Trafficking in persons vs. pimping classification and prohibition of *ne reformatio in peius* in prosecutorial appeals

Asupra recursurilor de față ; în baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 1256 din 20 septembrie 2007 a Tribunalului București, secția a ll-a penală, în baza art. 334 C. proc. pen., s-a admis cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei reținută în sarcina inculpaților Ș.G.L., B.C.C.B., P.I.I. și D.M.A., din infracțiunea de proxenetism prevăzută de art. 329 C. pen., în infracțiunea de proxenetism prevăzută de art. 329 alin. (1) C. pen., în cazul inculpatului P.l.l. și cu reținerea dispozițiilor art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen., iar în cazul inculpatului D.M.A. cu reținerea dispozițiilor art. 26 C. pen. raportat la art. 329 alin. (1) din același cod formulată de reprezentantul M.P.

În baza art. 334 C. proc. pen., s-a admis cererea de schimbare a încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpaților Ș.G.L., B.C.C.B., P.l.l. și D.M.A., din câte o singură infracțiune de lipsire de libertate și proxenetism, prevăzute de art. 189 alin. (3) și art. 329 alin. (1) C. pen., în două infracțiuni de lipsire de libertate și respectiv câte două infracțiuni de proxenetism, cu aplicarea art. 33 alin. (1) lit. a) C. pen., în cazul inculpatului P.l.l. și cu reținerea art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen. pentru fiecare din aceste infracțiuni, iar în cazul inculpatului D.M.A. cu reținerea dispozițiilor art. 26 C. pen. raportat la art. 189 alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 33 alin. (1) lit. a) C. pen. și, respectiv, art. 26 raportat la art. 329 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 33 alin. (1) lit. a) C. pen., cerere formulată de instanță din oficiu, cât și de reprezentantul M.P.

În baza art. 334 C. proc. pen., s-a respins cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpaților Ș.G.L., B.C.C.B., P.l.l. și D.M.A., din infracțiunea de proxenetism prevăzută de art. 329 C. pen., cu aplicarea art. 33 alin. (1) lit. a) din același cod, în infracțiunea de proxenetism prevăzută de art. 329 alin. (1) și (2) cu aplicarea art. 33 alin. (1) lit. a) C. pen., în cazul inculpatului P.l.l. și cu reținerea art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen. și cu aplicarea art. 33 alin. (1) lit. a) din același cod, iar în cazul inculpatului D.M.A. cu reținerea dispozițiilor art. 26 raportat la art. 329 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 33 alin. (1) lit. a) C. pen., ca nefondată, formulată, din oficiu, de tribunal.

1. În baza art. 189 alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., a fost condamnat inculpatul Ș.G.L. la o pedeapsă de 5 ani și 3 luni închisoare, față de partea vătămată T.E.

În baza art. 189 alin. (3) cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., a condamnat pe același inculpat la o pedeapsă de 5 ani și 3 luni închisoare (față de partea vătămată M.D.).

În baza art. 329 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen., a fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de 1 an și 9 luni închisoare (față de partea vătămată T.E.).

În baza art. 329 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și art. 76 alin. (1) lit. d) din același cod, a fost condamnat inculpatul Ș.G.L. la o pedeapsă de 1 an și 9 luni închisoare (față de partea vătămată M.D.).

În baza art. 33 alin. (1) lit. a) raportat la art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., a contopit pedepsele aplicate, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 5 ani și 3 luni închisoare.

În baza art. 71 C. pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b) C. pen., pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen. raportat la art. 329 alin. (1) C. pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b) C. pen., după executarea pedepsei principale, pe o durată de 2 ani.

În baza art. 350 C. proc. pen. a menținut starea de arest a inculpatului.

În baza art. 88 C. pen., a dedus din pedeapsă durata reținerii și arestării preventive, de la 11 mai 2006 la zi.

2. În baza art. 189 alin. (3) cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., a fost condamnat inculpatul B.C.C.B. la o pedeapsă de 5 ani închisoare (față de partea vătămată Tudose Elena).

În baza art. 189 alin. (3) cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., a condamnat pe același inculpat la o pedeapsă de 5 ani închisoare (față de partea vătămată M.D.).

În baza art. 329 alin. (1) cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen., a fost condamnat inculpatul B.C.C.B. la o pedeapsă de 1 an și 9 luni închisoare (față de partea vătămată T.E.).

În baza art. 329 alin. (1) cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen., a fost condamnat inculpatul B.C.C.B. la o pedeapsă de 1 an și 9 luni închisoare (față de partea vătămată M.D.).

În baza art. 33 alin. (1) lit. a) raportat la art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 5 ani închisoare.

În baza art. 71 C. pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b) C. pen., pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen. raportat la art. 329 alin. (1) C. pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b) C. pen., după executarea pedepsei principale, pe o durată de 2 ani.

În baza art. 88 C. pen., a constatat că inculpatul a fost reținut și arestat de la 11 mai 2006 la 04 iunie 2007 (C.A.B.- Secția I Penală - Decizie penală nr. 859 din 04 iunie 2007).

3. În baza art. 189 alin. (3) cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul P.l.l. la o pedeapsă de 7 ani și o lună închisoare (față de partea vătămată T.E.).

În baza art. 864 alin. (1) raportat la art. 83 C. pen., a revocat beneficiul suspendării sub supraveghere a pedepsei de 9 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 280 din 17 noiembrie 2003, pronunțată de Judecătoria Pogoanele în Dosarul nr. 732/2003 rămasă definitivă prin neapelare și a cumulat această pedeapsă cu pedeapsa aplicată prin prezenta, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 7 ani și 10 luni închisoare.

În baza art. 189 alin. (3) cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen., a fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de 7 ani și o lună închisoare (față de partea vătămată M.D.) în baza 864 alin. (1) raportat la art. 83 C. pen., a revocat beneficiul suspendării sub supraveghere a pedepsei de 9 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 280 din 17 noiembrie 2003, pronunțată de Judecătoria Pogoanele în Dosarul nr. 732/2003 - rămasă definitivă prin neapelare și a cumulat această pedeapsă cu pedeapsa aplicată prin prezenta, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 7 ani și 10 luni închisoare.

În baza art. 329 alin. (1) cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul P.l.l. la o pedeapsă de 2 ani și o lună închisoare (față de partea vătămată T.E.).

În baza 864 alin. (1) raportat la art. 83 C. pen., a revocat beneficiul suspendării sub supraveghere a pedepsei de 9 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 280 din 17 noiembrie 2003, pronunțată de Judecătoria Pogoanele în Dosarul nr. 732/2003 rămasă definitivă prin neapelare și a cumulat această pedeapsă cu pedeapsa aplicată prin prezenta, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 2 ani și 10 luni închisoare.

În baza art. 329 alin. (1) cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen., a fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de 2 ani și o lună închisoare, (față de partea vătămată M.D.).

În baza 864 alin. (1) raportat la art. 83 C. pen., a revocat beneficiul suspendării sub supraveghere a pedepsei de 9 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 280 din 17 noiembrie 2003, pronunțată de Judecătoria Pogoanele în Dosarul nr. 732/2003, rămasa definitivă prin neapelare și a cumulat această pedeapsă cu pedeapsa aplicată prin prezenta, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 2 ani și 10 luni închisoare.

În baza art. 33 alin. (1) lit. a) raportat la art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., a contopit pedepsele aplicate, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 7 ani și 10 luni închisoare.

În baza art. 71 C. pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b) C. pen., pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen. raportat la art. 329 alin. (1) C. pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b) C. pen., după executarea pedepsei principale, pe o durată de 2 ani.

În baza art. 350 C. proc. pen. a menținut starea de arest a inculpatului.

În baza art. 88 C. pen., a dedus din pedeapsă durata reținerii n arestării preventive, de la 11 mai 2006 la zi.

4. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul D.M.A. pentru cele două infracțiuni de lipsire de libertate - prevăzute de art. 26 raportat la art. 189 alin. (3) C. pen., în raport de cele două părți vătămate T.E. și M.D.

În baza art. 26 raportat la art. 329 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și art. 76 alin. (1) lit. d) din același cod, a fost condamnat inculpatul D.M.A. la o pedeapsă de 1 an și 6 luni închisoare (față de partea vătămată T.E.).

În baza art. 26 raportat la art. 329 alin. (1) cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen., a fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de 1 an și 6 luni închisoare (față de partea vătămată M.D.).

