Police corruption via influence-peddling and abuse of office: concurrence of bribery and public-service abuse, and sufficiency of social danger for influence-buying charges

Asupra recursurilor penale de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 129 din 7 decembrie 2009 a Curții de Apel Pitești a fost condamnat inculpatul G.M.G. la:

- 4 pedepse de câte 3 ani și 6 luni închisoare fiecare pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 257 alin. (1) C. pen. raportat la art. 5 alin. (1), art. 6 și art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000 (patru fapte);

- 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 289 C. pen. și art. 291 C. pen., în legătură directă cu infracțiunea prevăzută de art. 257 C. pen. raportat la art. 5 alin. (1), art. 6 și art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000;

- 3 ani și 8 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 C. pen.;

- 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 254 alin. (1) și (2) C. pen. raportat la art. 5 alin. (1), art. 6 și art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. c) C. pen.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 C. pen. s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare, sporită cu 1 an, în total 5 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. c) C. pen., în condițiile art. 57 C. pen.

S-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 71, art. 64 lit. a), b) și c) C. pen.

S-a menținut starea de arest a inculpatului și s-a dedus din durata pedepsei, timpul reținerii și al arestării preventive de la 10 octombrie 2008 la zi.

Inculpatul T.S.G. a fost condamnat prin aceeași sentință la:

- trei pedepse de câte 3 ani și 6 luni închisoare fiecare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 257 alin. (1) C. pen. raportat la art. 5 alin. (1), art. 6 și art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000 (trei fapte);

- 3 ani și 8 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 C. pen.;

- 4 ani închisoare și 2 ani interzicerea dreptului prev. de art. 64 lit. c) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 254 alin. (1) și (2) C. pen. raportat la art. 5 alin. (1), art. 6 și art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 C. pen. s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare, sporită cu 6 luni, în total 4 ani și 6 luni închisoare și 2 ani interzicerea dreptului prev. de art. 64 lit. c) C. pen.

S-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 71, art. 64 lit. a), b) și c) C. pen.

S-a menținut starea de arest a inculpatului și s-a dedus din pedeapsă, timpul reținerii și al arestării preventive, începând cu 18 septembrie 2008 la zi.

Inculpatul R.F. a fost condamnat la două pedepse de câte 3 și 6 luni închisoare pentru săvârșirea a două infracțiuni prev. de art. 257 alin. (1) C. pen. raportat la art. 5 alin. (1), art. 6 și art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa de 3 ani și 6 luni, sporită cu 2 luni, în total 3 ani și 8 luni închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71, 64 lit. a), b), c) C. pen.

Inculpatul P.V. a fost condamnat la:

- 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 C. pen.;

- 2 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 255 alin. (1) C. pen. raportat la art. 5 alin. (1), art. 6 și art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen. s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare, sporită cu 2 luni, în total 3 ani și 2 luni închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71, 64 lit. a), b), c) C. pen.

Inculpata M.M. a fost condamnată la 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 257 alin. (1) C. pen. raportat la art. 5 alin. (1), art. 6, art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000.

În baza art. 861 C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe durata unui termen de încercare de 5 ani, timp în care aceasta se va supune măsurilor de supraveghere prev. de art. 863 alin. (1) lit. a) - d) C. pen., cea de la lit. a) urmând a fi adusă la îndeplinire prin Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Argeș.

S-a atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 864 C. pen.

Prin aceeași sentință au fost condamnați inculpații B.M., T.S., T.G.A., I.M.D. și Ș.I.P. la pedepse de câte 2 ani închisoare fiecare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 61 din Legea nr. 78/2000, dispunându-se suspendarea condiționată a executării pedepselor pe durata unui termen de încercare de 4 ani.

Inculpatul O.C.V. a fost condamnat la:

- 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art. 61 din Legea nr. 78/2000;

- 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 291 C. pen., în legătură directă cu infracțiunea prev. de art. 61 din Legea nr. 78/2000.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare, sporită cu 6 luni, în total 2 ani și 6 luni închisoare.

În baza art. 861 C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, pe durata unui termen de încercare de 5 ani, perioadă în care inculpatul se va supune măsurilor de supraveghere prev. de art. 863 alin. (1) lit. a) - d) C. pen., iar cea prevăzută la lit. a) va fi adusă la îndeplinire prin Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Argeș.

S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 864 C. pen.

S-a constatat că Statul Român prin A.N.A.F. București nu s-a constituit parte civilă în cauză.

În baza art. 61 alin. (3) din Legea nr. 78/2000 și art. 118 C. pen. s-a dispus confiscarea următoarelor sume de bani:

- de la inculpatul G.M.G. și T.S.G., 896,76 euro;

- de la inculpatul B.M., 300 lei;

- de la inculpatul G.M.G., 200 lei și 400 euro;

- de la inculpații T.S.G. și R.F., 2.400 euro și 600 DOLARI SUA.

S-a menținut măsura sechestrului asiguratoriu dispusă asupra bunurilor inculpaților G.M.G., T.S.G., R.F. și P.V., instituită prin ordonanța din data de 27 iunie 2008, prin procesul-verbal din 24 iulie 2008, 22 iulie 2008 și 23 iulie 2008.

În baza art. 170 C. proc. pen. s-a dispus anularea actelor false, respectiv a adresei din 08 august 2006 a Poliției Municipiului Pitești și a diplomei de bacalaureat (filele 146 și 238, vol. III dosar urmărire penală).

În baza art. 191 C. proc. pen. au fost obligați inculpații la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:

1) Inculpatul T.S.G., polițist la Inspectoratul de Poliție al Județului Argeș aflat în corpul agenților de poliție, cu gradul de agent de poliție, care îl cunoștea de multă vreme pe numitul B.I.D.C., stabilit în Danemarca, i-a promis acestuia că îi va procura un permis de conducere auto contra unei sume de bani, fără ca el să participe la examenul organizat de instituțiile statului pentru obținerea unui atare document.

În urma acestei discuții, polițistul l-a contactat pe colegul său, inculpatul G.M.G., de asemenea polițist la Inspectoratul de Poliție al Județului Argeș, în corpul ofițerilor de poliție, cu gradul de subcomisar, și amândoi iau în mai multe rânduri legătura cu numitul B.I.D.C. în perioada iulie - septembrie 2006, pretinzând și primind efectiv de la acesta suma de 896,76 euro, pentru a-l ajuta să obțină permisul de conducere în condiții frauduloase.

Astfel, cei doi l-au lăsat să creadă pe sus-numitul că au o influență reală asupra unor ofițeri examinatori din cadrul Serviciului Public Comunitar Regim Permise și Înmatriculări Vehicule Argeș, care vor elibera actul menționat contra sumei de bani pe care acesta a trimis-o în țară prin intermediul serviciilor W.U., pe numele coinculpaților (f. 49 - 54 vol. III dosar D.N.A.).

În discuțiile telefonice pe care ei le poartă cu B.I.D.C. (ce a avut calitatea de învinuit în cauză și cu privire la care s-a adoptat soluția de disjungere a urmăririi penale, de formare a unui nou dosar penal și de continuare a cercetărilor, pentru fapta de cumpărare de influență, de săvârșirea căreia acesta este acuzat - f. 92 rechizitoriu), îl asigură că l-au înscris pentru a participa la examenul de obținere a permisului de conducere organizat de Serviciului Public Comunitar Regim Permise și Înmatriculări Vehicule Argeș și chiar că au obținut pentru el permisul de conducere, ce urma a-i fi remis prin poștă în Danemarca, statul al cărui rezident este.

Situația de fapt mai sus expusă este dovedită cu prisosință prin documentele W.U. puse la dispoziție de bancă, ce se coroborează cu procesele - verbale de redare a convorbirilor telefonice purtate de inculpați cu B.I.D.C. și a mesajelor scrise pe care ei și le-au transmis prin telefonul mobil, din care rezultă fără echivoc faptul că banii au fost pretinși de polițiști și apoi ridicați de către aceștia personal de la bancă, după ce expeditorul a primit toate asigurările cu putință că va primi documentul, în format nou, modern și că nu există niciun impediment în obținerea actului, dacă celor chemați să îl elibereze li se vor satisface pretențiile financiare.

După primirea banilor, la data de 21 august 2006, inculpatul G.M.G. poartă telefonic o discuție cu B.I.D.C., cu ocazia căreia îl asigură că permisul („documentul”, astfel cum acesta se exprimă) este „scos din calculator” și „livrat, adică trimis”.

În cele din urmă, după ce încearcă să transmită solicitantului aceste date într-un limbaj „cifrat”, cedează insistențelor și nerăbdării acestuia și spune „pe șleau” (vol. II, fila 182 dosar urm. penală) că „Permisul e tip nou”, „Stil… de plastic așa, cu cod de siguranță….”, cu tot dichisul adică, așa cum i se cuvine unui cumpărător care l-a plătit cu bani grei.

Audiat fiind pe calea comisiei rogatorii, numitul B.I.D.C. relatează autorităților judiciare daneze cum prietenul său vechi, polițistul S.T., „s-a oferit să-l ajute să înceapă demersurile” pentru obținerea permisului, sugerându-i să-l contacteze pe colegul său de la aceeași secție, M.G.G., care „cunoștea domeniul respectiv” (f. 161 vol. II dosar fond).

Deși a pretins că banii au fost trimiși pentru a acoperi costul cursurilor școlii de șoferi și „cheltuielile de emitere a permisului de conducere” (f. 163), aceste susțineri sunt contrazise flagrant de probele la care s-a făcut mai sus referire, din care rezultă fără echivoc faptul că celui în cauză i s-a părut mai facil a „cumpăra” din România un permis de conducere, decât a urma cursurile școlii și a susține un examen.

