Legislator Case Law & Legislation
Decizia nr. 1754/2003 AI generated

Construction contract claim rejected: debtor excused from non-performance by creditor's failure to supply subdivision documents

Case Number Decizia nr. 1754/2003
Court / Authority
Jurisdiction Romania (RO)
Decision Date
Outcome Dismissed
Court Costs No costs imposed

Legislator summary

AI generated

The court dismissed the claimant's appeal (recurs) as unfounded, thereby upholding the appellate court's decision, which had reversed the trial court's judgment and rejected the claimant's action; the appellate decision remains in force, and the respondent's request for litigation costs was also denied for lack of proof. The dispute arose from a construction contract (contract de antrepriză) in which the defendant-contractor was obligated to transfer ownership and register the claimant's property right in the land registry (cartea funciară); the claimant sued for specific performance (registration) and penalty damages, while the defendant counterclaimed for a supplementary act, with the trial court favoring the claimant and the appellate court rejecting the claim on grounds of impossibility due to a foreign cause. Decisively, the court held that under contract law principles of obligational cooperation and civil liability, a debtor cannot be held in bad faith or liable for non-performance when the creditor's own passive conduct—here, the claimant's failure to provide indispensable documents for the subdivision (dezmembrare) required by the land registry—prevented performance, thereby excluding fault and making the debtor's impossibility a valid exoneration, consistent with Articles 274 and 312 of the Civil Procedure Code and general civil law rules.

Legislator headnote

AI generated

art. 304 C. proc. civ, art. 312 C. proc. civ, art. 274 C. proc. civ, art. 1169 C. civ; Construction contract claim rejected: debtor excused from non-performance by creditor's failure to supply subdivision documents: The dispute arose from a construction contract (contract de antrepriză) in which the defendant-contractor was obligated to transfer ownership and register the claimant's property right in the land registry (cartea funciară); the claimant sued for specific performance (registration) and penalty damages, while the defendant counterclaimed for a supplementary act, with the trial court favoring the claimant and the appellate court rejecting the claim on grounds of impossibility due to a foreign cause. Decisively, the court held that under contract law principles of obligational cooperation and civil liability, a debtor cannot be held in bad faith or liable for non-performance when the creditor's own passive conduct—here, the claimant's failure to provide indispensable documents for the subdivision (dezmembrare) required by the land registry—prevented performance, thereby excluding fault and making the debtor's impossibility a valid exoneration, consistent with Articles 274 and 312 of the Civil Procedure Code and general civil law rules.

Keywords

AI generated
construction contract civil judgment counterclaim land law impossibility of performance liability for costs

Cited Legislation

AI generated
AI generated

Key legal questions extracted by Legislator

AI generated
Art. 312 C. proc. civ.

Used as the basis for rejecting the appeal as unfounded in the final order.

Art. 274 C. proc. civ.

Applied to reject the claim for court costs because no evidence of expenses was provided.

Need to analyze how this precedent applies to your matter?

Cross-reference this judgment against statutes, commentaries, and subsequent citing case law inside Legislator AI.

Open in Legislator →

Full text

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Reclamanta SC A.Y. SRL Brașov, a chemat în judecată pe pârâta S.C. A.M.S.I. SRL Brașov, solicitând obligarea pârâtei să înscrie dreptul de proprietate al reclamantei în cartea funciară, obligarea la plata daunelor cominatorii de 500.000 lei pe zi de întârziere și la plata cheltuielilor de judecată.

Prin cerere reconvențională, pârâta a solicitat instanței obligarea reclamantei să încheie actul adițional la contractul de antrepriză nr. 80 Tronson A, iar în caz de refuz, sentința să țină loc de contract.

Tribunalul Brașov, prin sentința civilă 160/C din 13 februarie 2001, a admis acțiunea precizată, a obligat pe pârâtă să înscrie dreptul de proprietate al reclamantei și la plata daunelor cominatorii, iar cererea reconvențională a respins-o.

Instanța de fond a reținut, în esență, că, prin contractul de antrepriză, antreprenorul se obliga să predea beneficiarului și actul intabulării în registrul de C.F. al dreptului de proprietate asupra spațiului comercial executat, obligație neîndeplinită din culpa exclusivă a sa.

Curtea de Apel Brașov, sesizată cu apelul declarat de pârâtă, prin decizia nr. 417/Ap din 28 iunie 2001, a admis cererea, a schimbat în parte sentința tribunalului, respingând acțiunea și menținând celelalte dispoziții ale instanței.