În baza art. 33 alin. (1) lit. a) raportat la art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate, urmând ca, în final, inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 1 an și 6 luni închisoare.

În baza art. 81 C. pen., a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o durată de 3 ani și 6 luni închisoare, ce constituie termen de încercare stabilit în condițiile art. 82 C. pen. în temeiul art. 359 C. proc. pen., a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen., referitoare la revocarea suspendării condiționate.

În baza art. 71 C. pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b) C. pen., pe durata executării pedepsei principale, executare care se suspendă potrivit dispozițiilor art. 71 alin. (5) C. pen.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen. raportat la art. 329 alin. (1) C. pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b) C. pen., după executarea pedepsei principale, pe o durată de 2 ani.

În baza art. 88 C. pen., a constatat că inculpatul a fost reținut și arestat de la 25 mai 2006 la 05 ianuarie 2007.

A luat act că în cauză nu există constituire de parte civilă. în baza art. 118 lit. e) C. pen., a dispus confiscarea sumei de 750 RON de la inculpații Ș.G.L., B.C.C.B. și P.l.l., revenind fiecăruia câte 250 RON și a sumei de 40 RON, revenind fiecăruia câte 1,33 RON.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt:

La data de 10 mai 2006, la sediul Secției 16 Politie, numitul Z.V.M. a sesizat faptul ca logodnica sa, numita T.E., se afla, împotriva voinței sale, într-un apartament situat în București, sector 4 unde este obligată sa practice prostituția, în acest sens având un anunț la mica publicitate în ziarul A.T.".

După deplasarea organelor de poliție către apartamentul menționat mai sus, s-a procedat la apelarea numărului de telefon unde a răspuns o persoana de sex feminin care s-a prezentat D. și cu care s-a stabilit de îndată locul de întâlnire.

Descinși în apartament, lucrătorii de poliție s-au legitimat și și-au declinat adevărata calitate, ocazie cu care s-a stabilit ca persoana care a deschis ușa se numește T.E., iar cea care a răspuns la telefon se numește M.D.

Din primele declarații ale acestor persoane reiese că de aproximativ 7 zile sunt forțate sa locuiască în acel apartament și obligate să practice prostituția de către 3 persoane de sex masculin, identificate în persoana inculpaților Ș.G.L., P.l.l. și B.C.C.B., prezente în apartament in momentul descinderii organelor de politie.

Din declarația părții vătămate M.D., date în faza de urmărire penală, reiese că din anul 1999 se află pe raza municipiului București unde se ocupa cu prostituția pentru a-și câștiga existența zilnică și în acest context, în ziua de 02 mai 2006 aflându-se în zona B.V. pentru a racola clienți, a întrebat un taximetrist, identificat ulterior în persoana inculpatului D.M.M. dacă dorește să întrețină cu ea relații sexuale contra-cost. Acesta a fost de acord cu propunerea, căzând de comun acord asupra sumei de 800.000 lei și împreună s-au deplasat către apartamentul inculpatului Ș.G.L. situat în B-dul C.B. unde se mai afla și prietena acestuia, M.R.A. Ajunși aici, inculpatul Ș.G.L. i-a spus ca din acel moment va rămâne în locuința sa pentru a întreține relații sexuale cu diverse persoane contra unor sume de bani, apoi a trimis-o la baie să se spele și i-a cerut sa întrețină raport sexual oral atât cu el cât și cu inculpatul D.M.A., fapt care s-a consumat în sufragerie, în absența numitei M.R.A. care se afla în bucătărie. Deși i-a cerut 150.000 lei bani pentru "serviciul" prestat, totuși inculpatul Ș.G.L. a refuzat, luând-o la bătaie.

În același apartament partea vătămată M.D. a întâlnit-o pe partea vătămată T.E. care prezenta urme de lovituri în zona feței și a nasului, de la care a aflat că, în aceeași zi, a vorbit la telefon cu inculpatul Ș.G.L. care obținuse numărul său de telefon dintr-un anunț publicat în ziarul "A.T." și, de comun acord, au hotărât să se întâlnească în locuința acesteia situată în sector 4, acesta fiind însoțit și de inculpatul B.C.C.B. După ce au intrat în apartament, inculpatul Ș.G.L. i-a cerut să întrețină raport sexual normal, timp în care inculpatul B.C.C.B. i-a strâns o parte din obiectele de îmbrăcăminte, sub amenințarea cu cuțitul, s-au deplasat în fata blocului unde s-au urcat într-un taxi condus de inculpatul D.M.A. cu care s-au deplasat la apartamentul inculpatului Ș.G.L.

Ca și in cazul părții vătămate M.D., inculpatul Ș.G.L. i-a atras atenția și acestei părți vătămate că din acel moment va fi "femeia lui de produs", că va rămâne la dispoziția inculpaților și că se va prostitua în beneficiul lor.

Către seară, în aceeași zi, cele două părți vătămate au fost conduse de inculpații Ș.G.L., P.l.l. și D.M.A.Ș.G.L. aranjase prin telefon condițiile întâlnirii cu unul dintre clienți, prieteni cu inculpatul Ș.G.L.

Aici partea vătămată M.D. a fost obligată de inculpatul Ș.G.L. să întrețină relații sexuale cu 4 persoane de sex masculin contra sumei de 100.000 lei, fiecare, iar partea vătămată T.E. contra sumei de 150.000 lei, bani care ulterior au fost înmânați inculpatului Ș.G.L. și împărțiți de acesta cu ceilalți 2 inculpați B.C.C.B. si P.I.I.

Întrucât inculpatul Ș.G.L. o plăcea pe partea vătămata T.E., în perioada 03-09 mai 2006 aceasta nu a mai fost obligată sa se prostitueze, abia în data de 10 mai 2006 aceasta întreținând raporturi sexuale cu un client contra sumei de 500,000 lei. În schimb, partea vătămată M.D. a fost obligata să întrețină raporturi sexuale nefirești cu diverși clienți, selectați urmare a anunțurilor publicate de inculpatul Ș.G.L. într-o serie de ziare, sumele de bani obținute fiind împărțite de acesta cu ceilalți 2 inculpați Ș.G.L. si P.l.l.

În timp ce partea vătămată T.E. era protejata de inculpatul Ș.G.L., cealaltă parte vătămată M.D. era frecvent bătută si umilită, întrucât era refuzată de clienți din cauza aspectului neplăcut, motiv pentru care câștigurile erau mici si, deci, sub așteptările inculpatului.

La data de 10 mai 2007 părțile vătămate au reușit să se elibereze urmare a unui mesaj transmis de pe telefonul mobil de către partea vătămata T.E. pe telefonul mobil al concubinului sau, numitul Z.V.M.

Afirmațiile părților vătămate în sensul că au fost lipsite de libertate în scopul practicării prostituției în favoarea celor 3 inculpați este confirmata de declarațiile martorilor M.R.A., prietena inculpatului Ș.G.L. și B.E., care locuia cu chirie în apartamentul inculpatului Ș.

Astfel, din mărturia numitei M.R.A. reiese ca la începutul lunii mai 2006 i-a auzit pe inculpatul Ș.G.L. si pe prietenul sau B.C.C.B. discutând despre cazarea unor prostituate în apartament care să întrețină raporturi sexuale contra cost, iar banii astfel obținuți să fie împărțiți în mod egal între ei. A fost prezentă la momentul la care în apartament au fost aduse cele doua părți vătămate care erau speriate, partea vătămată T.E., chiar prezenta urme de lovituri în zona feței și i s-a interzis martorei să ia legătura cu ele.

Până la data de 05 mai 2006, când a părăsit apartamentul, martora a fost obligată să le păzească pe cele două părți vătămate să nu fugă, a văzut că părților vătămate li se aduceau clienți cu care erau obligate să întrețină raporturi sexuale contra - cost, timp în care ea stătea în altă cameră. în toată această perioadă unul dintre cei 3 inculpați rămânea acasă pentru a supraveghea părțile vătămate care au fost supuse bătăilor și amenințărilor pentru a înțelege care este rolul lor. Chiar și în ziua de 04 mai 2006 când inculpatul Ș.G.L. s-a deplasat în provincie la părinții martorei, a fost luata și partea vătămată T.E. (prezentată ca rudă a inculpatului Ș.G.L.), timp în care cealaltă parte vătămată M.D. a râmas în apartament, supravegheată fiind de inculpatul P.l.l.

