Leasing vehicle registration error and pollution tax correction: sufficiency of appellate reasoning and applicability of vehicle registration and fiscal regulations

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin sentința comercială nr. 2492 din 4 martie 2010 pronunțată în dosarul nr. 23130/3/2009 al Tribunalului București, secția a VI-a comercială, s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei, s-a admis în parte acțiunea precizată și completată formulată de reclamanta SC R. SRL Târgoviște împotriva pârâtei SC M. IFN SA București, cu consecința obligării acesteia la corectarea erorii materiale strecurate în cartea de identitate a autovehiculului marca B. proprietatea pârâtei, respectiv,,fără specificația filtru de particule”, precum și la efectuarea diligențelor în vederea recalculării corecte a taxei de poluare fără TVA, fiind respinse celelalte pretenții ca neîntemeiate, cu 1.623 lei cheltuieli de judecată acordate reclamantei.

Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță. investită ca urmare a admiterii excepției necompetenței materiale prin sentința civilă nr. 4248 din 8 aprilie 2009 a Judecătoriei sectorului 3 București, a reținut în esență că reclamanta a achiziționat prin contractul de leasing din 16 iunie 2008 încheiat cu pârâta, autoturismul marca B. În cartea de identitate a autoturismului transmisă de pârâtă reclamantei odată cu încheierea contractului, s-a strecurat o eroare materială privind mențiunea „fără specificația filtru de particule”, ce a condus la calcularea unei sume mai mari datorată cu titlu de taxă de poluare.

Prin urmare, reține tribunalul, pârâtei în calitate de titular al dreptului de proprietate asupra bunului ce a făcut obiectul contractului de leasing, îi revine și obligația de a îndrepta eroarea materială, motiv pentru care excepția lipsei calității procesuale pasive a fost respinsă ca nefondată, iar acțiunea precizată a reclamantei s-a admis în parte.

Apelul formulat de pârâtă a fost respins ca nefondat prin decizia comercială nr. 280 din 10 iunie 2010 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, cu motivarea că tribunalul a reținut corect situația de fapt care a generat litigiul și a apreciat justificat că față de refuzul pârâtei de a se prezenta la Registrul Auto Român în vederea rectificării greșelii pe baza constatării existenței filtrului de particule, se impune admiterea acțiunii. Pe de altă parte, taxa de poluare se calculează de către Administrația Fiscală, la solicitarea proprietarului autoturismului, adică a pârâtei, ceea ce evidențiază obligația acesteia de a răspunde solicitărilor reclamantei pentru rectificarea erorilor strecurate în carte de identitate în scopul stabilirii corecte a taxei anterior menționate.

Împotriva acestei decizii a formulat recurs pârâta SC M. IFN SA București, criticând-o pentru motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ.

În mod concret recurenta invocă faptul că hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se sprijină și nu argumentează respingerea criticilor referitoare la încălcarea dispozițiilor art. 2 alin. (2) din H.G. nr. 610/1992 și a dispozițiilor art. 2 din Instrucțiunile Ministrului de Finanțe nr. 2802/1993, potrivit cărora putea fi obligată doar la efectuarea demersurilor necesare în vederea corectării erorii și nu la modificarea mențiunilor din cartea de identitate a vehiculului.

Situația este identică în privința criticii referitoare la obligarea de a efectua diligențe pentru recalcularea corectă a taxei de poluare, aspect în legătură cu care instanța de apel nu s-a pronunțat motivat și nu a indicat probele avute în vedere.

O altă critică vizează lipsa de temei legal a deciziei și încălcarea prevederilor legale anterior menționate, în sensul că prin hotărârea pronunțată a recunoscut posibilitatea modificării datelor cuprinse în cartea de identitate a unui autovehicul de către orice persoană, ceea ce contravine dispozițiilor legale evocate.

De asemenea, arată recurenta, menținerea hotărârii primei instanțe în sensul obligării la efectuarea diligențelor pentru recalcularea corectă a taxei de poluare fără TVA încalcă normele legale aplicabile, respectiv art. 129 alin. (2) și 137 alin. (2) din Codul Fiscal, cu referire la modalitatea de facturare a acestei taxe.

Analizând recursul prin prisma motivelor invocate și dispozițiile legale anterior menționate, Curtea, constată că este fondat.

În conformitate cu prevederile art. 261 pct. 5 C. proc. civ., hotărârea va cuprinde „motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, cum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților”.

Din această perspectivă se va reține că decizia recurată nu respectă exigențele textului legal citat, care impun judecătorului obligația de a arăta motivele de fapt și de drept care au determinat pronunțarea soluției, motiv de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 7 C. proc. civ.

În același timp o motivare în termeni generali, în sensul că din înscrisurile aflate la dosar rezultă că dispozițiile legale incidente speței au fost corect aplicate de tribunal, face imposibilă exercitarea controlului judiciar.

De menționat că prin motivele de apel s-a susținut aplicarea eronată a H.G. nr. 1/1992 și ale art. 129 alin. (2) și 137 alin. (2) din Codul Fiscal, însă în lipsa oricărui temei de drept în considerentele deciziei recurate, se va reține și incidența în speță și a dispozițiilor art. 312 alin. (5) C. proc. civ., cauza fiind soluționată de instanța de apel fără a intra în cercetarea fondului, astfel că soluția ce se impune este aceea de admitere a recursului, casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare.

În aceste condiții, examinarea motivelor de nelegalitate derivate din încălcarea art. 304 pct. 9 C. proc. civ., nu este posibilă, însă în rejudecare, instanța de apel potrivit art. 315 alin. (3) C. proc. civ. va analiza, în concret, toate motivele și va administra, din oficiu sau la cererea părților toate probele necesare și utile justei soluționări a cauzei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâta SC M. IFN SA București împotriva deciziei nr. 280 din 10 iunie 2010 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, pe care o casează cu trimitere spre rejudecare aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 noiembrie 2010.