2) În cursul lunii august 2006, soția inculpatului B.M., vânzătoare de pepeni în Piața G. din Pitești, a avut un conflict cu numita D.M., de asemenea vânzătoare în piață, cele două persoane lovindu-se reciproc.

Întrucât zona se află în circumscripția Secției nr. 4 de Poliție Pitești, cele două „beligerante” au depus plângeri la această unitate de poliție.

În acest context războinic, inculpatul B.M. s-a prezentat la conducerea secției, pentru a depune plângerea soției sale și a cere eliberarea unei adrese către Serviciul de Medicină Legală Argeș, pentru constatarea leziunilor pe care victima le prezenta.

În timp ce se afla în sediul secției, inculpatul a fost abordat de ofițerul de poliție judiciară G.M.G., căruia i-a relatat problema pe care o avea; acesta din urmă, prevalându-se de influența pe care o avea asupra medicilor din cadrul Serviciului Medico - Legal Argeș, pentru a-i determina să-i elibereze numitei B.E. un certificat medico-legal în care să se menționeze cât mai multe zile de îngrijiri medicale necesare pentru vindecarea de rănile ce-i fuseseră produse (în vederea utilizării lui în procesul penal cu numita D.M.), i-a pretins și a primit efectiv, la data de 8 august 2006, suma de 300 lei.

Astfel, deși lucrarea penală care o privea pe numita B.E. nu se afla în lucru la ofițerul de poliție judiciară, ci la un agent de poliție, inculpatul G.M.G. i-a înmânat coinculpatului B.M. o adresă, din 08 august 2006, către Serviciul de Medicină Legală - Argeș, în care a trecut un număr fals și pe care a semnat-o în fals pentru șeful secției, după cum se poate observa parcurgând înscrisul aflat la f. 146 vol. III dosar urm. penală.

În legătură cu acest înscris, cercetările efectuate au demonstrat că numărul atribuit adresei privește sesizarea unei alte persoane, I.G., formulată împotriva numitului U.D., pentru „agresiune fizică și verbală”; această lucrare se afla în lucru la subcomisarul G.M.G. și a fost clasată la data de 05 august 2006 (vol. II, fila 142).

Ulterior, inculpatul B.M. a renunțat la a se mai plânge împotriva agresoarei soției sale și, întrucât nu a mai avut nevoie de intervenția la L.M.L. Argeș, i-a cerut ofițerului de poliție restituirea banilor (vol. al II-lea, filele 51-52 dosar urm. penală).

Inițial, „omul legii”, luat prin surprindere, încearcă să-l amâne („Eu poimâine. Păi de, bre, dacă mata te-ai sucit așa, ești sucit! Deci poimâine când vin eu la acesta, mă duc eu și te sun eu.”), dar coinculpatul nu se lasă păcălit și, întrucât nu l-a „rezolvat cu nimic”, pretinde insistent banii, iar la data de 10 august 2008, ora 10:18, îi telefonează acestuia, amenințându-l că intră cu soția în sediul poliției ( „Mie îmi dați banii acum, vă rog mult, eu vin cu soția aici.”).

Speriat de aceste amenințări („Eu nu plec d-aici până nu-mi dați banii!”), polițistul cedează („Vino, bre, că ți-i …hai bine, bine!”).

Deși poziția inculpatului B.M. a fost una oscilantă, în faza de urmărire penală recunoscând fapta comisă, iar în fața instanței pretinzând că banii au fost dați pentru a-și duce soția la tomograf, în vederea efectuării de controale mai amănunțite (f. 132 vol. I dosar fond), săvârșirea faptelor descrise mai sus este probată fără dubiu, prin mijloacele de probă la care am făcut referire.

De altminteri, apărarea inculpatului, prin care se invocă preocuparea deosebită pentru sănătatea soției sale și pentru leziunile cerebrale pe care aceasta le-ar fi putut prezenta, este contrazisă prin chiar demersurile pe care acesta le face ulterior obținerii adresei falsificate: împăcarea cu agresoarea, renunțarea la orice investigație medicală și încercarea de a-și recupera banii plătiți polițistului „pentru tomograf”, spre a o despăgubi pe agresoare - f. 52 vol. al II-lea dosar urm. penală).

Mult mai plauzibilă este varianta la care probele conduc și care rezultă lămurit chiar din discuția cu ofițerul de poliție, în care îi descrie acestuia poziția medicului legist ( „mi-a spus că nu se mai bagă cu nimic, că eu aș fi urmărit pentru împăcare, dar să am și eu zilele ălea, știți d-voastră” - f. 51).

3) În cursul lunii iulie 2006, inculpata I.M.D., de profesie avocat în cadrul Baroului București, care a fost colegă de școală cu inculpatul G.M.G., l-a contactat pe acesta, rugându-l să-i spună numărul mandatului de executare emis pe numele clientei sale, P.E.C., urmărită general pentru executarea unei pedepse cu închisoarea.

După ce i-a satisfăcut această solicitare, inculpatul i-a pretins o sumă de bani, cu scopul de a-l mitui pe lucrătorul de poliție ce avea în lucru executarea mandatului, lăsând-o să creadă că are influență asupra acestuia.

În convorbirea telefonică pe care cei doi foști colegi de școală o poartă la data de 18 august 2006 (redată în procesul - verbal de la fila nr. 72 vol. al II-lea dosar de urm. penală), polițistul spune explicit inculpatei că „omul nostru pleacă în concediu și e bine să-l mai stimulăm cu ceva”.

Inculpata acceptă numaidecât și-l întreabă cât este prețul acestei influențe, iar G.M.G. pretinde „două bețe”, adică 2 milioane lei vechi (f. 72, vol. al II-lea), după care stabilesc locul plății.

Deși aceasta a negat, în declarațiile date, că a dat bani coinculpatului, pretinzând că discuția despre cele două bețe ar avea un cu totul alt înțeles și că nu are legătură cu clienta pe care o reprezenta, ea nu poate justifica faptul că își dă acceptul pentru „stimularea cu ceva” a polițistului ce avea ca atribuție de serviciu executarea mandatului, pentru ca „omul să vadă că e treabă serioasă” (f. 72 vol. al II-lea dosar parchet), spunând că poate pune banii din propriul buzunar, urmând ca apoi să-i recupereze de la clientă („nu contează, că am eu, dacă e, și oricum iau de la ei, nu se pune problema să nu iau”), acesta fiind momentul în care infracțiunea de trafic de influență și, respectiv, de cumpărare de influență s-a consumat.

Relevantă în economia probatoriului aflat la dosar este împrejurarea că inculpatul G.M.G. chiar ia legătura cu polițistul V.L., căruia îi solicită să-i comunice numărul de mandat și care îi răspunde că este plecat în concediu, dar îi sugerează să afle numărul telefonând la secție (”sună la birou că e trecut în registru, știu băieții” - f. 71 vol. al II-lea urm. penală).

4) În perioada iulie - noiembrie 2006, inculpații T.S.G. și R.F. au pretins și chiar au primit de la coinculpatul O.C.V. suma de 1.200 euro și 600 DOLARI SUA (plătită în mai multe rate, după cum urmează: în data de 28 iulie 2006, 500 euro; la 14 august 2006, 300 euro; la 23 august 2006, 400 euro și la 10 noiembrie 2006, 600 DOLARI SUA), lăsându-l pe acesta să creadă că au influență asupra unor angajați ai Inspectoratului pentru Situații de Urgență Argeș, care să-l ajute să promoveze examenul de încadrare ca subofițer în cadrul respectivei instituții.

Cum inculpatul O.C.V. nu absolvise studiile medii, liceale, iar aceasta era una dintre condițiile înscrierii la examen, polițistul T.S.G. s-a oferit să-l ajute și cu procurarea unei diplome de liceu falsificate.

În acest mod, după ce s-a convenit asupra prețului și „tranzacția” a fost încheiată, s-a întocmit dosarul „catindatului” O.C.V., acesta folosind cu ocazia participării sale la concursul organizat în luna iulie 2006 de către Inspectoratul pentru Situații de Urgență Argeș diploma de bacalaureat nou-nouță, falsificată, având o patină de vechi (dat fiind timpul îndelungat scurs de la „absolvire”) și purtând pe ea poza domniei sale cât se poate de recentă - așa cum apare în original și în copie la filele 238, 239 ale vol. III dosar de urm. penală.

În urma verificării autenticității documentelor candidaților care au fost admiși după susținerea concursului organizat pentru ocuparea unor posturi de subofițeri, s-a stabilit că diploma de bacalaureat a numitului O.V.C. este falsă (vol. I, fila 9 dosar parchet), întrucât persoana în cauză nu a frecventat cursurile nici la Școala Generală P.R. Hârlău și nici la Liceul Teoretic Ș.M. Hârlău (singurele unități școlare din orașul Hârlău).

A mai rezultat, din Registrul de Intrare a Diplomelor de Bacalaureat (vol. al III-lea dosar parchet, fila 240-241) că seria diplomei în cauză nu este înregistrată pe raza județului Iași și că nu a fost eliberată de nicio unitate școlară.

În fine, M.E.C.T. - Direcția Generală Managementul Resurselor Umane a comunicat procurorului, prin adresa din 18 iunie 2008, că nu este tipărit sau în circulație vreun formular original al unei diplome de bacalaureat.

Situația mai sus-descrisă este susținută, pe lângă înscrisurile la care s-a făcut referire, și de procesele - verbale de interceptare a convorbirilor telefonice purtate de cei trei inculpați și a mesajelor telefonice transmise, prin care sunt redate discuțiile purtate de ei în legătură cu examenul ce a avut loc în luna august 2006 (vol. al II-lea, fila 301, 303 - 306 dosar parchet).

