Accession of construction by landowner-builder: admissibility of property recognition action over presumption of ownership
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court of Cassation and Justice dismissed the city municipality's appeal on the ground of non-stamping, leaving the lower appellate court's decision in force, which had reversed the first-instance dismissal and remanded the case for retrial. The dispute concerned a claim by the landowner and builder for the recognition of property rights acquired through accession (accessiune) against a construction on their land, where the first instance had erroneously ruled the action inadmissible by confusing the principle of accession with a mere presumption. The Court determined that Article 482 of the Civil Code provides the definitive basis for the owner to acquire property through accession when they build on their own land, rejecting the first instance's reliance on Articles 492, 644, and 645 as creating only a presumption. Consequently, the only operative outcome of this specific decision is the annulment of the un-stamped appeal, preserving the appellate court's finding that the original action for recognition of property by accession was admissible.
Legislator headnote
AI generatedart. 482 C. civ, art. 492 C. civ, art. 645 C. civ, art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997; Accession of construction by landowner-builder: admissibility of property recognition action over presumption of ownership: În egală măsură însă, cazul cel mai frecvent în care acest mod de dobândire a proprietății operează este cel în care proprietarul terenului edifică o construcție pe terenul său. Susținerea primei instanțe în sensul că pentru această ipoteză nu operează accesiunea, ci este aplicabilă doar o prezumție, respectiv cea cuprinsă în art. 492 C. civ., contravine dispozițiilor art. 644 și art. 645 C. civ., care nu consacră „prezumția” ca mod de dobândire a proprietății asupra construcției de către proprietarul terenului.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin decizia civilă nr. 221 din 15 decembrie 2009 a Curții de Apel București, secția a IX-a civilă, s-a admis apelul reclamanților N.V. și N.I.D. împotriva sentinței civile nr. 232 din 18 februarie 2009 a Tribunalul București, secția a IV-a civilă, s-a desființat hotărârea cu trimiterea cauzei spre rejudecarea primei instanțe, reținându-se următoarele considerente:
În mod greșit prima instanță a reținut că acțiunea în constatarea dobândirii dreptului de proprietate pe calea accesiunii formulată de proprietarul terenului care a fost și constructor este inadmisibilă.
Interpretarea dată de prima instanță dispozițiilor legale în materie de accesiune este eronată. Astfel, potrivit art. 482 C. civ. „Proprietatea unui lucru mobil sau imobil dă drept asupra tot … ce se unește, ca accesoriu, cu lucrul, într-un mod natural sau artificial. Acest drept se numește: drept de accesiune”.
Ca atare, în mod greșit a reținut prima instanță că accesiunea există doar în măsura în care proprietarul pământului nu a fost și proprietarul materialelor folosite la edificarea construcției sau când construcția a fost realizată, cu materialele ei, de o altă persoană decât proprietarul terenului. Cele două situații prezentate reprezintă doar cazuri particulare de dobândire a proprietății pe calea accesiunii.
În egală măsură însă, cazul cel mai frecvent în care acest mod de dobândire a proprietății operează este cel în care proprietarul terenului edifică o construcție pe terenul său. Susținerea primei instanțe în sensul că pentru această ipoteză nu operează accesiunea, ci este aplicabilă doar o prezumție, respectiv cea cuprinsă în art. 492 C. civ., contravine dispozițiilor art. 644 și art. 645 C. civ., care nu consacră „prezumția” ca mod de dobândire a proprietății asupra construcției de către proprietarul terenului.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul Municipiul București prin Primarul General, fără însă a-l timbra deși a fost citat cu mențiunea timbrării recursului sub sancțiunea anulării lui ca netimbrat.
Față de excepția dirimantă și absolută a netimbrării, instanța reține că sunt incidente dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, motiv pentru care urmează a se anula ca netimbrat recursul pârâtului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează ca netimbrat recursul declarat de pârâtul Municipiul București prin Primarul General împotriva deciziei nr. 221A din 15 decembrie 2009 a Curții de Apel București, secția a IX-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 octombrie 2010.