Competence in labor claims by trade unions: jurisdiction based on the union's seat rather than the members' domicile

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VIII-a, F.N.F.M.C. a chemat în judecată pe pârâta C.N.C.F. C.F.R. SA și a solicitat instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună obligarea pârâtei la plata ajutorului material aferent Zilei Feroviarilor pentru anii 2005 – 2008, actualizat cu indicele de inflație.

Prin sentința civilă nr. 2395 din 23 martie 2009, Tribunalul București, secția a VIII-a, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Bihor.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că reclamanții, membri de sindicat, au domiciliul în județul Bihor.

Potrivit art. 284 alin. (2) C. muncii, competența teritorială revine instanței în a cărei circumscripție se află domiciliul sau reședința reclamantului.

Această dispoziție este una de ordine publică, astfel încât aplicarea ei nu poate fi eludată prin voința reclamanților-salariați reprezentați prin Federația Națională, conform art. 222 C. muncii.

Învestit cu soluționarea litigiului, Tribunalul Bihor, prin sentința civilă nr. 1463/LM din 23 noiembrie 2009, și-a declinat la rândul său competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 284 alin. (2) din Legea nr. 53/2003 cererile referitoare la conflicte de muncă se adresează instanței competente în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul sau, după caz, sediul.

În cauză, calitatea de reclamant, așa cum reiese din cuprinsul cererii de chemare în judecată, o are F.N.F.M.C. care își are sediul in București și nu membrii de sindicat pentru care solicită obligarea pârâtei la plata ajutorului material aferent Zilei Feroviarului.

Potrivit dispozițiilor art. 28 alin. (2) din Legea nr. 54/2003 a sindicatelor, în exercitarea atribuțiilor prevăzute la alin. (1) organizațiile sindicale au dreptul de a întreprinde orice acțiune prevăzută de lege, inclusiv de a formula acțiune în justiție în numele membrilor lor, situație existentă și în cauza dată.

Reținând că reclamantul își are sediul în raza teritorială de competență a Tribunalului București, instanța a făcut aplicarea art. 284 alin. (2) din Legea nr. 53/2003 și a art. 159 pct. 3 C. proc. civ. și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.

Totodată, constatând ivit conflictul negativ de competență, în baza art. 21 și art. 22 alin. (3) C. proc. civ., a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului negativ de competență.

În soluționarea conflictului negativ de competență cu care a fost învestită, Înalta Curte reține următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, reclamanta F.N.F.M.C. a solicitat obligarea pârâtei C.N.C.F. C.F.R. SA la plata ajutorului material aferent Zilei Feroviarilor pentru anii 2005 – 2008, respectiv un salariu de bază pentru fiecare an, actualizat cu indicele de inflație.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 236 pct. 4, art. 239, art. 241, art. 243 din Legea nr. 54/2003, dispozițiile Legii nr. 130/1996, art. 64 și art. 65 din CCM pe anii 2005 si 2008.

În motivarea cererii s-a arătat că F.N.F.M.C. este o organizație sindicală, legal constituită în baza sentinței civile nr. 69/PJ/1992 pronunțată de Judecătoria Deva, cu sediul în București, sector 1.

Potrivit art. 28 alin. (1) și (2) din Legea 54/2003: „(1) Organizațiile sindicale apără drepturile membrilor lor, ce decurg din legislația muncii, statutele funcționarilor publici, contractele colective de muncă și contractele individuale de muncă, precum și din acordurile privind raporturile de serviciu ale funcționarilor publici, în fața instanțelor judecătorești, organelor de jurisdicție, a altor instituții sau autorități ale statului, prin apărători proprii sau aleși.

(2) În exercitarea atribuțiilor prevăzute la alin. (1) organizațiile sindicale au dreptul de a întreprinde orice acțiune prevăzută de lege, inclusiv de a formula acțiune în justiție în numele membrilor lor, fără a avea nevoie de un mandat expres din partea celor în cauză. Acțiunea nu va putea fi introdusă sau continuată de organizația sindicală dacă cel în cauză se opune sau renunță la judecată.”

În cauză, calitatea de reclamant o are F.N.F.M.C., organizație sindicală legal constituită, care a înțeles să formuleze cererea ce a învestit instanțele în prezentul litigiu în exercitarea atribuțiilor pe care legea le recunoaște în favoarea organizațiilor sindicale prin art. 28 din Legea 54/2003.

Reținând calitatea de reclamant în favoarea acestei persoane juridice, iar nu a membrilor de sindicat care o compun, și făcând aplicarea prevederilor art. 284 alin. (2) din Legea 53/2003 în raport cu care cererile referitoare la conflictele de muncă se adresează instanței competente în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul sau, după caz, sediul, competența de soluționare a prezentului litigiu revine Tribunalului București în a cărui rază teritorială își are sediul reclamanta.

Prin urmare, față de considerentele expuse, în baza art. 21 și art. 22 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 septembrie 2010.