Poziția pe care a adoptat-o inculpatul O.V.C. a fost sinceră, de recunoaștere a faptelor și de descriere a împrejurărilor în care ele au fost comise, iar implicarea coinculpatului R.F. rezultă neîndoielnic din convorbirile sale telefonice cu inculpatul T.S.G. la data de 29 iulie 2006, din care rezultă clar că și-a adus contribuția la „aranjarea” concursului, confirmând spusele colegului său polițist și cerându-i explicit banii: -„Dă-i tu repede, să-i spui neapărat să facă dosarul pentru mâine, pentru ălea! Stabilești cu el, îl trimit la tine!” - „Da, mă. Păi și ăia?”.

Liniștit fiind în această privință de către T.S.G., care îi spune „Lasă, mă! Ăia, stabilesc pentru luni, până ne întâlnim cu ăla”, R.F. dă curs solicitării acestuia, așa încât O.C.V. promovează testul psihologic în ziua de 11 august 2006, ora 14:49:33, primește felicitările inculpatului T.S.G. prin sms. („Vezi că ai luat psihologicul. Marți sau luni e sportul baftă ne mai auzim.” (vol. al II-lea dosar parchet, fila 316), iar după aceea, prin același mijloc de comunicare, îi transmite la data de 14 august 2006 (vol. al II-lea, fila 317) „suma exactă în lei”.

Răspunsul vine neîntârziat în aceeași zi prin mesaj scris și, după punerea la punct a câtorva detalii (vol. al II-lea, fila 319: „Sefu iar te deranjez. M-a sunat aia și a zis ca să-i treacă primul an ’98-’99 - pe diploma de absolvire, n.n. - ca cica n-ar fi fost cursuri de seral mai devreme la liceul ala. Te salut!”), în ziua de 23 august 2006 inculpatul T.S.G. trimite S.M.S. coinculpatului O.C.V., cerându-i ca în jurul orelor 18 să îl sune „pe colegul meu F. să rezolvăm treaba îi dai restu de 400 euro până la 1.200 știe despre ce e vorba și discu….”(vol. al II-lea, fila 330).

„Operațiunea” fiind încununată de succes, inculpatul O.C.V. îl încunoștințează pe T.S.G. că ar mai cunoaște asemenea „catindați”, băieți buni și discreți, dispuși a-și plăti examenul („că omul zicea să facă rost, să pregătească cașcavalul, poate reușești o intervenție” f. 307 - 310 vol. al II-lea).

5) În perioada iulie - octombrie 2006, inculpații T.S.G. și R.F. au pretins și au primit de la inculpatul Ș.I.P. suma de 1.200 euro, în mai multe rate (la 28 iulie 2006, 500 euro; la 23 august 2006, 400 euro și la 19 octombrie 2006, 300 euro), lăsându-l pe acesta să creadă că au influență și că pot interveni asupra unor angajați ai Inspectoratului pentru Situații de Urgență Argeș, în vederea promovării de către inculpatul Ș.I.P. a examenului de încadrare ca subofițer în cadrul respectivei instituții.

Demersurile celor trei se derulează similar celor descrise la pct. 4 al prezentei expuneri, în sensul că inculpatul T.S.G. îl anunță pe coinculpatul R.F. despre noul „client”, apoi îi dă de știre aceluia în legătură cu mersul concursului.

Astfel, la data de 28 iulie 2008, T.S.G. trimite un mesaj scris inculpatului Ș.I.P.: „Sunt cu omu la un sprit vezi ca totul e ok o să ti spun eu totul până pe 10 o să ai testul pshiologic o să stăm de vorbă” (vol. al II-lea dosar parchet, fila 301-302), după care stabilește „detaliile”: îl anunță când se susține testul psihologic, spunându-i că poate merge liniștit, „cu capul sus” (!), totul fiind aranjat (f. 313 - 314 vol. al II-lea dosar parchet), îl felicită la data de 11 august 2006 pentru promovarea lui printr-un scurt mesaj scris („Vezi că ai luat psihologicul. marți sau luni e sportul baftă ne mai auzim.” - vol. al II-lea, fila 316 dosar parchet), apoi ia legătura din nou cu coinculpatul R.F., la data de 21 august 2008, (vol. al II-lea, fila 321), acesta asigurându-l că „toate decurg conform planului” și că nu e cazul ca Ș.I.P. „să facă semn la colțuri”, ci trebuie doar „să scrie ceva să umple o pagină, două, trei… cât își stoarce și el memoria”.

Indicațiile sunt transmise candidatului în aceeași zi. În vol. al II-lea dosar parchet, fila 314, se află procesul - verbal de redare a convorbirii telefonice dintre coinculpații T.S.G. și Ș.I.P., în care primul îi spune celui de-al doilea: ”Fii atent, când te apuci să scrii acolo….vezi și dacă nu pici pe subiect pe nimic…. scrii noțiuni generale tot ce îți amintești tu, n-are treabă chiar dacă nu e pe subiect. Să nu dai pagina goală….bagi o pagină, o pagină și ceva, chiar și dacă nu are de a face cu ce e acolo. Ai înțeles ?”

După afișarea rezultatelor, la data de 22 august 2006, inculpatul R.F. îl anunță pe T.S.G. că rezultatul e pozitiv („E rețeta și analizele sunt bune mă”), iar în ziua următoare (vol. al II-lea dosar parchet, filele 330-331), fericitul câștigător al concursului, în persoana coinculpatului Ș.I.P., este informat de T.S.G. care este suma de bani pe care acesta trebuie să o plătească: „Azi în jurul orelor 18 îl suni pe colegul meu F. să rezolvăm treaba îi dai restul de 400 euro până la 1200 știe despre ce e vorba și discu….”, pentru ca apoi, la data de 19 octombrie 2006, T.S.G. să convină cu R.F. asupra prețului pretins: la întrebarea ultimului, dacă să-i ceară „3, sau 4?”, primul îi răspunde: „Ce? I-ai bă 4!”, așa încât acesta se decide: „4.” T.S.G. conchide: „-4 metri. 4 metri de țeavă!” (vol. al II-lea dosar parchet, fila 382-383).

Cei doi polițiști au negat că au primit banii pentru că l-au ajutat pe Ș.I.P. să promoveze examenul prin fraudă, susținând că, de fapt, era vorba nu de bani, ci chiar de țeavă, R.F. procurându-și și documente din care să rezulte că, potrivit declarației date în fața instanței, în acea perioadă a efectuat îmbunătățiri la apartamentul său, schimbând țevile vechi, iar cu acest scop l-ar fi apelat pe inculpatul Ș.I.P., de meserie instalator, care i-ar fi adus țeava respectivă (f. 130 dosar de fond, vol. I).

El este susținut de coinculpatul sus-numit (f. 137 vol. I dosar fond), care dă detalii despre țeava respectivă - descriind cu lux de amănunte cum ar fi tăiat-o „dintr-un colac mai mare” - dar poziția celor doi este în mod evident nesinceră, apărările lor fiind înlăturate prin procesele - verbale aflate la filele indicate, ce redau mesajele scrise și convorbirile purtate de inculpați, în care erau menționați expres cei 400 euro. În plus, nu este deloc o coincidență faptul că zilele în care se purtau convorbirile erau cele dinaintea concursului sau chiar cele în care se susțineau examenele.

6) Revenind la inculpatul G.M.G., rezultă din probatoriul administrat în cauză că acesta a pretins și a primit în cursul lunii noiembrie 2006, cu complicitatea nașei sale, inculpata M.M., suma de 400 euro de la coinculpații T.S. și T.G.A., lăsându-i pe aceștia să creadă că are influență asupra funcționarilor din cadrul Serviciului Public Comunitar Argeș - Serviciul Regim Permise Auto, pentru a-i asigura inculpatului T.G.A. promovarea examenului în vederea obținerii permisului de conducere categoria B.

Astfel, în ziua de 04 octombrie 2006 inculpata M.M. îl contactează telefonic pe finul său și-i spune că are „pe cineva care mâine e la examen”; inculpatul spune „tariful”, „Patru sute! ca să ne rămână și nouă ceva!” și, acestea fiind stabilite, la data de 09 octombrie 2006 este apelat de T.S. („Sunt doamna T., fina lu nașa dvs.), care îi comunică: „Astăzi vreau să sosesc la dvs. dar cu cât… 400 de …”.

Dovedindu-și abilitățile sale profesionale și cunoștințele aprofundate în domeniul muncii pe care o desfășoară, polițistul îi confirmă suma, după care îi cere „clientei” sale să nu mai vorbească la telefon (”de. știți dvs. nu mai vorbiți prin telefon. că sunt ascultate.”) și, într-un moment de inspirație supremă, găsește o manieră mai subtilă de enunțare a pretențiilor, mult mai sigură: „400 de grame de heroină…” - f. 61 dosar urm. penală, vol. II.

În continuare, la data de 12 octombrie 2006 (vol. al II-lea dosar parchet, fila 61) pe G.M.G. îl apelează candidatul însuși, T.G.A. (fiul finei nașei sale - sic!), după care mămica acestuia îl roagă să meargă la Spitalul B., în cadrul căruia lucrează ca infirmieră (f. 66), ceea ce polițistul și face intrând în posesia „heroinei” pretinse.

Deși pe parcursul urmăririi penale inculpatul G.M.G. nu a recunoscut fapta comisă, iar în fața curții a refuzat să declare, prevalându-se de dreptul la tăcere, coinculpata M.M. a recunoscut în fața procurorului (vol. I, fila 190-194) că a luat legătura cu ofițerul de poliție, căruia i-a solicitat să-l ajute pe inculpatul T.G.A. să obțină fraudulos, contra sumei de 400 euro, permisul de conducere categoria B, ocazie cu care G.M.G. i-a spus că pentru a ajuta persoana respectivă, aceasta trebuie să dea suma de 400 euro.

