 4.000 dolari, dându-i la schimb, întrucât nu avea suma cerută de 16.000 dolar SUA și un autoturism marca A.R. Acesta a menționat în declarație că M.M. i-a adus un contract de vânzare-cumpărare tip, încheiat între el și O.C.M., pe numele acestuia fiind întocmite și formalitățile vamale.

Inițial, martorul O.C.M. a declarat că la sfârșitul lunii ianuarie 2001 s-a deplasat împreună cu M.M. la Oradea, pentru ca acesta din urmă să-și cumpere un autoturism de proveniență străină. După ce a văzut mașinile din târg, s-a oprit la un A. bleumarin cu numere de Elveția, a negociat prețul și l-a cumpărat cu 10.000 dolar SUA fără să încheie un contract de vânzare-cumpărare, iar vânzătorul i-a dat numai un act de proprietate elvețian. S-au întors la București și după o lună, M.M. i-a spus că și-a pierdut buletinul și l-a rugat să înmatriculeze autoturismul pe numele său. În data de 6 martie 2001, inculpatul i-a dat o procură din care rezulta că îl împuternicise să ridice documentele mașinii și apoi s-au deplasat la vamă unde a primit chitanța de plată a taxelor vamale pe numele său. După aceea, M.M. a vândut autoturismul numitului E.A. (fila 188, vol. VI dosar de urmărire penală).

Ulterior, martorul a revenit asupra acestei declarații și a precizat că i-a fost dictată de M.M. la pizzeria L.G. și a relatat că M.M. i-a cerut buletinul de identitate în original pentru înmatriculare, iar după o lună a venit cu mai multe documente și i-a cerut să le semneze, spunându-i că sunt necesare pentru înmatricularea mașinii. Martorul O. a arătat că nu s-a prezentat niciodată la R.A.R., la vamă, la Brigada de Poliție Rutieră sau la Biroul Notarial F.O. a recunoscut semnătura sa pe raportul de omologare tehnică emis de R.A.R. și pe împuternicirea notarială, precizând că presupune că acestea au fost semnate atunci când M. i-a adus mai multe documente și i-a cerut să le semneze (fila 134, vol. VI dosar de urmărire penală).

Inculpatul M.M. a declarat că autoturismul a fost cumpărat la prețul de 10.000 de dolar SUA, din târg din Oradea, unde s-a deplasat singur, că nu știe cum îl cheamă pe vânzător, că acesta i-a înmânat cheile și actul de proprietate elvețian, tară să întocmească și fără să primească de la acesta vreun act sub semnătură privată. Inculpatul a menționat că a întocmit formalitățile vamale pe numele lui O.C.M., întrucât la acel moment își pierduse buletinul, că a mers la vama Oltenița împreună cu O. și a plătit taxele vamale, apoi a mers singur la R.A.R și ulterior, având nevoie de bani a vândut autoturismul numitului E.A. (fila 183, vol. VI dosar de urmărire penală).

Inculpatul nu a explicat însă cum a intrat în posesia documentelor false în temeiul cărora a obținut indigenizarea autoturismului, pe baza cărora s-a efectuat omologarea și a fost emisă cartea de identitate a vehiculului.

În drept, fapta inculpatul M.M. care, cu intenție, l-a determinat pe numitul O.C.M. să semneze documentele necesare înmatriculării, ascunzându-i proveniența ilicită a autoturismului și caracterul fals al documentelor pe care le semnează, așa încât O. a acționat din culpă, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de fals material în înscrisuri sub semnătură privată, în forma participației improprii, prev. de art. 290 cu aplicarea art. 31 C. pen.

Așa cum s-a reținut, O. a negat că s-a prezentat la vamă sau la alte instituții ale statului și că ar fi achiziționat autoturismul din Elveția sau în România, afirmând că inculpatul M., care este unchiul său, i-a dat mai multe acte pentru a le semna, după ce i-a solicitat buletinul de identitate pe motiv că el și l-a pierdut și intenționează să înmatriculeze un autoturism.

Pe de altă parte, inculpatul M. a recunoscut că el s-a ocupat de indigenizare și de formalitățile necesare înmatriculării, că a prezentat autoturismul la R.A.R. și la vamă și că a achitat taxele.

Faptul că documentele utilizate de inculpat sunt false, este dovedit în primul rând prin declarația inculpatului M., care a recunoscut că a primit odată cu mașina numai actul de proveniență elvețian și cheile, așa încât a constatat de la început lipsa celorlalte documente necesare pentru indigenizarea mașinii în România. Bun cunoscător al acestei proceduri, M. a acceptat să prezinte respectivele documente știind că sunt false, cu atât mai mult cu cât atestau că autoturismul a fost cumpărat de nepotul său, O.C.M., aspect despre care știa că nu corespunde realității.

În mod evident, inculpatul M. a conceput falsificarea documentelor în acest fel, tocmai pentru a le da o aparență de valabilitate și datorită relației de rudenie, s-a folosit de O. și i-a dat documentele să le semneze.

În sprijinul acestei concluzii sunt și declarațiile numitului E.A., care a relatat că inculpatul M. a fost cel care i-a oferit autoturismul spre vânzare, deși potrivit documentelor, acesta figura pe numele lui O., iar ulterior, M. i-a adus un contract de vânzare-cumpărare tip încheiat între el și O.C.M. (fila 186, vol. VI dosar de urmărire penală).

Caracterul fictiv al documentelor este dovedit și prin aceea că O. nu a circulat în Germania și nu a cumpărat autoturismul de la numitul J.G., căci adevăratul proprietar al mașinii era firma S.B. cu sediul în Linz, iar contractul de vânzare-cumpărare este datat 20 ianuarie 2001, anterior datei la care a fost reclamat furtul autoturismului, respectiv 12 februarie 2001.

Față de cele reținute, Tribunalul apreciază că s-a dovedit fără dubiu faptul că documentele utilizate de inculpatul M. erau false, fiind vorba despre contractul de vânzare-cumpărare încheiat la Zurich în data de 20 ianuarie 2001 (potrivit căruia O.C.M. a cumpărat autoturismul de la numitul J.G.), certificatul de înmatriculare pe numele J.G. și certificatul E.

Fapta inculpatului M.M., care a prezentat la vamă documente false de proveniență ale autoturismului în vederea indigenizării, determinând în acest fel și plata unei taxe vamale reduse, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev.de art. 178 din Legea nr. 1417/1997.

Fapta aceluiași inculpat, care a prezentat la R.A.R. documente false de proveniență ale autoturismului, în vederea înmatriculării acestuia, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de uz de fals, prev.de art. 291 C. pen.

Fapta inculpatului care, cunoscând că indigenizarea s-a făcut cu acte false, a înstrăinat autoturismul numitului E.A. în schimbul sumei de 4.000 dolar SUA și a unui autoturism A.R., inducându-l astfel în eroare pe cumpărător, în scopul obținerii unui folos material injust și cauzându-i o pagubă, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune, prev. de art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen.

Inculpatul nu a negat comiterea faptelor, care sunt dovedite atât prin aceste declarații de recunoaștere, dar și prin declarațiile martorilor, prin documentele utilizate de inculpat, relațiile oferite de R.A.R., Direcția Generală a Vămilor și Serviciul de Evidență Informatizată a Persoanei, cât și prin plângerea și documentele de proprietate ale autoturismului transmise prin Interpol, probe care pun în evidență faptul că M.M. a acționat cu intenție directă.

Cât privește latura civilă, Tribunalul constată că numitul E.A. nu a solicitat despăgubiri civile, probabil datorită relației de prietenie pe care o avea cu inculpatul M.M., așa cum rezultă din declarațiile părții vătămate.

Se constată, de asemenea, că autoturismul a fost sustras din Ungaria, fiind proprietatea firmei austriece S.B., care a fost despăgubită de P.B., care l-a rândul ei, a încasat prima de asigurare de la societatea de asigurări G. din Austria. În cursul urmăririi penale, autoturismul a fost predat numitului G.I., reprezentantul societății de asigurare (fila 191, vol. I dosar instanță).

Reținând de asemenea că indigenizarea și înmatricularea s-au făcut pe baza unor documente fale, în temeiul art. 348 C. proc. pen., instanța va dispune anularea acestor documente, a tuturor operațiunilor de indigenizare, înmatriculare și a actelor subsecvente, precum și restituirea autoturismului către adevăratul proprietar.

Urmare a anulării operațiunilor de indigenizare, se constată că nu se mai datorează taxe vamale, așa încât nu poate fi admisă cererea formulată de A.N.V., de obligare a inculpatului la plata despăgubirilor constând în diferența de taxe vamale ce ar fi trebuit achitate (plătindu-se o taxă vamală de 6% în loc de 30%).

Xl. Referitor la autoturismul A. (vol.II d.u.p.)

La data de 23 august 2002, în baza art. 97 și urm. din C. proc. pen., s-a ridicat din curtea SC C.I. SRL, autoturismul marca A., de culoare argintie, în vederea efectuării de cercetări.

Inculpații C.G. și B.M.C. au fost trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art. 221 C. pen., reținându-se în sarcina acestora că au primit, respectiv au înlesnit valorificarea acestui autoturism, cunoscând că provine din săvârșirea unei fapte prevăzută de legea penală, respectiv din furt, dovadă fiind prețid mic de numai 11.000 dolar SUA, în raport de valoarea reală a unui asemenea autoturism produs în anul 2001 care se ridică la suma de 40.000 dolar SUA, cât și datorită lipsei actelor de proveniență, înmatricularea urmând a se face de către inculpatul M.M. cu acte false.

Cercetările efectuate au stabilit că autoturismul a fost sustras din Italia la data de 19 mai 2002. în data de 20 mai 2002, în jurul orelor 10.37, la Secția de carabinieri din Bari Picone, a depus plângere numitul B.L., care a declarat că în ziua anterioară, în jurul orelor 22.00, a parcat autoturismul proprietatea sa, în Via Nazionale din Bari Palese, constatând în jurul orelor 01, că acesta a fost sustras împreună cu talonul de asigurare, certificatul de proprietate și alte documente personale, subliniind că este asigurat la Societatea A. (fii. 245 vol. II dosar de urmărire penală).

Întrucât nu a primit despăgubiri, în data de 23 ianuarie 2003, B.L. l-a împuternicit pe numitul G.I. să recupereze autoturismul, iar prin ordonanța procurorului, în temeiul art. 109 al ultim C. proc. pen., autoturismul i-a fost dat numitului G.I., cu obligația de a-l păstra până la soluționarea definitivă a cauzei (fii. 247 vol. II dosar de urmărire penală).

Prin raportul de expertiză din 07 octombrie 2002, s-a concluzionat că seria de identitate poansonată pe șasiul autoturismului marca A. nu prezintă modificări ale caracterelor din componența ei.

Inculpatul B.M.C. a declarat că în vara anului 2002, C.G. l-a rugat să-i facă rost de un A. pentru fratele său C.N., motiv pentru care a luat legătura cu o cunoștință de-a sa pe nume V., care avea un astfel de autoturism spre vânzare și împreună au mers la sediul SC C.I. SRL, unde frații C. au vizualizat autoturismul, C.N. plătindu-i lui V. 11.000 dolar SUA, fără a încheia acte, întrucât V. nu avea acte de proveniență ale autoturismului.

Inculpatul C.G. a declarat că nu cunoaște nimic despre acest autoturism.

Inculpatul C.I. a declarat că autoturismul a fost cumpărat pentru fratele său C.N., fără a putea preciza cu ce sumă de bani.

În rechizitoriu se arată că săvârșirea faptelor de către inculpați este dovedită prin intermediul interceptărilor telefonice și se redă conținutul acestora. Tribunalul nu va ține seama de aceste probe invocate de parchet, deoarece autorizațiile de interceptare, precum și procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice nu se regăsesc între documentele de urmărire penală, în nici unul din cele paisprezece volume înaintate de parchet împreună cu actul de sesizare.

În drept, față de cele reținute, instanța apreciază că prin probele administrate nu s-a dovedit că cei doi inculpați cunoșteau că autoturismul provine din furt.

Potrivit art. 221 C. pen., constituie infracțiunea de tăinuire „primirea, dobândirea sau transformarea unui bun, ori înlesnirea valorificării acestuia, cunoscând că bunul provine din săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală, dacă prin aceasta s-a urmărit obținerea pentru sine ori pentru altul a unui folos material".

Din punct de vedere subiectiv, infracțiunea de tăinuire se săvârșește cu intenție, ceea ce înseamnă că persoana care primește, dobândește, transformă sau înlesnește valorificarea unui bun, știe că bunul are o proveniență ilicită, mai precis, că a fost obținut prin săvârșirea unei infracțiuni.

În raport de probele administrate în cauză, respectiv declarațiile celor doi inculpați și declarațiile martorului C.N., nu se poate considera că este dovedită intenția, ca și element constitutiv al infracțiunii de tăinuire.

S-a dovedit că inculpatul B. a intermediat dobândirea de către numitul C.G. a unui autoturism de la numitul V., contra sumei de 11.000 dolar SUA, fără să se întocmească acte de vânzare cumpărare, deoarece numitul V. nu deținea documente de proveniență. Lipsa acestor acte era de natură să creeze suspiciune asupra modului în care numitul V. a dobândit bunul, însă, în lipsa unor probe concludente, nu se poate trage concluzia că cei doi inculpați au cunoscut faptul că bunul provenea din furt. Astfel, numitul V. nu a fost identificat, nu s-a dovedit că acesta a fost autorul furtului sau avea cunoștință de această împrejurare și nici faptul că inculpații C. și B. au fost informați cu privire la modul în care a fost dobândit autoturismul. Bineînțeles, se poate susține că inculpații aveau obligația de a verifica ei înșiși proveniența, în mod special C.G., care a cumpărat autoturismul, însă acest lucru nu este de natură să dovedească prin el însuși intenția de tăinuire.

Rezultă așadar, că prezumția de nevinovăție nu a fost răsturnată și există un dubiu care profită inculpaților, astfel încât, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., instanța va dispune achitarea acestora.

Având în vedere plângerea formulată de cetățeanul italian și actele atașate la dosar, din care rezultă că numitul B.L. este proprietarul autoturismului (fila 235-239 și 245-246 vol. II dosar de urmărire penală), în temeiul art. 348 C. proc. pen., va dispune restituirea mașinii către adevăratul proprietar și va constata că bunul a fost deja predat reprezentantului acestuia, așa cum rezultă din ordonanța procurorului și procesul verbal întocmit de organele de poliție (fila 247 vol. II dosar de urmărire penală și fila 200 vol. I dosar instanță).

XII. Referitor la autoturismul V.G. (vol. VIII d.u.p.);

În data de 16 mai 2003, autoturismul V.G., a fost ridicat din posesia numitului C.H.M. existând indicii că a fost înmatriculat pe baza unor documente false.

În urma cercetărilor, s-au constatat următoarele:

I. La data de 10 octombrie 2001, reprezentanța R.A.R. Călărași a emis nota de constatare pentru autoturismul V.G., an de fabricație 2000.

II. La data de 10 octombrie 2001, s-a emis raportul de verificare tehnică în vederea omologării pentru autoturismul V.G., în baza căruia s-a eliberat C.I.V.-ul (fil. 115 vol. VIII dosar de urmărire penală).

Conform acestui raport, autoturismul V.G., culoare gri metalizat, a fost prezentat de către inculpatul Z.G.D., care a depus o copie de pe certificatul de circulație italian, care atestă că „Dichiarazione di vendita" prin care Z.G.D. a achiziționat autoturismul V.G., la prețul de 200 milioane lei de la G.C.G.; o traducere a acestei declarații de vânzare (egalizată in 9 octombrie 2001 la Biroul Notarial Public D.A.); o traducere a certificatului de înmatriculare - targa (legalizată in 9 octombrie 2001 la același birou notarial; o procură specială autentificată la Biroul Notarului Public F.D. in data de 10 mai 2001, prin care Z.G.D. l-a împuternicit pe M.D.T. să indigenizeze în numele său două autoturisme de proveniență străină (fil. 73-74 vol. VIII dosar de urmărire penală).

Biroul Notarial Public - F.D. a comunicat că nu figurează înregistrate procuri speciale la numerele de autentificare precizate și nici părțile, mandanți - mandatari, menționate (fii. 47 vol. VIII dosar de urmărire penală).

III. La data de 12 octombrie 2001, s-a emis chitanța vamală care atestă că Z.G.D. a plătit suma de 42.768.768 lei, reprezentând taxe vamale pentru V.G., pentru eliberarea căreia s-au depus următoarele documente: cererea de vămuire din 12 octombrie 2001 prin care Z.G.D. solicita întocmirea formalităților vamale pentru autoturismul V.G.; declarația de vânzare (copie și traducere legalizată), conform căreia Z.G.D. a achiziționat autoturismul de la cetățeanul italian G.C.F.; certificatul de înmatriculare (copie și traducere legalizată) targa; nota de constatare vamală; certificatul, conform căruia Z.D.G. a importat autoturismul la data de 27 septembrie 2001 din Brescia; copie de pe pașaport; procura specială (fil. 67 și 77 vol. VIII dosar de urmărire penală).

IV. La data de 12 octombrie 2001, autoturismul V.G. a fost înmatriculat, eliberându-se certificatul de înmatriculare, fișa de înmatriculare și anexa aferentă, fiind depuse aceleași documente de proveniență ca la R.A.R. și Vamă.

V. La data de 17 decembrie 2001, autoturismul V.G. a fost înmatriculat pe numele C.H.M., eliberându-se certificatul de înmatriculare, anexa și fișa de înmatriculare aferente, depunându-se contractul de vânzare-cumpărare pentru un vehicul folosit, potrivit căruia numitul Z.G.D. a vândut autoturismul numitului C.H.M. în data de 10 decembrie 2001, la prețul de 300 milioane lei.

Prin raportul de constatare tehnico-științifică din 4 aprilie 2003, întocmit de Serviciul Criminalistic I.P.J. Constanța s-a concluzionat că cifrele și literele ce compun seria sunt poansonate diferit de linia de bază, distanța dintre caracterele ce formează seria este neuniformă, prima gravură a literei „W" ce urmează literei „Y" este poansonată sinuos, cifra 0 din interiorul seriei este poansonată oblic stânga față de linia de bază, seria fiind poansonată artizanal (fii. 186-193 vol. VIII dosar de urmărire penală).

Expertiza criminalistică efectuată în cauză a stabilit că seria este poansonată artizanal în partea finală, seria reală fiind X (fii. 15-20 vol. VIII dosar de urmărire penală).

Verificându-se on-line bazele de date ale poliției italiene, s-a constatat că autoturismul cu număr de înmatriculare a fost sustras la 27 noiembrie 2000 din Bari, iar certificatul de înmatriculare figurează ca fiind sustras la data de 30 octombrie 2000 din Napoli împreună cu un set de documente sustrase în alb din Chestura din Napoli (fil. 23 și 79 vol. VIII dosar de urmărire penală).

Ministerul de Interne din Italia - Serviciul de Cooperare Internațională a Poliției Interpol - Unitatea Națională EURPOL - S.I.R.E.N.E. a comunicat prin ofițerul de legătură, la 28 octombrie 2002, că numărul de înmatriculare a fost atribuit unui autoturism M.

La data de 19 august 2000, P.R. a comunicat că seria nu figurează în baza de date pusă la dispoziție de producător (fii. 17 vol. VIII dosar de urmărire penală).

Prin raportul de expertiză din18 noiembrie 2003 s-a concluzionat:

1. „Carta di Circolazione" emisă de autoritățile din Italia privind autoturismul marca V.G. este autentică;

2. rubricile certificatului de înmatriculare (Carta di Circolazione) emisă de autoritățile din Italia privind autoturismul marca V.G. au fost completate cu scris dactilografiat la o mașină de scris cu cap sferic;

3. chitanța din 12 octombrie 2001 cu seria de formular emisă de Vama Călărași a fost semnată la rubrica „călător oficial P.T.T." de numitul Z.G.D.;

4. cererea adresată șefului biroului Vamal Călărași și înregistrată la data de 12 octombrie 2001 pentru indigenizarea autoturismului marca V.G. a fost scrisă și semnată de numitul Z.G.D.;

5. raportul de verificare tehnică în vederea omologării încheiat de R.A.R. la data de 10 octombrie 2001 pentru autoturismul marca V.G. a fost semnat de numitul Z.G.D.;

6. documentul intitulat „Dichiarazione di Vendita" privind autoturismul marca V.G., nu este autentic, fiind realizat cu un copiator electrostatic;

7. procura specială cu numărul de încheiere autentificare din 10 mai 2001 este semnat la rubrica „mandant" de numitul Z.G.D.;

8. cererea adresată Comandantului Poliției Călărași datată 12 octombrie 2001, privind înscrierea autoturismului marca V.G. a fost scrisă și semnată de numitul Z.G.D.;

9. contractul de vânzare-cumpărare pentru un vehicul folosit privind autoturismul marca V.G., încheiat la data de 10 decembrie 2001, este semnat la rubrica „semnătura vânzătorului" de numitul Z.G.D.;

10. contractul de vânzare-cumpărare pentru un vehicul folosit privind autoturismul marca V.G., încheiat la data de 10 decembrie 2001 este semnat la rubrica „semnătura cumpărătorului" de numitul C.H.M. (fil. 90-108 vol. VIII dosar de urmărire penală).

Numitul M.D.T. a negat faptul că ar fi dobândit un autoturism de proveniență străină, a precizat că nu cunoaște pe nici unul dintre inculpați și că nu a primit o împuternicire pentru a se ocupa de formalitățile de indigenizare ale vreunui autoturism. Martorul și-a menținut declarațiile și în fața instanței, afirmând că în anul 1998, în timp ce se afla în Ungaria, a fost tâlhărit și printre mai multe bunuri i-a fost sustras pașaportul, așa încât presupune că datele care apar în procura falsificată au fost preluate din acest pașaport (fila 55 și 204 vol. VIII dosar de urmărire penală și fila 214 vol. III dosar instanță). Declarațiile martorului sunt confirmate de raportul de expertiză grafică din care rezultă că nici unul din documentele examinate, inclusiv procura autentificată, nu au fost semnate de numitul M.D.T.

Inculpatul Z.G.D. a declarat că autoturismul l-a cumpărat în luna octombrie 2001 de la inculpatul M.M., care i-a cerut copie de pe cartea de identitate pentru a întocmi actele de proveniență, urmând ca de indigenizare să se ocupe el, după ce inculpatul M.M. îi va aduce actele. După un timp, inculpatul M.M. i-a adus autoturismul, două chei, o împuternicire încheiată la un birou notarial în București (prin care împuternicea o persoană să-i aducă un autoturism V.G. din Italia), copie de pe pașaportul acestei persoane pe care se regăsea data intrării în țară, alături de numărul de înmatriculare italian al autoturismului, certificatul de circulație italian, contractul de vânzare-cumpărare în limba italiană. După primirea actelor, i-a plătit acestuia 800 dolar SUA și a înmatriculat autoturismul pe care, după câteva luni, l-a vândut unui individ din Constanța. Anterior, inculpatul M. i-a spus că „se va ocupa el de actele de proveniență” (fila 206 vol. VIII dosar de urmărire penală). Inculpatul a prezentat și o altă variantă, arătând că i-a dat inculpatului B. un avans de 500 dolar SUA, iar lui M. un avans de 1.000 dolar SUA și cei doi i-au promis că-i pot procura orice mașină, indiferent de marcă (fila 211 vol. VIII dosar de urmărire penală), iar într-o altă declarație a recunoscut faptul că nu a încheiat contractul de vânzare-cumpărare cu cetățeanul italian (fila 206 vol. VIII dosar de urmărire penală).

Inculpatul M.M. a declarat că Z.G.D. a spus că dorește să achiziționeze un autoturism, însă nu i-a dat nici un avans. M. a negat faptul că i-a vândut autoturismul inculpatului Z., precum și faptul că s-ar fi prezentat la notariat pentru traducerea unor acte (fila 218 vol. VIII dosar de urmărire penală). Într-o declarație ulterioară, inculpatul M. a revenit asupra primelor declarații și a arătat că Z. l-a rugat să se ocupe de traducerea unor acte și el a acceptat, astfel încât s-a prezentat la notariat cu actele pe care i le-a dat Z.G.D. M. a precizat că nu-l cunoaște pe M.D.T. și nu a putut explica cum plăcuțele de înmatriculare, de la un autoturism M. ce aparținea fiului său B.M.C., au ajuns să fie montate pe autoturismul V.G. dobândit de inculpatul Z. (fila 224 vol. VIII dosar de urmărire penală).

Inculpatul B.M.C. a arătat că nu a primit nici un avans de la Z. și nu a intermediat vânzarea-cumpărarea autoturismului V.G., însă a recunoscut că Z. i-a cerut să-i procure un certificat și i-a trimis prin poștă 100 dolar SUA, iar el a acceptat și după ce a făcut rost de acest certificat i l-a predat direct lui Z., știind că va fi folosit pentru indigenizarea unui autoturism și pentru plata unor taxe vamale diminuate, respectiv 6% în loc de 30% (fila 220 vol. VIII dosar de urmărire penală).

Față de cele reținute, Tribunalul apreciază că s-a dovedit cu certitudine că inculpatul Z.G.D. avea cunoștință de faptul că documentele pe care le-a utilizat pentru indigenizare și înmatriculare sunt false, aceasta, cu atât mai mult cu cât, inculpatul este avocat, având astfel cunoștințe de specialitate în legătură cu modalitatea de întocmire a actelor juridice precum și în legătură cu efectele acestora.

Chiar și în absența unei asemenea calități și indiferent de modul în care a intrat în posesia autoturismului (existând din acest punct de vedere neconcordanțe, deoarece inculpații M. și B. au negat în mod constant că i-au vândut mașina), inculpatul și-ar fi dat seama că respectivele documente nu sunt conforme cu realitatea, deoarece atestau acte și fapte proprii, despre care inculpatul știa că nu corespund adevărului.

