Transport carrier’s liability for forged payment order and procedural validity of late-appearing answer under Art. 304(5) CPC
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court dismissed the appeal, leaving in force the lower courts' rulings that rejected the plaintiff's claim for approximately 123.6 million lei in damages. The dispute arose from a commercial transport contract where the plaintiff alleged non-payment of a delivery, while the carrier defendant argued it had fulfilled its obligations by delivering the goods to the recipient, who signed the waybill with a reference to a payment order that the plaintiff later claimed was invalid due to forged signatures and lack of account standing. The court held that the appeal was unfounded because the plaintiff incorrectly invoked procedural grounds for annulment; specifically, the defendant's answer had been filed within the legal five-day period and properly sent via registered mail, meaning the plaintiff's failure to collect the document or appear at the hearing did not constitute a violation of the right to defense. The decision relied on the interpretation of Article 304(5) and Articles 1141(2) and 118(2) of the Civil Procedure Code, determining that no procedural irregularities existed to warrant cassation and that the carrier was not liable for the subsequent insolvency or forgery issues related to the payment instrument. </think> The Supreme Court dismissed the appellant's appeal as unfounded, thereby upholding the lower courts' decisions that rejected the plaintiff's claim for damages. The case involved a dispute over a commercial transport contract where the plaintiff sought compensation for a delivery allegedly paid by an invalid order of payment, while the carrier defendant argued it had properly fulfilled its contractual obligations by delivering the goods to the recipient who signed the transit sheet. The court determined that the appeal lacked merit because the plaintiff erroneously invoked Article 304(5) of the Civil Procedure Code for procedural nullity; records showed the defendant's answer was submitted within the statutory five-day deadline under Article 1141(2) and dispatched via registered mail, and the plaintiff's failure to retrieve the document or attend the hearing did not constitute a violation of the right to defense under Article 118(2). Consequently, the lower instance rulings were affirmed as lawful and well-founded.
Legislator headnote
AI generatedart. 304 pct. 5 C. proc. civ, art. 105 alin. (2) C. proc. civ, art. 118 alin. (2) C. proc. civ, art. 1141 alin. (2) C. proc. civ, art. 304 C. proc. civ; Transport carrier’s liability for forged payment order and procedural validity of late-appearing answer under Art. 304(5) CPC: Împotriva deciziei curții de apel a declarat recurs reclamanta, solicitând casarea hotărârii recurate în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 5 C. proc. civ. și trimiterea cauzei spre rejudecare, întrucât au fost încălcate formele de procedură prevăzute de art. 105 alin. (2) C. proc. civ., sub sancțiunea nulității.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta SC I.S. SA Câmpia Turzii a chemat în judecată pe pârâta R. Cluj, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța să oblige pârâta la plata sumei de 123.616.748 lei, cu titlu de despăgubiri și la plata cheltuielilor de judecată.
Prin sentința civilă nr. 372 din 26 februarie 2001, Tribunalul Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, a respins acțiunea reclamantei, ca nefondată.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că pretențiile reclamantei nu sunt justificate, raportat la faptul că, pe dispoziția de livrare a mărfii transportate de către pârâtă, a făcut mențiunea că marfa s-a achitat cu O.P. nr. 273 din 9 mai 2000, deci, reclamanta a semnat de achitarea mărfii și, chiar dacă prețul nu a intrat efectiv în contul acesteia, ea nu-și poate invoca propria culpă.
Prin decizia nr. 652 din 7 iunie 2001, Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantă.
În motivarea acestei soluții, instanța de apel a reținut că pârâta-cărăuș și-a îndeplinit obligația, marfa fiind predată beneficiarului mărfii, care a semnat de primire în foaia de parcurs.
A mai reținut și că imposibilitatea decontării ordinului de plată pentru suma de 133.000.000 lei, motivată de faptul că societatea emitentă nu are cont deschis la B.P, iar datiera și ștampila triunghiulară sunt false, conturându-se aspecte penale, nu îi sunt imputabile cărăușului, care și-a îndeplinit obligația rezultată din contractul de transport.
Împotriva deciziei curții de apel a declarat recurs reclamanta, solicitând casarea hotărârii recurate în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 5 C. proc. civ. și trimiterea cauzei spre rejudecare, întrucât au fost încălcate formele de procedură prevăzute de art. 105 alin. (2) C. proc. civ., sub sancțiunea nulității.
Recurenta-reclamantă susține astfel că intimata-pârâtă nu a formulat întâmpinarea în termenul legal și nu a făcut dovada că i-a comunicat-o, împrejurare în care nu a avut posibilitatea să-și pregătească apărarea în raport cu aceasta.
Mai arată și că instanța de apel s-a pronunțat în cauză, la doar trei zile de la depunerea la dosar a întâmpinării.
Recurenta nu formulează nici o critică privind soluționarea fondului cauzei.
Recursul nu este fondat.
Din examinarea actelor dosarului, se constată următoarele:
Recurenta-reclamantă a invocat greșit dispozițiile art. 304 pct. 5 C. proc. civ., în legătură cu necomunicarea întâmpinării, astfel cum susține, deoarece dispoziția legală, referitoare la consecința nedepunerii întâmpinării, este conținută în dispozițiile art. 118 alin. (2) C. proc. civ. și o privește pe partea care o formulează.
Din actele dosarului rezultă însă, că întâmpinarea pârâtei a fost depusă în termenul legal de 5 zile, prevăzut de art. 1141 alin. (2) C. proc. civ., fiind expediată, la data de 1 iunie 2001, conform recipisei și confirmării de primire depuse la dosar, fiind înaintat instanței și un exemplar pentru a fi înmânat reclamantei, fapt ce nu s-a întâmplat pentru că apelanta-reclamantă nu s-a prezentat la dezbateri la termenul din 7 iunie 2001, când cauza a fost soluționată.
Prin urmare, constatându-se că nu există motive întemeiate pentru a putea reține că reclamantei i s-a încălcat dreptul la apărare și având în vedere că nu sunt îndeplinite nici una din cerințele prevăzute expres și limitativ de art. 304 C. proc. civ. pentru casarea deciziei curții de apel, aceasta va fi menținută ca fiind legală și temeinică și se va respinge recursul declarat în cauză de reclamanta SC I.S. SA Câmpia Turzii, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta SC I.S. SA Câmpia Turzii împotriva deciziei nr. 652 din 7 iunie 2001 a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 21 ianuarie 2003.