Commercial debt recovery: enforceability of penalty clauses in expired contracts and sufficiency of appeal grounds
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the cassation appeal of the defendant, leaving in force the appellate decision that upheld the first-instance judgment ordering the defendant to pay the plaintiff approximately 14.3 million lei in unpaid goods price and late-payment penalties. The dispute arose from a commercial sale of goods where the defendant allegedly failed to fully settle the invoice; the defendant challenged the lower courts' refusal to permit a joint inventory audit and argued that the penalties were erroneously linked to an expired contract, while the plaintiff sought recovery of the remaining debt and contractual penalties. The Supreme Court ruled the appeal unfounded, noting that the defendant failed to specify a valid cassation ground under the Civil Procedure Code and that the penalty obligation was correctly grounded in the specific sales contract containing the penalty clause, despite the appellate court's reference to a different contract number, as both contracts were properly documented in the case file.
Legislator headnote
AI generatedCommercial debt recovery: enforceability of penalty clauses in expired contracts and sufficiency of appeal grounds: Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că după data introducerii acțiunii pârâta a achitat din debitul său 15.000.000 lei și a ținut seama de clauza convenită de părți la art.VII din contractul nr.23/1998 de penalizare a părții în culpă pentru neîndeplinirea obligațiilor contractuale.
Keywords
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
S-a luat în examinare recursul declarat de SC „G.G” SRL Buzău împotriva deciziei nr.861 din 28 iunie 2001 a Curții de Apel Ploiești, Secția de contencios administrativ și comercial.
La apelul nominal nu s-au prezentat părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a referit de către magistratul asistent că recursul este timbrat, declarat și motivat în termen.
C U R T E A
Asupra recursului de față:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta SC „O.I.I.” SRL București a solicitat prin acțiunea ce a format obiectul dosarului nr.1647/2000 al Tribunalului Buzău, Secția comercială, ca pârâta SC „G.G.” SRL Buzău să fie obligată prin hotărâre judecătorească să-i plătească suma de 29.284.023 lei din care 18.088.201 lei cu titlu de preț și 11.195.822 lei penalități de întârziere.
Prin sentința nr.107 din 19 februarie 2001, Tribunalul Buzău a admis în parte acțiunea reclamantei pentru suma de 3.088.201 lei contravaloare marfă și 11.195.822 lei penalități de întârziere și a obligat-o pe pârâtă la plata cheltuielilor de judecată de 2.387.721 lei ocazionate reclamantei la judecarea în fond a cauzei.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că după data introducerii acțiunii pârâta a achitat din debitul său 15.000.000 lei și a ținut seama de clauza convenită de părți la art.VII din contractul nr.23/1998 de penalizare a părții în culpă pentru neîndeplinirea obligațiilor contractuale.
Apelul declarat de pârâtă împotriva sentinței pronunțată de instanța de fond, a fost respins de Curtea de Apel Ploiești, Secția de contencios administrativ prin decizia nr.861 din 27 iunie 2001, această instanță reținând că apelul pârâtei este nefondat, că probele administrate în cauză demonstrează culpa pârâtei care nu a achitat integral prețul mărfii livrată de reclamantă.
Împotriva acestei din urmă hotărâri, pârâta a declarat recurs și a solicitat casarea deciziei din apel susținând că instanțele anterioare au pronunțat o hotărâre netemeinică și nelegală, că nu au încuviințat cererea pârâtei de a se efectua un punctaj comun de către părțile în proces edificator în cauză, apreciindu-se eronat că între aceste părți ar fi existat un contract tipic de vânzare cumpărare, acest contract (11/1998) era expirat încă de la 31 ianuarie 1999.
Recursul pârâtei este nefondat.
Recurenta a solicitat casarea ca netemeinică și nelegală a deciziei din apel și a indicat generic temeiul de drept al recursului său cu trimitere la art.304 Cod procedură civilă, fără indicarea vreuneia dintre situațiile prevăzute la punctele 1-5 ale acestui articol, în baza căruia să poată cere casarea acestei hotărâri.
Totodată, analizându-se actele și lucrările dosarului raportat la motivele recursului pârâtei, se constată lipsa temeiniciei criticilor din recurs.
Astfel, motivul de recurs potrivit cu care instanțele anterioare greșit nu au încuviințat efectuarea unui punctaj comun între părți, nu este de natură a conduce la casarea hotărârii recurate, dacă aprecierea pârâtei era că atare punctaj ar fi fost edificator pentru lămurirea situației plăților, nimic nu o împiedica să procedeze la efectuarea unui atare punctaj cu reclamanta și nici nu a contestat în vreun mod că din contravaloarea mărfii ce i-a fost livrată de reclamantă a rămas neachitată suma de 3.089.200 lei.
Totodată, critica pârâtei că instanța de apel a făcut referire la contractul nr.11/1998 în baza căruia a menținut obligarea pârâtei la plata de penalități de întârziere, nu este de natură a determina casarea hotărârii recurate.
Aceasta întrucât, este adevărat că instanța de apel a consemnat că între părți s-a încheiat contractul nr.11/1998, cu clauză penală, dar obligarea pârâtei la plata de penalități de întârziere corect a fost raportată în sentința instanței de fond la prevederile cuprinse în contractul de vânzare cumpărare nr.23/1998. Aceste contracte s-au depus la dosarul instanței de fond filele 7-24).
În considerarea celor ce preced, recursul pârâtei se privește ca nefondat și va fi respins cu această mențiune.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta SC „G.G.” Buzău, împotriva deciziei nr.861 din 27 iunie 2001 a Curții de Apel Ploiești, Secția de contencios administrativ și comercial.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 ianuarie 2003.