Astfel, deși potrivit contractului de vânzare-cumpărare întocmit în limba italiană, certificatului și procurii autentificate, rezultă că M.D.T. a fost împuternicit de Z. și a adus din Italia un autoturism, acest lucru nu era adevărat. Inculpatul nu a recunoscut în mod expres aceste împrejurări, însă nu a putut oferi nici o explicație cu privire la atitudinea subiectivă pe care a avut-o în momentul în care a utilizat respectivele documente. Relevant pentru caracterizarea acestei atitudini este că, deși era avocat, inculpatul a acceptat să semneze procura din care rezulta că-l împuternicise pe M.D.T. să-i aducă autoturismul din străinătate și să se ocupe de formalitățile de indigenizare, cu toate că procura era antedatată (purta data de 10 mai 2001, iar inculpatul a semnat-o în octombrie 2001) și avea deja aplicată formula încheierii de autentificare, iar semnarea procurii nu s-a făcut în fața notarului.

De asemenea, inculpatul Z. a utilizat certificatul procurat de inculpatul B., deși știa că autoturismul nu fusese importat de M.D.T., așa încât mențiunile din acest certificat nu corespundeau realității. S-a dovedit astfel că nici unul dintre documentele folosite de către inculpatul Z. nu atestau fapte sau împrejurări reale, iar inculpatul a fost pe deplin conștient de acest lucru, așa încât a acționat cu intenție directă.

Cât privește latura obiectivă, se constată că săvârșirea faptelor a fost dovedită atât prin declarațiile de recunoaștere date de inculpat, care nu a negat faptul că a utilizat documentele pentru indigenizarea și înmatricularea autoturismului, prin înscrisurile și relațiile furnizate de autoritățile române, prin relațiile obținute prin intermediul Interpol, dar și prin raportul de constatare grafică, probe care au dovedit fără dubiu că inculpatul s-a prezentat la Direcția Generală a Vămilor, la R.A.R. și Serviciul de Evidență Informatizată a Persoanei, unde a prezentat autoturismul și documentele și a formulat cererile corespunzătoare pentru procedurile de indigenizare și înmatriculare.

După ce a obținut înmatricularea autoturismului pe numele său, la scurt timp, inculpatul l-a vândut numitului C.H.M., fără să-i comunice modul în care autoturismul a fost înmatriculat. Și în acest caz, inculpatul a acționat cu intenție directă căci, datorită cunoștințelor juridice de specialitate, știa că aceste împrejurări au o relevanță deosebită pentru cumpărător și că în cazul în care i se aduc la cunoștință nu ar mai fi de acord să încheie contractul.

Inculpatul s-a apărat în sensul că în realitate a făcut un schimb de mașini cu o altă persoană (fiind vorba despre P.D.M.) și pentru că nu se făcuse radierea de pe numele său și înmatricularea pe numele noului proprietar, iar acesta găsise un alt cumpărător, respectiv C.H.M., actele au fost întocmite direct între inculpatul Z. și C.

Instanța va înlătura această apărare, care este infirmată de declarațiile părții vătămate C.H.M. Acesta a relatat că autoturismul i-a fost vândut de Z., care l-a asigurat că nu este nici o problemă. Eventualele convenții dintre inculpatul Z. și numitul P.D.M. sunt lipsite de relevanță pentru calificarea faptei ca înșelăciune, de vreme ce inculpatul s-a prezentat ca proprietar al autoturismului, chiar dacă nu a încasat prețul (căci conform declarației dată de partea vătămată, Z. a solicitat ca banii să-i dea prin intermediul lui P.), așa încât vânzarea-cumpărarea s-a efectuat între inculpatul Z. (care figura în acte ca proprietar) și partea vătămată C.H.M.

Sub acest aspect, trebuie precizat că este întrunită și condiția referitoare la scopul însușirii unui folos material injust. Trecând sub tăcere modalitatea frauduloasă de indigenizare și înmatriculare a autoturismului, Z. a urmărit prin înstrăinarea acestuia să-și păstreze folosul dobândit anterior, ca urmare a efectuării schimbului cu numitul P.D.M.

În drept, fapta inculpatului Z.G.D., care a prezentat la R.A.R. și la Serviciul de Evidență Informatizată a Persoanei acte false de proveniență, în vederea înmatriculării autoturismului V.G. (respectiv contractul de vânzare-cumpărare întocmit în limba italiană și copia legalizată a acestuia precum și procura autentificată), întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de uz de fals prev.de art. 291 C. pen.

Fapta aceluiași inculpat care a prezentat la vamă documente false de proveniență în vederea indigenizării autoturismului V.G. (respectiv contractul de vânzare-cumpărare întocmit în limba italiană și copia legalizată a acestuia precum și procura autentificată și certificatul), întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 178 din Legea nr. 141/1997. Urmare acestei fapte, inculpatul a achitat taxe vamale de numai 6% în loc de 30%.

Fapta aceluiași inculpat, constând în aceea că i-a vândut autoturismul V.G. numitului C.H.M., ascunzându-i împrejurarea că indigenizarea și înmatricularea s-au făcut pe baza unor documente false, inducându-l astfel în eroare, în scopul obținerii unui folos material injust, producând o pagubă părții vătămate, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen. Fapta inculpatului B.M.C., constând în aceea că, la solicitarea inculpatului Z., i-a procurat un certificat, cunoscând că documentul va fi utilizat în fața autorităților vamale pentru plata unor taxe diminuate, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 178 din Legea nr. 141/1997.

Fapta inculpatului M.M. care a pus în circulație autoturismul V.G. căruia i-a aplicat numărul de înmatriculare, ce aparținea unui autoturism M. pe care inculpatul îl vânduse anterior altei persoane, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de punere în circulație a unui autoturism cu numere false de înmatriculare, prev.de art. 35 alin. (2) din Decretul nr. 328/1966 republicat.

În ceea ce privește această infracțiune, Tribunalul reține că inculpatul M. a vândut autoturismul M. cu numărul de înmatriculare numitului A.H.A., precum și autoturismul V.G., cu același număr de înmatriculare, inculpatului Z.G.D. Potrivit relațiilor comunicate de Ministerul de Interne italian, numărul de înmatriculare aparținea unui autoturism M., care a fost furat din Bari, Italia în data de 27 noiembrie 2000.

După săvârșirea infracțiunii de către inculpatul M., a intrat în vigoare O.U.G. nr. 195/2002, însă nu sunt aplicabile dispozițiile art. 13 C. pen. Deși există o succesiune de legi în timp, legea nouă incriminează fapta în aceleași condiții și prevede aceeași sancțiune ca și legea veche (închisoarea de la 1 la 5 ani), așa încât nu se pune problema aplicării legii penale mai favorabile.

Referitor la latura civilă a cauzei, instanța reține că partea vătămată C.H.M. a solicitat restituirea în natură a autoturismului și alternativ, despăgubiri în sumă de 9.500 dolar SUA, reprezentând prețul pe care l-a plătit inculpatului Z.

Pe de altă parte, se constată că, deși există o suspiciune cu privire la faptul că autoturismul a fost furat din Italia, nu se cunoaște cu certitudine proveniența acestuia și până în prezent nu există nici o solicitare de restituire din partea unui cetățean străin.

Față de cele reținute, apreciind că numitul C.H.M. este un cumpărător de bună-credință și este posibilă despăgubirea în natură a acestuia, Tribunalul va admite cererea părții vătămate și va dispune restituirea autoturismului, care a fost predat deja de organele de poliție numitului C.H.M.

Drept urmare, ca efect al protejării bunei credințe a subdobânditorului, cu toate că indigenizarea și înmatricularea s-au făcut pe baza unor documente falsificate, instanța nu va mai dispune anularea acestora.

Ca și consecință a menținerii operațiunilor de indigenizare și înmatriculare și constatând, pe de altă parte, că sunt îndeplinite toate condițiile răspunderii civile delictuale, în temeiul art. 14 alin. (3) lit. b) cu referire la art. 998 - 999 C. civ., va admite cererea formulată de A.N.V. și va obliga pe inculpatul Z. la plata despăgubirilor constând în diferența dintre taxele vamale pe care acesta le-a achitat folosindu-se de certificatul fals, și taxele legal datorate, diferență care, în conformitate cu dovezile atașate la dosar, se ridică la suma de 46.080.979 lei (fila 19 vol. II dosar instanță).

De asemenea, în temeiul art. 108 - 109 și art. 114 din O.U.G. nr. 92/2003 îl va obliga pe inculpat și la plata dobânzilor și penalităților de întârziere aferente sumei.

Așa cum s-a reținut, pentru a procura certificatul fals, inculpatul B. a primit de la inculpatul Z. suma de 100 dolar SUA, astfel încât, în temeiul art. 118 lit. c) C. pen., instanța va dispune confiscarea echivalentului în lei a acestei sume de bani.

XIII. Referitor la autoturismul T.L.C. (vol. IX d.u.p.).

În data de 22 august 2002. cu ocazia percheziției efectuate la domiciliul inculpatului M.M., s-a procedat la indisponibilizarea autoturismului T.L.C. fără număr de înmatriculare (fil. 133 vol. II, dosar de urmărire penală).

În sarcina inculpatul C.G. s-a reținut săvârșirea infracțiunii de tăinuire prev.de art. 221 C. pen., pe motiv că a dobândit în condiții neelucidate autoturismul T.L.C., care provenea din săvârșirea infracțiunii de furt.

Prin raportul de expertiză din 7 octombrie 2002, s-a concluzionat că seria de identitate poansonată pe autoturism nu prezintă modificări ale caracterelor din competența sa (fil. 222 vol. II dosar de urmărire penală).

Prin adresa din 9 mai 2003, Biroul Național Interpol a comunicat faptul că autoturismul T.L.C. figurează ca fiind furat din Italia, cu număr de înmatriculare (fil. 205 vol. II și fila I vol. IX dosar de urmărire penală).

Conform traducerii autentificate a plângerii depusă la dosar, în data de 4 mai 2002 autoturismul a fost sustras prin violență din posesia numitului F.M., care a menționat că în jurul orelor 18.30 a parcat autoturismul în apropiere de barul B. din Casinalbo di Formigine, a intrat în bar și a cumpărat un pachet de țigări, iar la ieșire un bărbat s-a năpustit asupra sa și i-a smuls din mâini cheile și telecomanda autoturismului, nereușind să-l împiedice să plece cu mașina, care este proprietatea numitei V.D. (fil. 213-216 vol. II dosar de urmărire penală).

Inculpatul B.M.C. a declarat că în primăvara anului 2002, a fost sunat de către inculpatul C.G., care i-a solicitat să vină la ștrandul T., unde i-a arătat un autoturism T. culoare albastră, cerându-i să-l vândă la suma de 11.500 dolar SUA. Acesta a menționat că inculpatul C.G. i-a dat două chei și un certificat de circulație în limba italiană, după care a dus autoturismul în str. A. (fil. 228 și 232 vol. II dosar de urmărire penală).

Inculpatul C.G. a declarat că nu a văzut niciodată autoturismul T.L.C. culoare albastră, menționând că l-a împrumutat pe inculpatul B.M.C. cu suma de 15.000 dolar SUA, acesta promițându-i că-i va aduce garanție un J., ceea ce nu s-a întâmplat (fil. 230 vol. II dosar de urmărire penală).

Inculpatul M.M. a declarat că autoturismul a fost adus în str. A. de către fiul său B.M.C., care i-a spus că-i aparține lui C.G. și că acesta dorește să fie înmatriculat în România, în acest scop dându-i cartea de circulație, redactată în limba italiană. A precizat că i-a dat cartea de circulație numitului M. pentru a întocmi actele necesare înmatriculării, dar fiind arestat între timp, nu știe ce s-a mai întâmplat cu înmatricularea (fil. 213 vol. II dosar de urmărire penală).

Față de cele reținute, Tribunalul apreciază că prin probele administrate nu s-a dovedit că inculpatul C.G. a intrat în posesia autoturismului. Acesta a negat în mod constant comiterea faptei, iar așa cum rezultă din procesul verbal de ridicare întocmit de organele de poliție, autoturismul a fost găsit în curtea casei numitului M.M., fără să se stabilească că s-ar fi aflat vreodată în posesia inculpatului C.G. Singurul care afirmă acest lucru este inculpatul B., iar declarația sa se coroborează numai cu declarația tatălui său - inculpatul M.M., însă acesta nu a perceput în mod direct că autoturismul a fost dobândit de C.G., aflând acest lucru din spusele inculpatului B.

În această situație și în raport de dispozițiile art. 63 alin. (2) C. proc. pen., coroborat cu art. 66 și art. 70 C. proc. pen., se constată că cele două declarații nu sunt suficiente pentru a considera că s-a dovedit fără dubiu fapta reținută în sarcina inculpatului C.G.

În consecință, conform art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen., se va dispune achitarea inculpatului C.G. pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art. 221 C. pen.

Cât privește autoturismul, numitul G.I. a solicitat restituirea, depunând la dosar traducerea legalizată a plângerii, traducerea legalizată a împuternicirii primite din partea Societății A.S., traducerea legalizată a certificatului de proprietate, care atestă proprietatea numitei V.D. asupra autoturismului T.L.C., precum și traducerea legalizată a contractului de asigurare și reasigurare pentru acest autoturism (fila 205 și 213 vol. II și fila I vol. IX dosar de urmărire penală).

Având în vedere plângerea și documentele atașate la dosar, din care rezultă că autoturismul este proprietatea numitei V.D. (cetățean italian) și a fost sustras în data de 4 mai 2002 din Italia, iar proprietarul a fost despăgubit de societatea de asigurare, care se subrogă în drepturile acestuia, în conformitate cu art. 348 C. proc. pen., va restitui autoturismul societății de asigurare, constatând că mașina a fost predată reprezentantului acesteia (fila 195-196 vol. I din dosarul instanței).

XIV. Referitor la autoturismului H.(voi.VIU d.u.p.);

În data de 17 septembrie 2002, autoturismul a fost ridicat în temeiul art. 96 și următoarele C. proc. pen, întrucât din cercetările efectuate a reieșit că pentru indigenizarea autoturismului s-au folosit documente false, existând dubii cu privire la proveniența acestuia.

Efectuându-se expertiza traseologică asupra autoturismului, s-a constatat că seria de identificare, poansonată pe autoturismul H. nu prezintă modificări ale caracterelor din componența ei (fil. 313-319 vol. VIII dosar de urmărire penală).

Prin adresa, Ministerul de Interne - Departamentul Siguranței Publice - Direcția Centrală a Poliției Criminale - Serviciul de Cooperare Internațională a Poliției Interpol - Unitatea Națională EURPOL - S.I.R.E.N.E. Roma a comunicat că vehiculul H., a fost înmatriculat în Italia pe numele Societății F.L.S.P.A. cu sediul în Brescia, fiind luat în locație de cetățeanul B.G.G. Autoturismul nu figurează ca fiind furat, deși certificatul de înmatriculare prezintă deformări de întocmire, fiind probabil un fals (fil. 233 vol. VIII dosar de urmărire penală).

Prin adresa, Inspectoratul General al Poliției de Frontieră a comunicat că nu figurează cu intrări/ieșiri în/din România un autoturism, iar cetățeanul italian B.G.G. a intrat în țară la data de 25 iunie 2000 și a ieșit la 26 iunie 2000 (fil. 249 vol. VIII dosar de urmărire penală).

Cercetările efectuate au stabilit următoarele:

- de la Direcția Generală a Vămilor - Vama București Antrepozite s-au ridicat: cererea formulată de S.D. prin care, la 30 iunie 2000, solicita întocmirea formalităților vamale de import definitiv pentru autoturism, menționând că a fost adus din Italia prin Vama Vârșand, la 26 iunie 2000; adeverința emisă de Secția 23 Poliție prin care se precizează că S.D. și-a stabilit domiciliul în România; o declarație de vânzare a autoturismului la 23 iunie 2000 în Cremona, numitei S.D., contra sumei de 25.000 DM; o copie a certificatului de înmatriculare italian, precum și o traducere legalizată a contractului de vânzare-cumpărare.

- de la R.A.R. s-au ridicat: nota de constatare din 29 iunie 2000; raportul de verificare tehnică în vederea omologării din 07 iulie 2000, în baza căruia s-a eliberat C.I.V.-ul; o traducere a unui contract de vânzare-cumpărare, conform căruia M.M. a cumpărat autoturismul menționat la data de 23 iunie 2000, în Cremona, de la cetățeanul italian B.G.G., contra sumei de 25.000 DM.

- de la S.E.I.P. București s-au ridicat: certificatul de radiere al autoturismului H. de pe numele numitei S.D., care l-a înstrăinat către G.A.Ș.; certificatul de înmatriculare, emis pentru același autoturism pe numele S.D.; fișa de înmatriculare a autoturismului conform căreia G.A.Ș. a achiziționat autoturismul la 21 iulie 2000 de la S.D.; anexele la certificatul de înmatriculare; chitanțele care dovedesc plata taxelor aferente; cartea de identitate a autoturismului; fișa de înmatriculare care atestă că S.D. a înmatriculat autoturismul, predându-se plăcuțele de înmatriculare italiene; chitanța vamală care atestă că S.D. a plătit suma de 4.447.590 lei (fii. 260, 266, 267 vol. VIII dosar de urmărire penală).

Din declarațiile inculpatului M.M., rezultă că actele care atestă proprietatea sa asupra autoturismului sunt false, el neplătind nimic cetățeanului italian, nefiind la data de 23 iunie 2000 în Italia, precizând că cetățeanul italian era însoțit de un anume A., care locuiește în zona V. și care s-a ocupat de traduceri. Inculpatul a precizat că a prezentat autoturismul la R.A.R. Grivița, depunând declarația de vânzare cumpărare din care reieșea că el este proprietar, întocmindu-se raportul de verificare tehnică în vederea omologării, pe care i l-a dat numitului A., subliniind că nu poate oferi relații despre numita S.D., despre modul în care s-au întocmit formalitățile vamale și nici despre ceea ce s-a mai întâmplat cu autoturismul (fii. 228 vol. VIII dosar de urmărire penală).

Partea vătămată G.A. a menționat că a cumpărat autoturismul de la o persoană de sex masculin, brunet, de aproximativ 40 de ani, cu care s-a întâlnit în urma unui anunț prin mica publicitate, în Piața Constituției. Acesta a precizat că a semnat contractul de vânzare-cumpărare, constatând că fusese deja semnat la rubrica „vânzător" și de înmatricularea autoturismului s-a ocupat R.E. - mecanicul său. De asemenea, a declarat că persoana care i-a vândut autoturismul s-a prezentat cu numele de S.D., pe același nume fiind înmatriculat și autoturismul în momentul în care l-a achiziționat (fil. 307 vol. VIII dosar de urmărire penală).

În drept, fapta inculpatului M.M. care a utilizat documente false de proveniență ale autoturismului, respectiv: contractul de vânzare-cumpărare întocmit în limba italiană, potrivit căruia inculpatul a cumpărat autoturismul în data de 23 iunie 2000 în Cremona, de la cetățeanul italian B.G.G. și traducerea legalizată a acestui contract, depunându-le la R.A.R. în vederea înmatriculării autoturismului, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de uz de fals prev. de art. 291 C. pen.

Așa cum s-a arătat mai sus, inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei, arătând că nu este adevărat că a cumpărat autoturismul de la un cetățean italian și că a utilizat actele deși știa că sunt false, ceea ce pune în evidență că acesta a acționat cu intenție directă.

Din probele administrate a rezultat că pentru înmatricularea acestui autoturism s-a mai folosit un contract de vânzare-cumpărare, încheiat în același loc și în aceeași dată, în care figurează același vânzător ca și în contractul utilizat de inculpatul M., cu diferența că numita S.D. este cumpărătorul. Înmatricularea autoturismului s-a făcut pe numele acestei din urmă persoane, iar ulterior s-a înregistrat un contract de vânzare-cumpărare potrivit căruia S.D. l-a înstrăinat numitului G.A.

Pentru elucidarea acestor împrejurări și pentru a se stabili în ce condiții și cine a falsificat actele de proveniență, prin rechizitoriu s-a dispus disjungerea cauzei conform art. 38 C. proc. pen.

În orice caz, nu există dovezi în sensul că inculpatul M. a fost implicat în activitatea de înmatriculare și vânzare ulterioară a autoturismului, acesta declarând că a renunțat să-l înmatriculeze pe numele său și că nu cunoaște pe nici una din persoanele mai sus enunțate. Pe acest aspect, declarația inculpatului se coroborează cu declarația numitului G.A., care a declarat că a cumpărat autoturismul de la un bărbat, însă nu-l cunoaște pe inculpatul M. și nici nu a auzit de numele acestuia.

Având în vedere că autoturismul nu figurează ca fiind furat și că numitul G.A. este un cumpărător de bună credință, în conformitate cu dispozițiile art. 348 C. proc. pen. constatând că, potrivit dovezilor ce au fost administrate, acesta este ultimul dobânditor și proprietarul autoturismului, va dispune ca mașina să-i fie restituită împreună cu certificatul de înmatriculare și cartea de identitate a vehiculului ce au fost ridicate din posesia sa, constatând că autoturismul i-a fost deja predat în cursul urmăririi penale (fila 243 vol. VIII d.u.p.).

Cât privește pretențiile A.N.V., Tribunalul constată că nu a fost investit cu săvârșirea de către inculpatul M. a faptei de prezentare la vamă de documente falsificate, prev. de art. 178 din Legea nr. 141/1997 și nici nu s-a dovedit că inculpatul a fost cel care a prezentat autoturismul în fața autorităților vamale în vederea indigenizării, așa încât nu poate dispune obligarea sa la plata diferenței între taxele vamale ce au fost achitate și cele legal datorate.

XV. Referitor la autoturismul M. (vol.IX d.u.p.).

În data de 23 august 2002, în baza art. 91 și urm. C. proc. pen., autoturismul marca M. cu număr de înmatriculare, a fost ridicat de la C.I., întrucât figura ca fiind sustras din Italia.

Prin raportul de expertiză din 07 octombrie 2002 s-a concluzionat că seria de identificare poansonată pe autoturismul marca M., nu prezintă modificări ale caracterelor din componența ei (fil. 128-134 vol. IX dosar de urmărire penală).

Autoritățile italiene, Direcția Centrală a Poliției Criminale - Serviciul de Cooperare Internațională a Poliției Interpol - Unitatea Națională EURPOL - S.I.R.E.N.E. a comunicat la data de 09 august 2002 că autoturismul D.C., a fost înmatriculat pe numele SC M.B.F.M.S., cu sediul în Roma, și dat în locație Societății E.I. SRL cu sediul în Gricigano di Aversa - Via della Stazione SNC, fiind reclamat furat la 03 mai 2001 de către D.S., la Secția de Carabinieri (fil. 20-29 vol. IX dosar de urmărire penală).

Prin adresa, Inspectoratul General al Poliției de Frontiră a comunicat că autoturismul a intrat în țară la data de 30 martie 2001 prin Vama Veche, în autoturism aflându-se cetățenii italieni D.S.F. și M.M. și cetățeanul turc K.J., declarând că tranzitează România, destinația fund Ungaria, deși autoturismul nu figurează ca fiind ieșit din România de la această dată (fii. 30-31 vol. IX dosar de urmărire penală). De asemenea, D.S.F. și M.M. au intrat în țară cu autoturismul la data de 17 martie 2001, prin Vama Veche.

M.B. a comunicat că autoturismul a fost produs în anul 2000 pentru piața germană, fiind dotat din fabricație cu motorul și cutia de viteze, având culoare negru metalizat, tapițerie pile gri și cutie de viteze automată (fii. 34 vol. IX dosar de urmărire penală).

Cercetările efectuate au stabilit că indigenizarea autoturismului s-a realizat în următoarele etape:

I. La 24 aprilie 2001 s-a eliberat nota de constatare vamală pentru vehicule de către R.A.R. Grivița (fii. 35 vol. IX dosar de urmărire penală).

II. La 24 aprilie 2001 s-a întocmit Raportul de verificare în vederea omologării, în baza căruia s-a eliberat C.I.V.-ul, autoturismul fiind prezentat de către C.I., fiind depuse următoarele documente de proveniență (fii. 43 vol. IX dosar de urmărire penală): copia traducerii legalizate a declarației de vânzare-cumpărare conform căreia E.I. SRL, cu sediul în Italia, a vândut autoturismul lui C.I., încheierea de legalizare purtând din 25 aprilie 2001 (fil. 38 vol. IX dosar de urmărire penală); copia cărții de circulație (targa).

III. La 26 aprilie 2001 s-a emis chitanța vamală nr. 19 de către Biroul Vamal Oltenița, conform căreia B.V. a achitat suma de 135.526.662 lei, reprezentând taxe vamale pentru autoturismul M., fiind depuse următoarele acte: copie de pe „dicharazione di vendita" conform căreia societatea E.I. SRL a înstrăinat autoturismul contra sumei de 50.000.000 lei către B.V., nedatată; o traducere legalizată a acestei declarații de vânzare-cumpărare din 25 aprilie 2001; o copie a certificatului de circulație (targa); o traducere legalizată a certificatului de înmatriculare a autoturismului M.; o copie a certificatului, conform căruia B.V. a importat autoturismul din Torino la data de 14 aprilie 2001.

IV. La data de 22 mai 2001 autoturismul a fost înmatriculat pe numele V.I., pentru înmatriculare depunându-se contractul de vânzare-cumpărare pentru vehicul folosit prin care, la data de 22 mai 2001, B.V. vindea autoturismul lui V.I. cu suma de 255.000.000 lei, cu mențiunea că autoturismul este neînmatriculat, eliberându-se certificatul de înmatriculare și anexa aferentă (fil.41 vol. IX dosar de urmărire penală);

V. La data de 01 iunie 2001, autoturismul a fost înmatriculat pe numele C.I., eliberându-se certificatul de înmatriculare.