De asemenea, inculpații T.S. și T.G.A. au recunoscut faptele comise și au arătat că le regretă (vol. I dosar parchet, filele 171-175 și 184-185 și vol. I fond, f. 133, 134); în fața instanței, aceștia au înțeles să facă precizarea că mama nu i-a făcut cunoscută fiului „aranjarea” concursului prin plătirea unei sume de bani, această apărare este contrazisă prin declarațiile date de cei doi în fața procurorului, cum și prin procesul - verbal de redare a convorbirii telefonice pe care inculpatul T.G.A. o poartă cu ofițerul de poliție după ieșirea din examen (f. 61, 62 vol. al II-lea dosar parchet), această apărare fiind în mod evident o încercare disperată a mamei de a-și disculpa propriul copil și de a-l feri de consecințele faptelor a căror inițiativă ea însăși a avut-o.

Remușcările inculpatei T.S. sunt cu atât mai mari cu cât, după încercarea eșuată de obținere a documentului pe căi nelegale, soldată cu dobândirea calității de învinuită în prezentul dosar, alături de fiul său, acesta chiar a promovat prin propriile puteri examenul respectiv, reușind să intre în posesia permisului de conducere fără a se mai implica în ilegalități de genul celor comise anterior.

7) În cursul zilei de 17 noiembrie 2006, inculpatul P.V., ce se îndeletnicește cu comerțul cu amănuntul la tonetă în Piața G. din Pitești, i-a comunicat coinculpatului T.S.G. că urma să primească de la niște cetățeni din Republica Moldova o cantitate mare de țigări nemarcate fiscal și că nu ar avea bani să le plătească, iar cea mai bună metodă de a le obține ar fi ca lucrătorii de poliție să le ia efectiv marfa cetățenilor străini, sub pretextul confiscării ei, urmând ca el să o comercializeze în condiții nelegale, împărțind frățește câștigul rezultat.

După îndelungi dezbateri ce au avut loc telefonic, redate in extenso la fila 283, 284 vol. II dosar parchet, în care comerciantul îl învață pe polițist cum să pună mâna pe captură, să-i dea moldoveanului o amendă și să-i „confiște” țigările, dar numai de formă, fără acte, ca pe urmă să i le dea lui pentru a le vinde („scoatem vreo 300 de milioane”), agentul de poliție își amintește subit că trebuie discreție absolută și îi cere scurt să nu mai vorbească prin telefon, dar îi promite sprijin: „taci din gură că o punem la punct frumos! Da, merge”.

Pentru a asigura reușita „acțiunii”, cei doi au convenit să mai coopteze un polițist, așa încât T.S.G. îl apelează telefonic pe nimeni altul decât pe coinculpatul G.M.G.; a doua zi, în data de 18 noiembrie 2006, în jurul orei 11, lucrătorii de poliție sunt prezenți „la datorie”, fiind văzuți de martorii B.M., U.N. și I.G.S., care lucrau la blocul în construcție situat în imediata apropiere a pieței (filele 255 - 259 vol. I dosar parchet și filele 49 - 50 și 147 vol. al II-lea dosar fond).

Ei au chiar o discuție cu muncitorii constructori, pe care îi abordează vehement, cerându-le să nu-i mai privească atât de insistent și să-și vadă de treaba lor, iar în cele din urmă inculpatul T.S.G. îl recunoaște pe unul dintre martori, pe B.M., ce este vecin cu părinții săi, și îl întreabă dacă „descarcă ceva dintr-o mașină”; martorul i-a spus că nu a văzut nimic, iar polițistul i-a reproșat atunci martorului că el împreună cu ceilalți muncitori ar fi „anunțat pe cineva să fugă” (f. 255 verso dosar de urmărire penală).

În cele din urmă, după mai multe discuții telefonice cu coinculpatul P.V., ce le dă disperat detalii în legătură cu locul în care se afla mașina cu țigările de contrabandă (f. f. 286 - 291 vol. II dosar parchet), polițiștii îl identifică pe cetățeanul străin, căruia îi iau țigările fără timbre.

Mai târziu, „prada” este evaluată (7000 de pachete S.G.), inculpatul P.V. se asigură de mai multe ori că va primi partea sa (f. 295 vol. II dosar parchet), iar coinculpatul T.S.G. descrie într-un limbaj elevat prestația sa profesionistă, modul impunător, de adevărat apărător al legii, în care l-a abordat pe moldovean (f. 296 vol. II dosar parchet) după care, aflând că străinul nu se lasă și că dorește recuperarea mărfii de contrabandă, se hotărăște să încheie și un proces - verbal de contravenție pe numele acestuia, să-i aplice o amendă exemplară, de 100 milioane lei vechi și să treacă în actul respectiv „vreo 100 - 200 de pachete confiscate”, după care să anunțe la vamă că i-a fost interzis dreptul de a mai intra în țară („și-i facem adresă la vamă lu’ ăla de interdicție, să nu mai guițe, să avem hârtii să.”- f. 299 vol. II dosar parchet).

Efectuându-se percheziție la domiciliul coinculpatului P.V. în ziua de 21 noiembrie 2006, a fost găsită și ridicată de către organele de urmărire penală cantitatea de 7.193 pachete cu țigări; o parte din acestea au fost descoperite, la data de 24 noiembrie 2006, la domiciliul martorei Z.F., vecina inculpatului, la care el le adusese, pentru a le ascunde (vol. al III-lea, filele 117-121 și 94-95).

Țigările au fost predate de către organele de urmărire penală Gărzii Financiare - Secția Județeană Argeș, care a procedat la sancționarea contravențională a SC R.N. SRL Pitești, reprezentată de administratorul P.E.C., soția inculpatului P.V.

A fost confiscată întreaga cantitate de țigări.

În drept, faptele inculpaților G.M.G., ofițer de poliție și T.S.G., agent de poliție, de a pretinde și de a primi, în perioada iulie - septembrie 2006, suma totală de 896,76 euro de la numitul B.I.D.C., prevalându-se de o influență reală asupra unor ofițeri examinatori din cadrul Serviciului Public Comunitar Regim Permise și Înmatriculări Vehicule Argeș pentru a-i obține permisul de conducere în condiții frauduloase, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de influență, fiind prevăzute și pedepsite de art. 257 alin. (1) C. pen. rap. la art. 5 alin. (1), art. 6 și art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000.

Fapta inculpatului G.M.G., care în luna august 2006, în calitatea sa de ofițer de poliție, a pretins și a primit efectiv suma de 300 lei de la inculpatul B.M., creându-i acestuia convingerea că-și poate exercita influența asupra unor angajați ai Serviciului Medico-Legal Argeș, pentru ca ei să elibereze pe numele soției acestuia, B.E., un certificat medico-legal cu un număr cât mai mare de zile de îngrijiri medico-legale, întrunește elementele ale infracțiunii de trafic de influență, prevăzute și pedepsite de art. 257 alin. (19 C. pen. rap. la art. 5 alin. (1), art. 6 și art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000.

Fapta inculpatului B.M., de a-i oferi și de a da efectiv, în luna august 2006, inculpatului G.M.G. suma de 3.000.000 lei în condițiile mai sus-arătate, pentru ca acesta să își exercite influența asupra medicilor din cadrul Serviciului Medico - Legal Argeș, în scopul eliberării certificatului medico-legal pentru soția sa, ce urma a fi folosit în procesul penal în care aceasta era parte, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de cumpărare de influență, fiind prevăzută și pedepsită de art. 61din Legea nr. 78/2000.

Fapta inculpatului G.M.G., comisă în calitatea sa de ofițer de poliție, de a întocmi la data de 08 august 2006 în fals adresa a Poliției municipiului Pitești - Secția 4 Poliție către Laboratorul de Medicină Legală Argeș, pe care a semnat-o pentru șeful Secției de Poliție, aplicând ștampila unității de poliție, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de fals intelectual, prevăzute și pedepsite de art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 289 și art. 291 C. pen., în legătură directă cu infracțiunea de trafic de influență, prevăzută de art. 257 C. pen. rap. la art. 5 alin. (1), art. 6 și art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000.

Fapta aceluiași inculpat, G.M.G. - ofițer de poliție, de a pretinde și primi efectiv suma de 200 lei la data de 18 august 2006, de la inculpata I.M.D., de profesie avocat, prevalându-se de o influența pe care o avea asupra ofițerului de poliție V.C.L., pentru a-l determina pe acesta să nu-și îndeplinească atribuțiunile de serviciu, legate de urmărirea și prinderea numitei P.E.C., urmărită general, pentru un mandat de executare a pedepsei închisorii, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de influență, prevăzute și pedepsite de art. 257 alin. (1) C. pen. rap. la art. 5 alin. (1), art. 6 și art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000.

Fapta inculpatei mai sus-numite, I.M.D., comisă în calitatea sa de avocat, de a-i oferi și de a-i înmâna efectiv suma de 2.000.000 lei inculpatului G.M.G. la data de 18 august 2006, pentru ca acesta să-și exercite influența și să intervină asupra ofițerului de poliție V.C.L., în scopul arătat anterior, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de cumpărare de influență, prevăzute și pedepsite de art. 61 din Legea nr. 78/2000.