Intenția inculpaților B.C.C.B. și P.I.I. de a le lipsi de libertate pe cele două părți vătămate în scopul obligării la practicarea prostituției reiese din declarațiile părților vătămate și ale martorei M.R.A. În acest sens, este incidentul din data de 04 mai 2006 când inculpatul Ș.G.L., luând-o în provincie pe partea vătămată T.E. i-au reproșat acestuia că partea vătămată nu este folosită pentru a produce bani din practicarea prostituției.

Încercarea apărării de a le înfățișa pe părțile vătămate drept niște persoane cu o moralitate îndoielnică a căror ședere în apartament a fost în realitate o plăcere, o distracție și pentru ele, nu poate fi luată în considerare, căci în cazul infracțiunii de proxenetism nu contează situația, statutul părții vătămate.

Pe de alta parte, mărturia unor persoane pe acest aspect vine după o perioada lungă de timp de la momentul săvârșirii faptei, astfel că este îndoielnică împrejurarea arătată de martorii ascultați în instanță în sensul că părțile vătămate au avut o totală libertate de mișcare, așa încât instanța de fond a înlăturat susținerile acestor martore.

Chiar și în condițiile în care părțile vătămate nu au mai putut fi ascultate direct și nemijlocit de instanța de judecată, (deși acestea au fost citate cu mandat de aducere cu însoțitor, însă din conținutul procesului verbal reiese că acestea nu mai locuiesc la domiciliu, iar în evidente figurează cu același domiciliu), sunt pline de ușurătate afirmațiile apărării în sensul că, dacă acestea s-ar fi prezentat, s-ar fi schimbat situația de fapt.

Drept urmare, fapta inculpaților Ș.G.L., B.C.C.B. si P.l.l., care în perioada 01-10 mai 2006, cu intenție directă, le-au lipsit de libertate, în mod ilegal, pe părțile vătămare T.E. și M.D., în scopul obligării la practicarea prostituției, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de lipsire de libertate, fapta prev. și ped. de art. 189 alin. (3) C. pen.

Instanța de fond a reținut că, întrucât au fost private de libertate mai multe persoane, vor fi tot atâtea infracțiuni de lipsire de libertate câte victime au fost lezate, ceea ce impune reținerea concursului de infracțiuni conform art. 33 alin. (1) lit. a) C. pen., sens în care s-a dispus schimbarea încadrării juridice dintr-o singura infracțiuni de lipsire de libertate în doua infracțiuni de lipsire de libertate corespunzător numărului pârtilor vătămate, cerere pusă în discuția părților cu ocazia acordării cuvântului pe fond.

Totodată s-a apreciat că se impune achitarea inculpatului D.M.A., potrivit dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen., întrucât acesta nu a săvârșit nici o faptă prev. de art. 189 alin. (3) C. pen. în dauna celor două părți vătămate în calitate de complice.

Prezența sa alături de ceilalți trei inculpați este secvențială, iar din declarația părților vătămate coroborate cu ale martorilor reiese că activitatea sa nu se circumscrie noțiunii de complice. Astfel, împrejurarea că inculpatul a dus-o pe partea vătămată M.D. la domiciliul inculpatului Ș.G.L., pentru a întreține raporturi sexuale contra-cost, nu îl transformă într-un participant la săvârșirea infracțiunii de lipsire de libertate. Că în aceeași împrejurare, atitudinea inculpatului Ș.G.L. devine violentă și îi spune părții vătămate că de acum încolo va produce pentru el nu înseamnă că inculpatul D.M.A. a înțeles exact că partea vătămată urma să și locuiască în apartament contra voinței sale în scopul obligării la practicarea prostituției. Mai există și un alt "episod" în care apare același inculpat, cel din seara zilei de 02 mai 2007 când Ie-a transportat pe părțile vătămate și pe ceilalți 3 inculpați la km. 23 al Autostrăzii București - Pitești, însă nici de aici nu reiese știința inculpatului despre acțiunea coinculpaților de lipsire ilegala de libertate.

Există, însă, și este dovedită știința inculpatului D.M.A. despre faptul că celor două părți vătămate li s-a înlesnit practicarea prostituției de pe urma căreia cei trei inculpați încasau bani și îi împărțeau în mod egal între ei, activitatea sa îmbrăcând forma complicității morale. în acest sens, sunt atât declarațiile părților vătămate (fii. 17) cât și ale martorei M.R.A.

Drept urmare, instanța de fond a reținut forma autoratului în cazul inculpaților Ș.G.L., B.C.C.B. si P.l.l. în ce privește infracțiunea de proxenetism, constând în aceea că, în perioada 02 mai -10 mai 2006 aceștia au înlesnit părților vătămate T.E. si M.D. practicarea prostituției și au tras foloase de pe urma practicării acesteia, fapta prev. și ped de art. 329 alin. (1) C. pen.

Ca și în cazul infracțiunii de lipsire de libertate, s-a reținut câte o infracțiune de proxenetism distinctă în raport cu fiecare dintre părțile vătămate pe care inculpații le-au ajutat și de pe urma cărora au tras foloase materiale, ceea ce impune schimbarea încadrării juridice dintr-o singura infracțiune de proxenetism în două infracțiuni de proxenetism, cu reținerea concursului de infracțiuni, cerere pusă în discuția părților cu ocazia acordării cuvântului pe fond.

Deși instanța de fond a pus în discuție schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prev. de art. 329 alin. (1) C. pen. în infracțiunea prev. de art. 328 alin. (1) si (2) C. pen., totuși a apreciat că se impune numai reținerea formei prev. de art. 329 alin. (1) C. pen., întrucât această variantă este absorbita de modalitatea prev. de art. 189 alin. (3) C. pen.

La individualizarea judiciară a pedepselor aplicate fiecărui inculpat, pentru fiecare din faptele reținute în sarcina lor, tribunalul a avut în vedere criteriile generale prev. de art. 72 C. pen., respectiv cele legate de gradul de pericol social ridicat al faptelor, de rezonanța socială a acestora, de modul de concepere și executare a faptelor, de împrejurările săvârșirii faptelor, de urmările produse, de limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru faptele săvârșite, dar și de circumstanțele personale ale fiecărui inculpat.

Astfel, în cazul inculpaților B.C., C.B., Ș.G.L. si D.M.A. s-a reținut circumstanța atenuantă prev. de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., întrucât aceștia se află la prima confruntare cu legea penala și, drept urmare, s-a coborât pedeapsa sub minimul special, dar nu mai jos de un an, potrivit art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen.

În urma contopirii pedepselor astfel coborâte, s-a stabilit că inculpații vor executa pedeapsa cea mai grea, cu diferențele arătate sub aspectul modalității de executare a pedepsei. În cazul inculpatului D.M.A., s-a apreciat ca scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executarea acesteia întrucât pronunțarea condamnării constituie un avertisment pentru acesta, instanța formându-și convingerea că pe viitor acesta își va îndrepta atitudinea fața de ordinea de drept și valorile socio-morale.

Împotriva sentinței au declarat apel inculpații P.I.I., Ș.G.L., B.C.C.B., precum și Parchetul de pe lângă Tribunalul București.

Prin Decizia penală nr. 107 din 17 aprilie 2008, pronunțată în Dosarul nr. 26478/3/2006 (2636/2007), Curtea de Apel București, secția I penală, a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul București și de inculpații P.l.l., Ș.G.L., B.C.C.B., a desființat în integralitate sentința atacată și, în fond, rejudecând:

În baza art. 373 C. proc. pen., a extins efectele apelului și cu privire la părțile care nu au declarat apel.

Conform art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptelor, astfel: pentru inculpatul Ș.G.L., din infracțiunile prevăzute de art. 189 alin. (3) C. pen. și art. 329 C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) din același cod, în infracțiunea prevăzută de art. 12 alin. (1) si (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.:

- pentru inculpatul B.C.C.B. din infracțiunile prevăzute de art. 189 alin. (3) C. pen. și art. 329 C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) din același cod, în infracțiunea prevăzută de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;

- pentru inculpatul P.l.l. din infracțiunile prevăzute de art. 189 alin. (3) C. pen. și art. 329 C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) și art. 37 lit. a) din același cod, în infracțiunea prevăzută de art. 12 alin. (1) si (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) si art. 37 lit. a) C. pen.;

- pentru inculpatul D.M.A. din infracțiunile prevăzute de art. 26 raportat la art. 189 alin. (3) C. pen. și art. 26 raportat la art. 329 C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) din același cod, în infracțiunea prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 12 alin. (1) si (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Conform art. 332 alin. (1) C. proc. pen., a constatat că în pricina dedusă judecății, având în vedere noua încadrare juridică, urmărirea penală a fost efectuată de un alt organ, necompetent, sens în care instanța se desesizează, restituind cauza procurorului din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul București - D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial București.