În data de 06 noiembrie 2001, Ministerul Finanțelor - Direcția Generală a Vămilor a întocmit actul constatator privind taxele vamale și alte drepturi cuvenite bugetului, conform căruia, constatându-se că certificatul a fost vizat cu o ștampilă falsă, numitul B.V. datora statului suma de 139.783.216 lei reprezentând taxe vamale, comision vamal, accize și alte taxe (fii. 60 vol. IX dosar de urmărire penală).

Prin adresa din 05 noiembrie 2002, Direcția Generală a Vămilor a comunicat că certificatul a fost vizat cu o ștampilă falsă.

Prin raportul de expertiză din 03 martie 2003 s-a concluzionat:

1. „Carta di Circulazione" emisă de autoritățile din Italia pentru autoturismul marca M. este autentică (din punct de vedere al formularului), dar îi lipsesc impresiunea ștampilei autorității responsabile cu înmatricularea și semnătura directorului acesteia, ca element de autentificare.

2. Completarea rubricilor din cuprinsul „Carta di Circulazione" emisă de autoritățile din Italia pentru autoturismul marca M. s-a realizat prin dactilografiere cu o mașină de scris cu cap sferic.

3. Chitanța din 26 aprilie 2001 cu seria mecanică emisă de vama Oltenița nu a fost semnată de B.V., ale cărui semnături model de comparație au fost puse la dispoziție.

4. Raportul de verificare tehnică în vederea omologării încheiat de R.A.R. la data de 24 aprilie 2001 pentru autoturismul marca M., este semnat la rubrica „persoana care a primit C.I.V.-ul, nume și adresă" de C.I., ale cărui semnături model de comparație au fost puse la dispoziție.

5. Contractul de vânzare-cumpărare pentru un vehicul folosit privind autoturismul marca M., încheiat la data de 22 mai 2001, nu este semnat la rubrica „vânzător" de B.V.

6. Contractul de vânzare-cumpărare pentru un vehicul folosit privind autoturismul marca M. încheiat la data de 22 mai 2001, nu este semnat la rubrica „cumpărător" de V.I., ale cărui semnături model de comparație au fost puse la dispoziție.

7. Nu se pot stabili semnatarii contractului de vânzare-cumpărare pentru un vehicul folosit privind autoturismul marca M. încheiat la data de 30 mai 2001, întrucât documentul incriminat nu a fost pus la dispoziție.

8. Fișa de înmatriculare datată 01 iunie 2001 privind autoturismul marca M., este semnată la rubrica „vânzător" de V.I.

9. Fișa de înmatriculare datată 01 iunie 2001 privind autoturismul marca M., este semnată la rubrica „cumpărător" de C.I., ale cărui semnături model de comparație au fost puse la dispoziție (fii. 1-15 vol. IX dosar de urmărire penală).

Numitul B.V. a declarat că nu a fost niciodată proprietarul unui autoturism marca M., menționând că în luna iunie 2001, a primit o somație de la Direcția Generală a Vămilor pentru a plăti suma de 136 milioane lei și verificând, a constatat că pe numele său figurează un autoturism M. Acesta a precizat că, lucrând la SC R.P. SRL, administratorul M.T. i-a cerut buletinul de identitate în vederea obținerii carnetului de sănătate, restituindu-i-l peste 3 zile, iar după o perioadă de timp a aflat de la acesta că a folosit buletinul de identitate pentru a indigeniza un autoturism marca M. pe numele său, mai multe relații dându-i P.M., vecinul său, care lucrează la vamă (fii. 144 și 155 vol. IX dosar de urmărire penală).

Numitul P.M. a declarat că în urma unui control efectuat de Direcția Generală a Vămilor a constatat că pe numele vecinului său, B.V., se plătiseră taxe vamale pentru un autoturism marca M., deși acesta nu-și putea permite din punct de vedere financiar un astfel de autoturism. În zilele imediat următoare controlului, B.V. l-a contactat rugându-l să verifice o somație primită de la Direcția Generală a Vămilor, situație în care i l-a prezentat vameșului M., care întocmise chitanța vamală, acesta spunându-i că taxele vamale au fost plătite de către M.M., fost M., care a folosit o copie a buletinului său de identitate (fil. 135 vol. IX dosar de urmărire penală).

Învinuitul M.T. a declarat că M.M. i-a cerut să-i găsească persoane care să fie de acord să înmatriculeze autoturismul de proveniență străină pe numele lor, precizând că între aceste persoane se numără și B.V. (fil. 156 vol. IX dosar de urmărire penală).

Numitul V.I. a declarat că în cursul anului 2001, l-a cunoscut pe numitul M.M. care se ocupa de vânzarea autoturismelor, iar în luna august 2001 acesta l-a sunat și i-a spus că are un autoturism M. pe care dorește să-l înmatriculeze pe numele său. Acceptând acest lucru, M.M. i-a adus toate actele necesare înscrierii, respectiv chitanță vamală pe numele celui care vindea - B.V.; cartea de identitate italiană; un act de vânzare-cumpărare în limba italiană și traducerea legalizată a acestuia, conform căreia B.V. achiziționase autoturismul de la un cetățean italian; C.I.V.-ul și talonul de la R.A.R.; un contract de vânzare-cumpărare semnat la rubrica „vânzător" de către B.V. și pe care l-a semnat la rubrica „cumpărător", documente pe care, după achitarea taxelor necesare înmatriculării, le-a depus la ghișeul de înmatriculări din cadrul Inspectoratului de Poliție al județului Argeș.

Martorul a menționat că nu a văzut niciodată autoturismul, iar la câteva zile după înmatriculare a fost contactat de către un individ trimis de către M.M., împreună cu care a mers la o firmă de intermedieri vânzări autoturisme, unde au încheiat un contract de vânzare, prin care vindea autoturismul individului respectiv, ambii semnând contractul, ulterior depunând dosarul de radiere la serviciul înmatriculări.

Acesta a precizat că nu-și amintește cum ii chema pe individul căruia "i-a vândut mașina" descriindu-l ca un tip subțire, de înălțime medie, șaten brunet, tuns scurt, cu ten măsliniu (fii. 141-177 vol. IX, dosar de urmărire penală).

Inculpatul B.M.C. a declarat că numitul C.G. a venit cu un autoturism M. cu numere de Italia, spunându-i că fratele său C.I. l-a cumpărat și că dorește să-l înmatriculeze în România, arătându-i o carte de circulație în limbă italiană și spunându-i că nu are alte documente, respectiv contract de vânzare-cumpărare și certificat. Acesta a precizat că de indigenizarea autoturismului s-a preocupat tatăl său M.M., care l-a trimis la Costești, la V.I. de unde a luat niște acte, dar nu-și mai amintește ce fel de acte.

În declarația din 31 ianuarie 2003, inculpatul B.M.C. a declarat că inculpatul C.G. i-a cerut să declare că inculpatul C.I. a cumpărat mașina din Târgul Vitan-Bârzești și că era deja înmatriculată în România.

Inculpatul M.M. a declarat că fiul său B.M.C. a venit cu un autoturism M. culoare neagră, spunându-i că este pentru C.I. și cerându-i să facă acte. El s-a ocupat de indigenizarea autoturismul, în sensul că a folosit copia buletinului de identitate a numitului B.V., pe care i-o adusese M.T., fără a ști că o folosește la înmatricularea unui autoturism de proveniență ilicită, a întocmit contractul de vânzare între B.V. și V.I., care a înmatriculat autoturismul pe numele său la Pitești și peste câteva zile l-a trimis pe C.I. la Pitești, unde a încheiat contractul de vânzare-cumpărare cu V.I. și apoi a radiat autoturismul de pe numele acestuia.

Inculpatul a precizat că mașina s-a aflat tot timpul la C.I. și toate actele s-au tăcut în modul descris mai sus, întrucât așa ceruse C.I., pentru a crea o aparență de bună-credință, acesta fiind cel care a semnat la R.A.R. (fii. 180 vol. IX dosar de urmărire penală).

Inculpatul C.I. a negat în mod constant comiterea faptelor. Inițial, a declarat că a cumpărat autoturismul în luna mai 2001 din Târgul Vitan-Bârzești, de la un cetățean român, autoturismul fiind înmatriculat în România, arătând că nu știe cum se numește vânzătorul, deși a întocmit cu acesta un contract de vânzare-cumpărare, după care vânzătorul s-a ocupat de celelalte formalități, așa încât i-a predat documentele de înmatriculare direct pe numele său și plăcuțele cu numărul X. Inculpatul a mai declarat că nu îl cunoaște pe M.M., că nu s-a prezentat la R.A.R. și nu a semnat nici un act, în afara contractului de vânzare-cumpărare, pentru că de înmatriculare s-a ocupat vânzătorul, fără ca inculpații B. sau M. să aibă vreo legătură cu aceste formalități. A mai arătat că autoturismul a fost cumpărat în București și nu s-a deplasat în alt oraș.

Ulterior, inculpatul și-a amintit că vânzătorul se numea V.I., dar și-a păstrat celelalte declarații, precizând că nu a mai rămas în posesia sa contractul de vânzare-cumpărare pe care l-a întocmit cu acesta (fii. 169-179, vol. IX dosar de urmărire penală).

Declarațiile inculpatului C.I. sunt înlăturate de celelalte mijloace de probă.

În primul rând, așa cum rezultă din declarația inculpatului M.M., care se coroborează cu declarația inculpatului B.M.C., dar și cu raportul de verificare tehnică în vedere omologării și cu raportul de expertiză grafică, inculpatul C.I. a intrat în posesia autoturismului anterior datei de 20 mai 2001 (când conform contractului de vânzare-cumpărare l-ar fi cumpărat de la V.I.) și mai înainte ca autoturismul să fie înmatriculat în România. Aceasta deoarece inculpatul C.I. a fost cel care a prezentat autoturismul la R.A.R. în data de 24 aprilie 2001 și a semnat pentru primirea cărții de identitate a vehiculului, rezultând astfel că el a fost cel care a declanșat procedura de indigenizare a autoturismului.

În al doilea rând, inculpatul C.I. nu a cumpărat autoturismul de la V.I. căci, conform declarațiilor date de acesta din urmă, autoturismul nu a fost prezentat spre vânzare în București ci, la cererea inculpatului M., înmatricularea mașinii pe numele lui V.I. a fost fictivă, iar persoana care figura în acte ca proprietar era B.V. și abia după ce autoturismul a fost înmatriculat pe numele lui V.I., C.I. a venit la Pitești și a încheiat cu acesta contractul de vânzare-cumpărare, din care rezultă că V.I. a înstrăinat autoturismul inculpatului C.I.

Pe de altă parte, s-a dovedit că mașina a fost de la început în posesia inculpatului C.I. și a rămas și ulterior în posesia acestuia, aspect evidențiat în declarațiile inculpatului M. și ale martorului V.I., care a susținut că autoturismul nu a fost nici o clipă în detenția sa.

Față de cele reținute, rezultă că inculpatul C.I. a avut cunoștință despre situația autoturismului, respectiv că acesta nu are suficiente acte de proveniență. Mai mult, la cererea sa, autoturismul a fost înmatriculat inițial pe numele unor alte persoane, pentru ca în mod formal el să o cumpere de la un cetățean român, după ce mașina era indigenizată în România, așa încât inculpatul cunoștea că indigenizarea și înmatricularea se făceau pe baza unor documente false.

În drept, fapta inculpatului C.I., constând în aceea că a utilizat la R.A.R. acte false de proveniență a autoturismului, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de uz de fals, prev.de art. 291 C. pen.

Fapta aceluiași inculpat care, cunoscând că indigenizarea se face pe baza unor acte false, a solicitat inculpatului B.M.C. să se ocupe de aceste formalități, în concret, de indigenizarea autoturismului ocupându-se inculpatul M., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 178 din Legea nr. 141/1997.

Fapta inculpatului M.M. care a utilizat la vamă acte false pentru indigenizarea autoturismului, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev.de art. 178 din Legea nr. 141/1997.

Inculpatul C.I. a solicitat restituirea autoturismului, arătând că l-a dobândit în mod licit și este proprietarul acestuia.

În raport de cele mai sus reținute, constatând că inculpatul a intrat în posesia autoturismului în mod fraudulos, iar pentru a obține indigenizarea și înmatricularea pe numele său a conceput și pus în practică un plan de utilizare a unor documente falsificate, instanța apreciază că nu există nici un temei pentru ca autoturismul să fie restituit inculpatului.

Cât privește dreptul de proprietate asupra autoturismului, inculpatul nu a putut produce o dovadă valabilă, căci contractul de vânzare-cumpărare încheiat cu V.I. este lovit de nulitate, fiind urmarea unei succesiuni de acte și tranzacții false, el însuși neexprimând voința reală a părților. V.I. nu a fost proprietarul autoturismului, nu a înțeles să-l vândă, iar inculpatul C.I. nu l-a dobândit de la V.I., contractul de vânzare-cumpărare între cei doi atestând de fapt o operațiune fictivă.

Referitor la situația juridică a acestui autoturism, se constată că există puternice îndoieli cu privire la seriozitatea plângerii de flirt formulată de cetățeanul italian, având în vedere că furtul a fost reclamat că s-ar fi produs la o dată ulterioară intrării autoturismului în România, existând suspiciuni că plângerea viza de fapt obținerea primei de asigurare.

În aceste condiții, nefiind îndeplinite cerințele prev. de art. 348 C. proc. pen. privind restituirea bunului, constatând totodată că inculpatul C.I. a obținut acest bun chiar prin săvârșirea infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată, în conformitate cu dispozițiile art. 118 lit. d) C. proc. pen., va dispune confiscarea autoturismului și va respinge ca neîntemeiată cererea de restituire formulată în acest sens de către inculpat.

XVI. Referitor la autoturismului A. (vol. X d.u.p.).

La data de 23 august 2002 a fost ridicat autoturismul A., culoare neagră, din posesia lui C.G.C. Întrucât existau indicii că provine din săvârșirea infracțiunii de furt.

Întrucât autoturismul prezenta unele defecțiuni la pompa de benzină, a fost remorcat la Centrul Zonal de Combatere a Crimei Organizate și Antidrog Constanța, fiind ridicate de la posesor o cheie de contact, cartea de identitate eliberată de R.A.R. Grivița și alte documente.

Prin raportul de expertiză din 26 noiembrie 2002, specialiștii din cadrul Serviciului Criminalistic Constanța au concluzionat că autoturismul marca A. (fii. 180-182 vol. X dosar de urmărire penală).

Ministerul de Interne Italian - Unitatea națională EURPOL - S.I.R.E.N.E. a comunicat că autoturismul A. a fost înmatriculat pe numele B.C. și nu figurează ca fiind obiect de investigație, precizând totodată că serviciile de înmatriculare au emis pentru același vehicul (fil. 50 vol. X dosar de urmărire penală).

P.R. a comunicat că seria a fost alocată unui autoturism A.C., an de fabricație 1999, culoare argintiu metalizat (fil. 60 vol. X dosar de urmărire penală).

S-a stabilit că targa a fost declarată ca fiind furată la Questura di Napoli la data de 5 martie 2001.

Prin adresa, s-a comunicat că autoturismul a intrat în țară la data de 27 martie 2001, prin Punctul de Frontieră Nădlag condus de cetățeanul italian M.Ș.

Efectuându-se o nouă expertiză metalografîcă, s-a concluzionat că seria autoturismului este modificată, stabilindu-se ulterior că autoturismul a fost sustras în data de 23 martie 2001 din posesia numitului V.C. Conform plângerii, partea vătămată a parcat autoturismul A. culoare neagră, în jurul orelor 21.30 și a doua zi a constatat că persoane necunoscute i-au sustras autoturismul (fii. 61 -70 vol. X dosar de urmărire penală).

Cercetările efectuate au stabilit următoarele:

La data de 3 aprilie 2001 s-a emis de către R.A.R. Grivița nota de constatare vamală. La data de 03 aprilie 2001, s-a emis raportul de verificare tehnică în vederea omologării, la rubrica „numele și persoana deținătorului" fiind menționat numitul M.M., care a prezentat autoturismul A., eliberându-se C.I.V.-ul (fii. 34 vol. X dosar de urmărire penală).

În vederea eliberării raportului de verificare tehnică în vederea omologării, s-au depus copia certificatului de înmatriculare al autoturismului A. pe numele C.M. și traducerea autentificată a acestui certificat la Biroul Notarial Public D.A., traducerea autentificată a unei declarații de vânzare cumpărare prin care C.M. vindea autoturismul către M.M. și copie de pe buletinul de identitate a lui M.M.

La data de 9 aprilie 2001 s-a eliberat de către vama Oltenița chitanța, prin care M.L. plătea pentru autoturismul marca A. suma de 51 ianuarie 0492 lei, reprezentând taxe vamale, depunând în acest scop copie de pe cartea de circulație italiană; copie de pe Dicharazione di Vendita, conform căreia C.M. vindea autoturismul A. numitei M.L. pentru suma de 20 milioane lire italiene; traducerea autentificată a declarației de vânzare cumpărare din 04 aprilie 2001 la Biroul Notarial Public D.A., traducerea certificatului de înmatriculare autentificată in data de 04 aprilie 2001 la Biroul Notarial Public D.A.; certificatul, conform căruia la 22 martie 2001 M.L., în calitate de cumpărător de la C.M. importa autoturismul A. (fil. 32 vol. X dosar de urmărire penală).

Prin adresa din 19 ianuarie 2002, s-a comunicat că, la data de 08 octombrie 2001 a fost înregistrată la Direcția Generală a Vămilor adresa prin care Administrația Vamală Italiană comunica că certificatul este fals (fil. 132 și 135-137 vol. X dosar de urmărire penală).

La data de 13 aprilie 2001, M.L. solicita eliberarea unei autorizații de circulație provizorie pe o perioadă de 30 de zile pentru autoturismul A., an de fabricație 1999, culoare neagră, depunând copie de pe Dicharazione di Vendita, care atesta faptul că a cumpărat autoturismul de la C.M. și copia certificatului de înmatriculare.

La data de 08 mai 2001, autoturismul a fost înmatriculat pe numele de B.G., acesta achiziționând autoturismul de la M.L. la suma de 200 milioane lei, eliberându-i-se la 15 iunie 2001 certificatul de înmatriculare al autoturismului și anexa aferentă.

La data de 02 august 2002, s-a încheiat un contract de vânzare cumpărare pentru un vehicul folosit, conform căruia B.G. vindea autoturismul către L.I. la prețul de 250 milioane lei, încercându-se fără rezultat înmatricularea pe numele cumpărătorului.

La data de 08 august 2001 s-a întocmit un contract de vânzare-cumpărare pentru un vehicul folosit, conform căruia L.I. vindea autoturismul către C.C. la suma de 250 milioane lei, autoturismul fiind înmatriculat la data de 10 august 2001, eliberându-se certificatul de înmatriculare și anexa aferentă pe numele lui C.C.D.

Prin raportul de expertiză din 25 februarie 2003 s-a concluzionat:

1. "Carta di Circulazione" emisă de autoritățile din Italia privind autoturismul marca A. este autentică din punctul de vedere al formularului, dar îi lipsește elementul de autentificare care constă în impresiunea ștampilei autorității responsabile cu înmatricularea și semnătura directorului acesteia.

2. Completarea rubricilor din cuprinsul Carta di Circulazione emisă de autoritățile din Italia privind autoturismul marca A. s-a executat prin dactilografiere cu o mașină de scris cu cap sferic.

3. Chitanța din 09 aprilie 2001 și seria mecanică emisă de vama Oltenița pentru M.L. nu a fost semnată la rubrica „călător oficiant TT" de către M.L. sau M.M., ale căror semnături model de comparație au fost puse la dispoziție.

4. Raportul de verificare tehnică în vederea omologării, încheiat de R.A.R. la 03 aprilie 2001 pentru autoturismul marca A. este semnat la rubrica „semnătura de primire C.I.V./I.T.P. de către M.M., ale căror semnături model de comparație au fost puse la dispoziție.

5. Documentul intitulat „Dicharazione di Vendita" privind autoturismul marca A. nu este autentic, acesta fiind realizat cu o imprimantă sau copiator laser color.

6. Nu se poate stabili scriptorul executant al cererii adresată comandantului poliției la data de 13 aprilie 2001 de numita M.L., privind înscrierea în circulație a autoturismului marca A. și nu a fost semnată de aceasta sau de M.M.

7. Contractul de vânzare-cumpărare pentru un autovehicul folosit privind autoturismul marca A., încheiat la data de 03 mai 2001 este semnat la rubrica „semnătura vânzătorului" de M.L.

8. Contractul de vânzare-cumpărare pentru un autovehicul folosit privind autoturismul marca A., încheiat la data de 03 mai 2001 este semnat la rubrica „semnătura cumpărătorului" de B.G., ale cărui semnături model de comparație au fost puse la dispoziție.

9. Contractul de vânzare-cumpărare pentru un autovehicul folosit privind autoturismul marca A., încheiat la data de 02 august 2001, este semnat la rubrica „semnătura vânzătorului" de B.G.

10. Contractul de vânzare-cumpărare pentru un autovehicul folosit privind autoturismul marca A., încheiat la data de 02 august 2001 este semnat la rubrica „semnătura cumpărătorului" de L.I.

11. Contractul de vânzare-cumpărare pentru un autovehicul folosit privind autoturismul marca A., încheiat la data de 08 august 2001 este semnat la rubrica „semnătura vânzătorului" de L.I., ale cărui semnături model de comparație au fost puse la dispoziție.

12. Contractul de vânzare-cumpărare pentru un autovehicul folosit privind autoturismul marca A., încheiat la data de 08 august 2001, este semnat la rubrica „semnătura cumpărătorului" de C.C.G.

13. Fișa de înmatriculare privind autoturismul marca A. încheiată la 15 iunie 2001 nu este semnată la rubrica „vânzător" de M.L.

14. Fișa de înmatriculare privind autoturismul marca A. încheiată la 15 iunie 2001 nu este semnată la rubrica „cumpărător" de B.G. (fil. 4-21 vol. X dosar de urmărire penală).

Numita M.L. (M.) a declarat că nu a achiziționat niciodată un astfel de autoturism și nu s-a ocupat niciodată de indigenizarea unui astfel de autoturism, subliniind că tatăl său, M.M., i-a cerut o copie de pe buletinul de identitate și i-a dat să semneze și să completeze niște documente tipizate, dar nu poate preciza ce anume documente (fii. 193 vol. X dosar de urmărire penală).

Fiind reaudiată, numita M.L. a declarat că în primăvara anului 2001, tatăl său (M.M.) i-a cerut buletinul de identitate pentru a înmatricula un autoturism pe numele său, ulterior, semnând o delegație prin care îl împuternicea să o reprezinte la vamă în vederea indigenizării unui autoturism A. și o cerere prin care solicita înmatricularea provizorie a autoturismul (fii. 288 vol. X dosar de urmărire penală).

Numitul B.G. a declarat că nu a avut în posesie un astfel de autoturism și nici nu a semnat vreun document legat de indigenizare, menționând că în primăvara anului 2002, M.T. i-a cerut buletinul de identitate pentru a întocmi carnetul de asigurări medicale, iar după aproximativ două luni, i-a dat o foaie și i-a spus să meargă la Primărie, la Secția Financiară, să radieze un autoturism de pe numele său.

Prezentându-se la Secția Financiară, funcționara i-a spus că autoturismul a fost înmatriculat de M.T. pe numele său, în această situație numitul B.G. a radiat autoturismul, semnând documentele aferente, ulterior aflând de la M.T. că autoturismul este un A. (fil. 194 vol. X dosar de urmărire penală).

Numitul L.I. a declarat că nu a fost în posesia unui autoturism A., dar că în anul 2001 un prieten, C.G.C., i-a solicitat să înmatriculeze pe numele său un autoturism A. pe care-l cumpărase, aspect cu care a fost de acord, dându-i astfel buletinul, precizând că nu a semnat nici un document și nu a radiat autoturismul de pe numele său. Ulterior, a remarcat autoturismul A. culoare neagră, pe care l-a cumpărat C.C.G. în Călărași, autoturismul fiind condus de către un tânăr despre care nu poate oferi relații (fil. 203 vol. X dosar de urmărire penală).

Numitul C.C.G. a declarat că la începutul verii anului 2001, a văzut autoturismul A. la SC R.F. SRL, care îl oferea spre vânzare și s-a înțeles cu reprezentanții societății să dea la schimb un autoturism M. și suma de 6500 dolar SUA, urmând ca aceștia să se ocupe de înmatricularea autoturismului. A semnat o factură de vânzare cumpărare și cei de la SC R.F. SRL i-au prezentat doi indivizi ca fiind proprietarii autoturismului, unul înalt, solid, tuns scurt, celălalt mai scund și brunet.

În continuarea declarației a precizat că cei de la firmă nu au radiat autoturismul, motiv pentru care a luat legătura cu aceștia, stabilind că de indigenizarea autoturismului să se ocupe împreună cu un prieten al său N., al cărui buletin a fost dat societății, ulterior răzgândindu-se, iar cei de la SC R.F. SRL i-au dat cartea de identitate și chitanța de înmatriculare.

În legătură cu contractul de vânzare-cumpărare care atestă că la data de 08 august 2001 a cumpărat autoturismul de la L.I., numitul C.C. a declarat că nu a semnat un astfel de contract și nu i-a împuternicit printr-o procură notarială pe cei de la R.F. SRL să se ocupe de înmatricularea autoturismului, solicitarea fiind verbală (fil. 206 vol. X dosar de urmărire penală).