Faptele săvârșite de inculpații T.S.G. și R.F., agenți de poliție, de a pretinde și de a primi, în perioada iulie - noiembrie 2006, sumele de 1.200 euro și 600 DOLARI SUA de la inculpatul O.C.V., prevalându-se de influența pe care o aveau asupra angajaților Inspectoratului pentru Situații de Urgență Argeș pentru a-l sprijini în promovarea examenului de încadrare ca subofițer și de a-i procura o diplomă falsificată de absolvire a liceului, necesară constituirii dosarului de participare la examen, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de influență, faptă prevăzută și pedepsită de art. 257 alin. (1) C. pen. rap. la art. 5 alin. (1), art. 6 și art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000.

Fapta comisă de inculpatul O.C.V., de a le oferi și de a le da efectiv sumele de 1.200 euro și 600 DOLARI SUA, în perioada iulie - noiembrie 2006, inculpaților T.S.G. și R.F., agenți de poliție, pentru ca aceștia să-și exercite influența și să intervină asupra unor angajați ai Inspectoratului pentru Situații de Urgență Argeș, care să-i asigure promovarea examenului de încadrare ca subofițer și pentru a-i procura o diplomă de liceu falsificată, necesară participării la examen, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de cumpărare de influență, prevăzute și pedepsite de art. 61 din Legea nr. 78/2000.

Fapta aceluiași inculpat, de a folosi în luna iulie 2006 diploma de liceu falsificată, prin depunerea ei la dosarul întocmit în vederea participării la examenul de încadrare ca subofițer organizat de Inspectoratului pentru Situații de Urgență Argeș, cunoscând că aceasta este falsă, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de uz de fals, prevăzute și pedepsite de art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, rap. la art. 291 C. pen., în legătură directă cu infracțiunea de cumpărare de influență anterior descrise, prevăzute de art. 61 din Legea nr. 78/2000.

Faptele comise de inculpații T.S.G. și R.F., agenți de poliție, în perioada iulie - octombrie 2006, constând în pretinderea și primirea sumei de 1.200 euro de la inculpatul Ș.I.P., după ce l-au asigurat pe acesta din urmă că au o influență reală asupra angajaților Inspectoratului pentru Situații de Urgență Argeș, în scopul asigurării promovării de către inculpat a examenului de încadrare ca subofițer, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de influență, prevăzute și pedepsite de art. 257 alin. (1) C. pen. rap. la art. 5 alin. (1), art. 6 și art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000.

Fapta inculpatului Ș.I.P., de a oferi și de a da, în perioada iulie - octombrie 2006, suma totală de 1.200 euro inculpaților T.S.G. și R.F., agenți de poliție, pentru ca aceștia să-și exercite influența asupra angajaților Inspectoratului pentru Situații de Urgență Argeș, asigurându-i promovarea examenului pentru postul de subofițer, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de cumpărare de influență, faptă prevăzută și pedepsită de art. 61 din Legea nr. 78/2000.

Fapta inculpatului G.M.G., ofițer de poliție, de a pretinde și de a primi efectiv, în luna noiembrie 2006, suma de 400 euro de la inculpații T.S. și T.G.A., prevalându-se de influența pe care o are asupra unor ofițeri examinatori din cadrul Serviciului Public Comunitar Argeș - Serviciul Regim Permise Auto, în scopul asigurării promovării examenului în vederea obținerii permisului de conducere categoria B de către învinuitul T.G.A., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de influență, fiind prevăzută și pedepsită de art. 257 alin. (1) C. pen. rap. la art. 5 alin. (1), art. 6 și art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000.

Faptele inculpaților T.S. și T.G.A., de a oferi și de a da inculpatului G.M.G. suma de 400 euro, în luna noiembrie 2006, pentru ca acesta să-și exercite influența și să intervină pe lângă ofițerii examinatori din cadrul Serviciului Public Comunitar Argeș - Serviciul Regim Permise Auto, în scopul promovării examenului în vederea obținerii permisului de conducere categoria B de către învinuitul T.G.A., întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de cumpărare de influență, faptă prevăzută și pedepsită de art. 61 din Legea nr. 78/2000.

Fapta comisă de inculpata M.M. în luna noiembrie 2006, de a-l fi ajutat cu intenție pe polițistul G.M.G. să pretindă și să primească suma de 400 euro de la învinuiții T.S. și T.G.A., în condițiile mai sus-arătate, anume pentru a-și exercita influența și a interveni asupra unor ofițeri examinatori din cadrul Serviciului Public Comunitar Argeș - Serviciul Regim Permise Auto, în scopul asigurării promovării examenului în vederea obținerii permisului de conducere categoria B de către inculpatul T.G.A., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la infracțiunea de trafic de influență, prevăzute și pedepsite de art. 26 C. pen. rap. la art. 257 alin. (1) C. pen. și la art. 5 alin. (1), art. 6 și art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000.

Faptele comise de inculpații G.M.G. și T.S.G. la data de 18 noiembrie 2006, în calitatea lor de ofițer de poliție și, respectiv, agent de poliție, de a accepta promisiunea venită din partea coinculpatului P.V., a primirii unei sume de bani ce nu li se cuvenea, în scopul de a nu-și îndeplini actele privitoare la îndatoririle lor de serviciu (constând confiscarea țigărilor de contrabandă și întocmirea actelor de constatare a contravenției), întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de luare de mită, prevăzute și pedepsite de art. 254 alin. (1) și (2) C. pen., rap. la art. 5 alin. (1), art. 6 și art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000.

Fapta coinculpatului P.V., de a le promite inculpaților G.M.G. și T.S.G. obținerea unei sume de bani în ziua de 18 noiembrie 2008, pentru ca aceștia să nu-și îndeplinească îndatoririle lor de serviciu, în sensul de a nu întocmi acte de constatare și sancționare a persoanelor depistate având spre comercializare țigări de contrabandă, comisă pentru a valorifica în mod ilicit marfa de contrabandă și a împărțirii în trei a banilor rezultați (3000 lei), întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de dare de mită, fiind prevăzută și pedepsită de art. 255 alin. (1) C. pen., rap. la art. 5 alin. (1), art. 6 și art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000.

De asemenea, faptele inculpaților G.M.G., ofițer de poliție și T.S.G., agent de poliție, de a nu îndeplini un act ce intra în atribuțiunile lor de serviciu la data de 19 noiembrie 2006, respectiv de a nu întocmi procesul - verbal de constatare și sancționare a contravenției și de a nu lua măsura confiscării țigărilor fără timbre, în vederea predării lor la Garda Financiară Argeș, favorizând astfel nesancționarea persoanelor vinovate și obstrucționând încasarea amenzii ce s-ar fi constituit venit la bugetul general consolidat al statului, comise în scopul obținerii pentru ei și pentru altul a unui avantaj patrimonial, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice, prevăzute și pedepsite de art. 132 din Legea nr. 78/2000, raportat la art. 248 C. pen.

Fapta inculpatului P.V., de a înlesni și de a-i ajuta pe cei doi polițiști la data de 19 noiembrie 2006, ca ei să nu-și îndeplinească atribuțiunile de serviciu referitoare la sancționarea persoanelor depistate cu țigări de contrabandă destinate vânzării și de a participa la ascunderea țigărilor confiscate fără forme legale, în scopul valorificării ilicite a acestora și împărțirii în trei a banilor astfel rezultați, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la abuz în serviciu contra intereselor publice, prevăzute și pedepsite de art. 26 C. pen. rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000 și la art. 248 C. pen.

În apărările formulate, inculpații au solicitat a fi înlăturate probele constând în interceptările convorbirilor și a comunicărilor efectuate prin telefon, susținând că ele au fost obținute cu încălcarea art. 28 din Constituție, potrivit căruia secretul scrisorilor, al telegramelor, al altor trimiteri poștale, al convorbirilor telefonice și al celorlalte mijloace legale de comunicare este inviolabil.

Curtea constată, însă, contrar susținerilor acestora, că probele respective au fost obținute în condițiile legii, interceptările fiind autorizate de către judecător, conform art. 911 alin. (1) C. proc. pen., la cererea procurorului care a efectuat urmărirea penală

De aceea, ele au fost luate în considerare, situația de fapt anterior descrisă fiind stabilită și în baza lor, în măsura în care s-au coroborat cu celelalte probe aflate la dosar, la care s-a făcut pe larg referire, în analizarea fiecărei fapte ce face obiectul cauzei.

Urmărirea penală fiind începută împotriva inculpaților, probele sunt în deplin acord și cu Decizia nr. 962 din 25 iunie 2009, prin care Curtea Constituțională a statuat că administrarea lor nu este posibilă în afara procesului penal, adică în faza actelor premergătoare.

În legătură cu încadrarea juridică dată faptelor comise de inculpații G.M.G., ofițer de poliție și T.S.G., agent de poliție, ce fac obiectul pct nr. 7 al expunerii, au susținut cei doi acuzați, prin apărătorii lor, că este exclus concursul între luarea de mită și abuzul în serviciu contra intereselor publice, pe motiv că prima infracțiune, luarea de mită, ar fi absorbită în conținutul constitutiv al celei de-a doua.

De asemenea, aceștia au pretins că nu au avut ca atribuții de serviciu constatarea și sancționarea contravențiilor, motiv pentru care ar trebui pronunțată achitarea pentru infracțiunea prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000, rap. la art. 248 C. pen.

Aceste susțineri nu pot fi primite, date fiind dispozițiile art. 26 alin. (1) pct. 8 și 10 din Legea nr. 218/2002, privind organizarea și funcționarea Poliției Române, potrivit cărora polițiștii au, între alte atribuții principale, și pe acelea de a desfășura, potrivit competenței, activități pentru constatarea faptelor penale și de a efectua cercetări în legătură cu acestea, precum și de a consta contravenții și de a aplica sancțiuni contravenționale, potrivit legii.