În baza art. 145 alin. (11) C. proc. pen. raportat la art. 139 alin. (1) și art. 136 alin. (1) lit. c) din același cod, a dispus înlocuirea arestării preventive a inculpaților P.l.l. și Ș.G.L. cu măsura obligării de a nu părăsi țara, fără încuviințarea instanței.

În baza art. 1451 alin. (2) C. proc. pen. raportat la art. 145 alin. (1)1 din același cod, a impus inculpaților ca pe durata măsurii preventive să respecte obligațiile prevăzute de art. 145 alin. (1)1 lit. a), b), c) și d) C. proc. pen. și dispozițiile prevăzute de art. 145 alin. (12) lit. c) și e) din același cod.

A pus în vedere inculpatului dispozițiile prevăzute de art. 145 alin. (3) C. proc. pen.

A dispus punerea în libertate a inculpați lor de sub puterea mandatelor de arestare preventivă din 11 mai 2006 (P.l.l. și nr. 179/UP din 11 mai 2006 (Ș.G.L.), emise de Tribunalul București, secția I penală, dacă nu sunt arestați în altă cauză.

În cursul judecării apelului s-au depus, în circumstanțiere pentru inculpatul B.C.C.B., trei declarații extrajudiciare date de: l.Ș.S. (prietena acestuia), l.D.M. (vecin), M.R.Ș. (vecin) și V.D.R. (prieten).

Pentru același apelant inculpat au mai fost depuse următoarele acte: contractul anual de studii, prin care se atestă că inculpatul B.C.C.B. este student la Universitatea S.H. - Facultatea de Relații Internationale și adeverința din 6 decembrie 2007 - potrivit căreia acest inculpat a lucrat ca ospătar la SC A. SRL (filele 76 - 82 dosar apel).

În favoarea apelantului P.l.l. s-au depus declarații extrajudiciare date de martorii N.F., B.C.C., T.l. și G.M., precum și adeverința din 05 decembrie 2007 emisă de SC C.P.C. SRL și „Caracterizarea" dată de Biroul Intervenție Psihologică din cadrul Penitenciarului Spital București - Jilava (filele 83 -88 dosar apel).

Apelantul inculpat D.M.A. a depus la dosar: adeverința din 07 ianuarie 2008 emisă de SC K.P.I. SRL - referitoare la faptul că acesta a îndeplinit funcția de șofer de la 08 ianuarie 2007 și o scrisoare de recomandare de la aceeași firmă (filele 193 -194 dosar apel).

În vederea audierii părților vătămate T.E. și M.D., Curtea a solicitat informații de la I.N.E.P. și a citat cele două părți vătămate la următoarele adrese T.E. - orașul Zimnicea, județul Teleorman; M.D. - municipiul Râmnicu Sărat, județul Buzău.

Instanța de apel a reținut că Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a solicitat, la 09 aprilie 2008 (filele 226 - 227) schimbarea încadrării juridice a faptelor comise de inculpați în câte o infracțiune pentru fiecare, prev. de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

S-a procedat la ascultarea inculpatului D.M.A. (la 10 aprilie 2008), în raport de împrejurarea că acesta a fost achitat de prima instanță, pentru infracțiunea de complicitate la lipsire de libertate, prev. de art. 189 alin. (3) C. pen.

Împotriva deciziei penale pronunțate de Curtea de Apel București, secția l-a penală, a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, criticând-o pentru nelegala restituire a cauzei la procuror și greșita înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării inculpaților Ș.G.L. și P.I.I. de a nu părăsi țara.

Prin Decizia penală nr. 2960 din 23 septembrie 2008, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a admis recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București privind pe inculpații Ș.G.L., P.I.I., B.C.C.B. și D.M.A.

A casat în totalitate decizia recurată și a trimis cauza în vederea continuării judecății la aceeași instanță - Curtea de Apei București.

S-a menținut starea de arest a inculpaților Ș.G.L. și P.I.I.

S-a dispus ca onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpații Ș.G.L. și D.M.A. în suma de câte 100 lei, să fie suportat din fondul M.J.

Pentru a decide astfel, Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut următoarele:

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la 14 mai 2008, acordându-se termen pentru soluționarea recursului la 24 iunie 2008 și un termen intermediar la 16 mai 2008 pentru verificarea legalității și temeiniciei arestării preventive.

La termenul din 16 mai 2008 s-a dispus disjungerea soluționării recursului procurorului cu privire la greșita restituire a cauzei la parchet, iar prin Decizia nr. 1714 din aceeași dată s-a admis recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, având ca obiect dispoziția instanței de apel de înlocuire a măsurii arestării preventive a inculpați lor Ș.G.L. și P.I.I. cu obligarea de a nu părăsi țara, s-a casat în parte decizia penală recurată numai în ceea ce privește această dispoziție și s-a menținut starea de arest a inculpaților.

În motivele de recurs, parchetul a criticat decizia penală recurată sub aspectul greșitei restituiri a cauzei la procuror.

Astfel, în cauză s-a constatat că organul care a efectuat cercetarea penală nu era competent, ca urmare a schimbării încadrării juridice care a avut loc prin hotărârea pronunțată de instanța de apel.

Această instanță a reținut că, întrucât solicitarea de schimbare a încadrării juridice a fost formulată anterior finalizării cercetării judecătorești desfășurate în apel, nu ar fi incidență niciuna dintre excepțiile prev. de art. 332 alin. (1) C. proc. pen.

Din analiza celei de-a doua excepții, se constată că ea devine incidență, întrucât nu prezintă relevanță momentul la care procurorul formulează o cerere de schimbare a încadrării juridice, ci doar momentul la care instanța schimbă încadrarea juridică dată faptei, pronunțându-se favorabil în privința solicitării.

În calea de atac a apelului, schimbarea încadrării juridice nu se poate realiza decât prin decizie, ca efect al admiterii apelului declarat de parchet sau de părți. în atare situație, momentul la care are loc schimbarea încadrării juridice echivalează cu momentul pronunțării hotărârii, cercetarea judecătorească - în situația în care ea se desfășoară și în apel - fiind în mod evident finalizată.

Un alt aspect ce se impune a fi criticat se referă la împrejurarea că instanța de apel a hotărât greșit restituirea cauzei la D.I.I.C.O.T. Biroul Teritorial București, cauza trebuind restituită procurorului care a întocmit actul de inculpare.

Față de motivele invocate s-a solicitat de către procuror casarea deciziei penale recurate și trimiterea cauzei la aceeași instanță pentru continuarea judecății, menținându-se starea de arest preventivă a inculpaților.

Examinând recursul declarat în cauză prin prisma motivului invocat, Înalta Curte a reținut că recursul este întemeiat pentru considerentele ce urmează.

Potrivit art. 332 alin. (1) C. proc. pen. când s-a constatat, înainte de terminarea cercetării judecătorești, că în cauza supusă judecății s-a efectuat cercetarea penală de un alt organ decât cel competent, instanța se desesizează și restituie cauza procurorului, care procedează potrivit art. 268 alin. (1) C. proc. pen. Cauza nu se restituie atunci când constatarea are loc după începerea dezbaterilor sau când instanța, în urma cercetării judecătorești, schimbă încadrarea juridică a faptei într-o altă infracțiune pentru care cercetarea penală ar fi revenit altui organ de cercetare.

Din examinarea dispozițiilor legale invocate rezultă că, în ipotezele în care s-a constatat că actele de cercetare au fost efectuate de un alt organ decât cel competent, cauza nu se restituie când această constatare are loc după începerea dezbaterilor sau când, în urma cercetării judecătorești, instanță schimbă încadrarea juridică a faptei într-o altă infracțiune pentru care competența revenea altui organ de cercetare.

În speță, la termenul din 20 martie 2008, reprezentantul parchetului a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpaților, iar la termenul din 10 aprilie 2008, cu ocazia dezbaterii apelurilor, s-a susținut această cerere, inculpații, prin apărători punând concluzii și cu privire la aceasta.