Inculpatul M.M. a declarat că în luna aprilie 2001 a cumpărat din târgul Vitan-Bârzești un A. de la un cetățean italian care i-a dat și cartea de circulație italiană, precizând că restul de documente necesare pentru înmatriculare i-au fost aduse contra sumei de 800 dolar SUA de către M., tot acesta dându-i și certificatul, care era necesar pentru diminuarea taxelor vamale. Inculpatul a recunoscut că a determinat-o pe fiica sa să-i semneze o delegație, prin care îl împuternicea să se ocupe de indigenizarea autoturismului și să solicite înmatricularea provizorie autoturismului, subliniind că el s-a prezentat cu autoturismul la R.A.R. și Vamă pentru întocmirea formalităților vamale, de înmatriculare ocupându-se M.T., căruia i-a vândut autoturismul tară a încheia acte (fil. 219 vol. X dosar de urmărire penală).

În drept, fapta inculpatului M.M. care a folosit acte false de proveniență și un certificat fals în vederea indigenizării autoturismului, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 178 din Legea nr. 141/1997, iar fapta aceluiași inculpat, care în vederea înmatriculării autoturismului a folosit documente false de proveniență pe care le-a depus la R.A.R., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de uz de fals, prev. de art. 291 C. pen.

S-a dovedit fără dubiu că faptele inculpatului întrunesc elementele constitutive ale celor două infracțiuni. În ceea ce privește latura obiectivă, se constată că împrejurarea că inculpatul este persoana care a prezentata autoturismul și actele la vamă și la R.A.R, în baza unei împuterniciri dată de fiica sa M.L., este dovedit atât prin declarațiile de recunoaștere date de către inculpat, cât și prin raportul de verificare tehnică în vederea omologării, unde la rubrica semnătura de primire a C.I.V-ului (cartea de identitate a vehiculului), figurează M.M. (fila 34 vol. X dosar de urmărire penală) cât și prin raportul de expertiză grafică, potrivit căruia raportul de omologare a fost semnat la rubrica respectivă de inculpatul M. (fila 4-11 vol. X dosar de urmărire penală).

Imprejurarea că printre documentele prezentate de inculpat autorităților române erau și înscrisuri falsificate (respectiv contractul de vânzare-cumpărare întocmit în limba italiană, certificatul și cele trei contracte de vânzare-cumpărare, potrivit cărora autoturismul a fost dobândit succesiv de M.L., B.G., L.I. și C.G.C.), este dovedită prin plângerea și documentele comunicate de către Interpol, potrivit cărora autoturismul este proprietatea cetățeanului italian V.C. și a fost sustras în data de 23 martie 2001. Aceasta dovedește că autoturismul nu era proprietatea numitului C.M. (care figurează în declarația de vânzare-cumpărare întocmită în limba italiană) și acesta nu putea să vândă în mod valabil autoturismul inculpatului M. În plus, conform raportului de expertiză grafică, contractul de vânzare cumpărare care atestă dobândirea autoturismului de către inculpatul M., nu este autentic, fiind realizat cu o imprimantă sau cu un copiator laser color (fila 4-21 vol. X dosar de urmărire penală).

La fel ca și în celelalte cazuri, inculpatul M. nu a negat comiterea faptelor, însă în fața instanței a precizat că nu avea cunoștință despre faptul că autoturismul provenea din furt și că documentul de proveniență era fals.

Instanța nu va avea în vedere apărarea inculpatului, fiind înlăturată în mod evident de celelalte mijloace de probă. Așa cum s-a mai evidențiat, inculpatul M. nu era un novice în materia procedurilor de indigenizare și înmatriculare a autoturismelor, fapt ce a fost dovedit atât prin implicarea în mod repetat a acestuia în efectuarea unor asemenea proceduri, cât și prin declarațiile celorlalți inculpați și a altor persoane audiate în cauză, din care rezultă că inculpatul se ocupa în mod frecvent de formalități de acest gen. Rezultă astfel, că în momentul în care a dobândit autoturismul de la un cetățean italian și a primit numai cartea de circulație, inculpatul a știut că documentul este insuficient pentru ca autoturismul să fie indigenizat în România. În plus, așa cum a recunoscut chiar el, a solicitat numitului M. să-i procure restul documentelor necesare și i-a oferit suma de 800 dolar SUA, iar ulterior a utilizat documentele procurate în acest fel, evident false, pentru a înmatricula autoturismul.

Drept urmare, se constată că inculpatul a acționat cu intenție directă, prevăzând și urmărind producerea rezultatului.

Cât privește latura civilă, instanța reține că A.N.V. a solicitat plata despăgubirilor constând în diferența între taxa achitată de 6% și cea datorată de 30%.

În raport de cele reținute cu ocazia analizei laturii penale, instanța apreciază că sunt îndeplinite toate condițiile răspunderii civile delictuale, căci urmare a utilizării de către inculpat a certificatului cu referire la art. 998 - 999 C. civ., îl va obliga pe inculpat la plata diferenței de 65.220.440 lei plus dobânzile și penalitățile de întârziere aferente sumei, ce urmează a fi achitate în conformitate cu art. 108 - 109 și art. 114 din O.G. nr. 92/2003.

Cât privește autoturismul, trebuie precizat că în cursul judecății, numitul C.G.C. a solicitat introducerea în cauză în calitate de parte civilă, cerere ce a fost respinsă de către instanță pentru următoarele considerente:

Tribunalul a fost investit referitor la acest autoturism numai în legătură cu săvârșirea de către inculpatul M. a faptelor de a utiliza documente false pentru indigenizare și înmatriculare, reținându-se în sarcina acestuia infracțiunile prev.de art. 178 din Legea nr. 141/1997 și art. 291 C. pen.

În rechizitoriu se menționează că potrivit art. 38 C. proc. pen., cauza este disjunsă în vederea identificării persoanei care i-a vândut numitului C.G.C. autoturismul de proveniență ilicită și pentru identificarea persoanelor care au falsificat documentele de proveniență.

Pe de altă parte, la solicitarea instanței, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a comunicat că autoturismul A. face obiectul cauzei disjunse, ce a fost înregistrată sub nr. 186/P/2003 și că autoturismul a fost sustras în data de 23 martie 2001 din Italia, din posesia cetățeanului italian V.C., că ulterior seria de identificare a fost modificată și a fost indigenizat în România în baza unor acte false. Drept urmare, în cauza disjunsă se efectuează cercetări pentru identificarea persoanelor care i-au vândut autoturismul numitului C.C., săvârșind astfel infracțiunea de înșelăciune, precum și a persoanelor care au falsificat documentele.

În raport de cele expuse, constatând că infracțiunile pentru care inculpatul M. a fost trimis în judecată în cauza de față nu sunt cauzatoare de prejudiciu, că identificarea autorilor infracțiunii de înșelăciune comisă față de C.G.C. și elucidarea situației juridice a autoturismului (prin stabilirea provenienței, a persoanei care are drept de proprietate asupra acestuia și a daunelor provocate prin vânzarea ulterioară) urmează să se realizeze în cauza formată ca urmare a disjungerii, instanța constată că numitul C.G.C. nu are calitate de parte vătămată în prezenta cauză, ci în Dosarul nr. 186/P/2003.

Pentru aceleași considerente, instanța apreciază că nu se poate pronunța nici cu privire la anularea înscrisurilor falsificate și la restituirea autoturismului, aceste aspecte fiind subsecvente stabilirii situației juridice a acestuia și a modului în care a fost dobândit de C.G.C., așa încât vor fi stabilite cu ocazia soluționării cauzei disjunse.

XVII. Referitor la autoturismul M.B. (vol.XI d.u.p.).

Potrivit părții dispozitive a rechizitoriului, inculpatul B.D.A. a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 291 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 323 C. pen., reținându-se în sarcina acestuia că se ocupa de procurarea documentelor necesare celorlalți inculpați, pentru înmatricularea autoturismelor sustrase.

În partea expozitivă este descrisă o singură faptă în care este implicat inculpatul B., respectiv cea de la pct. 17, în legătură cu indigenizarea și înmatricularea autoturismului M.B.

Având în vedere dispozițiile art. 317 C. proc. pen., potrivit cărora instanța este sesizată în legătură cu fapta și cu făptuitorul, constatând că în rechizitoriu este descrisă o faptă a inculpatului fără să se dispună disjungerea cauzei în temeiul art. 38 C. proc. pen. referitor la această faptă, reținând de asemenea că voința de trimitere în judecată a inculpatului în legătură cu cele două infracțiuni a fost manifestată în mod expres, Tribunalul se consideră investit și urmează a se pronunța și cu privire la fapta descrisă la pct. 17.

S-a reținut în actul de sesizare că în data de 22 august 2002, în baza art. 97 C. proc. pen., autoturismul M.B., a fost ridicat în vederea cercetărilor din posesia numitului C.D.M., având în vedere că existau indicii că provine din săvârșirea unei infracțiuni.

Cercetările au stabilit că autoturismul M.B. a fost achiziționat din Germania de către inculpatul B.D.A., încheindu-se Kaufvertrag-ul în data de 22 iulie 2002.

La data de 07 august 2002, a fost întocmit raportul de verificare tehnică în vederea omologării, emițându-se cartea de identitate a vehiculului, depunându-se ca documente o copie a Fahrzeugbrief-ul emis de autoritățile germane, o copie de pe Kaufvertrag precum și traducerile autentificate ale acestor documente (fil. 103 vol. XI dosar de urmărire penală).

Prin adresa din 27 august 2002, R.A.R. a comunicat că autoturismul a fost supus procedurii de certificare a autenticității, care s-a finalizat prin completarea certificatului de autenticitate, aplicându-se timbru sec cu inscripția „R.A.R. - autenticitate - R.A.R." (fil. 28 vol. XI dosar de urmărire penală)

La data de 09 august 2002 a fost emisă de către Vama Pitești chitanța, care atesta faptul că B.D.A. a achitat suma de 57.254.423.000 lei, reprezentând taxe vamale pentru autoturismul în cauză, depunându-se următoarele documente: declarația vamală de tranzit, certificatul, nota de constatare din 05 august 2002, o copie de pe Fahrzeugbrief și o copie de pe Kaufvertrag.

Având în vedere că inculpatul B.D.A. a contestat faptul că ar fi semnat contractul de vânzare-cumpărare, s-a dispus efectuarea unei expertize grafice, iar prin raportul de expertiză din 19 decembrie 2002 s-a concluzionat:

- Fahrzeugbrief emis de autoritățile din Germania este autentic;

- rubricile Fahrzeugbrief-ului emis de autoritățile din Germania sunt completate cu o mașină de scris cu cap sferic;

- scrisul olograf și semnătura de la poziția „kaufer" din cuprinsul documentului intitulat Kaufvertrag, datat 22 iulie 2002, nu au fost executate de numitul B.D.A.;

- semnătura depusă la poziția „călător oficiant PTT" din cuprinsul chitanței din 9 august 2002 emisă de vama Pitești, nu a fost executată de numitul B.D.A.;

- semnătura depusă la rubrica „persoana care a primit C.I.V.-ul" din raportul de verificare tehnică în vederea omologării emis de R.A.R. la 07 august 2002, nu a fost executată de numitul B.D.A.;

- semnătura depusă la rubrica „semnătura vânzătorului" din cuprinsul contractului de vânzare-cumpărare pentru un autovehicul folosit cu referire la autoturismul M., nu a fost executată de numitul B.D.A.;

- semnătura depusă la rubrica „semnătura cumpărătorului" din cuprinsul contractului de vânzare-cumpărare pentru un autovehicul folosit în referire la autoturismul M.B. nu a fost executată de numitul C.D.M. (fil. 8-18 vol. XI dosar de urmărire penală);

Prin raportul de expertiză din 07 octombrie 2002, s-a stabilit că seria de identificare poansonată pe autoturismul M.B., nu prezintă modificări ale caracterelor din componența ei (fil. 2-6 vol. XI dosar de urmărire penală).

Verificându-se prin Ambasada Republicii Federale Germania - Biroul ofițerilor de legătură ai Poliției Germane, dacă adnotările de pe Fahrzeugbrief, precum și cele două ștampile sunt reale, prin adresa din 19 martie 2003 s-a comunicat că ștampila nu există la TUV Bayern. La ștampila folosită lipsesc semnele de siguranță ale unei ștampile TUV autentice, ștampila fiind total falsificată. înscrierile din brief-ul mașinii nu au fost efectuate de organele competente, iar autoturismul nu este reclamat furat, fiind exportat cu numerele de export numitului B.D.A. (fila 19-21 vol. XI dosar de urmărire penală).

Analizând actele și lucrările dosarului, Tribunalul apreciază că nu există dovezi în sensul că fapta inculpatului, așa cum a fost descrisă, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de uz de fals prev. de art. 291 C. pen., deoarece lipsește intenția specifică acestei infracțiuni.

Numind C.D.M. a declarat că a achiziționat autoturismul împreună cu B.D.A. din Germania, iar la întoarcerea în țară a încheiat cu acesta un contract de vânzare-cumpărare pentru autoturism, ulterior ocupându-se de înmatricularea acestuia la Pitești. Acesta a mai menționat că vama s-a întocmit la Pitești, B.D.A. plătind suma de 57.254.423 lei, chitanța vamală eliberându-se pe numele acestuia (fila 80, 86-89 vol. XI dosar de urmărire penală).

Inculpatul B.D.A. a declarat că a achiziționat autoturismul din Germania și l-a introdus în țară prin vama Nădlac, ulterior încheind un contract de vânzare-cumpărare cu numitul C.M. pentru suma de 500.000.000 lei, acesta înmatriculând provizoriu autoturismul la Argeș (fila 69-74 vol. XI dosar de urmărire penală).

Din declarațiile inculpatului, care se coroborează cu declarațiile martorilor C.D.M. și M.N., rezultă că cei trei, însoțiți de încă o persoană, s-au deplasat în Germania pentru a achiziționa un autoturism M. cu banii ce au fost puși la dispoziție de numiții C.F. și C.D.M. Autoturismul a fost achiziționat de la carmă care se ocupa de vânzarea-cumpărarea unor asemenea bunuri, iar numele inculpatului B.D.A. a fost menționat din întâmplare în contract, așa încât acesta a fost nevoit să se ocupe de formalitățile de tranzit în momentul în care autoturismul a fost introdus în România prin Vama Nădlac. Inculpatul a fost prezent la toate aceste operațiuni și pentru că el nu contribuise cu nici o sumă de bani la achiziționarea autoturismului, a convenit cu numitul C., care plătise o parte din bani, ca B.D. să înmatriculeze mașina pe numele său, iar ulterior, pentru ca autoturismul să ajungă pe numele lui C., cei doi au încheiat un contract de vânzare-cumpărare.

B.D.A. s-a prezentat la R.A.R., unde a depus contractul de vânzare-cumpărare original întocmit în Germania și certificatul de înmatriculare emis de Autoritățile Germane, care a fost predat odată cu autoturismul și s-a deplasat împreună cu C.D. la vamă, unde a fost emisă o chitanță pe numele său.

Așa cum s-a stabilit prin raportul de expertiză grafică, inculpatul B. nu a semnat nici unul din documentele ce au fost utilizate pentru indigenizare și înmatriculare, iar martorul C. a afirmat că este posibil ca el să fi semnat chitanța vamală, deși aceasta a fost întocmită pe numele lui B., deoarece pe numele acestuia fusese întocmită și declarația de tranzit.

Sub acest aspect, se constată că în cursul urmăririi penale nu au fost lămurite mai multe contradicții, în special cele referitoare la personale care au semnat respectivele documente, mai ales în ceea ce privește contractul de vânzare-cumpărare încheiat în Germania. În acest sens, se constată că M.N. și C.D. susțin că acel contract a fost semnat de inculpatul B., al cărui nume a și fost menționat la rubrica cumpărător, însă B. neagă acest lucru, iar declarația sa se coroborează cu raportul de expertiză grafică. Contradicțiile sunt cu atât mai evidente cu cât atât inculpatul cât și cei doi martori au declarat că acest contract a fost întocmit de reprezentanții firmei Germane și a fost semnat în prezența tuturor, atât de vânzător cât și de cumpărător (fila 69-74, 80, 86 și 93 vol. XI dosar de urmărire penală și fila 256 vol. II dosar instanță).

Față de cele reținute, nu se poate considera că inculpatul a acționat cu credința că documentele pe care le utilizează sunt false, deoarece știa că autoturismul are o proveniență licită, participase la achiziționarea acestuia și la introducerea în țară, iar documentele pe care le-a utilizat la R.A.R. și la vamă erau cele care au fost predate în Germania de către vânzător, așa încât nu exista nici un motiv de suspiciune cu privire la autenticitatea acestora.

Chiar dacă unele din ștampilele aplicate pe documentele germane nu sunt autentice, având în vedere că aceste documente au aparență de autenticitate (de altfel și din relațiile primite de la Ambasada Republicii Germane rezultă că certificatul de înmatriculare este autentic și două din ștampilele aplicate sunt reale, însă înscrierile nu au fost efectuate de organele competente iar una din ștampile este falsificată), așa încât împrejurarea că acestea sunt false nu determină în mod univoc concluzia că inculpatul a avut cunoștință de caracterul fals al acestora.

În plus, nu s-a dovedit implicarea inculpatului B. în falsificarea vreunuia dintre documentele utilizate pentru înmatriculare, iar potrivit raportului de expertiză grafică, inculpatul nu a semnat niciunul din aceste documente. De precizat că martorul C. a declarat că a luat legătura cu o anumită persoană ce nu a fost identificată, pentru ca aceasta să se ocupe de înmatriculare, fiind astfel posibil ca procurarea documentelor falsificate să fie urmarea implicării altor persoane, tară să se dovedească însă că inculpatul B. avea cunoștință de această activitate.

Tocmai în vederea elucidării acestor aspecte, în temeiul art. 38 C. proc. pen., prin rechizitoriu s-a dispus disjungerea cauzei în vederea identificării persoanelor care au aplicat ștampilele pe certificatul de înmatriculare german și pentru clarificarea condițiilor în care au fost aplicate.

Mai trebuie precizat și faptul că, deși contractele de vânzare-cumpărare încheiate în România și fișele de înmatriculare nu poartă semnătura inculpatului B. și a numitului C.D.M., în realitate, voința persoanelor implicate în achiziționarea acestui autoturism corespunde acestor documente, așa încât valabilitatea acestor înscrisuri este afectată numai prin aplicarea semnăturii.

Potrivit relațiilor transmise de autoritățile Germane, autoturismul nu figurează ca fiind furat și, așa cum au declarat în mod concordant inculpatul și cei doi martori, autoturismul a fost achiziționat din Germania, cu banii puși la dispoziție de C.F. și C.D., iar autoturismul urma să fîe înmatriculat pe numele acestuia din urmă.

În raport de cele expuse, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., se va dispune achitarea inculpatului B.D.A. în legătură cu fapta descrisă la pct. 17 din rechizitoriu.

Având în vedere că inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea unei infracțiuni de uz de fals în formă continuată și constatând că nu s-a invocat și nu s-a dovedit săvârșirea altor fapte decât a celei descrisă mai sus, se va reține ca temei al achitării și cazul prevăzut de art. 10 lit. a) C. proc. pen, nefiind dovedită săvârșirea altor acte materiale.

Cât privește situația autoturismului, reținând că proveniența acestuia nu este contestată, că autoturismul nu figurează ca fiind furat, iar operațiunile de indigenizare și înmatriculare corespund voinței părților, instanța nu va dispune anularea acestor operațiuni, iar în temeiul art. 348 C. proc. pen., va dispune restituirea autoturismului către numitul C.D.M., constatând că a fost predat deja sus-numitului de către organele de cercetare, urmare a dispoziției dată de procuror (fii. 66 și 68 vol. XI dosar de urmărire penală).

XVIII. Referitor la autoturismul M. (voI.XII d.u.p.).

La data de 22 august 2002, în baza art. 96 și urm. C. proc. pen., autoturismul M. a fost ridicat din posesia numitului B.M.C., în vederea efectuării de cercetări.

Prin raportul de expertiză din 07 octombrie 2002 s-a concluzionat că seria de identificare poansonată pe autoturismul marca M. nu prezintă modificări ale caracterelor din componența ei (fii. 35-39 vol. XII dosar de urmărire penală).

La data de 24 iulie 1997 s-a eliberat raportul de verificare tehnică în vederea omologării, în baza căruia s-a emis C.I.V.-ul pe numele numitului M.K.K. (fii. 9 vol. XII dosar de urmărire penală).

La data de 10 noiembrie 2000 s-a emis certificatul pentru autoturismul M., pe numele M.K.K.

Prin adresa din 18 martie 2000, Serviciul de Evidență Informatizată a Persoanei a comunicat că la data de 10 noiembrie 2000 autoturismul marca M. a fost înmatriculat temporar, destinatar fiind M.K.K., la data de 01 martie 2001 fiind radiat; la data de 17 mai 2002, pentru același autoturism s-a eliberat autorizația de circulație provizorie cu valabilitate până la 15 iunie 2002, destinatar fiind M.K.K. (fii. 16 vol. XII dosar de urmărire penală).

Cu ocazia percheziției efectuată asupra inculpatului B.M.C., a fost găsită o procură specială prin care M.K.K. îl împuternicea pe acesta să ridice plăcuțele cu numere provizorii de la Poliția Rutieră, procura fiind autentificată la Biroul Notarial Public - V.R.G. Prin adresa din 06 septembrie 2002, notarul a comunicat că în evidențele Biroului notarial figurează autentificarea unei procuri prin care D.M. împuternicea pe D.A. să ridice diploma de licență, din 14 mai 2002 și nu din 16 mai 2002 (fil. 21 vol. XII dosar de urmărire penală).

Inculpatul B.M.C. a declarat că în luna noiembrie 2001 a cumpărat autoturismul de la M.K.K., cu suma de 11.500 dolar SUA, fără a încheia vreun act de vânzare cumpărare și întrucât avea nevoie de o procură pentru a ridica numerele de înmatriculare care expirau, a apelat la un cunoscut N., care în schimbul sumei de 1.000.000 lei i-a dat această procură (fil. 40 vol. XII dosar de urmărire penală).

În drept, fapta inculpatului B.M.C., constând în aceea că a condus pe drumurile publice un autoturism căruia îi expiraseră numerele de înmatriculare provizorii, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 35 alin. (1) din Decretul nr. 328/1966 republicat. Având în vedere că după săvârșirea infracțiunii a intrat în vigoare O.U.G. nr. 195/2002, care păstrează aceleași condiții de incriminare (fiind vorba de art. 77 alin. (1)), însă prevede un regim sancționator mai sever (potrivit art. 35 alin. (1) din legea veche, pedeapsa este de 3 luni la 2 ani închisoare sau amendă, iar potrivit art. 77 alin. (1) din legea nouă, pedeapsa este închisoarea de la 1 la 3 ani), se va face aplicarea art. 13 C. pen., constatând că legea penală mai favorabilă este legea veche, în vigoare la data comiterii infracțiunii.

Din probele administrate a rezultat că inculpatul a ridicat numerele provizorii și știa că au valabilitate de 30 de zile, așa încât expirau în data de 17 iunie 2002. Cu toate acestea, a circulat cu autoturismul până în data de 21 august 2002, aspecte ce sunt dovedite atât prin declarațiile de recunoaștere date de inculpat (fila 40, vol. XII dosar de urmărire penală), cât și din procesele-verbale de supraveghere și planșele foto, potrivit cărora în data de 24 iulie 2002 și 30 iulie 2002 inculpatul a condus autoturismul M. pe drumurile publice (fil. 3 și 4 vol. XII dosar de urmărire penală).

În cursul judecății, numitul M.K.K. a solicitat să-i fie restituit acest autoturism, cerere respinsă de instanță.

Potrivit actului de sesizare, inculpatul B.M.C. a fost trimis în judecată numai pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 35 din Decretul nr. 328/1966 iar conform art. 38 C. proc. pen., s-a dispus disjungerea cauzei în vederea identificării persoanei de la care inculpatul a obținut procura falsă și pentru a fi elucidate condițiile în care inculpatul a intrat în posesia autoturismului. Potrivit relațiilor primite de la parchet (fila 189, vol. I și fila 149, vol. II din dosarul instanței), în prezent autoturismul face obiectul Dosarului nr. 186/P/2003 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Față de cele reținute, rezultă că autoturismul nu face obiectul cauzei penale cu care a fost investit Tribunalul prin rechizitoriul nr. 53/P/2002, iar situația juridică a autoturismului urmează să fie stabilită în cauză formată în urma disjungerii, cu atât mai mult cu cât, atât inculpatul, cât și ultimul dobânditor (M.K.K.) invocă dreptul de proprietate asupra acestui autoturism.

Drept urmare, Tribunalul nu poate să ia nici o măsură în cauza de față referitor la restituire autoturismului și nici în legătură cu anularea procurii potrivit căreia numitul M.K.K. l-a împuternicit pe inculpatul B. să ridice numerele de înmatriculare ale mașinii, aceste aspecte urmând a fi clarificate cu ocazia soluționării cauzei disjunse.

XIX. Referitor la infracțiunea prev. de art. 279 C. pen.

1. În data de 22 august 2002, cu ocazia percheziției efectuată la adresa sectorul 5, unde locuia fără forme legale inculpatul C.N., a fost ridicată o pușcă B. și mai multe cartușe de vânătoare, despre care numita P.E.E. a arătat că-i aparțin inculpatului C.N. (fila 185 vol. XIII dosar de urmărire penală).

De asemenea, cu ocazia percheziției efectuată la sediul SC C.I. SRL, într-un seif a fost găsit un pistol metalic de culoare neagră de 3,2 mm, model E. cu două țevi și două cartușe cu glonț pe canal (fila 244, vol. XIII dosar de urmărire penală).

Potrivit declarațiilor date de martorii C.A.M., C.M.R. și A.L.N., seiful se afla în biroul inculpatului C.N., unde nu aveau acces alte persoane, iar cheia de la birou o avea numai inculpatul (fila 247-250, vol. XIII dosar de urmărire penală).