Curtea de apel a considerat că realizarea obligației contractuale a fost împiedicată de un criteriu obiectiv, neexistând concordanță între situația de carte funciară și actele de transmitere a dreptului de proprietate asupra terenului. Instanța de apel a apreciat că întârzierea executării obligației contractuale provine dintr-o cauză străină, ce nu-i poate fi imputată pârâtei.

Împotriva deciziei astfel pronunțată, reclamanta a declarat recurs, la data de 21 august 2001, fără a încadra motivele într-unul din dispozițiile art. 304 C. proc. civ.

Recurenta susține însă, că apărările formulate în apel au fost ignorate, instanța reținând greșit existența cazului fortuit, înlăturând reaua-credință a pârâtei. Aceasta era obligată să întocmească documentația pentru înregistrarea în cartea funciară, ținând cont de concesiunea ce i-a fost acordată și de interdicțiile pe care Legea nr. 219/1998 le-a impus, în legătură cu sub concesionarea.

Prin întâmpinarea depusă, intimata susține că recursul nu este fondat, realizarea obligației de înscriere a dreptului de proprietate în cartea funciară fiind împiedicată dintr-o cauză străină, iar reaua credință invocată de recurentă nu a fost dovedită.

Recursul este nefondat și va fi respins, pentru considerentele ce se vor expune.

Prin contractul de antrepriză încheiat între părți, antreprenorul se obliga să execute lucrarea comandată (magazin în suprafață de 16 mp cu căi de acces de 8 mp) și să predea beneficiarului actul juridic din care să rezulte intabularea în cartea funciară a dreptului de proprietate.

Demersurile pârâtei, pentru îndeplinirea obligației de intabulare a dreptului de proprietate, au fost stopate de nerealizarea unui proiect de dezmembrare a suprafeței concesionate și la care starea de pasivitate a reclamantei a fost esențială. Prin art. 20 lit. h) din contractul de antrepriză, pârâta și-a asumat obligația de predare a actului juridic din care să rezulte intabularea în Cartea funciară a dreptului. Pentru aceasta însă, judecătorul de Carte funciară a constatat necesitatea unor înscrisuri suplimentare, care trebuiau să reprezinte actul de voință al reclamantei. Prestația posibilă, susceptibilă a fi adusă la îndeplinire, este una dintre condițiile de valabilitate ale obligației, după cum vinovăția – în diversele ei forme – joacă rolul esențial pentru atragerea răspunderii civile.

Indiferent de natura obligației – de diligență sau de rezultat – cât timp partea care reclamă neîndeplinirea prestației refuză săvârșirea unor acte indispensabile executării acelei prestații, nu i se poate imputa debitorului reaua-credință.

Neputând fi invocată propria culpă ca temei al răspunderii celeilalte părți, chestiunea relei credințe sau culpei debitorului se circumscrie într-un domeniu care exclude cazul fortuit sau forța majoră – ca stări de exonerare de răspundere.

În raportul juridic obligațional, colaborarea între creditor și debitor este de esența dreptului, excluzând abuzul creditorului în evocarea forței obligatorii a contractului.

Interpretând judicios situația de fapt creată, instanța de apel a considerat temeinic imposibilitatea executării de către pârât a obligației, cu atât mai mult, cu cât procedura intabulării dreptului în Cartea funciară era în desfășurare.

Așa fiind, în temeiul dispozițiilor art. 312 C. proc. civ., Curtea va respinge, ca nefondat, recursul declarat împotriva deciziei nr. 417/Ap din 28 iunie 2001, pronunțată de Curtea de Apel Brașov.

În privința cheltuielilor de judecată solicitate în recurs de către intimată, acestea vor fi respinse.

Potrivit dispozițiilor art. 274 C. proc. civ., partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată.

Pentru a fi acordate, partea care le cere trebuie să aducă dovezi privind suportarea acestor cheltuieli, principiul stabilit de art. 1169 C. civ. – omis probandi incumbit actori – fiind deplin aplicabil.

Nefăcând dovada avansării unor cheltuieli pentru proces, cererea intimatei va fi respinsă, ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta SC A.Y. SRL Brașov împotriva deciziei nr. 417 din 28 iunie 2001 a Curții de Apel Brașov, secția comercială și de contencios administrativ.

Respinge cererea intimatei pentru acordarea cheltuielilor de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 21 martie 2003.