Enforcement of agricultural lease royalties after partial statutory land expropriation despite missing handover protocol

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin sentința comercială nr. 57 din 29 martie 2010 pronunțată în dosarul nr. 5057/2/2009 al Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, s-a respins ca nefondată contestația la executare silită formulată de contestatoarea SC P.T. SRL Gura Vadului împotriva intimatei A.D.S.

Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut în esență că, prin cererea formulată, contestatoarea a solicitat anularea tuturor actelor și măsurilor de executare silită demarate de intimată în temeiul adresei din 14 mai 1999 pentru suma de 5.332,25 lei reprezentând redevență și penalități calculate conform contractului de concesiune din 14 decembrie 2006 având ca obiect exploatarea unui teren în suprafață totală de 201,20 ha.

În motivare contestatoarea a arătat că sumele menționate nu sunt datorate deoarece asupra terenului în suprafață de 81,26 ha, a dobândit un drept de proprietate conform Acordului din 8 februarie 2008 și a solicitat intimatei prin adresa din 29 ianuarie 2009, diminuarea corespunzătoare a suprafeței terenului concesionat, însă fără rezultat, ulterior contestatoarea a solicitat și restabilirea situației anterioare prin restituirea sumei de 5.332,25 lei executată prin poprire, ulterior introducerii contestației.

În acest context, prima instanță a arătat că deși contestatoarea prevalându-se de Acordul nr. 180 din 8 februarie 2008 opune intimatei A.D.S. un drept de proprietate asupra terenului în suprafață de 82 ha obținut în temeiul art. 4 alin. (1) din Legea nr. 1/2000, a Legii nr. 18/1991 și Legea nr. 247/2005, o atare susținere nu poate avea drept efect admiterea contestației.

Astfel, din probele administrate a rezultat că acordul menționat privește o parte din terenul ce a făcut obiectul contractului de concesiune încheiat între părți, însă potrivit art. 7 alin. (7) din Legea nr. 268/2001 și respectiv art. 9 din H.G. nr. 626/2001, terenurile cu destinație agricolă a căror retrocedare se solicită, se transmit pe baza unui protocol de predare-primire ale A.D.S. Comisiilor Locale de Aplicare a Legii Fondului Funciar, în vederea eliberării titlurilor de proprietate.

În speță, protocolul prevăzut de lege nu a fost încheiat, situație în care nu se poate reține că a operat o diminuare corespunzătoare a suprafețelor retrocedate.

În consecință, sumele pretinse cu titlu de redevență și penalități au fost calculate și sunt datorate, conform contractului care este titlu executoriu, potrivit art. 3 din Legea nr. 190/2004, precum și cu respectarea prevederilor art. 58 și art. 42 din O.U.G. nr. 64/2005, considerente pentru care s-a respins ca nefondată contestația la executare și cererea de întoarcere a executării silite.

Împotriva acestei sentințe a formulat recurs contestatoarea SC P.T. SRL criticând-o pentru motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9 și art. 3041 C. proc. civ.

În dezvoltarea criticilor recurenta invocă faptul că prin hotărârea pronunțată instanța i-a încălcat dreptul de proprietate pentru terenul în suprafață de 81,26 ha ce face obiectul contractului de concesiune din 14 decembrie 2006, drept dobândit prin Acordul autentificat din 8 februarie 2008, și intabulat în CF, aspecte confirmate inclusiv prin expertiza efectuată în cauză, dar ignorate de instanță.

Prin urmare, susține recurenta, deși curtea de apel arată că A.D.S. este obligată potrivit art. 7 alin. (7) din Legea nr. 268/2001 să inventarieze și să predea, pe bază de protocol, comisiilor locale, terenurile ce fac obiectul reconstituirii dreptului de proprietate, consideră fără temei și printr-o analiză superficială a cauzei, că în lipsa protocolului menționat nu a operat o diminuare corespunzătoare a suprafețelor retrocedate.

Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate, dispozițiile legale menționate și a probelor administrate în cauză, fiind incidente și prevederile art. 3041 C. proc. civ., Curtea, constată că este fondat.

Astfel, deși potrivit art. 3 din Legea nr. 190/2004, contractul de concesiune din 14 decembrie 2001, încheiat între părți, constituie titlu executoriu pentru plata redevenței la termenele și în modalitățile stabilite, în speță, s-a stabilit prin expertiza efectuată că SC P.T. SRL are un drept de proprietate, întabulat în cartea funciară pentru suprafața de 82,26 ha, inclus în suprafața totală a terenului ce a format obiectul contractului de concesiune.

În acest context, fără a face vreo referire la această probă și fără a înlătura argumentat susținerea contestatoarei referitoare la dreptul său de proprietate asupra unei părți din terenul în litigiu, curtea de apel, concluzionează că în lipsa protocolului de predare-primire încheiat între A.D.S. și Comisia Locală de Aplicare a Legii Fondului Funciar, nu a operat o diminuare a suprafețelor concesionate, astfel încât executarea silită este legală.

Acest argument este eronat pentru că potrivit art. 7 alin. (7) din Legea nr. 268/2001 obligația încheierii acestui protocol revine intimatei A.D.S. și Comisiei Locale, situație în care inexistența lui nu este imputabilă contestatoarei și nu poate justifica ignorarea calității de proprietar a acesteia și respectiv facturarea în continuare a redevenței și penalităților de întârziere.

În consecință, recursul va fi admis, conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ. și hotărârea primei instanțe va fi modificată în sensul admiterii contestației la executare și anulării actelor de executare efectuate prin adresa din 14 mai 2009.

Prin urmare, fiind desființate actele de executare, în temeiul art. 4042 alin. (1) C. proc. civ., se va dispune și restabilirea situației anterioare executării prin obligarea intimatei la restituirea sumei de 5.332,25 lei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurenta-contestatoare SC P.T. SRL Prahova împotriva sentinței nr. 57 din 29 martie 2010 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, pe care o modifică în sensul că: admite contestația la executare, anulează actele de executare silită efectuate prin adresa din 14 mai 2009 emisă de intimata A.D.S. București.

Dispune restabilirea situației anterioare executării în sensul obligării intimatei A.D.S. la restituirea sumei de 5.332,25 lei.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 octombrie 2010.