Prin decizia recurată s-au admis apelurile declarate de parchet și de inculpați, s-a desființat în totalitate hotărârea primei instanțe, dispunându-se schimbarea încadrării juridice a faptelor în sensul menționat anterior în considerentele prezentei decizii și trimiterea cauzei la Parchetul de pe lângă Tribunalul București - D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial București.

În mod greșit instanța de prim control judiciar a reținut că nu sunt incidente dispozițiile art. 332 alin. (1) teza a ll-a C. proc. pen.

Întrucât reprezentantul parchetului a formulat această cerere de schimbare a încadrării juridice încă de la termenul din 20 martie 2008.

Pentru a fi incidente dispozițiile legale invocate nu are relevanță momentul la care s-a formulat o cerere de schimbare încadrării juridice, ci momentul când s-a schimbat încadrarea juridică a faptelor pentru care inculpații au fost trimiși în judecată.

Dacă în cursul judecății în primă instanță se poate dispune schimbarea încadrării juridice și prin încheiere, anterior finalizării cercetării judecătorești, ipoteză în care sunt aplicabile disp. art. 33 alin. (1) teza I C. proc. pen., în calea de atac a apelului sau recursului, aceasta nu se poate realiza decât prin decizie, ca urmare a admiterii apelului/recursului declarat de procuror sau de părți.

În această ipoteză devin aplicabile disp. art. 332 alin. (1) teza a ll-a C. proc. pen., iar cauza nu se mai restituie la organul competent a efectua cercetări pentru infracțiunile respective.

În baza Deciziei nr. 2960 din 23 septembrie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Curtea de Apel București, secția l-a penală, a reluat judecata apelurilor declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul București și de inculpații Ș.G.L., B.C.C.B. și P.I.I.

Instanța de apel a citat în mod repetat cele două părți vătămate, în vederea audierii, la domiciliile cunoscute și prin afișare la Consiliile Locale ale Sectorului 4 București, precum și cu mandate de aducere.

S-a luat act că mandatele de aducere ale celor două părți vătămate nu au putut fi executate, deoarece persoanele respective erau plecate de la domiciliu, de câțiva ani.

Martorii audiați în faza de urmărire penală și anume T.C., N.L., V.G. și M.R.A. au fost citați de instanța de apel în vederea audierii lor, inclusiv prin mandate de aducere. Potrivit proceselor - verbale întocmite de organele de poliție, nici un martor nu mai locuia la domiciliul indicat de I.N.E.P.

În consecință, instanța de apel a constatat că sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 327 alin. (3) C. proc. pen. și a dispus citirea depozițiilor date de acești martori în cursul urmăririi penale.

Parchetul de pe lângă Tribunalul București a solicitat, prin apelul său, schimbarea încadrării juridice dată faptelor săvârșite de inculpați din infracțiunile deduse judecății prin rechizitoriu, pentru toți inculpații, în câte o infracțiune prev. de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. pentru inculpatul P.I.I. În motivarea apelului s-a arătat că infracțiunea de trafic de persoane a fost comisă de inculpați prin aceea că, racolarea celor două părți vătămate s-a făcut prin violență, după care au fost cazate și obligate să se prostitueze pentru inculpați, fiind lipsită de importanță împrejurarea că părțile vătămate erau prostituate, din moment ce acestea nu și-au manifestat dorința de a se prostitua in folosul inculpaților. Această stare de fapt este dovedită în principal cu declarațiile celor două părți vătămate, care se coroborează cu depozițiile martorilor și cu depoziția inculpatului D.M. Referitor la individualizarea pedepselor s-a solicitat prin apelul parchetului ca toți inculpații să primească pedepse mai severe, cu excepția inculpatului P.I.I. pentru care pedeapsa aplicată de prima instanță ar fi îndestulătoare, toate pedepsele urmând să fie executate în regim de detenție.

Apelanții inculpați B.C.C.B. și P.I.I. au solicitat achitarea, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen., pentru infracțiunile de lipsire de libertate săvârșite împotriva părților vătămate, avându-se în vedere că cele două părți vătămate aveau libertatea de a se deplasa în perioada în care se aflau în imobilul respectiv.

În ceea ce privește infracțiunile de proxenetism apelanții inculpați B.C.C.B. și P.I.I. a învederat că pedepsele aplicate pentru aceste infracțiuni sunt îndestulătoare.

Apelantul inculpat Ș.G.L. a solicitat în principal achitarea, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen., iar în subsidiar, reducerea pedepsei, în raport de comportarea sa cooperantă cu organele de anchetă.

Prin Decizia penală nr. 77 din 2 aprilie 2009 a Curții de Apel București, secția I penală, s-a admis apelul declarat de către Parchetul de pe lângă Tribunalul București împotriva sentinței penale nr. 1256 din 20 septembrie 2007, pronunțată de Tribunalul București, secția a ll-a penală, în Dosarul nr. 26.478/3/2006.

A fost desființată, în integralitate, sentința penală nr. 1256 din 20 septembrie 2007, pronunțată de Tribunalul București, secția a ll-a penală (Dosar nr. 26478/3/2006) și, în fond:

În baza art. 334 C. proc. pen., s-a admis cererea de schimbare a încadrării juridice a faptelor reținute prin rechizitoriu în sarcina inculpaților:

1. Ș.G.L. - din infracțiunile prevăzute de art. 189 alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1), lit. a) C. pen. și art. 76 alin. (1), lit. b) C. pen. (două infracțiuni –partea vătămată T.E. și M.D.) și două infracțiuni prevăzute de art. 329 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1), lit. a) C. pen. și art. 76 alin. (1), lit. d) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., text de lege, în baza căruia a fost condamnat inculpatul la o pedeapsă de 6 ani închisoare, cu aplicarea art. 71-64 alin. (1) lit. a), b) C. pen., pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen., au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64, alin. (1), lit. a), b) C. pen., pe o durată de 3 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 88 C. pen., cu referire la art. 383 alin. (2) C. proc. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată, durata reținerii și arestării preventive de la 11 mai 2006 la 4 noiembrie 2008.

2. B.C.C.B. - din infracțiunile prevăzute de art. 189 alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1), lit. a) C. pen. și art. 76 alin. (1), lit. b) C. pen. (două infracțiuni - părți vătămate T.E. și M.D.) și două infracțiuni prevăzute de art. 329 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. și art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., text de lege, în baza căruia a fost condamnat inculpatul la o pedeapsă de 6 ani închisoare, cu aplicarea art. 71-64 alin. (1), lit. a), b) C. pen. Pe durata executării pedepsei principale, baza art. 65 alin. (2) C. pen., au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1), lit. a), b) C. pen., pe o durată de 3 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 88 C. pen., cu referire la art. 383 alin. (2) C. proc. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată, durata reținerii și arestării preventive de la 11 mai 2006 - 04 iunie 2007 (C.A.B. - Secția l-a Penală - Decizia penală nr. 859 din 04 iunie 2007).

3. P.I.I. - din infracțiunile prevăzute de art. 189 alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. (două infracțiuni - părțile vătămate T.E. și M.D.) și prev. de art. 329 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. (două infracțiuni - părțile vătămate T.E. și M.D.), în infracțiunea prevăzută de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen., text de lege, în baza căruia a fost condamnat inculpatul la o pedeapsă de 7 ani și 3 luni închisoare, cu aplicarea art. 71, 64 alin. (1), lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 864 alin. (1), cu aplicarea art. 83 C. pen., s-a revocat beneficiul suspendării sub supraveghere a pedepsei de 9 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 280 din 17 noiembrie 2003, pronunțată de Judecătoria Pogoanele (Dosar nr. 732/2003), definitivă prin neapelare, cumulându-se această pedeapsă cu pedeapsa aplicată prin prezenta, urmând ca inculpatul să execute, în final, pedeapsa de 8 ani închisoare, cu aplicarea art. 71-64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen., au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1), lit. a), b) C. pen., pe o durată de 3 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 88 C. pen., cu referire la art. 383 alin. (2) C. proc. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată, durata reținerii și arestării preventive de la 11 mai 2006 la 04 noiembrie 2008.