În urma verificărilor efectuate la I.G.P.R. - Serviciul Independent Arme Explozivi și Substanțe Toxice, s-a constatat că inculpatul C.N. posedă permis de armă pentru pușca marca B. și pentru cele 35 de cartușe de vânătoare, însă nu este autorizat să dețină pistolul marca E. (fila 34-37, vol. XIV dosar de urmărire penală).

Conform raportului de constatare tehnico-științifică balistică, pistolul marca E. calibru 3,2 mm este un pistol de start și nu este în stare de funcționare, însă cele două cartușe cu glonț au fost în stare de funcționare și au fost utilizate la tragerea experimentală cu ocazia efectuării constatării tehnico-științifice (fila 49-54, vol. XIV dosar de urmărire penală).

Inculpatul C.N. a recunoscut că a deținut acel pistol fără a avea autorizație și a precizat că l-a găsit într-o ghenă de gunoi din incinta ștrandului T., că l-a închis în seiful de la care avea numai el cheie, fără să știe nimeni altcineva despre acest pistol și fără să-l folosească vreodată (fila 59 și urm., vol. XIV dosar de urmărire penală).

În fața instanței de judecată, inculpatul C.G. (fiul inculpatului C.N.) a precizat că pistolul respectiv a fost lăsat de un cetățean străin împreună cu pașaportul drept gal pentru o datorie și bănuiește că acesta lucra în serviciile secrete, arătând că de această împrejurare cunoștea și un ofițer de poliție de la Crimă Organizată, care l-a sfătuit să nu predea respectivul pistol. Aflând despre aceasta, tatăl său a luat pistolul și l-a închis în seif.

Instanța va înlătura această declarație, deoarece afirmațiile inculpatului nu sunt susținute de nici un alt mijloc de probă, nici măcar prin declarațiile inculpatului C.N. De altfel, chiar dacă realitatea ar fi cea relatată de către C.G., răspunderea penală a inculpatului C.N. nu ar fi înlăturată, căci art. 279 alin. (1) C. pen., incriminează deținerea fără drept a armelor și munițiilor, ori și în această situație, fapta inculpatului ar întruni elementele constitutive ale acestei infracțiuni.

În consecință, instanța apreciază că prin probele administrate s-a dovedit fără dubiu că inculpatul C.N. a deținut fără drept pistolul marca E. cu cele două cartușe cu glonț aflate pe țeava, faptă ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prav. de art. 279 alin. (1) C. pen.

2. Cu ocazia percheziției efectuată în data de 22 august 2002 în imobilul din București, sector 3, în care locuia inculpatul C.G., au fost ridicate 20 de cartușe de 6,35 mm iugoslave așezate într-o cutie de carton, 49 cartușe de vânătoare S.B., un pistol W., 4 cartușe de 9 mm W., o armă M. și 4 cartușe de 12 mm S.B. (fila 196, vol.XIII dosar de urmărire penală).

În urma verificărilor efectuate la I.G.P.R. - Serviciul Independent Arme Explozivi și Substanțe Toxice, s-a constatat că inculpatul C.G. figurează în evidențe cu permis de armă pentru pușca de vânătoare marca M. și pistolul W., însă nu are autorizație pentru deținerea cartușelor P. calibrul 6.35 mm și nici pentru deținerea vreunei arme cu glonț (fila 65, vol. XIV dosar de urmărire penală). Potrivit raportului de constatare tehnico-științifică balistică, cele 20 de cartușe de calibru 6, 35 mm care au fost puse la dispoziție în cutie din carton inscripționată „P. 25 cartidges 25 A.P.", fac parte din categoria muniție cu glonț pentru arme de foc militare și au fost în stare de funcționare (fila 92, vol. XIV dosar de urmărire penală).

În ceea ce privește celelalte cartușe găsite asupra inculpatului, s-a constatat că acestea erau destinate pentru a fi folosite la armele de vânătoare.

Inculpatul C.G. a recunoscut faptul că a deținut cartușele pentru care nu avea autorizație și a precizat că le-a luat din greșeală de la o vânătoare, la care a participat în perioada 1999 sau 2000.

Față de cele reținute, instanța constată că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prev.de art. 279 alin. (1) C. pen., în varianta deținerii fără drept a unei cantități de muniție.

În temeiul art. 118 lit. e) C. pen., se va dispune confiscarea pistolului și a muniției deținute în mod ilegal de cei doi inculpați.

XX. Referitor la infracțiunea prev. de art. 323 C. pen.

Inculpații au fost trimiși în judecată și pentru săvârșirea infracțiunii de asociere în vederea comiterii de infracțiuni, reținându-se că în perioada 2001 - 2002 au tăcut parte dintr-o grupare care s-a ocupat de traficul internațional cu autoturisme furate, având următoarele roluri: B.M.C. procura autoturismele, M.M. le vindea după ce în prealabil le indigeniza folosind documente false, C.G. finanța procurarea autoturismelor, C.N. sprijinea activitatea grupării infracționale, P.O. și Z.G.D. procurau documentele false în vederea indigenizării, C.I. a aderat la activitatea desfășurată de ceilalți inculpați, în timp ce B.D.A. se ocupa de procurarea documentelor necesare pentru înmatricularea autoturismelor sustrase.

Infracțiunea de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni presupune existența unei înțelegeri, a unei coeziuni neechivoce între persoanele care se asociază, iar din punct de vedere subiectiv, este necesar ca fiecare să cunoască existența grupării și a scopului asocierii și să aibă conștiința apartenenței la grupul infracțional, să accepte să se implice în activitatea grupului și să conlucreze cu ceilalți membri.

În speță, asemenea împrejurări nu au fost dovedite, după cum nu s-a dovedit existența unei înțelegeri pentru constituirea unei asocieri sau, în ceea ce-l privește pe C.I., faptul că a aderat la o asociere deja constituită, sau că între participanți a existat o conlucrare de natură a determina ideea apartenenței la un grup infracțional.

Învinuirea reținută în sarcina inculpaților este contrazisă chiar de actul de sesizare. Deși instanța a fost sesizată prin rechizitoriu cu privire la faptele referitoare la indigenizarea sau înmatricularea a 18 autoturisme, în rechizitoriu se reține existența unei colaborări numai în ceea ce-i privește pe inculpații M. și B. (faptele descrise la pct. 1, 3 și 4), Z., M. și B. (fapta descrisă la pct. 12) și între C.I. și inculpatul M. (fapta descrisă la pct. 15). În partea expozitivă a rechizitoriului, în marea majoritate a cazurilor, nici măcar nu se pune problema unei coordonări sau a unei colaborări între inculpați cu ocazia formalităților de indigenizare sau înmatriculare, cel mai adesea dispunându-se trimiterea în judecată a unui singur inculpat în legătură cu formalitățile referitoare la fiecare din cele 18 autoturisme, fără să se rețină în sarcina inculpaților activități de tipul celor enunțate în mod general în partea finală a rechizitoriului, cu ocazia descrierii faptelor ce ar constitui infracțiunea prev. de art. 323 C. pen.

S-a dovedit că fiecare dintre inculpați, cu excepția lui C.N. și B.D., au comis infracțiuni referitoare la indigenizare și înmatriculare, dar nu s-a demonstrat că au acționat într-un mod organizat, printr-o planificare și repartizare a rolurilor și prin efectuarea unor activități de execuție, specifice unei asociații de tipul celei incriminate de art. 323 C. pen.

În mare parte, inculpații se cunoșteau datorită relațiilor de rudenie, cum este cazul lui C.N., C.G. și C.I. (tată și fii, respectiv frați), M. și B. (tată și fiu), M., B. și B. (rude apropiate, M. fiind unchiul lui B., iar B. verișorul acestuia). Unii dintre inculpații au precizat că se știau în virtutea unei relații de prietenie, cum este cazul lui C.G. și B.M., lui P.O. și B.D. sau Z. și B.

Nu s-a dovedit însă existența unei relații între C., B. și Z., între Z. și P.O. sau între inculpații C. și P.O.

Pe cale de consecință, constatând că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de asociere în vederea comiterii de infracțiuni prev. de art. 323 C. pen., în temeiul art. 2 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., se va dispune achitarea tuturor inculpaților.

Aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Constatând că inculpații B., M. și C.G. au săvârșit mai multe acte materiale ce constituie elementul material al aceleiași infracțiuni, iar comiterea acestora a avut loc la intervale scurte de timp și în baza aceleiași rezoluții infracționale, se va face aplic, art. 41 alin. (2) C. pen., urmând a se reține că infracțiunile au fost comise în formă continuată, după cum urmează:

- pentru inculpatul B., în legătură cu săvârșirea infracțiunii prev. de art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen., pentru faptele descrise la pct. 1, 3 și 8; în legătură cu săvârșirea infracțiunii prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 178 din Legea nr. 141/1997, pentru faptele descrise la pct. 2 și 12;

- pentru inculpatul M., referitor la infracțiunea prev. de art. 215 alin. (1), (2) și (3) pentru faptele descrise la pct. 1, 3 și 10; referitor la infracțiunea prev. de art. 178 din Legea nr. 141/1997, pentru faptele descrise la pct. 1, 3, 4, 10, 15 și 16; referitor la infracțiunea prev. de art. 290 C. pen., pentru faptele descrise la pct. 1 și 10; referitor la infracțiunea prev. de art. 291 C. pen., pentru faptele descrise la pct. 1, 3, 4, 10, 14 și 16;

- pentru inculpatul C.G., în legătură cu infracțiunea prev. de art. 26 raportat la art. 291 C. pen., pentru faptele descrise la pct. 2 și 4.

Aplicarea art. 334 C. proc. pen.

1. Inculpații B.M.C. și M.M. au fost trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune în formă agravată prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen., reținându-se în sarcina fiecăruia săvârșirea a trei acte materiale: pentru inculpatul B. faptele descrise la pct. 1, 3 și 8 din rechizitoriu, iar pentru inculpatul M. cele descrise la pct. 1, 3 și 10 din rechizitoriu.

Se constată însă că în nici unul din cazuri nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune în forma prevăzută de art. 215 alin. (5) C. pen., deoarece prejudiciul cauzat nu depășește suma de 2 miliarde lei, așa cum prevăd dispozițiile art. 146 C. pen.

În acest sens, trebuie precizat că la stabilirea prejudiciului, instanța are în vedere prejudiciul efectiv constând în sumele de bani pe care părțile vătămate le-au plătit inculpaților cu titlu de preț pentru respectivele autoturisme și nu valoarea de circulație a acestora.

Astfel, în cazul inculpatului B., valoarea totală a prejudiciului este de circa 50.000 dolar SUA (câte 15.000 dolar SUA pentru pct. 1 și 3 și 20.000 dolar SUA pentru pct. 8), al cărui echivalent în lei este inferior sumei de 2 miliarde, iar în cazul inculpatului M., valoarea totală a prejudiciului este de 46.000 dolar SUA (câte 15.000 dolar SUA pentru pct. 1 și 3 și 16.000 dolar SUA pentru pct. 10).

Drept urmare, în temeiul art. 334 C. proc. pen., va dispune schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina celor doi inculpați, urmând a înlătura dispozițiile art. 215 alin. (5) C. pen.

Având în vedere că schimbarea încadrării juridice s-a făcut după terminarea cercetării judecătorești, sunt aplicabile dispozițiile art. 41 C. proc. pen., așa încât nu se mai poate pune în discuție competența Tribunalului și pe cale de consecință, nu se mai poate dispune declinarea competenței în favoarea judecătoriei, deși conform art. 25 raportat la art. 27 C. proc. pen., infracțiunile cu privire la care Tribunalul trebuie să se pronunțe în urma schimbării încadrării juridice, sunt de competența materială a instanței inferioare în grad.

2. Inculpatul C.G. a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals în formă continuată, prev. de art. 291 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (fapte descrise la pct. 2 și 4 din rechizitoriu). Așa cum s-a arătat cu ocazia analizei laturii penale a cauzei, la pct. 2 și 4 din prezenta hotărâre, s-a dovedit că inculpatul nu a comis fapte corespunzătoare autoratului, ci complicității, motiv pentru care se impune schimbarea încadrării juridice a faptelor, urmând a se reține înfracțiunea prev. de art. 26 rap. la art. 291 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

Individualizarea pedepselor

În conformitate cu dispozițiile art. 72 C. pen., instanța are în vedere gradul de pericol social concret al infracțiunilor săvârșite, pe care-l apreciază ca fiind unul ridicat, datorită relațiilor sociale afectate, fiind vorba despre proceduri de indigenizare și înmatriculare a autoturismelor, efectuate de autoritățile statului, iar cu foarte puține excepții, acestea figurau ca fiind furate din străinătate.

În virtutea prezumției de nevinovăție și în absența probelor temeinice, instanța nu a constatat în nici unul din cazuri că inculpații au știut că autoturismele proveneau din flirt însă, în special în cazul inculpaților B. și M., se constată o repetabilitate a faptelor și o adevărată specializare în această privință, inculpații săvârșind mai multe fapte constând în indigenizarea și înmatricularea unor autoturisme provenite din străinătate, pe baza unor documente falsificate.

Pedepsele vor fi individualizate și în funcție de numărul de acte materiale, unii dintre inculpați comițând un număr impresionant de fapte, dar și în funcție de circumstanțele personale ale inculpaților, reținând în favoarea acestora lipsa antecedentelor penale.

Cât privește atitudinea manifestată în cursul procesului penal, se constată că inculpații B., M. și C.N. au avut o atitudine preponderent sinceră, pe când inculpații C.G., C.I. și P.O. au negat în cea mai mare parte săvârșirea faptelor, în timp ce inculpatul Z. a recunoscut faptele, dar a negat comiterea infracțiunilor din punct de vedere subiectiv. Ca trăsătură generală, instanța reține că, în afara inculpaților C.N. și B.D., toți ceilalți s-au manifestat în mod diferit în cursul urmăririi penale față de faza de cercetare judecătorească, când au revenit în mare parte asupra declarațiilor anterioare, negând acele împrejurări care au relevanță pentru calificarea laturii subiective a infracțiunilor.

Drept urmare, în raport de toate circumstanțele reale, dar și de circumstanțele personale ale inculpaților, Tribunalul apreciază că scopul prevăzut de art. 52 C. pen., poate fi atins prin aplicarea unor pedepse orientate către minimul prevăzut de lege, însă cu executare în regim de detenție, considerând că îndreptarea inculpaților nu se poate face decât prin privațiune de libertate.

Se va face aplicarea art. 71 rap. la art. 64 lit. a), b) și e) C. pen., instanța având în vedere în acest sens dispozițiile art. 8 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, precum și practica Curții de la Strasbourg, așa cum se evidențiază inclusiv în cauzele C. și M., respectiv S. și P. contra României.

În favoarea inculpatului C.N., care va fi condamnat numai pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 279 alin. (1) C. pen., instanța va reține circumstanțele atenuante prav. de art. 74 lit. a) și c) și art. 76 lit. d) C. pen.

În acest sens, Tribunalul are în vedere faptul că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, are o vârstă înaintată și a manifestat sinceritate pe parcursul procesului penal, așa încât scopul prevăzut de art. 52 C. pen. poate fi atins și prin aplicarea unei pedepse orientată sub minimul prevăzut de lege. De asemenea, instanța are în vedere la individualizarea pedepsei și faptul că nu există dovezi în sensul că inculpatul a utilizat pistolul pe care l-a deținut fără drept, iar la momentul la care a fost ridicat de către organele de poliție, acesta nu mai era în stare de funcționare, așa încât pericolul social concret este mult mai redus. Față de cele reținute, având în vedere că inculpatul C.N. a fost arestat preventiv o perioadă de 10 luni și 14 zile, instanța îl va condamna la o pedeapsă egală cu durata prevenției.

În ceea ce-i privește pe inculpații B., M., C.G., C.I.P.O. și Z.G.D. se va face aplicarea art. 33 și art. 34 C. pen. și în funcție de numărul infracțiunilor reținute în sarcina acestora, se va proceda la sporirea pedepsei rezultante, corespunzător activității infracționale globale.

În ceea ce privește infracțiunile prevăzute de Decretul nr. 328/1966 republicat, reținute în sarcina inculpaților B. și M., se va face aplicarea art. 1 din Legea nr. 543/2002 și se va constata grațierea pedepselor, urmând a se atrage atenția asupra cazurilor de revocare a grațierii condiționate.

Referitor la măsurile preventive, se constată că cei opt inculpați au fost reținuți în data de 22 august 2002 și apoi arestați preventiv începând cu data de 23 august 2002, inculpații B.D.A. și Z.G. fiind puși în libertate în data de 6 noiembrie 2002, iar ceilalți șase inculpați în data de 5 iulie 2003, ca urmare a Deciziei penale nr. 1276 din 4 iulie 2003 a Curții de Apel București, secția I penală.

În consecință, conform art. 88 C. pen., va deduce din pedepsele aplicate inculpaților perioada reținerii și arestării preventive, iar în ceea ce-l privește pe inculpatul B.D.A., se va constata existența prevenției în perioada sus-menționată.

Cereri de restituire a autoturismelor pe parcursul judecății, instanța a soluționat mai multe cereri de restituire a unor bunuri, cereri formulate atât de către inculpați, cât și de părțile vătămate sau de către alte persoane ce s-au considerat îndreptățite să solicite restituirea autoturismelor.

Cu ocazia dezbaterilor, inculpații B.M.C. și C.N. au reiterat cererile de restituire a autoturismelor, pe care instanța le-a respins de mai multe ori în cursul judecății. Situația a rămas neschimbată și după închiderea dezbaterilor, deoarece, așa cum rezultă din actele și lucrările dosarului, autoturismele la care se referă cei doi inculpați nu fac obiectul cauzei penale de față.

Astfel, inculpatul B.M.C. a solicitat restituirea autoturismului M. Potrivit actului de sesizare, inculpatul B. a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 35 din Decretul nr. 328/1966, pe motiv că a condus pe drumurile publice autoturismul de mai sus, căruia îi expiraseră numerele de înmatriculare provizorii (fapta fiind descrisă la pct. 18 din rechizitoriu).

Conform art. 38 C. proc. pen., prin același rechizitoriu s-a dispus disjungerea cauzei în vederea identificării persoanei de la care inculpatul a obținut procura falsă și pentru a fi elucidate condițiile în care inculpatul a intrat în posesia autoturismului, iar potrivit relațiilor primite de la parchet (fila 189 vol. I și fila 149 vol. II dosar instanță), în prezent autoturismul face obiectul Dosarului nr. 186/P/2003 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Fată de cele reținute, rezultă că autoturismul nu face obiectul cauzei penale cu care a fost investit Tribunalul prin rechizitoriul nr. 53/P/2002, iar situația juridică a autoturismului urmează să fie stabilită în cauza formată în urma disjungerii, cu atât mai mult cu cât, atât inculpatul, cât și ultimul dobânditor, respectiv M.K.K., invocă dreptul de proprietate asupra acestui autoturism.

Drept urmare, Tribunalul nu poate sa ia nici o măsură în cauza de față referitor la acest autoturism, astfel încât, văzând dispozițiile art. 169 C. proc. pen., va respinge cererea ca neîntemeiată.

Inculpatul C.N. a solicitat restituirea autoturismelor B. și M.

Față de conținutul rechizitoriului și relațiile furnizate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție (fila 120-125, vol. I din dosarul instanței), se constată că autoturismele au fost ridicate în cursul urmăririi penale în cauza înregistrată sub nr. 53/P/2002, însă prin rechizitoriu s-a dispus disjungerea și în legătură cu aceste două autoturisme, iar în prezent acestea fac obiectul cauzei penale înregistrată sub nr. 186/P/2003, fără ca instanța să fi fost investita în cauza de față cu o faptă referitoare la cele două autoturisme; în consecință, Tribunalul nu poate lua nici o măsura în legătură cu cele două autoturisme pentru că nu este investit în acest sens, motiv pentru care, văzând dispozițiile art. 169 C. proc. pen., va respinge ca neîntemeiată cererea, inculpatul având posibilitatea de a reitera această solicitare în fața procurorului care instrumentează cauza disjunsă.

Și inculpatul C.I. a solicitat restituirea autoturismului M., în legătură cu care Tribunalul a fost investit prin rechizitoriu. Pentru motivele expuse la pct. 15 de mai sus, instanța va respinge ca neîntemeiată și cererea acestui inculpat.

În ceea ce privește acțiunea civilă exercitată de Statul Român prin A.N.V., Tribunalul reține mai întâi că o parte din autoturisme au fost indigenizate în România pe baza unor documente false (documente de proveniență și/sau certificate) și s-au plătit taxe vamale de numai 6% în loc de 30%, iar în anumite cazuri, atunci când înmatricularea s-a făcut pe numele unor cetățeni moldoveni repatriați în România, s-au aplicat dispozițiile referitoare la scutirea de la plata taxelor vamale.

Pe de altă parte, inculpații nu au fost trimiși în judecată în toate cazurile pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 178 din Legea nr. 141/1997 sau pentru complicitate la această infracțiune, așa încât, nu în toate cazurile există temei de obligare a acestora la plata despăgubirilor pretinse de partea civilă.

În alte cazuri, despăgubirea A.N.V. nu se impune, deoarece instanța a dispus anularea tuturor operațiunilor de indigenizare și înmatriculare, iar taxele vamale nu se mai datorează în asemenea situații.

În aceeași ordine de idei, trebuie precizat că nici A.N.V. nu a pretins despăgubiri referitor la plata taxelor aferente indigenizării tuturor autoturismelor ce fac obiectul cauzei de față, așa încât instanța constată că se aplică principiul disponibilității, chiar dacă este vorba despre prejudicii cauzate Statului Român, căci potrivit modificării C. proc. pen., acțiunea civilă se exercită din oficiu numai în situațiile expres prevăzute de art. 17 C. proc. pen., dispoziție legală care nu este incidență în speță.

Astfel, conform cererii de constituire de parte civilă, s-au solicitat despăgubiri pentru faptele descrise la pct. 1, 2, 3, 4, 5, 7, 8, 9, 10, 12, 14, 15 și 16 din rechizitoriu (fila 178 vol. I și fila 255 vol. II dosar instanță), iar inculpații au fost trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 178 din Legea nr. 141/1997 numai pentru faptele descrise la pct. 1, 2, 3, 4, 9, 10, 12, 15 și 16 din rechizitoriu.

În plus, în cazul faptelor descrise la pct. 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10, 11 și 15, instanța a dispus anularea înscrisurilor falsificate folosite pentru indigenizarea și înmatricularea autoturismelor și a tuturor mențiunilor efectuate în procedura de indigenizare și înmatriculare de către autoritățile române, inclusiv de Direcția Generală a Vămilor (în prezent A.N.V.).

Pentru toate aceste considerente, dar și pentru argumentele expuse în mod expres la fiecare din punctele mai sus menționate, Tribunalul va admite în parte acțiunea civilă exercitată de Statul Român prin A.N.V.

Cheltuieli judiciare in concordanță cu dispozițiile art. 191 alin. (2) și art. 192 C. proc. pen., în raport de soluțiile de condamnare și de achitare pronunțate, dar și în raport de amploarea activității infracționale, care a avut efect asupra cuantumului cheltuielilor necesare pentru desfășurarea procesului penal, instanța îi va obliga pe inculpații B. și M. la câte 1.000 RON, pe inculpații C.G., P.O., Z.G. și C.I. la câte 500 RON, iar pe inculpatul C.N. la 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

2. În cauza au declarat apeluri Parchetul de pe langa Tribunalul Bucuresti, partea civila A.N.V. si inculpatii B.M.C., M.M., P.O.A., Z.G.D., C.I. si C.G.

Parchetul de pe langa Tribunalul Bucuresti a criticat sentinta pentru nelegalitate si netemenicie solicitand desfiintarea sa partiala pe latura penala, in considerarea erorilor de judecata aratate in continuare:

- achitarea gresita a tuturor inculpatilor sub aspectul savarsirii infractiunii prevazute de art. 323 C. pen.;

- achitarea gresita a inculpatului B.D.A. sub aspectul savarsirii infractiunii prevazute de art. 291 C. pen. (pct. 17 rechizitoriu);

- achitarea gresita a inculpatului B.M.C. sub aspectul savarsirii infractiunii prevazute de art. 221 C. pen. (pct. 7 rechizitoriu);

- achitarea gresita a inculpatului C.G. sub aspectul savarsirii infractiunii prevazute de art. 221 C. pen. (pct. 13 rechizitoriu);

- incadrarea juridica gresita a faptei de folosire a unor documente falsificate in fata autoritatilor vamale in art. 178 din Legea nr. 141/1997 in loc de art. 273 din Legea nr. 86/2006;

- omisiunea aplicarii in cauza a masurii de confiscare speciala catre stat in temeiul art. 118 lit. e) C. pen. cu privire la suma de 22.500 dolar SUA fata de inculpatul P.O.;

- interzicerea nejustificata a drepturilor prevazute de art. 64 lit. e) C. pen. ca pedeapsa accesorie cu referire la inculpatii C.G., P.O., C.I., Z.G.D., C.G., M.M. si B.M.C.

Partea civila A.N.V. a criticat sentinta pentru netemenicie solicitand acordarea integrala a despagubirilor aratate in cererea de constituire parte civila la prima instanta corespunzator faptelor ilicite descrise la pct. 1, 2, 3, 4, 5, 7, 8, 9, 10, 12, 14, 15 si 16 din rechizitoriu (ea nu doar pentru faptele descrise la pct. 1, 2, 3, 4, 9, 10, 12, 15 si 16 din rechizitoriu cum s-a hotarat in mod gresit cu ocazia solutionarii in fond a cauzei).

