Property restitution: administrative time limits do not bar judicial review when documents are submitted in court

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Tribunalul București, secția a III-a civilă, prin sentința civilă nr. 403 din 20 martie 2009, a admis în parte contestația formulată de reclamanții I.I. și I.E., în contradictoriu cu pârâta Primăria București, Municipiul București, prin Primarul General și pe cale de consecință: a fost anulată, în parte, dispoziția nr. 9194 din 30 noiembrie 2007 iar pârâta a fost obligată să emită dispoziție motivată cu propunere de acordare de despăgubiri în condițiile Titlului VII al Legii nr. 247/2005 pentru întreg imobilul situat în București, sector 3, imposibil de restituit în natură, compus din construcție cu 3 camere, bucătărie, cămară, magazie (parter) și culoar, baie, bucătărie, hol, cămară și două camere (etaj), pivniță și teren în suprafață de 79 mp.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, terenul în suprafață de 79 mp , în litigiu, nu poate fi restituit în natură, deoarece este afectat în totalitate de elemente de sistematizare și de amenajări de utilitate publică, iar cu privire la imobilul ( construcție ) acesta a fost demolat.

Curtea de Apel București, secția a III-a civilă, prin decizia civilă nr. 672 din 10 decembrie 2009, a respins, ca nefondat, apelul declarat de apelanta-pârâtă Primăria Municipiului București, Municipiul București, prin Primarul General, împotriva sentinței civile nr. 403 din 20 martie 2009 a Tribunalului București, secția a III-a civilă, în contradictoriu cu intimații-reclamanți I.I. și I.E.

Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut că pârâta Primăria Municipiului București, în mod greșit, a respins cererea reclamanților I.I. și I.E. privind acordarea de măsuri reparatorii în echivalent pentru terenul în suprafață de 79 mp situat în București, sector 3, deoarece, terenul menționat este afectat în totalitate de elemente de sistematizare și de amenajări de utilitate publică, iar cu privire la imobilul (construcție) acesta a fost demolat.

Împotriva deciziei civile mai sus menționată, a declarat recurs Primăria Municipiului București, prin Primarul General, criticând-o ca fiind nelegală, invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., deoarece :

- În conformitate cu dispozițiile art. 23, în înțelesul dat de Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001, în termen de 60 de zile de la înregistrarea notificării sau, după caz, de la data depunerii actelor doveditoare, potrivit art. 22 unitatea deținătoare este obligată să se pronunțe prin decizie sau, după caz, dispoziție motivată, asupra cererii de restituire în natură sau prin măsuri reparatorii.

- Termenul de 60 de zile pentru îndeplinirea obligației unității deținătoare de a se pronunța asupra cererii de restituire poate avea două date de referință, fie data depunerii notificării, fie data depunerii actelor doveditoare.

- Obligația de a depune acte doveditoare ale proprietății, precum și în cazul moștenitorilor, cele care atestă această calitate revine, potrivit art. 22 din Normele date în aplicarea Legii nr. 10/2001, notificatorului, iar acestea trebuiau depuse odată cu notificarea.

- Reclamantul avea obligația de a depune probe cu care să facă dovada că nu s-au încasat despăgubiri în momentul preluării în proprietatea statului a terenului în litigiu.

Recursul nu este fondat.

Potrivit art. 25 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 republicată, în termen de 60 de zile de la înregistrarea notificării sau, după caz, de la data depunerii actelor doveditoare, potrivit art. 23 din lege, unitatea deținătoare este obligată să se pronunțe, prin decizie sau, după caz, prin dispoziție motivată, asupra cererii de restituire în natură.

Nedepunerea tuturor actelor doveditoare necesare soluționării notificării, nu limitează dreptul instanței de a soluționa litigiul pe baza actelor depuse în etapa procedurii administrative, deoarece o asemenea limitare ar avea ca efect îngrădirea accesului la justiție și a dreptului la un proces echitabil, consacrate de art. 21 din Constituția României și recunoscute părților prin art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

În speță, actele doveditoare au fost depuse de reclamanții I.I. și I.E. odată cu notificarea cât și ulterior în instanță, iar pârâta Primăria Municipiului București, prin Primarul General, nu a formulat critici în recurs asupra soluțiilor pronunțate la fond sau apel, ținând seama de actele depuse.

De asemenea, cu privire la critica referitoare la faptul că reclamanții aveau obligația să probeze dacă au încasat despăgubiri la momentul preluării imobilului în litigiu de către stat, se va respinge, deoarece o astfel de critică a fost ridicată numai în faza de recurs.

Pentru toate cele reținute, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta Primăria Municipiului București, prin Primarul General, împotriva deciziei civile nr. 672 din 10 decembrie 2009 a Curții de Apel București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta Primăria municipiului București, Municipiul București, prin primarul general, împotriva deciziei nr. 672 A din 10 decembrie 2009 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 octombrie 2010.