Failure to cite statutory grounds for cassation renders extraordinary remedy null in property restitution claim
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice declared the appeal (recurs) null, thereby upholding the lower court's decision to dismiss the earlier appeal as filed out of time and leaving the original judgment intact in favor of the state entity. The dispute concerned a civil action for the restitution of an industrial property (furniture factory) expropriated by a 1950 decree, where the plaintiff, a descendant of the original owner, had previously failed to obtain a favorable result on the merits and saw his subsequent appeal rejected by the Court of Appeal. The decisive legal basis for the final outcome was the procedural defect in the cassation appeal: the appellant failed to specify any of the statutory grounds for cassation or modification listed in the Code of Civil Procedure and did not develop legal critiques of the appellate ruling regarding the timeliness of the appeal, resulting in the nullity of the cassation under the relevant procedural articles despite the absence of public order violations.
Legislator headnote
AI generatedart. 22 din Legea nr. 10/2001, art. 317 alin. (1) C. proc. civ, art. 24 din Legea nr. 10/2001, art. 3021 lit. c) C. proc. civ, art. 303 C. proc. civ, art. 304 C. proc. civ; Failure to cite statutory grounds for cassation renders extraordinary remedy null in property restitution claim: , astfel cum s-a precizat la data de 21 octombrie 2008, cererea a fost încadrată pe dispozițiile art. 317 alin. (1) C. proc. civ.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 16 iulie 2008, reclamantul N.A.A. a formulat în contradictoriu cu intimata A.V.A.S., contestație în anulare împotriva sentinței civile nr. 605 din 7 iunie 2005 pronunțată de Tribunalul București, a cărei desființare a solicitat-o.
În motivarea cererii, reclamantul a învederat că în mod greșit intimata i-a respins notificarea formulată în temeiul Legii nr. 10/2001, prin care a solicitat restituirea imobilului F.M.F. din Miercurea Ciuc, ce a constituit proprietatea autorului său, N.G., astfel cum rezultă din actele dosarului.
A mai arătat că instanța ce a pronunțat sentința atacată nu a avut în vedere faptul că a făcut dovada calității de persoană îndreptățită, anexând actele doveditoare ale dreptului de proprietate referitoare la acest imobil, pretinse de textul art. 22 din Legea nr. 10/2001.
A susținut că în speță a fost greșit aplicată legea, normele procedurale în materie de competență, fiind totodată încălcat principiul contradictorialității.
În drept, astfel cum s-a precizat la data de 21 octombrie 2008, cererea a fost încadrată pe dispozițiile art. 317 alin. (1) C. proc. civ.
Prin sentința nr. 504 din 6 aprilie 2009, Tribunalul București, secția a III-a civilă, a fost respinsă ca neîntemeiată contestația în anulare formulată de reclamant.
S-a reținut, în esență, că hotărârea atacată a fost dată cu respectarea normelor procedurale în materie, fiind pronunțată de tribunal în concordanță cu dispozițiile art. 24 din Legea nr. 10/2001 ce reglementează competența acestei instanțe în soluționarea unei atari cereri.
Apelul declarat de reclamantul contestator împotriva susmenționatei hotărâri a fost respins ca tardiv formulat prin decizia nr. 626A din 26 noiembrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, reținându-se că a fost declarat peste termenul legal și în lipsa declarației de apel.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul solicitând casarea deciziei precum și a sentinței și restituirea în natură a fabricii de mobilă din Miercurea Ciuc ce a aparținut autorului său.
Recursul a fost încadrat în drept pe dispozițiile art. 209 - 308 C. proc. civ. și vizează încălcarea dispozițiilor de ordine publică referitoare la competență.
Deși a făcut dovada că străbunicul său N.G. a decedat în anul 1923 în Ungaria și că imobilul solicitat, ce a constituit proprietatea acestuia, a fost preluat de stat în baza Decretului nr. 92/1950, poziția nr. 35 în anexa la decret, i-a fost refuzat dreptul la măsurile reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001.
Referitor la calea de atac dedusă judecății, se constată următoarele:
Potrivit art. 3021 lit. c) C. proc. civ., cererea de recurs trebuia să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.
Recursul se motivează, astfel cum prescrie art. 303 C. proc. civ., prin însăși cererea de recurs sau înlăuntrul termenului de recurs, motivele de recurs fiind cele expres și limitativ prevăzute de dispozițiile art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ.
A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea motivului de recurs prin indicarea uneia dintre cazurile prevăzute de art. 304 C. proc. civ., iar pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unuia critici privind soluția dată de instanță, raportat la motivul de recurs invocat.
Or, în speță, contestatorul a declarat prezentul recurs fără să indice vreunul dintre motivele de casare/modificare prevăzute de art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ. și fără să dezvolte critici care să privească soluția pronunțată în apel (respingerea apelului ca tardiv), context în care, constatând că nu sunt date motive de ordine publică ce ar fi putut fi invocate și din oficiu, în temeiul art. 306 alin. (1) C. proc. civ. se va constata nulitatea căii de atac.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată nul recursul declarat de reclamantul N.A.A. împotriva deciziei nr. 626 A din 26 noiembrie 2009 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 septembrie 2010.