Property restitution: Failure to state appeal grounds within statutory deadline resulting in nullity
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court declared the appellant’s appeal null and void, leaving the lower court decisions dismissing the claim in force. The dispute concerned a restitution action under Law No. 10/2001, where the religious appellant sought the return of an immovable property from the Ministry of Health, arguing that a subsequent notification could trigger a new administrative procedure despite the irretrievable rejection of a prior notification for the same asset. The courts below had held that the appellant had no right to file a second notification for the same property under Article I, paragraph 46 of Law No. 247/2005, thereby rejecting the action on the merits. The Supreme Court did not address the merits, instead applying Article 303(1) of the Civil Procedure Code to find the appeal procedurally defective because the appellant failed to submit the mandatory written statement of grounds within the 15-day statutory deadline, resulting in a nullity declaration pursuant to Articles 312 and 306(1) of the Civil Procedure Code.
Legislator headnote
AI generatedart. 303 alin. (1) C. proc. civ, art. 306 alin. (1) C. proc. civ; Property restitution: Failure to state appeal grounds within statutory deadline resulting in nullity: Pentru a decide astfel, curtea de apel a reținut aceeași situație de fapt și de drept ca și prima instanță, arătând că dispozițiile art. I pct. 46 din Titlul I al Legii nr. 247/2005 nu dau dreptul reclamantei să formuleze o nouă notificare și, prin urmare, pârâtul nu avea obligația de a răspunde celei de-a doua notificări a reclamantei, în condițiile în care acesteia i se respinsese deja una, cu privire la același imobil.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la 17 decembrie 2008 pe rolul Tribunalului Iași și declinată ulterior în favoarea Tribunalului București, reclamanta U.N.C.M.R.R. – O.J. Iași a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Sănătății Publice, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să-l oblige pe pârât la restituirea în natură, în temeiul Legii nr. 10/2001, a imobilului situat în Municipiul Iași.
Prin sentința civilă nr. 839 din 2 iulie 2009, Tribunalul București, secția a III-a civilă, a respins acțiunea ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această hotărâre tribunalul a reținut, în esență, că referitor la imobilul în litigiu aceeași reclamantă a mai formulat o notificare, care a fost soluționată irevocabil în sensul respingerii acesteia.
Prin decizia civilă nr. 104 din 11 februarie 2010 Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantă împotriva sentinței.
Pentru a decide astfel, curtea de apel a reținut aceeași situație de fapt și de drept ca și prima instanță, arătând că dispozițiile art. I pct. 46 din Titlul I al Legii nr. 247/2005 nu dau dreptul reclamantei să formuleze o nouă notificare și, prin urmare, pârâtul nu avea obligația de a răspunde celei de-a doua notificări a reclamantei, în condițiile în care acesteia i se respinsese deja una, cu privire la același imobil.
Împotriva deciziei a declarat recurs reclamanta U.N.C.M.R.R. – O.J. Iași, în termenul prevăzut de lege, fără a motiva cererea, dar precizând în schimb că va depune la dosar printr-un memoriu separat motivele de recurs.
Recurenta nu s-a conformat obligației legale de a motiva recursul în termen de 15 zile de la comunicarea deciziei atacate, conform art. 303 alin. (1) C. proc. civ.
Intimatul a depus la dosar întâmpinare, solicitând, în principal, declararea nulității recursului și, în subsidiar, respingerea acestuia ca nefondat.
Întrucât recursul nu a fost motivat în termenul legal, Înalta Curte urmează ca, în baza art. 312 și art. 306 alin. (1) C. proc. civ., să-l constate nul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată nul recursul declarat de reclamanta U.N.C.M.R.R. – O.J. Iași împotriva deciziei nr. 104/A din 11 februarie 2010 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 8 octombrie 2010.