Inculpatul P.O.A. a criticat sentinta pentru nelegalitate si netemenicie cu solicitarea in principal de a fi achitat sub aspectul savarsirii infractiunilor de inselaciune si fals, in temeiul art. 345 alin. (3) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. intrucat nu a cunoscut ca autoturismele supuse operatiunilor de indigenizare si inmatriculare in Romania fusesera sustrase din strainatate / iar in subsidiar a cerut reducerea pedepsei si aplicarea unei modalitati de executare neprivative de libertate in conditiile art. 81 sau art. 861 C. pen. prin reaprecierea criteriilor de individualizare din art. 72 C. pen. (este infractor primar, a fost arestat preventiv in cauza, iar in prezent desfasoara o activitate utila in cadrul unei societati comerciale).

Inculpatii M.M. si B.M.C. au invocat nelegalitatea hotararii primei instante sub aspect procesual (nu a fost pusa in discutia partilor potrivit art. 334 C. proc. pen., schimbarea incadrarii juridice a faptelor din infractiunea prevazuta de art. 215 alin. (1), (2), (3) si (5) C. pen. cu aplicare art. 41 alin. (2) C. pen. in infractiunea prevazuta de art. 215 alin. (1), (2) si (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., pct. 1, 3 si 10 din rechizitoriu in primul caz si respectiv 1, 3 si 8 din rechizitoriu in cel de-al doilea caz) si material (condamnarea gresita a acestora deoarece nu au cunoscut ca autoturismele pe care le-au revandut catre diversi cumparatori din Romania erau sustrase din strainatate, nefiind intrunita astfel latura subiectiva a infractiunilor imputate acestora) cu solicitarea in principal de a se dispune desfiintarea sentintei cu trimitere spre rejudecare ori achitarea acestora pentru toate infractiunile deduse judecatii in temeiul art. 345 alin. (3) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. inculpatul apelant M.M., in subsidiar, a recunoscut ca se face vinovat de savarsirea infractiunii de uz de fals, pentru care a solicitat condamnarea la pedeapsa inchisorii in conditiile art. 81 sau art. 861 C. pen.

Inculpatul C.I. a criticat sentinta pentru nelegalitate si netemenicie solicitand achitarea in baza art. 345 alin. (3) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. sub aspectul savarsirii infractiunilor de uz de fals si complicitate la folosirea de acte false la organele vamale prevazute de art. 291 C. pen. si art. 26 rap. la art. 178 din Legea nr. 141/1997/ a cerut si inlaturarea ca nelegala masurii de confiscare speciala in baza art. 118 lit. e) C. pen. a autoturismului M. cu motivarea ca a fost dobandit de acesta in mod legal / respectiv exonerarea de raspundere civila ca efect al solutiei de achitare in latura penala a procesului / in subsidiar a cerut reducerea pedepsei prin retinere de circumstante atenuante judiciare si aplicarea unei modalitati de executare neprivative de libertate in conditiile art. 81 sau art. 861 C. pen.

Inculpatul C.G. a invocat in principal nelegalitatea hotararii primei instante sub aspect procesual-penal in considerarea motivului de nulitate - atragand restituirea cauzei la procuror potrivit art. 332 C. proc. pen. - privind omisiunea prezentarii in totalitate a materialului de urmarire penala a fost solicitata de asemenea desfiintarea cu trimitere spre rejudecare a sentintei pentru motivul de nelegalitate constand in omisiunea examinarii exceptiei nulitatii absolute a actului de sesizare invocat in faza premergatoare a judecatii la prima instanta pe fondul cauzei, apreciindu-se ca fapta ilicita respective este lipsita de pericol social concret infractional s-a cerut achitarea inculpatului in temeiul art. 345 alin. (3) rap. la art. 10 lit. b)1 C. proc. pen. cu aplicarea art. 181 C. pen. sub aspectul savarsirii infractiunii de nerespectare a regimului armelor si munitiilor prevazuta de art. 279 alin. (1) din C. pen. in subsidiar a solicitat reducerea pedepselor si aplicarea unei modalitati de executare neprivativa de libertate in conditiile art. 81 sau art. 861 C. pen.

Inculpatul Z.G.D. a criticat sentinta pentru nelegalitate si netemenicie cu solicitarea in principal de a fi achitat pentru toate invinuirile aduse acestuia in baza art. 345 alin. (3) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., iar in subsidiar reducerea pedepselor si aplicare unei modalitati neprivative de libertate in conditiile art. 81 si art. 861 C. pen.

Curtea, verificand sentinta atacata in raport cu motivele de nelegalitate si netemeinicie invocate de apelanti cat si din oficiu in legatura cu toate aspectele de fapt si de drept deduse judecatii - în conformitate cu dispozițiile art. 371, 372 și 378 C. proc. pen. - a constatat urmatoarele:

A. Referitor la apelul declarat de Parchetul de pe langa Tribunalul Bucuresti criticile invocate sunt partial intemeiate numai cu privire la: incadrarea juridica data faptelor de folosire a unor documente falsificate in fata autoritatilor vamale, omisiunea aplicarii masurii de confiscare speciala a sumei de 22.500 dolar SUA de la inculpatul P.O. si interzicerea nejustificata a drepturilor prevazute de art. 64 lit. e) C. pen. ca pedeapsa accesorie pentru inculpatii C.G., P.O., C.I., Z.G.D., M.M. si B.M.C., in care sens au fost argumentate justificativ urmatoarele:

(i) ca efect al modificarilor/ completarilor si sistematizarii reglementarilor privind regimul vamal dispozitiile art. 178 din Legea nr. 141/1997 [„folosirea la autoritatea vamala a documentelor vamale, de transport sau comerciale falsificate constituie infractiunea de folosire de acte falsificate si se pedepseste cu inchisoare de la 3 la 10 ani si interzicerea unor drepturi”] au fost preluate cu acelasi continut juridic/ sanctiune penala in dispozitiile art. 273 din Legea nr. 86 din 10 aprilie 2006; ca atare Curtea a considerat ca se impune realizarea concordantei juridice cu noile dispozitii C. vam. al Romaniei prevazute in Legea nr. 86/2006 in care sens a dispus schimbarea incadrarii juridice a faptelor corespunzatoare comise de inculpati potrivit art. 334 C. proc. pen., dupa cum urmeaza:

- din art. 26 rap. la art. 178 din Legea nr. 141/1997 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. în art. 26 rap. la art. 273 din Legea nr. 86/2006 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. pentru inculpatul B.M.C.;

- din art. 178 din Legea nr. 141/1997 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. în art. 273 din Legea nr. 86/2006 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. pentru inculpatul M.M.;

- din art. 178 din Legea nr. 141/1997 în art. 273 din Legea nr. 86/2006 pentru inculpații Z.G.D. și P.O.A.;

- din art. 26 rap. la art. 178 din Legea nr. 141/1997 în art. 26 rap. la art. 273 din Legea nr. 86/2006 pentru inculpații C.I. și C.G.

(ii) suma de 22.500 dolar SUA reprezinta un folos necuvenit din savarsirea infractiunii de inselaciune realizat de inculpatul P.O.A., in conditiile in care prima instanta a constatat ca partea civilă D.E. a renunțat la pretențiile civile respective în cauză; ca atare - a concluzionat instanta de control judiciar - potrivit art. 118 lit. e) C. pen. se impune confiscarea speciala catre stat de la inculpatul P.O.A. a sumei de 22.500 dolar SUA;

(iii) aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prevazute de art. 64 lit. e) C. pen. pentru inculpații M.M., B.M.C., C.G., C.I., Z.G.D. și P.O.A., este nejustificata in cauza; in mod greșit - a considerat Curtea prima instanță a interzis inculpaților amintiti dreptul de a fi tutore sau curator prevazut de art. 64, lit. e) C. pen., deoarece exercitarea acestor drepturi nu are legătură cu infracțiunile deduse judecății;

B. Celelalte critici de netemeinicie si nelegalitate invocate de Parchet au fost respinse ca nefondate preluandu-se in totalitate argumentele probatorii justificative avute in vedere de prima instanta in care sens instanta de apel a constatat la randul sau urmatoarele:

(iv) activitatile ilicite desfasurate de inculpati nu intrunesc elementele constitutive ale infractiunii de asociere in vederea savarsirii de infractiuni prevazuta de art. 323 C. pen., fiind justificata solutia de achitare in temeiul art. 345 alin. (3) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. adoptata de prima instanta.

Această infracțiune a aratat la randul sau Curtea - presupune existența unei înțelegeri, a unei coeziuni fără echivoc între persoanele care se asociază.

În ceea ce privește latura subiectivă este obligatoriu ca inculpatul să aibă cunoștință de existența grupării și a scopului asocierii și să aibă cunoștința apartenenței la grupul infracțional și să conlucreze cu ceilalți membri ai grupului.

Însă, probele administrate în cauză nu au dovedit împrejurarea că a existat o înțelegere pentru constituirea unei asocieri sau că între inculpați a existat o conlucrare de natură a determina ideea apartenenței la un grup infracțional.

De altfel, în actul de sesizare a instanței se reține existența unei colaborări numai în ceea ce privește pe inculpații M. și B. (pct. 1, 3 și 4), Z.G.D., M.M. și B.M.C. (pct. 12 din rechizitoriu) și între inculpatul C.I. și inculpatul M.M. (pct. 15 din rechizitor).

Mai mult, în rechizitoriu, în majoritatea cazurilor nici nu se analizează situația unei coordonări sau a unei colaborări între inculpați cu ocazia formalităților de indigenizare sau înmatriculare, de cele mai multe ori dispunându-se trimitere în judecată a unui singur inculpat în legătură cu îndeplinirea formalităților referitoare la fiecare din cele 18 autoturisme.

Este cert că inculpații se cunoșteau datorită relațiilor de rudenie, cum este cazul lui C.N., C.G. și C.I. (tată și fii, respectiv frați), M.M. și B. (tată și fiu), M., B. și B. (rude apropiate, M. fiind unchiul lui B., iar B. verișorul acestuia).

Alți inculpați se știau în virtutea relațiilor de prietenie, cum este cazul lui C.G. și B.M., a lui P.O. și B.D. sau Z. și B.

Nu s-a dovedit existența unei relații între B.D.A., Z.G.D. și C., între Z. și P.O.A. sau între Z.G.D. și B.C.

Întrucât nu s-a făcut dovada că inculpații au acționat într-un mod organizat, printr-o planificare și repartizare a rolurilor, prin efectuarea unor activități de execuție specifice unei asociații de tipul celei incriminate de art. 323 C. pen., sau a faptului că între participanți a existat o conlucrare de natură a determina ideea apartenenței la un grup infracțional, se apreciază că în mod corect a dispus prima instanță achitarea tuturor inculpaților pentru săvârșirea infracțiunii de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni.

(v) solutia de achitare in temeiul art. 345 alin. (3) rap la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a inculpatului B.C. pentru săvârșirea a două infracțiuni de tăinuire prev. de art. 221 C. pen. (pct. 6 și 11 din rechizitoriu) și a coinculpatului C.G. pentru aceeași infractiune (pct. 11 din rechizitoriu) este justificata.

Inculpatul B.M.C. a argumentat probatoriu la randul sau Curtea a cumpărat de la o persoană necunoscută un autoturism V.G. (vol. VII d.u.p.), fără să primească actele de provenință, la un preț mai mic decât prețul pieței, fapt ce ar putea crea o suspiciune cu privire la provenința licită a autovehiculul, însă nu există probe care să demonstreze că inculpatul a avut cunoștință că autoturismul respectiv ar fi fost furat.

De altfel, s-a dispus disjungerea cauzei pentru stabilirea împrejurărilor în care autoturismul a ajuns în posesia inculpatului, pentru identificarea persoanelor care au falsificat documentele și pentru stabilirea contribuției fiecărui participant, inclusiv a inculpatului B.M.C.

În consecință, în mod corect a apreciat prima instanță că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de tăinuire cu privire la acest autoturism.

Cu privire la autoturismul A. (vol II d.u.p.) s-a reținut că inculpații C.G. și B.M.C. au primit si respectiv au înlesnit valorificarea acestui autoturism cunoscând că provine din săvârșirea infracțiunii de furt.

Întradevăr, inculpatul B.M.C. a intermediat dobândirea de către inculpatul C.G. a unui autoturism A. de numitul V. contra sumei de 11.000 dolar SUA, fără să întocmească acte de vânzare - cumpărare, deoarece vânzătorul nu deținea acte de proprietate, fapt ce era de natură să creeze suspiciuni cu privire la modul în care numitul V. ar fi dobândit bunul respectiv, însă în lipsa unor probe concludente, nu se poate trage concluzia că inculpații B.M.C. și C.G. au cunoscut faptul că bunul provenea din furt.

Astfel, numitul V. nu a fost identificat, nu s-a dovedit că acesta a fost autorul furtului sau avea cunoștință de această împrejurare și nici faptul că inculpații C.G. și B.M.C. au fost informați cu privire la modul în care a fost dobândit autoturismul.

Împrejurarea că inculpatul C.G., care a cumpărat autoturismul trebuia să verifice proveniența bunului, deci să fie un cumpărător vigilent, nu este de natură să dovedească prin ea însăși intenția de tăinuire.

(vi) solutia de achitare in temeiul art. 345 alin. (3) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a inculpatului C.G. pentru săvârșirea infracțiunii de tăinuire referitoare la autoturismul T.L.C. (pct. 13 din rechizitoriu) este de asemenea justificata.

Probele administrate în cauză- a argumentat probatoriu si Curtea nu au făcut dovada, fără dubii, că inculpatul C.G. a intrat în posesia autoturismului.

Inculpatul C.G. a negat în mod constant săvârșirea faptei, iar autoturismul în discuție a fost găsit în curtea numitului M.M. (procesul verbal de ridicare întocmit de organele de poliței), nerezultând că autoturismul s-ar fi aflat vreodată în posesia inculpatului C.G.

Doar inculpatul B.M.C. a afirmat că autoturismul i-ar fi fost adus de inculpatul C.G.

Și tatăl său, inculpatul M.M. a declarat că autoturismul a fost adus de inculpatul C.G., însă a precizat că știe această împrejurare din spusele fiului său.

Cum în afară de cele două declarații precizate mai sus, nu există probe, se constată că ele nu sunt suficiente pentru a considera că s-a dovedit fără dubiu fapta de tăinuire reținută în sarcina inculpatului C.G., iar prima instanță în mod corect l-a achitat pe inculpat.

(vii) solutia de achitare in temeiul art. 345 alin. (3) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a inculpatului C.G. pentru săvârșirea infracțiunii de inselaciune prev. de art. 215 alin. (1), (2) și (3) și a co-inculpatului C.N. pentru complicitate la aceeasi infractiune prevazuta de art. 26 rap. la art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen. (fapte descrise la pct. 2 din rechizitoriu) cu privire la autoturismul M.B. este justificata.

Probele administrate în cauză- a argumentat la randul sau Curtea au relevat împrejurarea că partea vătămată M.M.M. și inculpatul C.G. erau prieteni, că partea vătămată a făcut rost de un autoturism M. la rugămintea inculpatului, că s-au înțeles asupra prețului, că inculpatul a dat un avans de 40.000 dolar SUA înainte de a intra în posesia mașinii fără să se întocmească un contract de vânzare - cumpărare sau documente justificative referitoare la preț.

Într-adevăr, autoturismul M. a fost adus în România de o persoană mandatată de inculpat.

Din înscrisul autentificat din 19 august 2003 la Biroul Notarilor Publici Asociați B.E. și B.S.C. rezultă că între M.M.M. și C.G. s-a încheiat un contract de tranzacție, în sensul că partea vătămată a vândut inculpatului autoturismul M.B. la data de 13 iunie 2002, iar la 20 august 2003 a primit diferența de preț de 20.000 dolar SUA, astfel încât s-au stins toate drepturile litigioase cu privire la acest autoturism (fila 89 vol. I dosar instanță de fond).

De observat că s-a încheiat contractul de vânzare - cumpărare în momentul în care inculpatul a acceptat oferta de vânzare, iar acceptarea ofertei a ajuns la cunoștința părții vătămate, ambele fiind comunicate prin e-mail.

Niciodată inculpatul nu a făcut altceva decât să promită părții vătămate că-i va plăti diferența de preț, iar această promisiune constituie obiectul contractului de vânzare cumpărare, fiind obligația cumpărătorului de a plăti prețul.

Nerespectarea acestei obligații de către cumpărător îl poate determina pe vânzător să solicite, prin acțiune civilă, achitarea restului de preț sau rezoluțiunea contractului de vânzare - cumpărare, însă în nici un caz nu are caracter fraudulos și nu intră sub incidența legii penale.

Cele întâmplate între partea vătămată și inculpat constituie un litigiu civil, care se poate stinge prin tranzacție, ceea ce s-a și întâmplat.

Cum nu s-a făcut dovada că inculpatul C.G. a indus-o în eroare pe partea vătămată M.M.M., cu atât mai puțin se poate reține că inculpatul C.N. a sprijinit pe fiul său să inducă în eroare partea vătămată.

(viii) solutia de achitare in temeiul art. 345 alin. (3) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a inculpatului B.D.A. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 291 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (fapta descrisă la pct. 17 din rechizitoriu) este justificata.

Inculpatul B.D.A. a constatat la randul sau Curtea s-a deplasat în Germania împreună cu martorii C.D.M. și M.N. și încă o persoană pentru a achiziționa un autoturism M. cu banii puși la dispoziție de C.F. și C.D.M.

Achiziționarea autoturismului s-a făcut de la o firmă care se ocupa cu vânzarea - cumpărarea de autoturisme, iar numele inculpatului a fost menționat din întâmplare în contract, așa încât aceasta a trebuit să se ocupe de formalități.

În acest sens, inculpatul s-a ocupat de formalitățile de tranzit în momentul în care autoturismul a fost introdus în România prin Vama Nădlac și pentru că el nu contribuise cu nici o sumă de bani la achiziționarea autoturismului, a convenit cu numitul C., care plătise o parte din bani, ca B.D.A. să înmatriculeze mașina pe numele său, iar ulterior cei doi să încheiere un contract prin care inculpatul să vândă mașina martorului C.

Inculpatul s-a prezentat la R.A.R., unde a depus contractul de vânzare - cumpărare original întocmit în Germania și certificatul de înmatriculare emis de autoritățile germane, apoi s-a deplasat la vamă, unde a fost emisă o chitanță pe numele său.

În cauză s-a efectuat o expertiză grafică care a stabilit că inculpatul nu a semnat nici unul din documentele folosite pentru indigenizare și înmatriculare.

Martorul C.D.M. a afirmat că este posibil ca el să fi semnat chitanța vamală, deși aceasta a fost întocmită pe numele inculpatului, deoarece pe numele acestuia fusese întocmită și declarația de tranzit.

Față de cele arătate, nu se poate reține că inculpatul a acționat cu știință că documentele pe care le utilizează sunt false, deoarece știa că autoturismul are o proveniență licită, fiind cumpărat de la o firmă specializată în vânzarea de autoturisme, iar documentele pe care le-a utilizat la R.A.R. și la vamă erau cele care au fost predate în Germania de către vânzător, așa încât nu avea nici un motiv de suspiciune cu privire la autenticitatea acestora.

Este adevărat că două din ștampilele aplicate pe documentele germane nu sunt autentice, dar având în vedere că aceste documente au aparență de autenticitate, așa cum rezultă și din relațiile primite de la Ambasada Republicii Germania care atestă că certificatul de înmatriculare este autentic, iar două din ștampilele aplicate sunt reale, nu poate trage concluzia că inculpatul B.D.A. a avut cunoștință de caracterul fals al uneia din ștampile sau de împrejurarea că unele înscrisuri nu au fost efectuate de organele competente.

Mai mut, nu s-a dovedit implicarea inculpatului B. în falsificarea vreunuia dintre documentele utilizate pentru înmatriculare, iar, potrivit raportului de expertiză grafică, inculpatul nu a semnat nici unul din aceste documente.

De altfel, prin rechizitoriu s-a dispus disjungerea cauzei în vederea identificării persoanelor care au aplicat ștampilele pe certificatul de înmatriculare german și pentru clarificarea condițiilor în care ai fost aplicate.

Cert este că autoturismul adus din Germania nu figurează ca furat, că acest autoturism a fost adus cu bani puși la dispoziție de numiții C.F. și C.D., iar autoturismul urma să fie înmatriculat pe numele acestuia din urmă, iar operațiunile de indigenizare corespund voinței părților.

Având în vedere cele ce preced- a concluzionat instanta de apel - în mod corect a dispus prima instanță achitarea inculpatului, si fata de împrejurarea că autoturismul a fost deja restituit către numitul C.D.M. de organele de urmărire penală (filele 66 și 68 vol. XI d.u.p.).

C. Referitor la apelul partii civile A.N.V. s-a retinut a fi neintemeiata solicitarea de acordare in integralitate a despagubirilor indicate in cererea de constituire parte civila, mentinandu-se rezolvarile juridice pe latura civila adoptate prin sentinta, pentru considerentele aratate in continuare.

În conformitate cu dispozitiile art. 14 alin. (3) lit. b) C. proc. pen. despăgubirea părții civile nu se impune, a constatat la randul sau Curtea, în cazurile în care prima instanța a dispus anularea tuturor operațiunilor de indigenizare și înmatriculare, deoarece taxele vamale nu se mai datorează în asemenea situații. In acest sens, în cazul faptelor descrise la pct. 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10, 11 și 15 din rechizitoriu, în mod corect s-a dispus de instanța de fond anularea înscrisurilor falsificate folosite pentru indigenizarea și înmatricularea autoturismelor și a tuturor mențiunilor efectuate în procedura de indigenizare și înmatriculare de către autoritățile române.

Pe de altă parte, a constatat instanta de apel, deși constituirea de parte civilă s-a făcut pentru faptele descrise la pct. 1, 2, 3, 4, 5, 7, 8, 9, 10, 12, 14, 15 și 16 din rechizitoriu (filele 178 vol. I și fila 255 vol. II dosar instanță), inculpații au fost trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 178 din Legea nr. 141/1997 doar pentru faptele descrise la pct. 1, 2, 3, 4, 9, 10, 12, 15 și 16 din rechizitoriu.

Mai mult, în situațiile faptelor descrise la pct. 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10, 11 și 15, instanța a dispus anularea înscrisurilor falsificate pentru indigenizarea și înmatricularea autoturismelor și a tuturor mențiunilor efectuate în procedura de indigenizare și înmatriculare de către autoritățile române, respectiv R.A.R., Serviciul de Evidență Informatizată a Persoanei și Direcția Generală a Vămilor, în prezenta A.N.V.

Din moment ce instanța a dispus anularea tuturor operațiunilor de indigenizare și înmatriculare efectuate pe baza actelor falsificate, diferența de taxe vamale solicitată de apelanta A.N.V. nu se mai datorează.

D. Referitor la apelurile inculpaților, Curtea a respins in totalitate cererile de achitare in temeiul art. 345 alin. (3) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., constatand la randul sau, pe baza examenului propriu asupra materialului probator administrat in cauza, ca faptele ilicite imputate inculpatilor deduse judecatii prin rechizitoriu, exista ca atare fiind savarsite cu vinovatie de inculpati si realizeaza elementele constitutive ale infractiunilor stabilite prin sentinta astfel cum a fost modificata partial incadrarea juridica potrivit celor aratate la pct. A in apel fiind justificata astfel solutia de condamnare potrivit art. 345 alin. (2) C. proc. pen. adoptata de catre prima instanta.

În acest sens, a argumentat la randul sau probatoriu Curtea, actiunile inculpatilor de a vinde autoturisme furate partilor vatamate folosindu-se de acte false ori documente reale in situatia in care autoturismele au fost sustrase cu acte de provenienta intrunesc elementele constitutive ale infractiunii de inselaciune in conventii in modalitatea „prezentare ca adevarata a unei fapte mincinoase” realizata prin inducerea in eroare a partilor vatamate care au avut o reprezentare falsa asupra caracterului legitim al proprietatii autoturismelor cumparate.

Conform jurisprudentei este mincinoasa fapta care fie in realitate nu exista, fie ca forma in care exista este cu totul alta decat cea prezentata de faptuitor, victima fiind determinata sa creada ca fapta inventata sau astfel cum a fost denaturata de faptuitor exista in realitate.

Ceea ce conteaza pentru existenta acestei infractiuni este rezultatul acestor actiuni si anume inducerea si mentinerea in eroare a persoanelor vatamate si obtinerea de catre faptuitor prin frauda a unei dispozitii de ordin patrimonial pagubitoare pentru partile vatamate, ceea ce in speta s-a si intamplat urmare actiunilor dolozive ale inculpatilor, partile vatamate platind sume de bani pentru autoturismele introduse ilegal in Romania.

Inducerea in eroare prin mijloace frauduloase a partilor vatamate este cu atat mai evidenta in speta cu cat inculpatii au vandut autoturisme ajunse in posesia lor in conditii ramase neelucidate, apararea lor in sensul ca le-au cumparat din targul Vitan-Barzesti nefiind dovedita.

Prin prezentarea la A.N.V. a documentelor de transport si comerciale false inculpatii au savarsit si infractiunea prevazuta de art. 178 din Legea nr. 141/1997 devenita urmarea modificarilor legislative art. 273 din Legea nr. 86/2006, Codul Vamal al Romaniei.

Codul Vamal al Romaniei instituie ca principiu de baza ca bunurile intrate in tara se inscriu in registrul de evidenta pe baza documentelor de transport sau a documentelor comerciale urmand a fi supuse operatiunii de vamuire. Declararea bunurilor pentru vamuire se face de catre importator prin depunderea la birourile vamale a unei declaratii vamale scrise in termen de 30 zile de la intrarea in tara la care se anexeaza: documentul de transport, factura in original sau copie, declaratia de valoare in vama, documente necesare aplicarii unui regim preferential si orice alte documente necesare aplicarii dispozitiilor prevazute in normele legale specifice care reglementeaza importul marfurilor declarate. În cazul bunurilor introduse in tara de persoane fizice valoarea in vama se stabileste de Ministerul Finantelor pe baza cataloagelor de preturi externe corelate cu preturile interne conform art. 109 pct. 6 din Regulamentul de aplicare al Codului Vamal pe fiecare categorie de vehicule tinandu-se seama de vechimea si caracteristicile tehnice ale acestora precum si de prevederile acordului G. conform caruia principiul de baza pentru determinarea valorii in vama este pretul de tranzactie, adica pretul efectiv platit pentru bunuri, cand acestea sunt vandute pentru export cu destinatia tarii de import.