De asemenea, conform Legii nr. 360/2002, privind Statutul polițistului, acesta este dator să își consacre activitatea profesională îndeplinirii cu competență, integritate, corectitudine și conștiinciozitate a îndatoririlor specifice de serviciu prevăzute de lege (art. 41 lit. b)), fiind obligat să aibă o conduită corectă, să nu abuzeze de calitatea oficială și să nu compromită prin activitatea sa publică sau privată, prestigiul funcției sau al instituției din care face parte (art. 42 lit. d)), fiindu-i interzis în orice împrejurare să primească, să solicite, să accepte, direct sau indirect, ori să facă să i se promită, pentru sine sau pentru alții, în considerarea calității sale oficiale, daruri sau alte avantaje (art. 43 lit. a).

Conchidem că cei doi polițiști se aflau în exercitarea atribuțiunilor lor de serviciu, că ei au luat cu știință, urmărind un interes personal (obținerea de bani în mod nelegal), măsura întocmirii procesului - verbal de constatare și sancționare a persoanei ce avea spre vânzare țigări de contrabandă.

Acceptând promisiunea unor foloase (banii care urmau să rezulte din valorificarea ilicită a țigărilor confiscate de către aceștia), ei se fac vinovați și de comiterea infracțiunii de luare de mită, prevăzute de art. 254 alin. (1) și (2) C. pen., rap. la art. 5 alin. (1), art. 6 și art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, fiind realizate în speță condițiile privind calitatea subiectului activ, așa cum este el calificat în art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000.

Există, prin urmare, două infracțiuni în concurs real, una comisă la data de 18 noiembrie 2006, ce s-a consumat în momentul acceptării de către polițiști a promisiunii făcute de coinculpatul P.V., a unor foloase ce nu li se cuveneau, iar cea de-a doua - în ziua următoare (19 noiembrie 2006), ce s-a consumat în momentul în care cei doi polițiști au ridicat marfa de contrabandă fără întocmirea actelor de constatare a contravenției și au dat-o coinculpatului P.V. (la domiciliul căruia a și fost găsită), conform înțelegerii făcute anterior cu acesta, în scopul valorificării ilicite a respectivei mărfi de către coinculpat și împărțirea în trei („frățește”) a banilor rezultați.

Împotriva sentinței penale nr. 129/ F din 7 decembrie 2009 a Curții de Apel Pitești, în termen legal, au declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A. - Serviciul Teritorial Pitești și inculpații G.M.G., T.S.G., R.F., P.V., I.M.D., M.M. și Ș.I.P.

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A. - serviciul teritorial Pitești critică hotărârea primei instanțe pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând cazurile de casare prevăzute de art. 3859 pct. 171 și 14 C. proc. pen.

1. Instanța nu a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului G.M.G. durata arestului preventiv pe perioada 22-26 septembrie 2008.

2. În mod greșit, instanța a interzis inculpaților G.M.G., T.S.G., R.F. și P.V. ca pedeapsă accesorie exercitarea dreptului de a alege prev.de art. 64 alin. (1) lit. a) teza I C. pen.

3. Instanța nu a aplicat pedepsele accesorii prev.de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), c) C. pen., față de inculpații B.M., T.S., T.G.A., I.M.D., Ș.I.P., M.M. și O.C.V., potrivit art. 71 C. pen.

4. Greșita individualizare a pedepselor aplicate inculpaților G.M.G., T.S.G. și P.V., pedepse ce nu satisfac cerințele unei juste individualizări, având în vedere gravitatea faptelor comise, numărul mare de infracțiuni săvârșite, modalitatea și împrejurările în care au fost comise și limitele de pedeapsă stabilite de legiuitor pentru infracțiunile respective, coroborate cu atitudinea nesinceră a inculpaților.

Inculpatul G.M.G. a solicitat achitarea sa în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 289 C. pen. și art. 291 C. pen., având în vedere că nu avea calitatea de subiect activ al infracțiunii prev.de art. 289 C. pen., dosarul fiind repartizat altei persoane, iar respectivul act nu a fost utilizat în vederea producerii de consecințe juridice, ci a fost înmânat inculpatului B.M.

În ceea ce privește infracțiunea de luare de mită reținută în sarcina sa, a solicitat achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., întrucât această infracțiune nu poate coexista cu infracțiunea de abuz în serviciu, intenția sa fiind aceea de a obține un folos și nu de a primi mită.

De asemenea, inculpatul solicită achitarea și pentru infracțiunea prev.de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 C. pen. în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen.

O ultimă critică vizează netemeinicia hotărârii atacate în ceea ce privește individualizarea pedepsei, pe care inculpatul o consideră prea aspră, în raport cu circumstanțele sale personale și cele în care s-au comis faptele.

Inculpatul T.S.G. critică sentința instanței de fond pentru nelegalitate și netemeinicie sub aspectul greșitei rețineri în concurs atât a infracțiunii de luare de mită, cât și a celei de abuz în serviciu și greșitei individualizări a pedepsei aplicate, solicitând achitarea sa în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. pentru ambele infracțiuni și reducerea pedepsei aplicate pentru celelalte infracțiuni.

Inculpatul R.F. a solicitat în principal restituirea cauzei la procuror, iar în subsidiar achitarea sa în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., întrucât faptele nu au fost comise de către acesta. Dacă se va reține că acesta a comis infracțiunile, se solicită reducerea pedepsei și aplicarea dispozițiilor art. 81 C. pen.

În motivarea recursului său, inculpatul R.F. arată că actul de sesizare a instanței este lovit de nulitate, întrucât în cauză s-a dispus începerea urmăririi penale la data de 3 iunie 2008 fără ca acestuia să-i fie luată vreo declarație în legătură cu faptele imputate, fiind încălcate dispozițiile art. 237 alin. (2) C. proc. pen.

De asemenea, în momentul prezentării materialului de urmărire penală, inculpatului nu i s-a luat niciun fel de declarație cu privire la faptele pentru care a fost trimis în judecată.

În mod greșit, instanța de judecată și-a întemeiat soluția pe interceptările și înregistrările efectuate în cauză care sunt lovite de nulitate absolută, întrucât au fost dispuse în faza actelor premergătoare, anterior începerii urmăririi penale, nu există dovada efectuării acestora de către procuror sau organul de urmărire penală legal delegat.

De asemenea, instanța nu și-a motivat corespunzător hotărârea în conformitate cu dispozițiile art. 354 C. proc. pen. și a respins nemotivat apărările formulate de inculpat.

Inculpatul P.V. a formulat aceleași critici ca și inculpatul R.F., referitoare la nulitatea actului de sesizare a instanței, a interceptărilor și înregistrărilor efectuate în cauză și a solicitat, în principal, restituirea cauzei la procuror pentru refacerea urmăririi penale, iar dacă se va trece peste această critică a solicitat achitarea sa în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. și înlăturarea măsurii sechestrului asigurător, întrucât nu există probe certe, sigure care să ducă la stabilirea vinovăției sale, orice dubiu trebuie interpretat în favoarea inculpatului, iar A.N.A.F. nu s-a constituit parte civilă în cauză.

În subsidiar, inculpatul solicită redozarea pedepsei aplicate, reținerea în favoarea sa de circumstanțe atenuante și aplicarea dispozițiilor art. 861 C. pen. sau art. 81 C. pen.

Inculpata I.M.D. a criticat hotărârea recurată pentru netemeinicie sub aspectul condamnării sale pentru infracțiunea prevăzută de art. 61 din Legea nr. 78/2000, având în vedere că din ansamblul probelor administrate pe parcursul procesului penal nu s-a putut stabili vinovăția sa, motiv pentru care solicită achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b) C. proc. pen.

În subsidiar, dacă se va trece peste această apărare, inculpata solicită achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b)1 C. proc. pen., față de împrejurarea că fapta nu prezintă gradul de pericol social concret al unei infracțiuni, este divorțată și are în întreținere patru copii minori.

Inculpatul Ș.I.P. a solicitat achitarea sa în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., întrucât nu a comis fapta ce i se reține în sarcină, instanța de fond interpretând incomplet și necorespunzător materialul probator administrat.

Inculpata M.M. critică hotărârea recurată pentru netemeinicie sub aspectul individualizării pedepsei aplicate, solicitând schimbarea modalității de executare a acesteia în condițiile art. 81 C. pen., având în vedere că are vârsta de 70 ani, este grav bolnavă, locuiește singură și nu are posibilitatea să se deplaseze la sediul instanței sau poliției ori de câte ori este chemată.

Aceasta mai solicită și reducerea cheltuielilor judiciare către stat la care a fost obligată, întrucât nu are posibilități materiale, fiind pensionară.

Examinând recursurile declarate în cauză, prin prima motivelor formulate, dar și din oficiu, sub toate aspectele conform dispozițiilor art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte reține că numai recursurile declarate de procuror și de inculpații G.M.G., T.S.G., R.F., P.V., I.M.D. și M.M. sunt întemeiate pentru considerentele ce urmează:

În ceea ce privește recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A. - serviciul teritorial Pitești, acesta este întemeiat numai în parte.

Astfel, prima instanță nu a dedus din pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului G.M.G. perioada arestului preventiv de la 22 la 26 septembrie 2008, prin încheierea din 22 septembrie 2008 a Curții de Apel Pitești dispunându-se arestarea preventivă a inculpatului pe 30 zile, iar ulterior prin Decizia nr. 3022 din 26 septembrie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a casat această încheiere, s-a dispus rejudecarea cauzei și punerea de îndată în libertate a inculpatului.

De asemenea, în mod greșit prima instanță a interzis inculpaților G.M.G., T.S.G., R.F. și P.V. exercitarea dreptului de a alege, ca pedeapsă accesorie, prev.de art. 64 lit. a) teza I C. pen., având în vedere faptele reținute în sarcina acestora și persoana inculpaților.