4. D.M.A. - din infracțiunile prevăzute de art. 26 C. pen., raportat la art. 189 alin. (3) C. pen. (două infracțiuni - părțile vătămate T.E. și M.D.) și două infracțiuni prev. de art. 26 C. pen., raportat la art. 329 alin. (1) C. pen. (aceleași părți vătămate), cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. și art. 34 lit. b) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 text de lege, în baza căruia a fost condamnat pe inculpat la o pedeapsă de 5 ani închisoare, cu aplicarea art. 71-64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen., au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1), lit. a), b) C. pen., pe o durată de 3 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 88 C. pen., cu referire la art. 383 alin. (2) C. proc. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată, durata reținerii și arestării preventive de la 25 mai 2006 la 05 ianuarie 2007.

S-a luat act că părțile vătămate nu s-au constituit părți civile.

În baza art. 118 lit. e) C. pen., s-a dispus confiscarea sumei de 790 lei (750+40) de la cei patru inculpați Ș.G.L., B.C.C.B., P.l.l. și D.M.A., fiecare urmând să plătească câte 197,5 lei.

În baza art. 379 pct. 1, lit. b) C. proc. pen., s-au respins, ca nefondate, apelurile declarate de către inculpați.

În baza art. 191 alin. (2) C. proc. pen. și art. 192 alin. (2) C. proc. pen., au fost obligați apelanții inculpați B.C.C.B. și P.l.l. să plătească câte 450 lei cheltuieli judiciare statului (câte 225 lei pentru judecata în fond și respectiv apel).

A fost obligat intimatul inculpat D.M.A. să plătească 225 lei cheltuieli judiciare statului, la judecarea cauzei în fond.

A fost obligat apelantul inculpat Ș.G.L. să plătească 875 lei cheltuieli judiciare statului (325 lei la judecarea fondului și 550 lei la apel), din care 350 lei (150 lei fond+300 lei apel) onorariile avocaților din oficiu, se avansează din fondul M.J.

Instanța de apel, examinând cauza în raport cu temeiurile și cererile formulate în apelurile declarate de Parchet și de inculpații B.C.C.B., P.I.I. și Ș.G.L. și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept, potrivit art. 371 alin. (2) C. proc. pen. a constatat că apelul declarat de parchet este fondat, iar apelurile declarate de cei trei inculpați sunt nefondate.

S-a constatat că s-au administrat toate probele necesare aflării adevărului, în raport de care s-au reținut corect starea de fapt și vinovăția inculpaților.

Astfel, în fapt a rezultat din probe că inculpații Ș.G.L., P.I.I., B.C.C.B. și D.M.A. au stabilit un plan de recrutare a unor fete pe care să le constrângă, în orice mod, să se prostitueze în apartamentul lui Ș.G.L., iar banii obținuți să-i însușească aceștia.

S-a reținut că la data de 01 mai 2004, partea vătămată M.D. se afla în zona B.V. și a fost observată de inculpatul D.M.A., care i-a propus să întrețină cu ea relații sexuale, cei doi înțelegându-se la suma de 80 lei RON, pentru 2 ore, după care partea vătămată a fost condusă la domiciliul lui Ș.G.L., aflat pe B-dul C.B. În acest apartament, după ce partea vătămată a întreținut raport sexual cu inculpatul D.M.A., aceasta a vrut sa plece, moment în care inculpatul Ș.G.L. i-a interzis acest lucru, obligând-o să rămână, spunându-i că din acest moment va rămâne definitiv în locuința sa, unde va practica prostituția și „va produce pentru el".

Pentru a-i înfrânge voința de a pleca, inculpatul Ș.G.L. a lovit-o și a amenințat-o să nu se mai împotrivească dispozițiilor sale. A doua zi, inculpatul Ș.G.L., împreună cu prietenul său B.C.C.B., s-au deplasat la domiciliul celei de-a doua părți vătămate T.E., aflat pe str. T., sector 4, cu care vorbise la telefon anterior, anunțul acestuia fiind obținut din ziarul A.T. Aici, partea vătămată T.E. i-a proftit în casă și imediat, fără nici o explicație, inculpatul B.C.C.B. a lovit-o pe partea vătămată cu pumnul în față, iar inculpatul Ș.G.L. a dus-o pe aceasta în dormitor, i-au făcut acestea un bagaj sumar. Au luat un cuțit din bucătărie și au prăsit împreună locuința. Inculpatul P.I.I. i-a așteptat pe cei doi inculpați, care au ieșit cu partea vătămata T.E., în scara blocului și toți s-au deplasat cu un taxi la domiciliul inculpatului Ș.G.L. de pe B-dul C.B.

Cele două părți vătămate, au fost duse în aceeași seară, pentru a practica prostituția, iar banii au fost încasați de inculpați.

Partea vătămată T.E. a întreținut raporturi sexuale cu trei bărbați, prețul fiind stabilit de inculpatul Ș.G.L., de câte 150.000 lei fiecare.

Partea vătămată M.D. a întreținut raporturi sexuale cu patru persoane, banii fiind de asemenea încasați de Ș.G.L., după care i-a împărțit cu ceilalți trei coinculpați.

În aceste împrejurări, partea vătămată T.E., i-a spus inculpatului D.M.A. împrejurările în care a fost luată de la domiciliul ei și obligată să stea la domiciliul inculpatului Ș.G.L., însă acesta nu a reacționat în nici un fel.

În perioada 02 mai 2006 - 11 mai 2006, cele două părți vătămate au întreținut raporturi sexuale cu mai multe persoane, urmare anunțurilor publice făcute de Ș.G.L. în unele ziare centrale sau cu clienți procurați de inculpați, banii obținuți fiind împărțiți de aceștia.

Părțile vătămate au fost eliberate la 10 mai 2007, de organele de poliție, urmare unor mesaje trimise de partea vătămată T.E. pe telefonul concubinului său.

Această stare de fapt rezultă din declarațiile părților vătămate și ale martorilor.

Partea vătămată T.E. a declarat ca inculpații Ș.G.L. și B.C.C.B. au lovit-o, au amenințat-o cu un cuțit, în locuința sa, apoi au transportat-o cu un taxi în care se mai aflau două persoane la domiciliul lui Ș.G.L., unde acest inculpat împreuna cu inculpații P.I.I. și B.C.C.B. au obligat-o să se prostitueze.

Această parte vătămată a mai precizat că inculpații au amenințat-o că dacă fuge „va suferi traume", iar inculpatul Ș.G.L. o agresa zilnic pe cealaltă parte vătămată M.D.

Cealaltă partea vătămată M.D. a declarat că în locuința lui Ș.G.L. a fost sechestrată de acesta și inculpatul P.I.I. și a fost lovită în cap cu un scaun.

Din declarația acesteia rezultă câ atât ea cât și cealaltă parte vătămată erau ținute împotriva voinței lor, iar inculpatul D.M.A. era prezent când inculpatul Ș.G.L. a lovit-o și i-a spus că va fi obligată să se prostitueze în folosul lor.

Declarațiile celor două părți vătămate sunt confirmate de depozițiile martorei M.R.A., care a relatat că partea vătămată T.E. prezenta urme de lovituri multiple în momentul în care această parte vătămată a fost adusa în locuința inculpatului Ș.G.L. Această martoră a mai relatat că partea vătămată M.D. era deseori lovită și la un moment dat, era de față și inculpatul D.M.A.

Martora a precizat că inculpații Ș.G.L. și P.I.I. au încuiat ușa locuinței și i-au spus martorei să aibă grijă ca partea vătămată M.D. să nu fugă.

De asemenea, martorul B.E. a relatat că cele două părți vătămate erau supravegheate în permanență de inculpați, erau amenințate, speriate și obligate să întrețină relații sexuale, iar cel care asigura transportul celor două părți vătămate, în locurile în care erau silite să se prostitueze, era inculpatul D.M.A.

Instanța de apel a reținut că starea de fapt expusă mai sus este confirmată și de inculpatul D.M.A., care a arătat că a fost prezent în momentul în care inculpatul Ș.G.L. a lovit-o pe partea vătămată M.D. cu pumnul în coaste și i-a comunicat că va rămâne în locuința sa și se va prostitua pentru el.

În raport de această stare de fapt, s-a reținut că încadrarea juridică din rechizitoriu și reținută și în hotărârea primei instanțe, dată faptelor săvârșite de cei patru inculpați este eronată, în raport de prevederile art. 12 din Legea nr. 678/2001, privind prevenirea și combaterea traficului de persoane.