Din materialul probator existent in cauza a rezultat ca inculpatii au folosit la A.N.V. documente de provenienta false mai exact certificatul care atesta „provenienta autoturismului in tarile Uniunii Europene si care atrage reducerea taxelor vamale la un procent de 6%”. Aceste documente atestau fictiv ca proprietarul bunului era un cetatean repatriat sau din cadrul M.A.E., categorii de persoane ce beneficiau de scutire de taxe vamale conform H.G. nr. 775/2000. Pentru existenta infractiunii prevazute de art. 273 din Legea nr. 86/2006 Codul Vamal al Romaniei este irevalant daca falsificarea documentelor s-a savarsit de faptuitorul acestei actiuni sau de o alta persoana ceea ce conteaza este ca autorul infractiunii sa cunoasca caracterul fals („falsificat”) al documentelor vamale.

La aceste documente vamale false erau anexate si acte de proprietate false (contracte de vanzare-cumparare intre pretinsul proprietar strain si cetateanul roman), fiind astfel intrunite si elementele constitutive ale infractiunilor prevazute de art. 290 si art. 291 C. pen.

Din interceptarea convorbirilor telefonice a rezultat ca inculpatii au cunoscut ca autoturismele provin din savarsirea unor infractiuni de furt fiind intrunite astfel si elementele constitutive alea infractiunii de tainuire prevazuta de art. 291 C. pen.

Criticile de netemeinicie ale inculpatilor privind reducerea pedepselor aplicate s-a apreciat insa a fi justificate, in care sens s-a procedat la o noua individualizare potrivit art. 72 C. pen., avandu-se in vedere imprejurarea ca acestia sunt infractori primari nemaisavarsind anterior alte fapte penale.

În favoarea inculpatului C.N. s-au reținut si circumstanțe atenuante prevazute de art. 74 lit. a) și c) C. pen., rap. la art. 76 lit. d) C. pen. cu consecința reducerii pedepsei sub limita minimului special, in acest sens s-a avut în vedere împrejurarea că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, a manifestat sinceritate pe parcursul procesului penal, iar pe de altă parte, pistolul pe care l-a deținut inculpatul nu mai era în stare de funcționare, astfel că pericolul social concret este mult prea redus.

Pentru inculpații B.M.C., M.M., C.G., C.I., P.O.A. și Z.G.D. a fost avuta in vedere incidenta cauzei legale de agravarea a raspunderii penale constand in concursul de infractiuni.

Critica invocata de inculpații M.M., B.M.C. privind neregularitatea procedurii de schimbare a incadrarii juridice cu privire la infractiunea de inselaciune, inlaturarea alin. (5) privind consecintele deosebit de grave - a fost inlaturata ca neintemeiata, din examinarea lucrarilor dosarului rezultand ca aceasta operatiune juridica a fost efectuata cu respectarea dispozitiilor art. 334 C. proc. pen.

Curtea a respins de asemenea ca neintemeiata si cererea inculpatului C.I. cu referire la confiscarea gresita a autoturismului marca M., in acest sens s-a retinut ca inculpatul nu a putut produce o dovadă valabilă cu privire la dreptul de proprietate asupra autoturismului, deoarece contractul de vânzare-cumpărare încheiat cu V.I. este lovit de nulitate, fiind urmarea unei succesiuni de acte și tranzacții false, este cert că V.I. nu a fost proprietarul autoturismului, nu a înțeles să-l vândă, iar inculpatul nu l-a dobândit de la V.I., ceea ce demonstrează că respectivul contract de vânzare-cumpărare între cei doi a atestat o operațiune fictivă/ de asemenea, se reține că există puternice îndoieli cu privire la plângerea de furt formulată de cetățeanul italian, deoarece furtul a fost reclamat că s-ar fi produs la o dată ulterioară intrării autoturismului în România, in acest context, nefiind îndeplinite cerințele prev. de art. 348 C. proc. pen. privind restituirea bunului și constatându-se că inculpatul a obținut acest bun chiar prin săvârșirea infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată, în conformitate cu dispozițiile art. 118 lit. e) C. pen., în mod corect a dispus instanța de fond confiscarea autoturismului în discuție și respingerea cererii de restituire formulată de inculpat.

În consecinta, Curtea, in conformitate cu dispozitiile art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul București și inculpații B.M.C., M.M., C.G., Z.G.D., C.I. și P.O.A. împotriva sentinței penale nr. 1589 din 13 decembrie 2005, pronunțată de Tribunalul București, secția I-a penală, în Dosarul nr. 2236/3/2003, a desfiintat sentinta pe latura penala sub aspectele de nelegalitate si netemeinicie anterior aratate si rejudecand cauza in fond in limitele amintite, a procedat potrivit celor aratate in continuare.

1. A descontopit pedeapsa rezultantă de 5 ani și 6 luni închisoare aplicată inculpatului B.M.C. în pedepsele componente, le repune în individualitatea lor și înlătură sporul de 6 luni închisoare.

În baza art. 334 C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică din art. 26 rap. la art. 178 din Legea nr. 141/1997 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în art. 26 rap. la art. 273 din Legea nr. 86/2006 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., text de lege în baza căruia condamnă pe inculpat la 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen. (pct. 1 și 12 din rechizitoriu).

În baza art. 33 lit. a) - 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele de 5 ani închisoare aplicată pentru infracțiunea prev. de art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., 3 ani închisoare aplicată pentru infracțiunea prev. de art. 26 rap. la art. 273 din Legea nr. 86/2006 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și 3 luni închisoare aplicată pentru infracțiunea prev. de art. 26 rap. la art. 291 C. pen. și a dispus ca inculpatul B.M.C. să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare sporită cu 3 luni închisoare, în total 5 ani și 3 luni închisoare.

În baza art. 65 C. pen., interzice inculpatului pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale, exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 71 C. pen. interzice inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

Deduce din pedeapsa aplicată perioada reținerii și arestării preventive de la 22 august 2002 la 5 iulie 2003.

2. A descontopit pedeapsa rezultantă de 6 ani închisoare aplicată inculpatului M.M. în pedepsele componente, le-a repus în individualitatea lor, inlaturand sporul de 1 an închisoare.

În baza art. 334 C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică din art. 178 din Legea nr. 141/1997 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în art. 273 din Legea nr. 86/2006, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., text de lege în baza căruia condamnă pe inculpat la 5 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen. (pct. 1, 3, 4, 10, 15 și 16 din rechizitoriu).

În baza art. 33 lit. a) - 34 lit. b) C. pen., contopește pedepsele de 5 ani închisoare aplicată pentru infracțiunea prev. de art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., 5 ani închisoare aplicată pentru infracțiunea prev. de art. 273 din Legea nr. 86/2006 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., 9 luni închisoare aplicată pentru infracțiunea prev. de art. 290 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și 1 an închisoare aplicată pentru infracțiunea prev. de art. 291 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și dispune ca inculpatul M.M. să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare sporită cu 6 luni închisoare, în total 5 ani și 6 luni închisoare.

În baza art. 65 C. pen., interzice inculpatului pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale, exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 71 C. pen. interzice inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

Deduce din pedeapsa aplicată perioada reținerii și arestării preventive de la 22 august 2002 la 5 iulie 2003.

3. Descontopește pedeapsa rezultantă de 6 ani închisoare aplicată inculpatului C.G. în pedepsele componente, le repune în individualitatea lor și înlătură sporul de 6 luni închisoare.

În baza art. 334 C. proc. pen. schimbă încadrarea juridică din art. 26 rap. la art. 178 din Legea nr. 141/1997 în art. 26 rap. la art. 273 din Legea nr. 86/2006, text de lege în baza căruia condamnă pe inculpat la 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen. (pct. 2 din rechizitoriu).

În baza art. 33 lit. a) - 34 lit. b) C. pen., contopește pedepsele de 6 luni închisoare aplicată pentru infracțiunea prev. de art. 26 rap. la art. 291 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., de 2 ani închisoare aplicată pentru infracțiunea prev. de art. 279 alin. (1) C. pen. și de 3 ani închisoare aplicată pentru infracțiunea prev. de art. 26 rap. la art. 273 din Legea nr. 86/2006 și dispune ca inculpatul C.G. să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare sporită cu 3 luni închisoare, în total 3 ani și 3 luni închisoare.

În baza art. 65 C. pen., interzice inculpatului pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale, exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 71 C. pen. interzice inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

Deduce din pedeapsa aplicată perioada reținerii și arestării preventive de la 22 august 2002 la 5 iulie 2003.

4. Descontopește pedeapsa rezultantă de 3 ani și 6 luni închisoare aplicată inculpatului P.O.A. în pedepsele componente, le repune în individualitatea lor și înlătură sporul de 6 luni închisoare.

În baza art. 334 C. proc. pen. schimbă încadrarea juridică din infracțiunea prev. de art. 178 din Legea nr. 141/1997 în infracțiunea prev. de art. 273 din Legea nr. 86/2006, text de lege în baza căruia condamnă pe inculpat la 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen. (pct. 9 din rechizitoriu).

În baza art. 33 lit. a) - 34 lit. b) C. pen., contopește pedepsele de 3 ani închisoare aplicată pentru infracțiunea prev. de art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., 3 ani închisoare aplicată pentru infracțiunea prev. de art. 273 din Legea nr. 86/2006 și 9 luni închisoare aplicată pentru infracțiunea prev. de art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și dispune ca inculpatul P.O.A. să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare sporită cu 3 luni închisoare, în total 3 ani și 3 luni închisoare.

În baza art. 65 C. pen., interzice inculpatului pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale, exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 71 C. pen. interzice inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

Deduce din pedeapsa aplicată perioada reținerii și arestării preventive de la 22 august 2002 la 5 iulie 2003.

5. Descontopește pedeapsa rezultantă de 3 ani și 6 luni închisoare aplicată inculpatului Z.G.D. în pedepsele componente, le repune în individualitatea lor și înlătură sporul de 6 luni închisoare.

În baza art. 334 C. proc. pen. schimbă încadrarea juridică din infracțiunea prev. de art. 178 din Legea nr. 141/1997 în infracțiunea prev. de art. 273 din Legea nr. 86/2006, text de lege în baza căruia condamnă pe inculpat la 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen. (pct. 12 din rechizitoriu).

În baza art. 33 lit. a) - 34 lit. b) C. pen., contopește pedepsele de 3 luni închisoare aplicată pentru infracțiunea prev. de art. 291 C. pen. și 3 ani închisoare aplicată pentru infracțiunea prev. de art. 273 din Legea nr. 86/2006 și dispune ca inculpatul Z.G.D. să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare sporită cu 3 luni închisoare, în total 3 ani și 3 luni închisoare.

În baza art. 65 C. pen., interzice inculpatului pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale, exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 71 C. pen. interzice inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

Deduce din pedeapsa aplicată perioada reținerii și arestării preventive de la 22 august 2002 la 6 noiembrie 2002.

6. Descontopește pedeapsa rezultantă de 3 ani și 6 luni închisoare aplicată inculpatului C.I. în pedepsele componente, le repune în individualitatea lor și înlătură sporul de 6 luni închisoare.

În baza art. 334 C. proc. pen. schimbă încadrarea juridică din art. 26 rap. la art. 178 din Legea nr. 141/1997 în art. 26 rap. la art. 273 din Legea nr. 86/2006, text de lege în baza căruia condamnă pe inculpat la 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen. (pct. 15 din rechizitoriu).

În baza art. 33 lit. a) - 34 lit. b) C. pen., contopește pedepsele de 3 luni închisoare aplicată pentru infracțiunea prev. art. 291 C. pen. și de 3 ani închisoare aplicată pentru infracțiunea prev. de art. 26 rap. la art. 273 din Legea nr. 86/2006 și dispune ca inculpatul C.I. să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare sporită cu 3 luni închisoare, în total 3 ani și 3 luni închisoare.

În baza art. 65 C. pen., interzice inculpatului pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale, exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 71 C. pen. interzice inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen. a dedus din pedeapsa aplicată perioada reținerii și arestării preventive de la 22 august 2002 la 5 iulie 2003.

În baza art. 118 lit. e) C. pen. a dispus confiscarea speciala de la inculpatul P.O.A. suma de 22.500 dolar SUA, prin obligarea lui la plata sumei către stat.

Au fost mentinute celelalte dispoziții ale sentinței atacate.

Apelul declarat de partea civilă A.N.V., a fost respins ca nefondat in baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. cu consecinta obligarii acesteia la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare statului.

III. Împotriva Deciziei penale nr. 266 din 5 noiembrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, au declarat in termen recursuri Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, partea civila A.N.V. și inculpații B.M.C., M.M., P.O.A., Z.G.D., C.I. și C.G.

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, a invocat ca motive de nelegalitate si netemeinicie:

- gresita achitare a tuturor inculpatilor sub aspectul savarsirii infractiunii prevazute de art. 323 C. pen. (corespunzator cazului de casare prevazut de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen.);

- gresita achitare a inculpatului B.D.A. sub aspectul savarsirii infractiunii prevazute de art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., fapta ilicita descrisa la pct. 17 din rechizitoriu (corespunzator cazului de casare prevazut de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen.);

- gresita incadrare juridica data faptei ilicite descrise la pct. 17 din rechizitoriu savarsita de inculpatul B.D.A., in prevederile art. 291 C. pen. cu aplicare art. 41 alin. (2) C. pen. (corespunzator cazului de casare prevazut de art. 3859 pct. 17 C. proc. pen.);

- gresita achitare a inculpatului B.M.C. sub aspectul savarsirii infractiunii prevazute de art. 221 din C. pen., fapta ilicita descrisa la pct. 6 din rechizitoriu( corespunzator cazului de casare prevazut de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen.);

- gresita achitare a inculpatilor B.M.C. si C.G. sub aspectul savarsirii infractiunii prevazute de art. 221 C. pen., fapta ilicita descrisa la pct. 11 din rechizitoriu (corespunzator cazului de casare prevazut de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen.);

- gresita achitare a inculpatului C.G. sub aspectul savarsirii infractiunii prevazute de art. 221 C. pen., fapta ilicita descrisa la pct. 13 din rechizitoriu (corespunzator cazului de casare prevazut de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen.);

- omisiunea instantei de apel de a constata faptul ca a intervenit prescriptia speciala a raspunderii penale a inculpatilor: M.M. , pentru savarsirea infractiunii prevazute de art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., fapta descrisa la pct. 1 si 10 din rechizitoriu P.O.A. pentru savarsirea infractiunii prevazute de art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., fapta descrisa la pct. 5, 7 si 9 din rechizitoriu si C.I. pentru savarsirea infractiunii prevazute de art. 291 C. pen., fapta descrisa la pct. 15 din rechizitoriu [corespunzator cazului de casare prevazut de art. 3859 pct. 15 C. proc. pen.];

Partea civila A.N.V. a reluat de asemenea criticile de netemeinicie din apel privind acordarea integrala a despagubirilor aratate in cererea de constituire parte civila la prima instanta corespunzator faptelor ilicite descrise la pct. 1, 2, 3, 4, 5, 7, 8, 9, 10, 12, 14, 15 si 16 din rechizitoriu - ci nu doar pentru faptele descrise la pct. 1, 2, 3, 4, 9, 10, 12, 15 si 16 din rechizitoriu cum s-a hotarat in mod gresit cu ocazia solutionarii in fond a cauzei - inclusiv dobanzi si penalitati aferente conform O.G. nr. 92/2003 si Legea nr. 174/2004 (corespunzator cazului de casare prevazut de art. 3859 pct. 171 C. proc. pen.).

Inculpatii B.M.C., M.M., P.O.A., Z.G.D., C.I. și C.G., au reiterat motivele de nelegalitate si netemeinicie respinse cu ocazia controlului judiciar in apel - corespunzator cazurilor de casare prevazute de art. 3859 pct. 9, 10, 12, 14, 17, 171, si 18 C. proc. pen. (suplimentar - in legatura cu decizia pronuntata in apel - inculpatii C.I. si C.G. au invocat si alte motive de recurs corespunzatoare cazurilor de casare prevazute de art. 3859 pct. 3, 9, 11, 15 C. proc. pen.: incompatibilitatea completului de judecata ce a solutionat apelul in conditiile in care i-a respins anterior exceptia de tardivitate cu privire la calea de atac exercitata de Parchet compunerea gresita a completului de judecata dintr-un singur judecator - contrar dispozitiilor art. 292 C. proc. pen. - cu ocazia solutionarii exceptiilor consemnate in incheierile din 01 octombrie 2008, 08 octombrie 2008, 15 octombrie 2008, 22 octombrie 2008 si 29 octombrie 2008, care sunt semnate doar de presedinte nemotivarea solutiei din apel admiterea apelului Parchetului cu incalcarea dispozitiile art. 363 C. proc. pen. gresita condamnare in apel sub aspectul savarsirii infractiunii prevazute de art. 26 rap. la art. 273 din Legea nr. 86/2006, fapta ilicita dezincriminata prin adoptarea noului C. fisc. prin Legea nr. 571/2003, iar inculpatul Z.G.D. si motivul de nelegalitate circumscris cazului de casare prevazut de art. 3859 pct. 10 C. proc. pen constand in omisiunea instantei de apel de a se pronunta in dispozitivul deciziei si cu privire la infractiunea de inselaciune prevazuta de art. 215 alin. (1), (2) si (3) C. pen. retinuta in sarcina acestuia prin actul de sesizare si sentinta).

Premergator dezbaterilor, in conformitate cu dispozitiile art. 38514 alin. (1)1 C. proc. pen. instanta de recurs a procedat la ascultarea inculpatilor B.D.A., C.N., C.G., C.I., M.M., Z.G.D. si B.M.C.

Înalta Curte, verificand decizia atacata pe baza lucrarilor si materialului probator aflat la dosar, in raport cu motivele de nelegalitate si netemeinicie invocate de recurenti, cat si din oficiu in limitele caracterului devolutiv al recursului prevazut de art. 3856 alin. (1) si (2) si art. 3859 alin. (3) C. proc. pen. constata urmatoarele:

3.1. Motivele formale de recurs invocate de inculpatii C.I. si C.G. corespunzatoare cazurilor prevazute de art. 3859 pct. 3, 9, 11, 15 C. proc. pen. si inculpatul Z.G.D. corespunzator cazului de casare prevazut de art. 3859 pct. 10 C. proc. pen., sunt neintemeiate intrucat:

- declaratia de apel a Parchetului facuta „impotriva sentintei penale nr. 1589 din 13 decembrie 2005 privind pe inculpatii B.M.C., M.M. s.a.” / pe verso-ul acesteia fiind consemnate si numele celorlalti inculpati ce au participat la judecata in prima instanta/ are efect devolutiv in personam cu privire la toti inculpatii in cauza, nulitatea/limitarea actului de sesizare amintit invocata de inculpatii sus-mentionati neregasindu-se in cauza;

- examinarea si solutionarea prealabila a unor cereri incidente nu constituie motiv de incompatibilitate a completului de judecata ce decide ulterior asupra apelurilor in cauza in sensul dispozitiilor art. 47 si art. 48 C. proc. pen. astfel cum au pretins inculpatii C.I. si C.G.;

- semnarea incheierilor de sedinta din 01 octombrie 2008, 08 octombrie 2008, 15 octombrie 2008, 22 octombrie 2008 si 29 octombrie 2008 numai de catre presedintele completului de judecata, este lipsita de relevanta juridica atribuita de inculpati in conditiile in care in partea introductiva a hotararilor amintite este consemnata participarea la judecata din apel a unui numar de 2 judecatori, a procurorului si grefierului de sedinta, fiind respectate astfel prevederile art. 292 C. proc. pen.;

- desfiintarea partiala a sentintei si mentinerea celorlalte rezolvari juridice adoptate la judecata in prima instanta atesta ca instanta de apel a reconfirmat vinovatia penala a inculpatului Z.G.D. sub aspectul savarsirii infractiunii de inselaciune prevazuta de art. 215 alin. (1), (2) si (3) C. pen. si pedeapsa aplicata aplicata de Tribunal ce se regaseste astfel contopita in pedeapsa rezultanta stabilita de instanta de apel;

3.2. Activitatile ilicite desfasurate de inculpati nu intrunesc elementele constitutive ale infractiunii de asociere in vederea savarsirii de infractiuni prevazuta de art. 323 C. pen., fiind justificata solutia de achitare in temeiul art. 345 alin. (3) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. adoptata de prima instanta/ mentinuta in apel.

Această infracțiune presupune existența unei înțelegeri, a unei coeziuni fără echivoc între persoanele care se asociază.

În ceea ce privește latura subiectivă este obligatoriu ca inculpatul să aibă cunoștință de existența grupării și a scopului asocierii și să aibă cunoștința apartenenței la grupul infracțional și să conlucreze cu ceilalți membri ai grupului.

Însă, probele administrate în cauză nu au dovedit împrejurarea că a existat o înțelegere pentru constituirea unei asocieri sau că între inculpați a existat o conlucrare de natură a determina ideea apartenenței la un grup infracțional.

De altfel, în actul de sesizare a instanței se reține existența unei colaborări numai în ceea ce privește pe inculpații M. și B. (pct. 1, 3 și 4), Z.G.D., M.M. și B.M.C. (pct. 12 din rechizitoriu) și între inculpatul C.I. și inculpatul M.M. (pct. 15 din rechizitor).

Mai mult, în rechizitoriu, în majoritatea cazurilor nici nu se analizează situația unei coordonări sau a unei colaborări între inculpați cu ocazia formalităților de indigenizare sau înmatriculare, de cele mai multe ori dispunându-se trimitere în judecată a unui singur inculpat în legătură cu îndeplinirea formalităților referitoare la fiecare din cele 18 autoturisme.

Este cert că inculpații se cunoșteau datorită relațiilor de rudenie, cum este cazul lui C.N., C.G. și C.I. (tată și fii, respectiv frați), M.M. și B. (tată și fiu), M., B. și B. (rude apropiate, M. fiind unchiul lui B., iar B. verișorul acestuia).

Alți inculpați se știau în virtutea relațiilor de prietenie, cum este cazul lui C.G. și B.M., a lui P.O. și B.D. sau Z. și B.

Nu s-a dovedit existența unei relații între B.D.A., Z.G.D. și C., între Z. și P.O.A. sau între Z.G.D. și B.C.

Întrucât nu s-a făcut dovada că inculpații au acționat într-un mod organizat, printr-o planificare și repartizare a rolurilor, prin efectuarea unor activități de execuție specifice unei asociații de tipul celei incriminate de art. 323 C. pen., sau a faptului că între participanți a existat o conlucrare de natură a determina ideea apartenenței la un grup infracțional, se apreciază că în mod corect a dispus prima instanță achitarea tuturor inculpaților pentru săvârșirea infracțiunii de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni.