De altfel, prin Decizia nr. 74/2007 Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit că dispozițiile art. 71 C. pen. referitoare la pedepsele accesorii se interpretează în sensul că interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) (teza I) – c) C. pen. nu se va face în mod automat, prin efectul legii, ci se va supune aprecierii instanței, în funcție de criteriile prev.de art. 71 alin. (3) C. pen.

Cea de a treia critică formulată de procuror este, de asemenea, întemeiată, față de dispozițiile art. 71 alin. (2) C. pen., instanța având obligația să aplice inculpaților B.M., T.S., T.G.A., I.M.D., Ș.I.P., M.M. și O.C.V. pedeapsa accesorie prev.de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., nu însă și cea prevăzută de art. 64 lit. c) C. pen., întrucât cu excepția inculpatei I.M.D., ceilalți inculpați nu au săvârșit infracțiunile în exercitarea unei funcții, profesii sau unei anumite activități.

Critica referitoare la netemeinicia pedepselor aplicate inculpaților G.M.G., T.S.G. și P.V. este nefondată, Înalta Curte apreciind că, dimpotrivă, în ceea ce îi privește pe inculpații G.M.G. și T.S.G. se impune înlăturarea sporului de pedeapsă aplicat de către prima instanță, în raport de datele care circumstanțiază persoana acestora, de atitudinea manifestată în fața instanței de recurs, de recunoaștere a faptelor în modalitatea în care au fost reținute.

Pedeapsa aplicată inculpatului P.V. a fost însă just individualizată în raport de criteriile prev.de art. 72 C. pen., respectiv gradul de pericol social concret al faptelor comise, împrejurările săvârșirii acestora, persoana inculpatului care nu a recunoscut comiterea faptelor, însă, este la prima încălcare a legii penale, pedeapsa de 3 ani și 2 luni închisoare cu executare fiind în măsură să corespundă scopului educativ și preventiv al pedepsei prev.de art. 52 C. pen.

În ceea ce privește recursurile inculpaților, Înalta Curte constată că prima instanță a reținut corect situația de fapt și a făcut o încadrare juridică corespunzătoare, din probele administrate, rezultând că inculpații au comis faptele pentru care au fost condamnați, în modalitatea expusă pe larg de instanța de fond, dispozițiile art. 3859 pct. 18 C. proc. pen. nefiind incidente în cauză.

Potrivit acestor dispoziții legale, hotărârile sunt supuse casării când s-a comis o eroare gravă de fapt, având drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de achitare sau de condamnare.

Pentru a constitui caz de casare în sensul art. 3859 pct. 18 C. proc. pen., eroarea de fapt trebuie să fie evidentă, respectiv starea de fapt reținută de instanță să fie vădit și necontroversat contrară probelor existente la dosar și esențială - să conducă la adoptarea unei hotărâri greșite de condamnare sau de achitare.

Or, așa cum s-a arătat, nu suntem în prezența unei erori grave de fapt, situația de fapt reținută pe larg de prima instanță nu este contrară probelor administrate, din analiza coroborată a acestora rezultând că inculpații se fac vinovați de infracțiunile pentru care au fost trimiși în judecată și condamnați.

Referitor la recursurile declarate de inculpații G.M.G. și T.S.G., acestea sunt întemeiate numai în ceea ce privește individualizarea pedepselor aplicate, Înalta Curte apreciind că în raport cu criteriile prev.de art. 72 C. pen., respectiv gradul de pericol social concret al faptelor comise, împrejurările săvârșirii acestora, datele care circumstanțiază persoana inculpaților, scopul pedepsei prev.de art. 52 C. pen. poate fi atins prin înlăturarea sporului aplicat de prima instanță la pedepsele rezultante.

Astfel, inculpații au recunoscut faptele în fața instanței de recurs, au regretat comiterea acestora, au avut o bună conduită anterior săvârșirii faptelor, iar inculpatul T.S.G. are în întreținere un copil minor cu probleme de sănătate.

Toate aceste împrejurări trebuie avute în vedere însă prin prisma pericolului social ridicat al faptelor comise, implicarea inculpaților în activitatea infracțională, calitatea pe care aceștia au avut-o, cea de ofițer de poliție judiciară cu grad de subcomisar de poliție și, respectiv, agent de poliție în cazul inculpatului T.S.G., astfel că nu se impune și reducerea pedepselor aplicate.

Inculpatul G.M.G. a solicitat achitarea sa pentru infracțiunea prev.de art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 289 și art. 291 C. pen. în legătură directă cu infracțiunea prev.de art. 257 C. pen. raportat la art. 5 alin. (1), art. 6 și art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000, față de împrejurarea că nu avea calitatea de subiect activ al acestei infracțiuni, dosarul respectiv fiind repartizat altei persoane, iar adresa respectivă nu a fost utilizată pentru producerea de consecințe juridice.

În fapt, din probele administrate rezultă că inculpatul G.M.G., în calitate de ofițer de poliție, a întocmit în fals adresa din 8 august 2006 a Poliției Municipiului Pitești - Secția 4 Poliție către L.M.L. Argeș, a semnat-o pentru șeful Secției de Poliție, aplicând și ștampila, adresă ce a fost înmânată inculpatului B.M. pentru a fi folosită de soția acestuia la L.M.L. Argeș, în vederea examinării și eliberării certificatului medico-legal.

Deși lucrarea penală privind-o pe numita B.E. se afla în lucru la un alt ofițer de poliție judiciară, inculpatul G.M.G. a atribuit adresei pe care a eliberat-o un număr ce privea sesizarea unei alte persoane împotriva numitului U.D. și care îi fusese repartizată.

Prima instanță a reținut corect în sarcina inculpatului săvârșirea infracțiunii prev.de art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 289 C. pen., inculpatul având calitatea cerută de lege pentru a fi subiect activ al acestei infracțiuni.

În sarcina inculpatului nu s-a reținut însă și săvârșirea infracțiunii prev.de art. 291 C. pen., așa cum susține acesta, ci a fost condamnat la o pedeapsă de 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 289 C. pen., referirea instanței și la dispozițiile art. 291 C. pen., fiind greșită.

În ipoteza în care instanța ar fi concluzionat că inculpatul ar fi săvârșit și această infracțiune ar fi trebuit să îl condamne pe acesta la încă o pedeapsă în limitele prevăzute la art. 291 C. pen.

Inculpații G.M.G. și T.S.G. au mai criticat hotărârea primei instanțe sub aspectul greșitei rețineri atât a infracțiunii prev.de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 298 C. pen., cât și a infracțiunii prev.de art. 254 alin. (1) și (2) C. pen. raportat la art. 5 alin. (1), art. 6, art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000.

Nici această critică nu este întemeiată.

Din probele administrate rezultă că infracțiunea de luare de mită prev.de art. 254 alin. (1) și (2) C. pen. raportat la art. 5 alin. (1), art. 6 și art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 s-a săvârșit la data de 18 noiembrie 2006, când inculpații au acceptat promisiunea făcută de inculpatul P.V., respectiv cea de obținere a unor foloase ce nu li se cuveneau, în scopul de a nu-și îndeplini actele privitoare la îndatoririle de serviciu, iar infracțiunea prev.de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 C. pen. s-a comis la data de 19 noiembrie 2006, când cei doi inculpați au ridicat marfa de contrabandă fără întocmirea proceselor-verbale de constatare a contravenției și au dat-o coinculpatului P.V., în scopul valorificării ilicite a acesteia și împărțirii câștigului astfel rezultat.

Recursurile declarate de inculpații R.F. și P.V. sunt întemeiate, numai în ceea ce privește greșita aplicare ca pedeapsă accesorie a dispozițiilor art. 64 alin. (1) lit. a) teza I C. pen., analizată în recursul declarat de procuror, precum și greșita menținere a măsurii sechestrului asigurător în cazul inculpatului P.V.

Inculpații au arătat că actul de sesizare a instanței este lovit de nulitate, întrucât de la începerea urmăririi penale și până la prezentarea instanței de judecată nu le-a fost luată vreo declarație în legătură cu faptele imputate.

Susținerile inculpaților sunt neîntemeiate, fiind respectate dispozițiile art. 6 și art. 70 C. proc. pen.

Astfel, conform procesului-verbal aflat la f. 130-132 dosar u.p. vol.I, inculpatului R.F. i s-a adus la cunoștință învinuirea, iar acesta s-a prevalat de dispozițiile art. 70 alin. (2) C. proc. pen. și nu a dorit să dea nicio declarație.

Cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală, inculpatul, de asemenea, a arătat că nu dorește să dea declarații în cauză.

Inculpatului P.V. i s-a adus la cunoștință învinuirea și dreptul la apărare la data de 23 noiembrie 2006, acesta a arătat că este de acord să fie ascultat în prezența apărătorului său, însă ulterior s-a prevalat de dispozițiile art. 70 alin. (2) C. proc. pen., iar cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală a menționat că nu dorește să facă alte declarații.

Critica referitoare la interceptările și înregistrările dispuse în cauză este nefondată, acestea fiind efectuate cu respectarea dispozițiilor art. 911 - 913 C. proc. pen., la stabilirea vinovăției inculpaților, fiind avute în vedere ansamblul probelor administrate după începerea urmăririi penale, probe printre care se află și procesele-verbale de redare a conținutului convorbirilor telefonice și mesajelor scrise.

De asemenea, instanța de fond a motivat corespunzător hotărârea atacată, în conformitate cu dispozițiile art. 356 C. proc. pen., analizând probele care au servit ca temei pentru soluționarea laturii penale a cauzei, arătând faptele reținute în sarcina inculpaților și temeiurile de drept care justifică soluția dată.