Astfel, această lege specială, prevede în art. 12 următoarele: „Constituie infracțiunea de trafic de persoane recrutarea, transportarea, transferarea, cazarea sau primire unei persoane, prin amenințare, violență sau prin alte forme de constrângere, prin răpire, fraudă ori înșelăciune, abuz de autoritate sau profitând de imposibilitatea acelei persoane de a se apăra sau de a-și exprima voința, ori prin oferirea, darea, acceptarea sau primirea de bani ori de alte foloase pentru obținerea consimțământului persoanei care are autoritate asupra altei persoane, în scopul exploatării acestei persoane".

S-a reținut că, în aceste sens, Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite, prin Decizia penală nr. 16 din 19 martie 2007, a stabilit că: "distincția dintre infracțiunea de trafic de persoane prev. de art. 12 și respectiv art. 13 din Legea nr. 678/2001 și cea prevăzută de art. 329 alin. (1) C. pen., este dată de obiectul juridic generic diferit al celor două incriminări, respectiv de valoarea socială diferită protejată de legiuitor prin textele incriminatorii ale celor două legi: în cazul infracțiunilor prevăzute de Legea nr. 678/2001 aceasta fiind apărarea dreptului la libertate de voință și acțiune a persoanei, iar în cazul infracțiunii de proxenetism, prev. de art. 329 C. pen., apărarea bunelor moravuri în relațiile de conviețuire socială și asigurarea licită a mijloacelor de existentă".

De asemenea, prin Decizia penală nr. 49 din 04 iunie 2007, Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite a statuat că traficul de persoane, incriminat prin dispozițiile art. 12 și 13 din Legea nr. 678/2001, comis asupra mai multor subiecți pasivi, în aceleași condiții de loc și timp, constituie o infracțiune unică în formă continuată, iar nu mai multe infracțiuni aflate în concurs.

În consecință, instanța de apel a constatat că cei patru inculpați au săvârșit fiecare câte o infracțiune de trafic de persoane, în formă calificată, prev. de art. 12 alin. (1) și alin. 2 lit. a) (de mai multe persoane împreună) din Legea nr. 678/2001, în formă continuată (art. 41 alin. (2) C. pen.) și pedepsită cu închisoarea de la 5 la 15 ani și interzicerea unor drepturi, motiv pentru care a dispus schimbarea încadrării juridice din infracțiunile reținute în rechizitoriu și pentru care au fost condamnați de instanța de fond.

La individualizarea pedepselor aplicate fiecărui inculpat, instanța de apel a luat în considerație gradul de pericol social concret al infracțiunii de trafic de persoane, împrejurările reale în care faptele au fost săvârșite, asupra a două părți vătămate, în mod repetat, de patru inculpați, constrângerile materializându-se în violențe numeroase și amenințări. De asemenea, a avut în vedere și circumstanțele personale ale inculpaților, dintre ei numai inculpatul P.I.I. este recidivist (art. 37 lit. a) C. pen.), în raport de împrejurarea că acest inculpat a fost condamnat anterior (prin sentința penală nr. 280 din 17 noiembrie 2003 a Judecătoriei Pogoanele) la 9 luni închisoare cu aplicarea art. 861 C. pen.

Pe baza acestor criterii, instanța de apel i-a condamnat pe inculpații Ș.G.L. și B.C.C.B. la câte o pedeapsă orientată spre minimul special prevăzut de lege, în raport de participația egală la comiterea faptelor și atitudinea procesuală parțial sinceră, în sensul că au contestat că părțile vătămate ar fi fost constrânse să se prostitueze în folosul lor, ci au făcut-o benevol.

Referitor la inculpatul D.M.A. s-a dispus condamnarea la o pedeapsă egală cu limita minimă prevăzută de lege (5 ani închisoare), având în vedere contribuția redusă la comiterea faptelor (a asigurat transportul) și poziția procesuală, parțial sinceră.

În ceea ce îl privește pe inculpatul P.I.I., s-a dispus condamnarea la o pedeapsă (7 ani și 3 luni închisoare) peste limita minimă prevăzută de lege, în raport de împrejurarea că acesta este recidivist și a avut o poziție centrală în grupul infracțional și o comportare nesinceră în cursul procesului penal, ceea ce denotă că pentru reeducarea sa este necesară o pedeapsă mai aspră decât ale celorlalți inculpați. Față de acest inculpat, s-a făcut aplicarea art. 864 alin. (1) C. pen. rap. la art. 83 C. pen., s-a revocat suspendarea condiționată sub supraveghere a pedepsei anterioare de 9 luni închisoare, pe care a alăturat-o la pedeapsa din prezenta cauză, rezultând în final o pedeapsă de 8 ani închisoare pe care o va executa acest inculpat.

Instanța de apel a constatat că nu pot fi reținute în favoarea inculpaților circumstanțe atenuante.

S-a reținut că prin faptele lor, de a sechestra și exploata cele două femei, inculpații au demonstrat că sunt nedemni de a avea dreptul să aleagă sau să fie aleși în autoritățile publice sau în funcții elective publice, și nici să ocupe o funcție ce implică exercițiul autorității de stat, făcând aplicarea art. 71 - 64 alin. (1) lit. a), b) C. pen., a interzis inculpaților drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a), b) C. pen., pe o durată de 3 ani.

Împotriva hotărârii instanței de apel, în termenul legal, au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și inculpații.

Prin recursul declarat de parchet au fost invocate cazurile de casare prevăzute de art. 3859 pct. 17 și 171 C. proc. pen., decizia fiind criticată sub aspectul agravării situației inculpatului P.I.I. de către instanța de control judiciar și al omisiunii aplicării disp. art. 41 alin. (2) C. pen., cu privire la infracțiunea de trafic de persoane reținută în sarcina inculpatului D.M.A., asupra ambelor părți vătămate.

Recurentul inculpat Ș.G.L., prin motivele de recurs formulate, a criticat încadrarea juridică a faptei dată de instanța de apel, susținând că încadrarea corectă este cea reținută de instanța de fond, precum și individualizarea pedepsei, solicitând reducerea pedepsei aplicate.

Recurenții inculpați B.C.C.B., P.I.I., prin motivele de recurs formulate, au invocat cazurile de casare prevăzute de art. 3859 pct. 10, 18 și 14 C. proc. pen., susținând că instanța de control judiciar nu a administrat probe necesare pentru aflarea adevărului, respectiv audierea martorilor și a părților vătămate, ambele instanțe aflându-se într-o o gravă eroare de fapt, întrucât au reținut vinovăția acestora fără a exista elemente apte să răstoarne prezumția de nevinovăție, astfel că se impune achitarea, în conformitate cu disp. art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen.

De asemenea, au criticat ambele hotărârii sub aspectul individualizării pedepselor, susținând că se impune reținerea de circumstanțe atenuante, coborârea pedepselor sub minimul special prevăzut de lege și aplicarea față de inculpatul B.C.C.B. a disp. art. 861 C. pen.

Recurentul inculpat D.M., prin motivele de recurs formulate, a invocat cazurile de casare prevăzute de dispozițiile art. 3859 pct. 10 și 14 C. proc. pen., susținând că instanța de apel nu s-a pronunțat cu privire la probele administrate, care erau de natură să releve nevinovăția sa, în cauză fiind încălcate principiile oralității și contradictorialității, pedeapsa aplicată fiind greșit individualizată, întrucât nu au fost reținute circumstanțe atenuante, impunându-se reducerea cuantumului pedepsei sub minimul special și aplicarea disp. art. 861 C. pen.

Examinând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate și din oficiu, potrivit dispozițiilor art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursurile sunt fondate, urmând a fi admise, pentru considerentele următoare:

Criticile formulate de parchet sunt întemeiate. Instanța de apel a încălcat dispozițiile art. 372 C. proc. pen., care prevăd că instanța de apel nu poate crea o situație mai grea pentru cel care a declarat apel, iar în apelul declarat de procuror în favoarea unei părți instanța de apel nu poate agrava situația acesteia.

În prezenta cauză, apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul București împotriva sentinței penale nr. 1256 din 20 septembrie 2007 pronunțată de Tribunalul București, secția a ll-a penală, astfel cum a fost formulat în scris, nu l-a vizat și pe inculpatul P.I.I., iar prin motivul invocat oral de reprezentantul parchetului, în favoarea inculpaților, s-a criticat încadrarea juridică dată faptelor, considerându-se că faptele săvârșite de inculpați întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În consecință, prin decizia atacată, dispunând condamnarea inculpatului P.I.D. pentru infracțiunea menționată (ca urmare a schimbării încadrării juridice a faptelor, reținută prin rechizitoriu și sentință), la o pedeapsă mai mare (respectiv 7 ani și 3 luni închisoare și o pedeapsă complementară de 3 ani, față de pedeapsa de 7 ani și o lună închisoare și o pedeapsă complementară de 2 ani, cât a stabilit instanța de fond), instanța de control judiciar a agravat, în mod nelegal, situația acestui inculpat.

