Invalid unilateral revocation of executed property restitution administrative act under irrevocability principles

Asupra recursului civil de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 7 ianuarie 2009, reclamanții V.S.M. și I.O.M. au solicitat în contradictoriu cu pârâta Primăria Municipiului Pitești anularea dispoziției nr. 5861 din 27 noiembrie 2008, emisă de Primarul Municipiului Pitești.

In motivarea cererii reclamanții au arătat că, în calitate de persoane îndreptățite, au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 250 mp teren și o construcție în suprafață de 65,44 mp, iar prin dispoziția nr. 3058 din 25 septembrie 2006 li s-au acordat despăgubiri pentru aceste imobile.

Întrucât organul emitent nu-și poate revoca propriul act, petenții au formulat prezenta acțiune.

Tribunalul Argeș, prin sentința civilă nr. 54 din 18 martie 2009, a admis contestația formulată de reclamanți, a anulat dispoziția nr. 5851 din 27 noiembrie 2008 emisă de Primarul Municipiului Pitești și a menținut ca temeinică și legală dispoziția nr. 3058 din 25 septembrie 2006 emisă de același intimat.

Totodată, pârâtul a fost obligat la 350 lei cheltuieli de judecată.

In adoptarea acestei soluții, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin cererea formulată, petenții V.S.M. și I.O.M. au solicitat anularea dispoziției nr. 5851/2008 și menținerea dispoziției nr. 3058 din 25 septembrie 2006.

Din referatul întocmit de Primăria Municipiului Pitești nr. 42621 din 19 septembrie 2006 a rezultat că la data de 31 august 2006 s-au formulat de către petenți notificările nr. 797 din 3 septembrie 2008 și 1513 din 13 mai 2007, în calitate de moștenitori ai defuncților I.M.F. și I.V., pentru imobilele situate în str. P. nr. 23 B și în str. L., imobile ce au fost preluate prin decret de expropriere.

Ca urmare a celor de mai sus a fost emisă dispoziția nr. 3058 din 25 septembrie 2006, prin care au fost acordare petenților despăgubiri în condițiile legii speciale pentru suprafața de 250 mp și 65,54 mp construcții.

Prin referatul nr. 73368 întocmit la data de 19 noiembrie 2008 de către Primăria Municipiului Pitești - Comisia pentru aplicarea prevederilor Legii nr. 10/2001 s-a reanalizat notificarea nr. 3085 din 25 septembrie 2006 și s-a constatat că cei doi petenți au dreptul la despăgubiri în cuantum de ½ din terenul de 250 mp și din construcțiile de 65,54 mp, sens în care s-a emis dispoziția nr. 5851/2008 și s-a menționat că își încetează valabilitatea dispoziția nr. 3058 din 25 septembrie 2006.

Întrucât în cauză nu este vorba despre o eroare materială și potrivit principiului irevocabilității actelor administrative ce au fost puse în executare producând efecte juridice organul emitent nu le mai poate revoca, iar în cazul în care se constată încălcarea unei norme juridice, calea de desființare a actului este constatarea nulității lui sau anularea acestuia de către instanța judecătorească la cererea organului administrativ, s-a reținut că este inadmisibilă o astfel de procedură.

Pentru toate aceste considerente tribunalul a admis contestația, iar în temeiul art. 25 din Legea nr. 10/2001 a anulat dispoziția nr. 5951/2008 emisă de către Primarul Municipiului Pitești și a menținut ca temeinică și legală dispoziția nr. 3058 din 25 septembrie 2006, emisă de același intimat.

Împotriva sentinței civile nr. 54 din 18 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, a formulat în termen apel pârâta Primăria Pitești - prin primar, criticând-o pentru nelegalitate.

Motivând apelul, pârâta susține că prin Dispoziția Primarului Municipiului Pitești nr. 3085/2006 au fost acordate reclamanților V.S.M. și I.O.M., despăgubiri în condițiile legii speciale pentru o suprafață de 250 mp și 65,54 mp construcții, dosarul fiind înaintat A.N.R.P. Ulterior, această instituție a restituit dosarul ce-i privea pe reclamanți întrucât, în opinia acesteia, notificatorii fac dovada calității de moștenitori doar pentru cota ce revenea coproprietarului I.M.F., în raport de certificatul de moștenitor. Apreciază pârâta că soluția instanței de fond este greșită, doar în ceea ce privește obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată.

De aceea, pârâta solicită admiterea apelului, desființarea în parte a sentinței în sensul înlăturării obligației stabilite în sarcina sa.

Reclamanții au depus concluzii scrise, prin care au solicitat respingerea apelului și obligarea pârâtei la cheltuieli de judecată.

Curtea de Apel Pitești, secția a civilă pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie, prin decizia civilă nr. 139/A din 28 septembrie 2009 a respins ca nefondat apelul declarat de pârâta Primăria Municipiului Pitești reprezentat de Primar împotriva sentinței civile nr. 54 din 18 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Argeș, intimați fiind reclamanții V.S.M. și I.O.M.

