Cancellation appeal rejected for failing to prove material error regarding judicial stamping paid after the lower court's annulment decision
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the cancellation appeal filed by the appellant, thereby upholding the initial decision that had annulled the appeal for insufficient judicial stamping. The dispute concerned a commercial procedure where the appellant challenged the lower instance's annulment of his appeal, alleging a material error in the assessment of judicial fees despite claiming to have paid the required 4 lei stamp duty. Relying on Articles 317, 318, and 320 of the Code of Civil Procedure, the court held that a material error is assessed strictly based on the documentary evidence present in the file at the time the contested decision was issued; since the appellant failed to prove that the payment receipt was submitted to the court prior to the decision date, the alleged error was not established and the cancellation appeal was rejected as unfounded.
Legislator headnote
AI generatedart. 317 C. proc. civ, art. 320 C. proc. civ; Cancellation appeal rejected for failing to prove material error regarding judicial stamping paid after the lower court's annulment decision: The dispute concerned a commercial procedure where the appellant challenged the lower instance's annulment of his appeal, alleging a material error in the assessment of judicial fees despite claiming to have paid the required 4 lei stamp duty. Relying on Articles 317, 318, and 320 of the Code of Civil Procedure, the court held that a material error is assessed strictly based on the documentary evidence present in the file at the time the contested decision was issued; since the appellant failed to prove that the payment receipt was submitted to the court prior to the decision date, the alleged error was not established and the cancellation appeal was rejected as unfounded.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedProcedural basis cited in the final dispositive for the rejection of the cancellation appeal as unfounded.
Full text
Asupra contestației în anulare de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin decizia nr. 1880 din 21 mai 2010, Înalta Curte de Casație și Justiție a anulat recursul declarat de reclamantul G.D.A. împotriva deciziei nr. 108/ A-C din 13 noiembrie 2009 a Curții de Apel Pitești, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca insuficient timbrat.
La 7 iunie 2010, reclamantul G.D.A. a formulat, în termenul legal, contestație în anulare împotriva acestei hotărâri și a solicitat anularea acesteia, invocând dispozițiile art. 317 și 318 C. proc. civ.
În susținerea contestației în anulare a arătat că hotărârea pronunțată este rezultatul unei erori materiale, deoarece, deși, s-a conformat dispozițiilor instanței de recurs în sensul satisfacerii obligației de a timbra cu taxă judiciară de timbru în valoare de 4 lei și timbru judiciar de 0,15 lei, conform actului de procedură din 2 martie 2010, existând dovada la dosar, cererea de recurs a fost anulată ca insuficient timbrată cu taxă judiciară de timbru în valoare de 4 lei.
Analizând contestația în anulare prin prisma dispozițiilor legale incidente, raportat la situația de fapt invocată se constată în primul rând că se circumscrie cazului reglementat de art. 318 teza I C. proc. civ., potrivit căruia, anularea unei hotărâri pronunțate în recurs se poate cere atunci când soluționarea acesteia este rezultatul unei erori materiale, art. 317 C. proc. civ., se asemenea, invocat, nefiind incident în cauză față de conținutul acestei reglementări, care se referă la ipoteza încălcării normelor de procedură, privind citarea părților, respectiv a celor care reglementează competența materială.
Cât privește pretinsa eroare materială, se constată că soluția pronunțată s-a bazat pe dovezile existente la dosar la momentul pronunțării acesteia, recurenta depunând doar 0,15 lei timbru judiciar nu și taxa judiciară de timbru aferentă cererii, în valoare de 4 lei, deși a fost citată cu această mențiune la 2 martie 2010.
Contestatorul a atașat, la prezenta contestație în anulare, factura nr. 48 din 12 aprilie 2010, în xerocopie, cu care tinde să dovedească că a achitat, la termen și taxa judiciară de timbru la O.P. Brașov, Agenția 3, dar această dovadă nu a fost depusă în fața instanței de recurs, neexistând niciun document care să ateste această situație.
Aprecierea greșelii materiale se face în raport cu situația existentă la dosar la momentul pronunțării hotărârii ce se atacată, deoarece numai față de acest moment se poate determina dacă soluția pronunțată este rezultatul săvârșirii de către instanță a unei erori materiale, precum ar fi neluarea în considerare a dovezii existente la dosar privind plata taxei judiciare de timbru.
Or, contestatorul deși depune cu ocazia formulării prezentei contestații un act prin care se atestă că a achitat o taxă judiciară de timbru în valoarea de 4 lei, nu dovedește nici faptul că ea privește dosarul nr. 501/1259/2009 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, nici faptul că a fost depusă la acest dosar până la data pronunțării hotărârii.
așa fiind, contestația în anularea este nefondată și, în consecință, în baza art. 320 C. proc. civ., va fi respinsă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge contestația în anularea deciziei Secției comerciale a Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 1880 din 21 mai 2010, formulată de contestatorul G.D.A.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 20 octombrie 2010.