Arbitral award enforcement: limits of judicial review in annulment proceedings and non-applicability of pre-trial conciliation to arbitration

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința arbitrală nr. 79 din 26 februarie 2002, Curtea de Arbitraj Internațional de pe lângă Camera de Comerț a României a admis acțiunea reclamantei SC A.I.C. SRL București, împotriva pârâtei SC C.P. SRL București și a obligat pe pârâtă la 9778,70 dolari S.U.A., la 46.897.500 lei cheltuieli arbitrale și la 15.000.000 lei onorariu de avocat.

Instanța arbitrală a reținut că între părți s-a încheiat un contract de vânzare-cumpărare prin care reclamanta se obliga să livreze mărfurile însoțite de avize de expediție, iar pârâta să achite contravaloarea bunurilor. Întrucât pârâta nu a îndeplinit, decât parțial, obligația de plată, aceasta datorează diferența neachitată și penalitățile de întârziere, conform art. VI din contract.

Împotriva sentinței astfel pronunțate SC C.P. SRL a formulat acțiune în anulare, iar Curtea de Apel București, prin decizia civilă nr. 804 din 6 iunie 2002, a respins-o ca nefondată.

Curtea de apel a considerat că instanța arbitrală a respectat dispozițiile procedurale, privind comunicarea actelor de procedură, precum și cele privind dispozitivul, motivarea, data, locul pronunțării și semnăturile arbitrilor. A considerat neîntemeiate și criticile relative la dovezile administrate, pertinența și concludența lor.

În privința fondului litigiului, curtea de apel a stabilit că acțiunea în anulare are un caracter special, care limitează posibilitățile de control judiciar.

Prin recursul declarat la 24 iulie 2002, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și 10 C. proc. civ., pârâta critică decizia atacată, susținând că în mod greșit instanța a considerat legal îndeplinită procedura în fața instanței arbitrale, cât timp citarea s-a făcut la o adresă din care lipseau datele de identificare a sediului societății; greșit a stabilit că încheierea de amânare a pronunțării respectă prescripțiile legale și a ignorat obligația îndeplinirii procedurii prealabile a concilierii.

În privința fondului litigiului, recurenta susține că, printr-o greșită interpretare a legii, instanța a ignorat probele care atestă că reclamanta nu și-a îndeplinit obligațiile contractuale, executând defectuos sau neexecutând unele lucrări și emițând facturi proforma: calculul prețurilor, includerea T.V.A. fiind în afara acordului de voință exprimat, iar calculul penalităților este neclar.

Pe cale de excepție, recurenta a invocat nulitatea hotărârii arbitrale motivată pe dispozițiile art. 358 C. proc. civ., întrucât nu s-a asigurat egalitatea de tratament, respectarea principiului contradictorialității și a dreptului la apărare.

Excepția este neîntemeiată și va fi respinsă.

Activitatea judiciară, în diferitele sale forme, are drept scop asigurarea respectării drepturilor subiective încălcate, restabilirea echilibrului și raportarea lor la normele juridice și regulile de conviețuire socială.

De aceea, actele procesuale nu reprezintă un scop în sine, iar drepturile litigioase nu pot fi realizate decât cu respectarea condițiilor impuse de lege pentru îndeplinirea formelor procesuale care converg către pronunțarea unei hotărâri.

Nerespectarea condițiilor impuse de lege duce la imposibilitatea realizării scopului imediat al actului întocmit ce se repercutează asupra întregului proces.

Pe de altă parte, drepturile procesuale trebuiesc exercitate cu bună credință și potrivit scopului în vederea căruia au fost recunoscute de lege.

Egalitatea de tratament, respectarea dreptului la apărare în condițiile dezbaterii în contradictoriu a litigiului este completat de principiul disponibilității, care oferă părților dreptul de a dispune de obiectul procesului și de mijloacele procesuale acordate de lege.

Judecarea pricinii, în lipsa părților, când una dintre acestea o cere – nu este decât o aplicație a principiului disponibilității, cu asigurarea celorlalte drepturi procesuale.

Existența dovezii de înmânare a procedurii de citare a pârâtei, confirmă atitudinea acesteia față de desfășurarea procesului. Nu se poate imputa arbitrilor starea de pasivitate a părții care, astfel, nu poate invoca lipsa egalității de tratament, decât ca pe un argument speculativ.

Recursul declarat este nefondat și va fi respins pentru considerentele ce se vor expune.

Motivele de recurs se cantonează în jurul neîndeplinirii procedurii de citare a pârâtei în faza judecății arbitrale.

Considerentele pentru care a fost respinsă excepția nulității hotărârii arbitrale stau și la baza respingerii acestui motiv de recurs.

Procedura de citare, realizată prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, a fost îndeplinită pentru termenul din 5 februarie 2002, când tribunalul arbitral a rămas în deliberare și a amânat pronunțarea pentru termenul din 12 februarie 2002. Astfel nu se poate afirma că au lipsit datele de identificare a sediului societății și că nu era încunoștințată de desfășurarea procesului.

Evocarea lipsei semnăturii tuturor membrilor tribunalului arbitral este nereală.

La dosarul arbitral se află încheierea de amânare a pronunțării, semnată de cei trei arbitri și de asistentul arbitral, înlăturând, astfel, orice speculație legată de nulitatea, pe acest considerente, a hotărârii. Articolul 7201 C. proc. civ. oferă posibilitatea reclamantului ca, înainte de introducerea cererii de chemare în judecată, să încerce soluționarea prin conciliere directă în condițiile în care cererea se adresează instanțelor de drept comun. Fiind o normă derogatorie, ea nu poate fi extinsă și procedurii arbitrale, iar rezolvarea o oferă dispozițiile art. 7204 C. proc. civ., care obligă judecătorii la asigurarea legalității mijloacelor procesuale.

Critica pe fond a soluției litigiului este neîntemeiată. Remarca făcută de curtea de apel este judicioasă: caracterul sui generis al acțiunii în anulare limitează posibilitățile de desființare a hotărârii arbitrale la dispozițiile art. 364 C. proc. civ., între reglementările acestuia fiind exclusă cercetarea fondului.

Așa fiind, în temeiul dispozițiilor art. 312 C. proc. civ., Curtea va respinge, ca neîntemeiat, recursul declarat, împotriva deciziei civile nr. 804 din 6 iunie 2002, pronunțată de Curtea de Apel București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge excepția nulității absolute, invocată de recurentă, în baza art. 358 C. proc. civ.

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta SC C.P. SRL București împotriva deciziei nr. 804 din 6 iunie 2002 a Curții de Apel București.

Ia act de renunțare la cererea de suspendarea executării silite.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 martie 2003.