Peremption of cassation appeal due to one-year procedural inactivity following suspension for missing heir certificate
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice declared the appeal on cassation barred by lapse of time (perimare), thereby upholding the appellate decision of the Court of Appeal, which had previously dismissed the claimants' appeal against the first-instance judgment that rejected their civil action. The dispute, originating from a 2001 civil trial involving local authorities and a private association, was suspended in October 2006 when the Supreme Court determined that a required heir certificate had not been filed; however, the claimants failed to take any procedural steps to resume the proceedings within the subsequent year. Relying on Article 248(1) of the Code of Civil Procedure, the court held that the appeal was automatically barred because the case remained inactive for one year due to the claimants' fault, and pursuant to Article 252(1), the court was empowered to declare this peremption ex officio.
Legislator headnote
AI generatedart. 243 pct. 1 C. proc. civ, art. 248 alin. (1) C. proc. civ; Peremption of cassation appeal due to one-year procedural inactivity following suspension for missing heir certificate: Potrivit art. 248 alin. (1) C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții, timp de un an, în materie civilă.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 717 din 13 noiembrie 2001 pronunțată de Tribunalul Constanța, secția civilă, s-a respins acțiunea formulată de reclamanții B.E.A. și B.A.B., în contradictoriu cu pârâții Consiliul local Constanța, Municipiul Constanța, prin primar, Statul Român prin Ministerul Finanțelor și Asociația familială „A.O.M.".
Împotriva acestei sentințe reclamanții B.E.A. și B.A.B. au declarat apel, criticând-o ca fiind dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii.
Prin decizia civilă nr. 151/C din 5 decembrie 2002, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția civilă, s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamanți.
Împotriva acestei din urmă hotărâri au declarat recurs reclamanții B.E.A. și B.A.B.
Prin încheierea de ședință din data de 13 octombrie 2006, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, a suspendat judecata cererii de recurs a deciziei nr. 151/C din 15 decembrie 2002 a Curții de Apel Constanța, secția civilă, în temeiul art. 243 pct. 1 C. proc. civ., constatând că nu a fost depus certificatul de moștenitor de pe urma defunctului B.A.B.
La data de 23 aprilie 2010, Înalta Curte de Casație și Justiție, din oficiu, a repus cauza pe rol în vederea discutării perimării.
Prin încheierea de ședință din data de 4 iunie 2010, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, a înaintat dosarul la completul 6.
La data de 29 iunie 2010, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, din oficiu, a repus cauza pe rol în vederea discutării perimării.
Analizând această excepție, Înalta Curte constată că este întemeiată, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 248 alin. (1) C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții, timp de un an, în materie civilă.
Rezultă că, pentru a interveni perimarea în materie civilă, pricina, indiferent de faza procesuală în care se află, trebuie să fi rămas în nelucrare timp de un an și această lăsare a pricinii în nelucrare să fie cauzată de culpa părții.
Altfel spus, perimarea operează cu condiția ca timp de un an să nu se fi săvârșit niciun act de procedură în vederea judecării cauzei, situație cauzată de lipsa de diligentă a părților, care nu au acționat în acest scop, deși aveau posibilitatea să o facă.
Aceasta este și situația în speță, unde, după suspendarea judecății recursului pe temeiul art. 243 pct. 1 C. proc. civ., măsură dispusă la termenul din 13 octombrie 2006, părțile au lăsat să treacă un interval de timp de un an fără să fi săvârșit vreun act de procedură în vederea reluării judecății recursului.
Astfel, din verificarea actelor dosarului reiese că, până la data de 23 aprilie 2010 când s-a împlinit termenul de perimare, calculat conform art. 101 alin. (3) și (5) C. proc. civ., părțile nu au înregistrat nicio cerere de repunere a cauzei pe rol în vederea continuării judecății.
Reținând, așadar, întrunirea în cauză a condițiilor perimării, prevăzute de art. 248 alin. (1) C. proc. civ., constatând, totodată, că, potrivit aceluiași text de lege, perimarea operează de drept și că, potrivit art. 252 alin. (1) teza I C. proc. civ., ea se poate constata și din oficiu de către instanță, Înalta Curte urmează să constate perimată cererea de recurs cu a cărei judecată a fost învestită.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată perimat recursul declarat de reclamanții B.E.A. și B.A.B. împotriva deciziei nr. 151/C din 5 decembrie 2002 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 septembrie 2010.