Property reconstitution notification deadline: statutory debarment under Law no. 10/2001 precludes recharacterization under reparation laws and ECHR claims
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appellant’s appeal as unfounded, thereby upholding the lower court decisions that rejected her claim and leaving the Mayor’s 2009 administrative decision to reject her notification as late in force. The dispute centered on the reconstitution of property rights for intravilan land, where the claimant argued that her 2002 notification to the local council should be governed by the reparation laws (Law no. 1/2000 and Law no. 247/2005) and that its rejection violated Article 1 of Protocol No. 1 to the European Convention on Human Rights. The court held that because the claimant’s notification explicitly cited only Law no. 10/2001 and was submitted after the mandatory deadline of February 14, 2002, she was statutorily debarred from seeking restitution under that specific legal framework; consequently, the courts below correctly refused to recharacterize the request under different legislation or assess human rights violations, as they were bound by the procedural limits and subject matter defined by the initial filing and the applicable statute of limitations under Article 22 of Law no. 10/2001.
Legislator headnote
AI generatedart. 33 din Legea nr. 1/2000, art. 8 din Legea nr. 10/2001, art. 304 pct. 9 C. proc. civ, art. 6 alin. (1) din Legea nr. 1/2000, art. 21 din Legea nr. 10/2001, art. 22 din Legea nr. 10/2001; Property reconstitution notification deadline: statutory debarment under Law no. 10/2001 precludes recharacterization under reparation laws and ECHR claims: The dispute centered on the reconstitution of property rights for intravilan land, where the claimant argued that her 2002 notification to the local council should be governed by the reparation laws (Law no. 1/2000 and Law no. 247/2005) and that its rejection violated Article 1 of Protocol No. 1 to the European Convention on Human Rights. The court held that because the claimant’s notification explicitly cited only Law no. 10/2001 and was submitted after the mandatory deadline of February 14, 2002, she was statutorily debarred from seeking restitution under that specific legal framework; consequently, the courts below correctly refused to recharacterize the request under different legislation or assess human rights violations, as they were bound by the procedural limits and subject matter defined by the initial filing and the applicable statute of limitations under Article 22 of Law no. 10/2001.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedProcedural basis cited in the dispositive to dismiss the appeal as unfounded.
Full text
Asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Suceava, secția civilă, la 15 aprilie 2009, reclamanta D.H. a solicitat anularea dispoziției nr. 194 din 23 martie 2009 emise de Primarul Municipiului Vatra Dornei, prin care i s-a respins ca tardiv formulată notificarea înregistrată sub nr. 88 din 14 august 2002.
Reclamanta a susținut că, potrivit art. 33 din Legea nr. 1/2000, așa cum a fost modificat prin Legea nr. 247/2005 și ulterior, O.U.G. nr. 127/2005, a fost repusă în dreptul de a formula cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pentru terenul intravilan în suprafață totală de 21.695 mp, situat în Municipiul Vatra Dornei, pe vechiul amplasament.
Prin sentința civilă nr. 1185 din 20 mai 2009, Tribunalul Suceava a respins contestația ca nefondată, reținând, în esență, că notificarea a fost corect respinsă ca tardivă prin dispoziția contestată, fiind depusă după termenul limită stabilit conform dispozițiilor O.U.G. nr. 109/2001 și O.U.G. nr. 145/2001, respectiv la data de 14 august 2002.
Împotriva sentinței menționate a declarat apel reclamanta, susținând că s-a adresat Primăriei Municipiului Vatra Dornei în vederea reconstituirii dreptului de proprietate asupra terenurilor ce au aparținut autorului său, terenuri ce erau excluse de dispozițiile art. 8 din Legea nr. 10/2001 de sub incidența acestei legi.
Curtea de Apel Suceava, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, prin decizia civilă nr. 125 din 21 octombrie 2009, a respins ca nefondat apelul reclamantei.
Prin considerentele acestei decizii, curtea de apel a reținut că, așa cum reiese din cuprinsul notificării, nu rezultă că reclamanta ar fi dorit soluționarea acesteia în temeiul dispozițiilor Legii nr. 1/2000, respectiv ale Legii nr. 247/2005, singurul act normativ menționat expres fiind Legea nr. 10/2001.