A fost obligată pârâta Primăria Municipiului Pitești reprezentată de Primar să plătească intimaților-reclamanți V.S.M. și I.O.M. suma de 400 lei cheltuieli de judecată.

Examinând critica formulată se constată că nu este întemeiată, iar apelul nu este fondat.

Astfel, prin sentința civilă nr. 54 din 18 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, a fost admisă contestația formulată de reclamanți în contradictoriu cu pârâta Primăria Municipiului Pitești, reprezentată prin primar, anulându-se dispoziția nr. 5851 din 27 noiembrie 2008, emisă de acesta din urmă.

In conformitate cu dispozițiile art. 274 C. proc. civ., „partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată, așa încât instanța de fond s-a conformat acestora.

In considerarea celor de mai sus se apreciază că apelul nu este fondat.

Conform art. 274 C. proc. civ., pârâta va fi obligată să plătească reclamanților suma de 400 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat, în apel.

Împotriva deciziei civile nr. 139A din 28 octombrie 2009 a Curții de Apel Pitești, în termen legal, a declarat recurs pârâta Primăria Municipiului Pitești prin Primar, care a criticat-o pentru nelegalitate, fără să invoce în drept motivele de recurs avute în vedere.

În dezvoltarea criticii formulate, recurenta susține că instanța de apel greșit a reținut că reclamanții sunt îndreptățiți la despăgubiri de 1/1 în raport de cele cuvenite conform certificatului de moștenitor, din care rezultă că sunt îndreptățiți la cota de ½.

De asemenea, susține că în mod greșit s-a menținut soluția instanței de fond în ceea ce privește obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.

Examinând recursul în raport de criticile formulate, Înalta Curte îl reține ca nefondat pentru considerentele ce urmează:

Reclamanții V.S.M. și I.O.M., prin cererea înregistrată la 07 ianuarie 2009, au chemat în judecată pe pârâta Primăria Municipiului Pitești prin Primar și au solicitat instanței să anuleze dispoziția nr. 5861 din 27 noiembrie 2008 emisă de Primarul Municipiului Pitești și să mențină ca legală și temeinică dispoziția nr. 3058 din 25 septembrie 2006.

În cauză s-au dat soluțiile arătate mai sus, de către instanțele de fond și apel.

Cu toate acestea, recurenta nu a înțeles să critice raționamentul avut în vedere de către instanța de fond cu privire la obiectul cauzei (anularea dispoziției nr. 5861 din 27 noiembrie 2008 și menținerea ca legală și temeinică a dispoziției nr. 3058 din 25 septembrie 2006) ci a exercitat căile de atac ale apelului și recursului numai cu privire la cheltuielile de judecată pe care le-a solicitat.

În această situație, instanța de recurs este ținută să analizeze numai cererea formulată, fără nicio altă referire la problemele de fond soluționate.

În ceea ce privește cheltuielile de judecată, conform art. 274 alin. (1) C. proc. civ., trebuie reținut că „partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată".

Conform acestui text, intimații din cauză trebuie să-și acopere prejudiciu cauzat prin desfășurarea prezentului proces pe de o parte, iar pe de altă parte, culpa aparține părții adverse care a pierdut procesul și care inițial a emis o dispoziție fără să respecte normele legale în materie.

Legea stipulează că aceste cheltuieli se acordă la cerere, în cauză intimații formulând o astfel de cerere.

Apărarea recurentei prin invocarea împrejurării că A.N.R.P., Secretariatul Comisie Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, i-a restituit dosarul cu întreaga documentație aferentă, cu semnalarea unei inadvertențe cu privire la despăgubiri, nu poate fi reținută.

Este cert că, această autoritate nu a solicitat expres emiterea unei noi dispoziții, ci a restituit dosarul pentru clarificarea problemei respective.

Calea aleasă de către recurentă pentru clarificarea problemelor invocate de A.N.R.P. este în contradicție cu dispozițiile legii în domeniu. Astfel, prin anularea vechii dispoziții și emiterea unei noi dispoziții s-au încălcat dispozițiile Legii nr. 10/2001, deoarece potrivit principiului irevocabilității actelor administrative care au fost puse în executare și care și-au produs efectele juridice nu mai pot fi revocate de către organul emitent. Dacă într-adevăr se constată de către organul emitent încălcarea unei norme juridice, acesta are la îndemână calea desființării actului, prin constatarea nulității lui sau anularea de către o instanță judecătorească la cererea organului administrativ.

Pentru aceste considerente, instanța, în baza dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul declarat de pârâta Primăria Municipiului Pitești prin Primar, ca nefondat și, văzând dispozițiile art. 274 alin. (1) C. proc. civ., va dispune obligarea recurentului la plata sumei de 200 lei cheltuieli de judecată către intimații reclamanți V.S.M. și I.O.M.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta Primăria Municipiului Pitești prin Primar împotriva deciziei nr. 139 A din 28 octombrie 2009 a Curții de Apel Pitești, secția civilă pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă recurenta pârâtă Primăria Municipiului Pitești prin Primar să plătească intimaților reclamanți V.S.M. și I.O.M. 200 lei cheltuieli de judecată în recurs.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 noiembrie 2010.