De asemenea, decizia instanței de apel este nelegală și sub aspectul încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatului D.M.

Întrucât și în privința acestui inculpat, instanța de control judiciar a constatat că încadrarea juridică dată prin rechizitoriu și prin hotărârea primei instanțe este greșită și a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor în infracțiunea de trafic de persoane, prev. de art. 12 alin. (1) și alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, reținând în considerente - în conformitate cu dispozițiile Deciziei nr. 49 din 4 iunie 2007 a Secțiilor Unite ale Înaltei Curți de Casație si Justiție - că aceasta a fost săvârșită în formă continuată, în mod nelegal în dispozitivul deciziei s-a omis reținerea prevederilor art. 41 alin. (2) C. pen.

Motivele de recurs invocate de inculpați sunt neîntemeiate.

Probele administrate în cauză, respectiv declarațiile părților vătămate T.E. si M.D., ale martorilor M.R.A., B.E., V.G. și N.L. dovedesc că faptele, împrejurările săvârșirii acestora și vinovăția inculpaților Ș.G.L., B.C.C.B., P.I.I. și D.M.A. au fost judicios stabilite, pronunțându-se în mod corect condamnarea acestora pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane, prev. de art. 12 alin. (1) și alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., întrucât cei patru inculpați le-au recrutat pe părțile vătămate, le-au transportat și prin amenințare și violență le-au constrâns să întrețină relații sexuale, banii fiind însușiți de inculpați.

Astfel, nu este întemeiată solicitarea inculpaților B.C.C.B. și P.I.I. de achitare, în conformitate cu disp. art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen., în baza cazului de casare prevăzut de dispozițiile art. 3859 pct. 18 C. proc., întrucât soluția de condamnare este fundamantată de probe certe, legal administrate.

De asemenea, nu poate fi reținută nici critica invocată de recurenții inculpați referitoare la neaudierea în apel a părților vătămate și a martorilor M.R.A., T.C., N.L., V.G., având în vedere că, așa cum rezultă din actele dosarului, instanța de apel a efectuat suficiente demersuri pentru aducerea la instanță a acestora, iar la termenul când s-a judecat cauza, respectiv 12 martie 2009, apărătorii inculpaților au solicitat instanței să ia act de imposibilitatea ascultării martorilor și a părților vătămate și să facă aplicarea dispozițiilor art. 327 alin. (3) C. proc. pen.

Înalta Curte constată că instanța de apel a reținut corect că faptele săvârșite de inculpați întrunesc, atât obiectiv cât și subiectiv, conținutul incriminator al infracțiunii de trafic de persoane, prev. de art. 12 alin. (1) și alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., fiind neîntemeiată critica inculpatului Ș.G.L. în sensul că încadrarea corectă este cea reținută de instanța de fond, întrucât probatoriul relevă că racolarea părților vătămate s-a făcut prin violență, fiind nesemnificativă împrejurarea că acestea erau prostituate, atâta timp cât au fost constrânse să practice prostituția în folosul inculpaților.

În decizia atacată instanța de apel a analizat cererile inculpaților, mijloacele de probă și apărările formulate cu privire la infracțiunile deduse judecății, în motivarea deciziei fiind argumentată convingător vinovăția inculpaților, instanța făcând referire și trimitere concretă la mijloacele de probă, astfel că nu este incident cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 10 C. proc. pen. invocat de inculpații B.C.C.B., P.I.I. și D.M.

Înalta Curte nu poate admite nici solicitarea inculpaților de reindividualizare a pedepselor stabilite de instanța de apel, în sensul reducerii cuantumului pentru toți inculpații și dispunerii suspendării executării sub supraveghere pentru inculpații B.C.C.B. și D.M., întrucât, cu excepția pedepsei aplicată inculpatului P.I.D., al cărei cuantum a fost majorat nelegal, prin agravarea situației acestuia în propria cale de atac, cuantumul pedepselor aplicate și modalitatea de executare au fost judicios stabilite, în conformitate cu dispozițiile art. 72 C. pen., fiind de natură să realizeze scopul pedepsei, prevăzut de art. 52 C. pen., apreciindu-se corect că, în raport de natura și gravitatea faptelor deduse judecății, de modalitatea concretă de săvârșire a acestora, nu se pot reține circumstanțe atenuante în favoarea inculpaților.

Recursul este însă fondat, sub aspectul individualizării pedepselor, fiind incident cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., întrucât instanța de apel a aplicat greșit inculpaților pedeapsa accesorie a interzicerii dreptului de a alege, prev. de art. 71, art. 64 alin. (1) lit. a) teza I C. pen.

Înalta Curte apreciază că, în prezenta cauză, în raport și cu decizia C.E.D.O. pronunțată în cauza Hirst contra Marii Britanii din 30 martie 2004, interdicția exercitării de către inculpați a dreptului de a alege nu este proporțională și justificată, impunându-se înlăturarea acesteia.

Pentru considerentele expuse, în baza art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., se vor admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și de inculpații Ș.G.L., B.C.C.B., P.I.I. și D.M.A. împotriva Deciziei penale nr. 77 din 2 aprilie 2009 a Curții de Apel București, secția I penală.

Se va casa, în parte, decizia atacată și rejudecând, pentru recurentul intimat inculpat P.I.I. se va reduce pedeapsa aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen., de la 7 ani și 3 luni închisoare la 7 ani și o lună închisoare.

Vor fi menținute celelalte dispoziții ale deciziei cu privire la latura penală a cauzei referitoare la inculpatul P.I.I., urmând ca în final acesta să execute pedeapsa rezultantă de 7 ani și 10 luni închisoare în loc de 8 ani închisoare, reducându-se de la 3 ani la 2 ani, pedeapsa complementară aplicată inculpatului.

Cu privire la inculpatul D.M.A., prin aplicarea art. 334 C. proc. pen., se va schimba încadrarea juridică a faptei din infracțiunea prev. de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, în aceeași infracțiune, săvârșită în condițiile formei continuate, reținând și disp. art. 41 alin. (2) C. pen., menținând pedeapsa aplicată acestui inculpat.

Pentru toți inculpații se va înlătura interzicerea dreptului prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza I C. pen., atât din conținutul pedepsei complementare cât și din conținutul pedepsei accesorii.

Vor fi menținute celelalte dispoziții ale deciziei atacate, iar în baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și de inculpații Ș.G.L., B.C.C.B., P.I.I. și D.M.A. împotriva Deciziei penale nr. 77 din 2 aprilie 2009 a Curții de Apel București, secția I penală.

Casează, în parte, decizia atacată și rejudecând:

I. Pentru recurentul intimat inculpat P.I.I. reduce pedeapsa aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen., de la 7 ani și 3 luni închisoare la 7 ani și o lună închisoare.

Menține celelalte dispoziții ale deciziei cu privire la latura penală a cauzei referitoare la inculpatul P.I.I., urmând ca în final acesta să execute pedeapsa rezultantă de 7 ani și 10 luni închisoare în loc de 8 ani închisoare.

Reduce de la 3 ani la 2 ani, pedeapsa complementară aplicată inculpatului.

II. Cu privire la inculpatul D.M.A., prin aplicarea art. 334 C. proc. pen., schimbă încadrarea juridică a faptei din infracțiunea prev. de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, în aceeași infracțiune, săvârșită în condițiile formei continuate, reținând și disp. art. 41 alin. (2) C. pen., menținând pedeapsa aplicată acestui inculpat.

III. Pentru toți inculpații, înlătură interzicerea dreptului prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza I C. pen., atât din conținutul pedepsei complementare cât și din conținutul pedepsei accesorii.

IV. Menține celelalte dispoziții ale deciziei atacate.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului, din care suma de 400 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpatul Ș.G.L. și de câte 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorilor aleși ai inculpaților B.C.C.B., P.I.I. și D.M.A. se vor avansa din fondul M.J.L.C.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 16 decembrie 2009.