Ca atare, s-a considerat că apelanta nu a făcut dovada unei greșite stabiliri a situației de fapt și nici a unei greșite aplicări a dispozițiilor legale incidente.
Împotriva deciziei menționate a declarat recurs, în termenul legal, reclamanta D.H. criticând-o ca nelegală pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., respectiv pentru încălcarea legilor speciale de reparație în materia fondului funciar, respectiv a dispozițiilor art. 6 alin. (1) din Legea nr. 1/2000, în temeiul cărora trebuia interpretată cererea sa și a art. 8 din Legea nr. 10/2001, care exclud în mod imperativ și explicit de la aplicarea prevederilor acesteia, terenurile ce cad sub incidența legilor speciale de reparație în materia fondului funciar.
Critica formulată prin cel de-al doilea motiv de recurs a vizat faptul că, prin respingerea ca tardivă a notificării, Primăria Municipiului Vatra Dornei nu a avut în vedere împrejurarea că terenurile solicitate au intrat în proprietatea statului ca efect al Decretului nr. 223/1974, iar, ulterior, vânzarea bunurilor respectiv de către stat, în lipsa oricărei despăgubiri, încalcă art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția Europeană pentru Drepturile Omului și jurisprundența CEDO.
Intimatul pârât Municipiul Vatra Dornei prin primar a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.
În faza recursului nu s-au administrat probe noi.
Examinând criticile formulate prin motivele invocate, raportat la motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat pentru considerentele ce succed:
Conform dispozițiilor art. 21 din Legea nr. 10/2001, unica dovadă ce se impunea a fi făcută de reclamanta recurentă era aceea că a formulat notificarea în temeiul actului normativ menționat, anterior datei de 14 februarie 2002.
În speță, reclamanta D.H. a depus notificarea la biroul executorului judecătoresc la 14 august 2002, în cuprinsul acesteia menționând explicit că nu a avut cunoștință de dispozițiile Legii nr. 10/2001 și nu a reușit să se încadreze în termenul legal, fiind nevoită să se adreseze instanței de judecată în vederea soluționării notificării.
Deși, recurenta a susținut că s-a adresat intimatei Primăria Municipiului Vatra Dornei cu cereri vizând reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenul ce a aparținut autorului său, din modul de formulare al notificării și din cuprinsul contestației nu rezultă că ar fi dorit soluționarea pretențiilor sale în temeiul dispozițiilor Legii nr. 1/2000, singurul act normativ menționat expres fiind Legea nr. 10/2001.
Legea nr. 247/2005, ale cărei dispoziții sunt invocate prin motivele de recurs, a apărut ulterior depunerii notificării, iar o cerere în temeiul acestei legi nu a fost formulată.
Ca atare, nu se poate primi critica potrivit căreia s-ar fi nesocotit, în calificarea cererii, dispozițiile imperative ale Legii nr. 247/2005.
Reținând corect că, prin neformularea notificării în termenul imperativ prevăzut de art. 22 din Legea nr. 10/2001, reclamanta este decăzută din dreptul de a solicita restituirea în natură sau acordarea de măsuri reparatorii în echivalent în temeiul legii speciale, instanțele de fond și apel nu puteau depăși cadrul procesual și obiectul cererii de chemare în judecată cu care au fost investiți, în sensul de a constata, astfel cum susține recurenta, că s-au încălcat dispozițiile art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, prin privarea acesteia de posesia bunurilor sale și lipsirea totală a compensației.
Pentru toate aceste considerente se va constata că instanța de apel, confirmând soluția primei instanțe, a aplicat corect dispozițiile Legii nr. 10/2001, nefiind întrunit motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Ca atare, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., se va respinge ca nefondat recursul reclamantei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta D.(P.)H. împotriva deciziei nr. 125 din 21 octombrie 2009 a Curții de Apel Suceava, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, astăzi 12 octombrie 2010.