Inculpații R.F., P.V. și Ș.I.P. nu au recunoscut infracțiunile ce li s-au reținut în sarcină, însă săvârșirea acestora rezultă din procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice purtate între inculpați și a sms-urilor dintre aceștia, declarațiile inculpaților G. și T. care au recunoscut în totalitate faptele imputate în actul de sesizare, declarația inculpatului O.C.V., declarațiile martorilor B.M., U.N. și I.G.S. coroborate cu procesele-verbale de percheziție domiciliară.

Pedepsele principale aplicate inculpaților P.V., R.F. și Ș.I.P. au fost just individualizate, în conformitate cu criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv gradul de pericol social ridicat al faptelor comise, calitatea în care a acționat inculpatul R.F. - aceea de agent de poliție, împrejurările săvârșirii faptelor, datele care circumstanțiază persona fiecărui inculpat - necunoscuți cu antecedente penale, cu o atitudine nesinceră pe parcursul procesului penal.

Recursul declarat de inculpatul P.V. este însă întemeiat în ceea ce privește greșita menținere a măsurii sechestrului asigurător dispusă asupra bunurilor sale.

Potrivit art. 163 alin. (1) C. proc. pen., măsurile asigurătorii se iau în cursul procesului penal de procuror sau de instanța de judecată și constau în indisponibilizarea, prin instituirea unui sechestru, a bunurilor mobile și imobile, în vederea confiscării speciale, a reparării pagubei produse prin infracțiune, precum și pentru garantarea executării pedepsei amenzii.

În speță, A.N.A.F. nu s-a constituit parte civilă în cauză, iar de la inculpatul P.V. nu s-a dispus confiscarea vreunei sume de bani, astfel că menținerea acestei măsuri asigurătorii nu se justifică.

Referitor la recursul declarat de inculpata I.M.D., Înalta Curte reține că acesta este întemeiat, numai în ceea ce privește a doua critică formulată și anume cea care vizează împrejurarea că fapta nu prezintă pericol social al unei infracțiuni.

Săvârșirea de către inculpată a infracțiunii prev.de art. 61 din Legea nr. 78/2000, rezultă din procesul-verbal de interceptare a convorbirilor telefonice din 18 august 2006, dintre inculpată și inculpatul G.M.G., declarația de recunoaștere a acestuia dată în fața instanței de recurs, coroborate cu declarația martorului V.L.

Potrivit art. 181 alin. (1) C. pen. nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală, dacă prin atingerea minimă adusă uneia din valorile apărate de lege și prin conținutul ei concret, fiind lipsită în mod vădit de importanță, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.

În raport cu criteriile prev.de art. 181 alin. (2) C. pen., respectiv modalitatea de comitere a faptei, împrejurarea că inculpatul G.M.G. a fost cel care practic i-a pretins suma de 200 lei inculpatei, făcând-o să creadă că are influență asupra ofițerului de poliție pentru ca acesta să nu procedeze la punerea efectivă în aplicate a mandatului, suma de bani ce a făcut obiectul infracțiunii, faptul că inculpata nu este cunoscută cu antecedente penale, este divorțată și are în întreținere patru copii minori, Înalta Curte apreciază că fapta inculpatei nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, sub acest aspect recursul urmând a fi admis.

Recursul declarat de inculpata M.M. este, de asemenea, întemeiat.

Din actele depuse la dosar rezultă că inculpata are grave probleme de sănătate, cu un handicap accentuat conform certificatului aflat la fila 147 dosar recurs, împrejurare față de care se apreciază că scopul educativ și preventiv al pedepsei poate fi atins în condițiile suspendării condiționate a acesteia, fiind îndeplinite toate condițiile în acest sens.

Critica privind cheltuielile judiciare la care a fost obligată inculpata este întemeiată, acestea urmând a fi reduse ținându-se seama de măsura în care aceasta a provocat cheltuielile, dar și de faptul că este beneficiara unei pensii în cuantum redus.

Față de considerentele expuse, în baza dispozițiilor art. 3851 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., Înalta Curte va admite recursurile declarate de procuror și de inculpații G.M.G., T.S.G., R.F., P.V., I.M.D. și M.M. împotriva sentinței penale recurate pe care o va desființa în parte și, rejudecând:

Va înlătura din pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată inculpatului G.M.G. sporul de 1 an, urmând ca acesta să execute pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare și 2 ani interzicerea dreptului prevăzut de art. 64 lit. c) C. pen.

În baza art. 71 C. pen. se vor interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen.

Conform art. 88 C. pen. și art. 38516 raportat la art. 381 C. proc. pen. se va deduce din pedeapsă, perioada executată de la 22 septembrie 2008 la 26 septembrie 2008 și de la 10 octombrie 2008 la zi.

Va înlătura din pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare aplicată inculpatului T.S.G. sporul de 6 luni închisoare, urmând ca acesta să execute 4 ani închisoare și 2 ani interzicerea dreptului prevăzut de art. 64 lit. c) C. pen.

În baza art. 71 C. pen. se vor interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen.

Conform art. 71 C. pen. se vor interzice inculpatului R.F. drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen., iar inculpatului P.V. drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

Va înlătura aplicarea art. 861 și art. 864 C. pen. pentru inculpata M.M.

În baza art. 81 C. pen. se va suspenda condiționat executarea pedepsei de 3 ani închisoare aplicată inculpatei M.M. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 257 alin. (1) C. pen. raportat la art. 5 alin. (1), art. 6 alin. (1) și art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000 pe durata unui termen de încercare de 5 ani conform art. 82 C. pen.

Se va atrage atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 83 C. pen.

Se va face aplicarea art. 71, art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen. și în baza art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei aplicate inculpatei M.M. se va suspenda și executarea pedepselor accesorii.

Se va face aplicarea art. 71, art. 64 lit. a) teza a II-a și b C. pen. pentru inculpații B.M., T.S., T.G.A., Ș.I.P. și O.C.V. și în baza art. 71 alin. (5) C. pen. se va suspenda și executarea acestora.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b)1 C. proc. pen. va achita pe inculpata I.M.D. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 61 din Legea nr. 78/2000 și îi va aplica acesteia amenda administrativă în cuantum de 1000 lei, conform art. 91 lit. c) C. pen. cu referire la art. 181 alin. (3) C. pen.

Se va înlătura măsura sechestrului asigurător asupra bunurilor inculpatului P.V.

Se va reduce cuantumul cheltuielilor judiciare către stat la care a fost obligată inculpata M.M. de la 10.000 lei la 6.000 lei.

Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței.

În baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. se va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul Ș.I.P.

Conform art. 38516 raportat la art. 381 C. proc. pen. se va deduce din pedeapsa rezultată de 4 ani închisoare aplicată inculpatului T.S.M. perioada executată de la 18 septembrie 2008 la zi.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) și (3) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A. - serviciul teritorial Pitești și de inculpații G.M.G., T.S.G., R.F., P.V., I.M.D. și M.M. împotriva sentinței penale nr. 129/ F din 7 decembrie 2009 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Casează în parte hotărârea atacată și rejudecând:

Înlătură din pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată inculpatului G.M.G. sporul de 1 an, urmând ca acesta să execute pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare și 2 ani interzicerea dreptului prevăzut de art. 64 lit. c) C. pen.

În baza art. 71 C. pen. interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen.

Deduce din pedeapsa aplicată, timpul reținerii și arestării preventive de la 22 septembrie 2008 la 26 septembrie 2008 și de la 10 octombrie 2008 la 21 iunie 2010.

Înlătură din pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare aplicată inculpatului T.S.G. sporul de 6 luni închisoare, urmând ca acesta să execute pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare și 2 ani interzicerea dreptului prevăzut de art. 64 lit. c) C. pen.

În baza art. 71 C. pen. interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen.

În baza art. 71 C. pen. interzice inculpatului R.F. drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen., iar inculpatului P.V. drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

Înlătură aplicarea art. 861 și art. 864 C. pen. pentru inculpata M.M.

În baza art. 81 C. pen. suspendă condiționat executarea pedepsei de 3 ani închisoare aplicată inculpatei M.M. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 257 alin. (1) C. pen. raportat la art. 5 alin. (1), art. 6 și art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000 pe durata unui termen de încercare de 5 ani conform art. 82 C. pen.

Atrage atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 83 C. pen.

Face aplicarea art. 71, art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei aplicate inculpatei M.M. se suspendă și executarea pedepselor accesorii.

Face aplicarea art. 71, art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pentru inculpații B.M., T.S., T.G.A., Ș.I.P. și O.C.V.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata suspendării condiționate a executării pedepselor și respectiv pe durata suspendării sub supraveghere a pedepsei închisorii aplicată inculpatului O.C.V. se va suspenda și executarea pedepselor accesorii.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b)1 C. proc. pen. achită pe inculpata I.M.D. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 61 din Legea nr. 78/2000.

Conform art. 91 lit. c) C. pen. cu referire la art. 181 alin. (3) C. pen. aplică inculpatei I.M.D. amenda administrativă în cuantum de 1000 lei.

Înlătură măsura sechestrului asigurător asupra bunurilor inculpatului P.V.

Reduce cuantumul cheltuielilor judiciare către stat la care a fost obligată inculpata M.M. de la 10000 lei la 6000 lei.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței.

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul Ș.I.P. împotriva aceleiași sentințe.

Obligă pe inculpatul Ș.I.P. la 350 cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 lei, reprezentând onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul M.J.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de câte 200 lei pentru inculpații B.M. și T.G.A., se va plăti din fondul M.J.

Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpata M.M., în sumă de 50 lei, se va plăti din fondul M.J.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 21 iunie 2010.