3.3 Motivele de recurs invocate de Parchetul de pe langa Tribunalul Bucuresti, referitoare la aplicarea dispozitiilor art. 345 alin. (2) si (3) C. proc. pen. sunt partial intemeiate dupa cum urmeaza:

- gresita achitare a inculpatului B.D.A. pentru savarsirea infractiunii prevazute de art. 291 C. pen.- in legatura cu autoturismul M.B., pct. 17 din rechizitoriu- avandu-se in vedere ca fapta ilicita respectiva imputata inculpatului amintit constand in inmatricularea autoturismului amintit in Romania prin folosirea unor inscrisuri falsificate/ aplicare de stampile false pe copia Fahzeugbrief/ copia Kaufvertrag/ traducerile autentificate ale acestor documente, in conditiile in care: (i) inculpatul a recunoscut, declaratie fila 371, vol. I, ca „eu am semnat actul de cumparare al autoturismului” achizitionat din Germania la data de 22 iulie 2002/ verificat tehnic in Romania la 07 august 2002/ supus ulterior procedurii de certificare autenticitatii la 27 august 2002; (ii) relatiile comunicate de ambasada R.F.G. atesta ca stampilele aplicate pe actele folosite la inmatriculare sunt false (fila 19, 21, vol. 11 d.u.p.) [aceasta fapta ilicita avand caracter singular - doar activitatea descrisa la pct. 17 din rechizitoriu in legatura cu indigenizarea si inmatricularea autoturismului M.B. a fost in mod gresit incadrata juridic in dispozitiile art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.];

- gresita achitare a inculpatului B.M.C. pentru savarsirea infractiunii prevazute de art. 221 C. pen., fapta descrisa la pct. 6 din rechizitoriu vol. 8 d.u.p., in legatura cu autoturismul V.G. fara numar de inmatriculare neavand acte de provenienta sau cheia de contact de inchidere descoperit la data de 22 august 2002 cu ocazia perchezitiei domiciliare la locuinta inculpatului M.M. tatal inculpatului B.M., avandu-se in vedere ca:(i) prin expertiza tehnica efectuata la 30 octombrie 2002 a fost stabilita seria autoturismului, iar prin adresa din 05 decembrie 2001 Biroul Interpol a comunicat ca autoturismul amintit a fost furat din Malmoe - Suedia la 19 septembrie 2001/ actele de transfer dintre firma D.B.M. si pretinsul proprietar A.V. fiind false; (ii) provenienta ilicita a autoturismului este recunoscuta implicit de inculpat in declaratiile acestuia in care a aratat ca a cumparat acest bun mobil de la o persoana necunoscuta un anume D. fara sa primeasca toate actele de proivenienta la un modic de numai 1000 dolar SUA, desi autotorismul avea an de fabricatie 2001 si; (iii) la cererea tatalui acestuia inculpatul a procurat alte acte false in vederea indigenizarii autoturismului, in vederea inmatricularii- toate aceste constatari conducand la concluzia ca inculpatul a cunoscut si acceptat posibilitatea ca autoturismul este furat si l-a cumparat in conditiile amintite, fiind intrunite astfel elementele constitutive ale infractiunii de taiunire prevazute de art. 221 C. pen. (data fiind insa intervenirea prescriptiei speciale a raspunderii penale in legatura cu savarsirea acestei fapte ilicite, urmeaza a se dispune incetarea procesului penal in baza art. 345 alin. (3) rap. la art. 10 lit. g) C. proc. pen.);

- gresita achitare a inculpatilor B.M.C. si C.G. pentru savarsirea infarctiunii prevazute de art. 221 C. pen. in legatura cu inlesnirea valorificarii autoturismului A. (pct. 11 din rechizitoriu) a carui provenienta ilicita din furt a fost cunoscuta de inculpati avandu-se in vedere ca cercetarile efectuate au stabilit ca autoturismul a fost sustras la 19 mai 2002 din Italia/ a fost cumparat de la co-inculpati de la o persoana necunoscuta cu suma de 11.000 dolar SUA desi pretul acesteia era de peste 40.000 dolar SUA / autoturismul urma sa fie inmatriculat ulterior de catre inculpatul M.M. cu acte false(data fiind insa intervenirea prescriptiei speciale a raspunderii penale in legatura cu savarsirea acestei fapte ilicite, urmeaza a se dispune incetarea procesului penal in baza art. 345 alin. (3) rap. la art. 10 lit. g) C. proc. pen.);

- gresita achitare a inculpatului C.G. pentru savarsirea infractiunii prevazuta de art. 221 C. pen. in legatura cu dobandirea autoturismului T.L.C. - pct. 13 din rechizitoriu- a carui provenienta ilicita din furt a fost cunoscuta de inculpati avandu-se in vedere ca cercetarile efectuate au stabilit ca autoturismul a fost furat din Italia prin violenta/ inculpatii M.M. si B.M.C. precum si martora M.M. au declarat ca acest autoturism le-a fost adus la domiciliu de catre inculpatul C.G. / inculpatul B.M.C. declarand constant ca in primavara anului 2002 a fost sunat de catre inculpatul C.G. care i-a solicitat sa vina la strandul T. unde i-a aratat un autoturism T. de culoare albastra cerandu-i sa-l vanda cu suma de 11.500 dolar SUA (data fiind insa intervenirea prescriptiei speciale a raspunderii penale in legatura cu savarsirea acestei fapte ilicite, urmeaza a se dispune incetarea procesului penal in baza art. 345 alin. (3) rap. la art. 10 lit. g) C. proc. pen.);

3.4. Probele administrate pe parcursul procesului penal astfel cum acestea sunt expuse in considerentele deciziei si sentintei atacate - plângerile și declarațiile părților vătămate, declarațiile martorilor, actele de proveniență ale autoturismelor, relațiile și documentele eliberate de Direcția Generală a Vămilor, R.A.R. și Serviciul de Evidență Informatizată a Persoanei, în legătură cu indigenizarea și înmatricularea autoturismelor, înscrisurile notariale și sub semnătură privată referitoare la vânzarea-cumpărarea autoturismelor, relațiile și documentele furnizate de Interpol și Inspectoratul Național al Poliției de Frontieră, constatările tehnico-științifice, expertizele grafice și metalo-grafice și declarațiile inculpaților - justifica retinerea vinovatiei penale a inculpaților si pentru savarsirea celorlalte infractiuni deduse judecatii respectiv:

- inculpatul B.M.C.: a) inselaciune in conventii in forma continuata / cu consecinte deosebit de grave prevazuta de art. 215 alin. (1), (2), (3) si (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 3 acte materiale descrise la pct. 1, 3 si 8 din rechizitoriu constand in aceea ca in perioada 2000 - 2001 impreuna cu co-inculpatul M.M. sau singur in realizarea aceleiasi rezolutiuni infractionale prin mijloace dolozive si inducere in eroare a vandut mai multe autoturisme de lux, folosindu-se si de acte false unor parti vatamate, ascunzandu-le provenienta ilicita a acestor autoturisme, respectiv: M., parte vatamata P.C., B., parte vatamata S.S., M., parte vatamata G.D.; b)complicitate la folosirea de documente falsificate la autoritatea vamala prevazuta de art. 26 rap. la art. 178 din Legea nr. 141/1997 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. doua acte materiale descrise la pct. 2 si 12 din rechizitoriu constand in aceea ca subordonat aceluiasi scop infractional in anul 2001 la rugamintea inculpatului Z.G. a procurat de la numitul „R. un certificat in alb pe care i l-a trimis inculpatului Z.G. si pe care acesta l-a folosit pentru intocmirea formalitatilor vamale pentru autoturismul V.G. / iar in anul 2002 a obtinut certificatul de la numitul N.M. pe care i l-a dat inculpatului M.M. in vederea intocmirii formalitatilor vamale pentru autoturismul M. conform intelegerii cu numitul C.G.; c) uz de fals prevazuta de art. 291 C. pen., constand in aceea ca in anul 2001 in vederea inmatricularii autoturismului M. i-a dat inculpatului M.M. acte false de provenienta ale autoturismului amintit; d) conducere pe drumurile publice a unui autoturism avand expirate numerele de circulatie provizorie, infractiune prevazuta de art. 35 alin. (1) din Decretul nr. 328/1966, constand in aceea ca a condus autoturismul marca M. in perioada iunie - 22 august 2002 desi acestui autoturism ii expirasera numerele de circulatie provizorie la data de 15 iunie 2002;

- M.M.:

a) inselaciune in conventii in forma continuata/ cu consecinte deosebit de grave prevazuta de art. 215 alin. (1), (2), (3) si (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 3 acte materiale descrise la pct. 1, 3 si 10 din rechizitoriu constand in aceea ca in perioada 2000 - 2001 impreuna cu inculpatul B.M.C. sau singur in realizarea aceleiasi rezolutiuni infractionale prin mijloace dolozive si inducere in eroare a vandut mai multe autoturisme de lux, folosindu-se si de acte false unor parti vatamate, ascunzandu-le provenienta ilicita a acestor autoturisme, respectiv: M., parte vatamata P.C., B., parte vatamata S.S., A., parte vatamata E.A.;

b) folosirea de documente falsificate la autoritatea vamala prevazuta de art. 178 din Legea nr. 141/1997 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 6 acte materiale descrise la pct. 1, 3, 4, 10, 15 si 16 din rechizitoriu constand in aceea ca in realizarea aceluiasi scop infractional folosindu-se de documente false in vara anului 2002 a intocmit formalitatile vamale pentru autoturism in anul 2001 i-a dat numitului M. suma de 68.841.633 lei pentru a plati taxe vamale in numele sau, cunoscand ca va folosi un certificat fals pentru autoturism/ in aceeasi perioada a intocmit formalitatile vamale folosind documente false pentru autoturism/ in luna mai 2001 i-a dat aceluias M. suma de bani necesara pentru plata taxelor vamale, primita de la C.N. cunoscnd totodata ca se va folosi un certificat fals si implicit vor fi eludate taxele vamale pentru autoturism/ in anul 2001 a intocmit formalitatile vamale folosind un certificat fals si pentru autoturismul A.;

c) fals in inscrisuri sub semnatura privata prevazuta de art. 290 C. pen.a cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 2 acte materiale descrise la pct. 1 si 10 din rechizitoriu constand in aceea ca in vederea indigenizarii autoturismului M.. a intocmit in fals 3 contracte de vanzare-cumparare in noiembrie 2000, 13 octombrie 2000 si 15 noiembrie 2000 si / in vederea inmatricularii autoturismului A. l-a determinat pe numitul O.C. sa semneze un contract de vanzare-cumparare ascunzandu-i provenienta ilicita a autoturismului amintit;

d) uz de fals prevazuta de art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. sase acte materiale decsrise la pct. 1, 3, 4, 10, 14 si 16 din rechizitoriu constand in aceea ca a depus la autoritati (S.E.I.P. si R.A.R.) acte false pentru indigenizarea autoturismelor M.; M.; A.; V.G.; H.; A.T.;

e) punere in circulatie a unui autoturism cu numere false de inmatriculare prevazuta de art. 35 alin. (2) din Decretul nr. 328/1966, constand in aceea ca a pus in circulatie autoturismul V.G. caruia initial i-a aplicat numarul ce apartinuse autoturismului M. pe care anterior il vanduse altei persoane cu acelasi numar;

- C.G.: a) inselaciune in conventii prevazuta de art. 215 alin. (1), (2) si (3) C. pen. fapta descrisa la pct. 2 din rechizitoriu constand in aceea ca l-a indus in eroare pe numitul M.M. caruia i-a promis ca ii va achita integral pretul avansat de acesta in suma de 60.000 euro / promisiune mincinoasa in baza careia partea vatamata a achizitionat in luna iunie 2002 din Germania pentru inculpat un autoturism marca M. pe care l-a predat inculpatului in Romania, fara a-i mai achita ulterior diferenta de pret de 50.000 euro; b) complicitate la folosirea de documente falsificate la autoritatea vamala prevazuta de art. 26 rap. la art. 178 din Legea nr. 141/1997 fapta descrisa la pct. 2 din rechizitoriu constand in aceea ca a inlesnit intocmirea formalitatilor vamale de catre inculpatul M.M. pentru care a procurat in acest scop certificatul fals cat si Kaufvertrag-ul fals modificat in sensul ca atesta nereal ca este proprietarul autoturismului; c) uz de fals in forma continuata prevazuta de art. 291 C. pen. aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. doua acte materiale prevazute la pct. 2 si 4 din rechizitoriu constand in aceea ca in vederea inmatricularii autoturismului M. a depus la S.E.I.P. documente de provenienta false / iar pentru inmatricularea autoturismului i-a dat inculpatului M.M. acte de provenienta false; d) nerespectarea regimului armelor si munitiilor prevazuta de art. 279 alin. (1) din C. pen. constand in aceea ca la perchezitia efectuata in domiciliul acestuia au fost descoperite un numar de 22 cartuse care conform expertizei traseologice efectuate in cauza reprezinta munitie;

- C.N.: a) complicitate la inselaciune in conventii prev.de art. 26 rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. constand in aceea ca a sprijinit activitatea infractionala a fiului sau C.G. ajutandu-l sa-l mentina in eroare pe M.M. promitandu-i ca isi va primi banii si garantandu-i mincinos ca amanarea platii se datoreaza unor neintelegeri familiale, aceasta modalitate mincinoasa de inducere in eroare fiind stabilita anterior in intelegere cu fiul sau C.G.; b) nerespectarea regimului armelor si munitiilor prevazuta de art. 279 alin. (1) din C. pen., constand in aceea ca ca la perchezitia efectuata in seiful SC C.I. SRL de la care doar acesta avea cheie a fost gasit un pistol care conform expertizei traseologice este asimilat armelor;

- P.O.: a) inselaciune in conventii prevazuta de art. 215 alin. (1), (2) si (3) C. pen., fapta descrisa la punctul 7 din rechizitoriu constand in aceea ca in perioada anului 2001 a vandut un autoturism A. partii vatamate D.E., ascunzandu-i acestuia provenienta ilicita a bunului amintit; b) folosire de documente falsificate la autoritatea vamala prevazuta de art. 178 din Legea nr. 141/1997 fapta descrisa la pct. 9 din rechizitoriu, constand in aceea capentru intocmirea formalitatilor vamale pentru autoturismul A. a prezentat autoritatilor vamale documente de provenienta false si certificat fals, platind taxe vamale in cuantum de 6% in loc de 30% cum era legal; c) uz de fals in forma continuata prevazuta de art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 3 acte materiale decsrise la pct. 5, 7 si 9 din rechizitoriu, constand in aceea ca in anul 2001 in realizarea aceleiasi rezolutiuni infractionale, pentru indigenizarea autoturismelor A., a depus la autoritatile statului (R.A.R., S.E.I.P.) documente false;

- C.I.: a)complicitate la folosirea de documente falsificate la autoritatea vamala prevazuta de art. 26 rap. la art. 178 din Legea nr. 141/1997 fapta descrisa la pct. 15 din rechizitoriu, constand in aceea ca a solicitat inculpatului B.M.C. sa se ocupe de indigenizarea autoturismului M., procurat de acesta din Italia, cunoscand ca aceasta operatiune se face pe baza unor acte false; b) uz de fals prevazuta de art. 291 C. pen. fapta descrisa pct. 15 la din rechizitoriu in final cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., constand in aceea ca pentru inmatricularea in circulatie a autoturismului amintit a depus la autoritatile statului (R.A.R.) documente false;

- Z.G.D.: a) inselaciune in conventii prevazuta de art. 215 alin. (1), (2) si (3) C. pen. fapta descrisa la pct. 12 din rechizitoriu constand in aceea ca i-a vandut partii vatamate C.H. autoturismul V.G. ascunzandu-i provenienta ilicita din furt a acestuia, situatie pe care o cunostea anterior; b) folosire de documente falsificate la autoritatea vamala prevazuta de art. 178 din Legea nr. 141/1997 fapta descrisa la pct. 12 din rechizitoriu) constand in aceea ca pentru intocmirea formalitatilor vamale pentru autoturismul sus-mentionat a folosit documente de provenienta false inclusiv certificatul fals pe baza caruia a achitat taxe vamale de 6% in loc de 30% cat era legal; c) uz de fals prevazuta de art. 291 C. pen. fapta descrisa pct. 12 la din rechizitoriu, constand in aceea ca pentru inmatricularea autoturismului amintit a prezentat autoritatilor statului (R.A.R. si S.E.I.P.) documente de provenienta false;

3.5. Este de asemenea intemeiat motivul de recurs invocat de Parchet privind constatarea intervenirii prescriptiei speciale a raspunderii penale prevazuta de art. 124 rap. la art. 121 si 122 C. pen. - cu consecinta incetarii procesului penal in baza art. 345 alin. (3) rap. la art. 11 pct. 2 lit. b) si art. 10 lit. g) C. proc. pen. - cu privire la infractiunile prevazute de art. 26 rap. la art. 291 C. pen. si respectiv art. 35 alin. (1) din Decretul nr. 328/1966 cu aplicarea art. 13 C. pen. in ceea ce priveste pe incupatul B.M.C. / cu privire la infractiunile prevazute de art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. si art. 35 alin. (2) din Decretul nr. 328/1966 in ceea ce priveste pe inculpatul M.M. / cu privire la infractiunea prevazuta de art. 26 rap. la art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. in ceea ce priveste pe inculpatul C.G. / cu privire la infractiunea prevazuta de art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. in ceea ce priveste pe inculpatul P.O.A. / cu privire la infractiunea prevazuta de art. 291 C. pen. in ceea ce priveste pe inculpatul Z.G.D. cu privire la infractiunea prevazuta de art. 291 C. pen. in ceea ce priveste pe inculpatul C.I. / si respectiv cu privire la infractiunea prevazuta de art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. in ceea ce priveste pe inculpatul B.D.A. (infractiunile amintite fiind pedepsite de legiuitor pana la 5 ani inchisoare termenele de prescriptie speciala a raspunderii penale de 7 ani si 6 luni prevazut de art. 124 rap. la art. 122 alin. (1) lit. d) C. pen.- calculate de la data savarsirii acestora 27 februarie 2001 / 25 ianuarie 2001 / 24 aprilie 2001 / 08 mai 2001 / 10 octombrie 2001 in ceea ce priveste pe inculpatul Z.G.D. s-au implinit cel mai tarziu luna aprilie 2009 in cazul inculpatului anterior aratat/ anterior solutionarii recursurilor in cauza - fiind incidenta cauza de inlaturare a raspunderii penale sus-mentionata).

3.6. Cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., referitor la individualizarea greșită a pedepselor aplicate inculpaților sub aspectul cuantumului și modalității de executare în raport cu dispozițiile art. 72 C. pen., este de asemenea neîntemeiat avându-se în vedere pericolul social concret al infracțiunilor comise, împrejurările în care acestea au fost comise - caracterul repetat al actelor de înșelăciune / folosire de documente falsificate la autoritatea vamală - consecințele păgubitoare ale acestora pentru cumpărătorii de bună credință a autoturismelor indigenizate / înmatriculate cu încălcarea dispozițiilor legale precum și celelalte date referitoare la persoana inculpaților, elemente de individualizare în raport cu care tratamentul sancționator stabilit de instanțele anterioare va fi menținut în totalitate.

În consecința in baza art. 38515 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. se vor admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și inculpații B.M.C., M.M., P.O.A., Z.G.D., C.I. și C.G. casandu-se decizia atacata precum si sentinta penala nr. 1589 din 13 decembrie 2005 a Tribunalului Bucuresti, sectia I penala cu privire la rezolvarea acțiunii penale, aplicarea dispozițiilor prescripției speciale a răspunderii penale și grațierii din Legea nr. 543/2002, iar in rejudecare se va proceda la modificarea rezolvarilor juridice in cauza in sensul celor anterior aratate.

Pentru considerentele aratate in decizia atacata a caror repetare se apreciaza a nu mai fi necesara recursul partii civile A.N.V. se va respinge ca nefondat in baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., cu consecinta obligarii acestei recurente conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen. la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și inculpații B.M.C., M.M., P.O.A., Z.G.D., C.I. și C.G. împotriva Deciziei penale nr. 266 din 5 noiembrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, privind și pe intimații inculpați C.N. și B.D.A.

Desființează în parte decizia atacată precum și sentința penală nr. 1589 din 13 decembrie 2005, pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, cu privire la rezolvarea acțiunii penale, aplicarea dispozițiilor prescripției speciale a răspunderii penale și grațierii din Legea nr. 543/2002 și în consecință:

1. Descontopește pedeapsa rezultantă de 5 ani și 3 luni închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen. pe durata de 2 ani, aplicată inculpatului B.M.C., înlăturând sporul de 3 luni închisoare în pedepsele componente, pe care le repune în individualitatea lor, respectiv: 5 ani închisoare în baza art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen. în baza art. 26 rap. la art. 273 din Legea nr. 86/2006, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și 3 luni închisoare în baza art. 26 rap. la art. 291 C. pen., menținând condamnarea de 3 luni închisoare în baza art. 35 alin. (1) din Decretul nr. 328/1966 cu aplicarea art. 13 C. pen., pedeapsă grațiată în totalitate și condiționat potrivit art. 1 și 7 din Legea nr. 543/2002, iar ulterior:

- în baza art. 221 C. pen. (două infracțiuni, pct. 6 și 11 din rechizitoriu), condamnă pe inculpatul B.M.C. la pedepsele de câte 6 luni închisoare (două pedepse), constatând grațiată integral și condiționat executarea acestora potrivit art. 1 și 7 din Legea nr. 543/2002;

- în baza art. 11 pct. 2 lit. b) rap. la art. 10 lit. g) C. proc. pen. cu aplicarea art. 124 C. pen. încetează procesul penal prin prescripție, cu privire la infracțiunile prevăzute de art. 26 rap. la art. 291 C. pen. și respectiv art. 35 alin. (1) din Decretul nr. 328/1966 cu aplicarea art. 13 C. pen.

Recontopește pedepsele de 5 ani închisoare în baza art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen. în baza art. 26 rap. la art. 273 din Legea nr. 86/2006, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., urmând ca în baza art. 33 lit. a), art. 34 alin. (1) lit. b) și art. 35 C. pen., să i se aplice inculpatului B.M.C. pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

2. Descontopește pedeapsa rezultantă de 5 ani și 6 luni închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen. pe durata de 3 ani, aplicată inculpatului M.M., înlăturând sporul de 6 luni închisoare în pedepsele componente, pe care le repune în individualitatea lor respectiv 5 ani închisoare în baza art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., 5 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev.de art. 64 lit. a) și b C. pen. în baza art. 273 din Legea nr. 86/2006 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., 9 luni închisoare și respectiv 1 an închisoare pentru infracțiunile prev., de art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și respectiv 291 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și 1 an închisoare în baza art. 35 alin. (2) din Decretul nr. 328/1966, pedeapsă grațiată integral și condiționat în baza art. 1 și 7 din Legea nr. 543/2002, măsură pe care o menține și ulterior,

- în baza art. 11 pct. 2 lit. b) rap. la art. 10 lit. g) C. proc. pen. cu aplicarea art. 124 C. pen. încetează procesul penal ca efect al intervenirii prescripției speciale cu privire la infracțiunile prevăzute de art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 35 alin. (2) din Decretul nr. 328/1966.

Recontopește pedepsele de 5 ani închisoare în baza art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., 5 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen. în baza art. 273 din Legea nr. 86/2006 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., urmând ca în baza art. 33 lit. a) - 34 alin. (1) lit. b) și art. 35 C. pen. să i se aplice inculpatului M.M. pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen. pe durata de 3 ani.

3. Descontopește pedeapsa rezultantă de 3 ani și 3 luni închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen. pe durata de 2 ani, aplicată inculpatului C.G. înlăturând sporul de 3 luni închisoare în pedepsele componente, pe care le repune în individualitatea lor, respectiv: 6 luni închisoare în baza art. 26 rap. la art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen. în baza art. 26 rap. la art. 273 din Legea nr. 86/2006, 2 ani închisoare în baza art. 279 alin. (1) C. pen. și ulterior;

- în baza art. 11 pct. 2 lit. b) rap.la art. 10 lit. g) C. proc. pen. cu aplicarea art. 124 C. pen. încetează procesul penal ca efect al prescripției speciale cu privire la infracțiunea prev. de art. 26 rap. la art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

- în baza art. 221 C. pen. (două fapte, pct. 11 și 13 rechizitoriu) condamnă pe inculpat la pedepse de câte 6 luni închisoare (două pedepse) constatând grațiată integral și condiționat executarea acestora în baza art. 1 și 7 din Legea nr. 543/2002.

Recontopește pedepsele de 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen. în baza art. 26 rap. la art. 273 din Legea nr. 86/2006 și 2 ani închisoare în baza art. 279 alin. (1) C. pen., urmând ca în baza art. 33 lit. a) - 34 alin. (1) lit. b) și art. 35 C. pen. să i se aplice inculpatului C.G. pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen.

4. Descontopește pedeapsa rezultantă de 3 ani și 3 luni închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen. pe durata de 2 ani, aplicată inculpatului P.O.A., înlăturând sporul de 3 luni închisoare în pedepsele componente pe care le repune în individualitatea lor, respectiv: 3 ani închisoare în baza art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen., 3 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen. pe durata de 2 ani în baza art. 273 din Legea nr. 86/2006, 9 luni închisoare în baza art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și ulterior:

- în baza art. 11 pct. 2 lit. b) rap.la art. 10 lit. g) C. proc. pen. cu aplicarea art. 124 C. pen. încetează procesul penal ca efect al prescripției speciale cu privire la infracțiunea prev. de art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Recontopește pedepsele de 3 ani închisoare în baza art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen., 3 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen. pe durata de 2 ani în baza art. 273 din Legea nr. 86/2006, urmând ca în baza art. 33 lit. a), art. 34 alin. (1) lit. b) și art. 35 C. pen. să i se aplice inculpatului P.O.A., pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen.

5. Descontopește pedeapsa rezultantă de 3 ani și 3 luni închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen. pe durata de 2 ani, aplicată inculpatului Z.G.D., înlăturând sporul de 3 luni închisoare în pedepsele componente,pe care le repune în individualitatea respectiv, 3 ani închisoare în baza art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen., 3 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen. pe durata de 2 ani în baza art. 273 din Legea nr. 86/2006 și 3 luni închisoare în baza art. 291 C. pen. și ulterior.

- în baza art. 11 pct. 2 lit. b) rap. la art. 10 lit. g) C. proc. pen. cu aplicarea art. 124 C. pen. încetează procesul penal ca efect al prescripției speciale cu privire la infracțiunea prev. de art. 291 C. pen.

Recontopește pedepsele de 3 ani închisoare în baza art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen., 3 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen. pe durata de 2 ani în baza art. 273 din Legea nr. 86/2006, urmând ca în baza art. 33 lit. a), art. 34 alin. (1) lit. b) și art. 35 C. pen. să i se aplice inculpatului Z.G.D. pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen. pe durata de 2 ani.

6. Descontopește pedeapsa rezultantă de 3 ani și 3 luni închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen. pe durata de 2 ani, aplicată inculpatului C.I., înlăturând sporul de 3 luni închisoare în pedepsele componente,pe care le repune în individualitatea lor, respectiv, 3 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen. pe durata de 2 ani în baza art. 26 rap. la art. 273 din Legea nr. 86/2006 și 3 luni închisoare în baza art. 291 C. pen. și ulterior:

- în baza art. 11 pct. 2 lit. b) rap. la art. 10 lit. g) C. proc. pen. cu aplicarea art. 124 C. pen. încetează procesul penal ca efect al prescripției speciale cu privire la infracțiunea prev. de art. 291 C. pen.

Constată că inculpatul C.I. rămâne să execute pedeapsa principală de 3 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen. pe durata de 2 ani aplicată în baza art. 26 rap. la art. 273 din Legea nr. 86/2006.

7. În baza art. 11 pct. 2 lit. b) rap.la art. 10 lit. g) C. proc. pen. cu aplicarea art. 124 C. pen. încetează procesul penal privind pe inculpatul B.D.A. ca efect al prescripției speciale cu privire la infracțiunea prev. de art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor anterioare.

Respinge ca nefondat apelul declarat de partea civilă A.N.V., pe care o obligă la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat.

Onorariile parțiale cuvenite apărătorilor desemnați din oficiu, până la prezentarea apărătorilor aleși, în sumă de câte 100 lei de vor plăti din fondul M.J.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi 15 iunie 2010.