Inadmissibility of recourse against appellate decision on motion for annulment under Art. 392 CPP
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appellant's recourse as inadmissible, ordering him to pay 200 lei in judicial costs to the state, thereby upholding the appellate court's decision that rejected his motion for annulment and confirming the final conviction of four years' imprisonment. The dispute involved a criminal case where the defendant, convicted of armed robbery, fraud, and public disorder resulting from a night-time attack on a bar, challenged the appellate court's refusal to accept his post-annulment appeal, arguing the rejection was unlawful. The decisive legal basis for the dismissal was Article 392 of the Code of Criminal Procedure, which restricts challenges against decisions on motions for annulment to only those falling under Article 386(d) (double jeopardy), a condition not met here; consequently, the decision of the Court of Appeal, acting as the recourse instance on its own prior judgment, was deemed final and unchallengeable by recourse.
Legislator headnote
AI generatedart. 180 alin. (2) C. pen, art. 181 alin. (1) C. pen, art. 217 alin. (1) C. pen, art. 386 lit. e) C. proc. pen, art. 392 C. proc. pen, art. 192 alin. (2) C. proc. pen; Inadmissibility of recourse against appellate decision on motion for annulment under Art. 392 CPP: Din examinarea dispozițiilor art. 392 C. proc. pen. se constată că hotărârea pronunțată asupra contestației poate fi atacată cu apel sau recurs numai într-o singură ipoteză și anume aceea a contestației în anulare întemeiată pe dispozițiile art. 386 lit. d) din același cod, când împotriva unei persoane s-au pronunțat două hotărâri definitive pentru aceeași faptă.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 2280 din 19 decembrie 2008 a Judecătoriei Sectorului 4 București, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 1004/ R din 24 iunie 2010 a Curții de Apel București, secția I-a penală, a fost condamnat între alte persoane, inculpatul P.I. (fiul lui O. și al M.) la pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 25 raportat la art. 180 alin. (2) C. pen., de art. 25 raportat la art. 181 alin. (1) C. pen. (două fapte), de art. 25 raportat la art. 217 alin. (1) C. pen. și de art. 321 alin. (1) și (2) C. pen.
În fapt, s-a reținut că, în noaptea de 20/21 noiembrie 2003, inculpatul și celelalte persoane condamnate au pătruns cu bâte, topoare și cuțite în barul L.D. situat în sectorul 4, agresând mai multe persoane, distrugând bunuri, provocând scandal și tulburând ordinea și liniștea publică.
Împotriva deciziei instanței de recurs, condamnatul P.I. a formulat contestație în anulare, care a fost respinsă prin Decizia penală nr. 1695 din 02 noiembrie 2010 a Curții de Apel București, secția I penală.
Pentru a decide astfel, instanța a considerat că, în cauză, nu sunt întrunite cerințele cazului de contestație în anulare prevăzut de art. 386 lit. e) C. proc. pen., întrucât condamnatul a fost ascultat cu prilejul judecării recursului său împotriva hotărârii instanței de apel.
În contra deciziei de respingere a contestației în anulare a declarat recurs condamnatul contestator P.I., care a susținut că soluția este nelegală și netemeinică.
Recursul declarat nu este admisibil.
Din examinarea dispozițiilor art. 392 C. proc. pen. se constată că hotărârea pronunțată asupra contestației poate fi atacată cu apel sau recurs numai într-o singură ipoteză și anume aceea a contestației în anulare întemeiată pe dispozițiile art. 386 lit. d) din același cod, când împotriva unei persoane s-au pronunțat două hotărâri definitive pentru aceeași faptă.
Or, în cauză, decizia pronunțată de Curtea de Apel București ca instanță de recurs, învestită cu soluționarea contestației în anularea propriei hotărâri, date în judecarea unui recurs, este definitivă și nu poate fi atacată cu recurs.
În consecință, Curtea, în baza art. 38515 pct. 1 lit. a) și a art. 192 alin. (2) C. proc. pen., urmează a respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de contestatorul condamnat P.I., cu obligarea acestuia la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de contestatorul P.I. împotriva Deciziei penale nr. 1695 din 2 noiembrie 2010 a Curții de Apel București, secția I penală.
Obligă recurentul contestator la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 31 ianuarie 2011.