Reversal of forced enforcement based on prior annulment of enforcement due to prescription of the right to enforce

Deliberând asupra recursului comercial de față, reține următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, la data de 5 august 2009, reclamanta S.I.F.M. SA a chemat în judecată pe pârâta A.V.A.S., solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună obligarea pârâtei la restituirea imediată a sumei de 2.185.680 lei, reprezentând contravaloarea în lei la cursul B.N.R. din 7 iunie 2006 a unui bilet la ordin în valoare de 800.000 dolari S.U.A. emis de SC M.I. SRL la data de 18 august 1996 și scadent la 28 august 2007, sumă executată silit, în mod nelegal, prin poprire asupra contului deschis la B.T., sucursala Bacău și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

S-a depus întâmpinare de către pârâtă care a invocat excepția prematurității și excepția inadmisibilității acțiunii formulată.

Prin sentința comercială nr. 29 din 11 februarie 2010, Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, a admis acțiunea reclamantei și a dispus întoarcerea executării silite efectuată împotriva reclamantei, în baza somației de executare nr. 10121 din 6 aprilie 2006 și, în consecință, a obligat pârâta să-i restituie reclamantei suma de 2.185.690 lei. Totodată, pârâta a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 25.972,8 lei.

Pentru a pronunța această sentință, curtea de apel a reținut că, prin somația nr. 10121 din 6 aprilie 2006, i s-a comunicat reclamantei titlul executoriu reprezentat de biletul la ordin emis la data de 28 august 1996 de către de SC M.I. SRL în valoare de 800.000 dolari S.U.A. Reclamanta a formulat contestație la executare prin care a solicitat anularea tuturor formelor de executare silită inițiate de A.V.A.S. prin această somație de plată, contestație soluționată irevocabil de Înalta Curte de Casație și Justiție în sensul admiterii și anulării formelor de executare începută de A.V.A.S. prin somația 10121 din 6 aprilie 2006, ca urmare a constatării prescrierii dreptului A.V.A.S. la executare silită. Ca atare, a reținut instanța de apel, sunt îndeplinite condițiile art. 4041 din aceeași lege.

Cu privire la excepțiile invocate, curtea de apel a reținut că acestea nu sunt excepții procesuale, ci vizează fondul cauzei, excepții apreciate de instanța de fond ca nefondate, întrucât cererea de întoarcere a executării silite nu este nici prematură și nici inadmisibilă, ca urmare a admiterii irevocabile a contestației la executare și a anulării tuturor actelor de executare a biletului la ordin în valoare de 800.000 dolari S.U.A.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta A.V.A.S., criticând sentința atacată pentru motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., raportat la 3041, ca urmare a interpretării și aplicării greșite a dispozițiilor art. 399 și 4041 – art. 4042 C. proc. civ.

În dezvoltarea criticilor de nelegalitate formulate, recurenta – pârâtă a învederat instanței de recurs că în mod nelegal, instanța de apel a înlăturat apărările A.V.A.S. privind prematuritatea, inadmisibilitatea și netemeinicia cererii de întoarcere a executării silite. Sub acest aspect, recurenta a arătat că instanța de fond a încălcat dispozițiile art. 399 C. proc. civ., întrucât în dosarul de executare silită, intimata nu a contestat însăși executarea silită, ci actul de executare silită reprezentat de somația 10121 din 6 aprilie 2006, act ce reprezintă comunicarea titlurilor executorii conform art. 41 din O.G. nr. 51/1998. Ca atare, a arătat recurenta, întrucât în cauza de executare silită nu a fost contestată însăși executarea silită, ci doar acest act de executare, intimata nu are dreptul la întoarcerea executării silite.

Recurenta a arătat că instanța de apel a interpretat greșit dispozițiile art. 4041 și 4042 C. proc. civ., fără să se observe că prin decizia irevocabilă 1261 din 10 aprilie 2009, nu s-a solicitat și nu s-a dispus cu privire la anularea executării silite însăși. De altfel, a arătat recurenta, intimata a contestat și Ordinul de poprire nr. 1427 din 1 iunie 2006 prin care a fost efectiv executată silit, dar nu și-a susținut cererea de întoarcere a executării silite pe o eventuală hotărâre de anulare a acesteia, astfel încât, în lipsa unei atare hotărâri irevocabile, cererea este inadmisibilă conform art. 82 din Legea nr. 5/1998.

Instanța de apel, a mai învederat recurenta, nu poate să dispună întoarcerea executării silite, conform art. 4042 C. proc. civ., întrucât recurenta nu a fost executată silit în baza adresei nr. 10121 din 6 aprilie 2006, ci în baza ordonanței de poprire nr. 1427 din 1 iunie 2006, astfel încât cererea de întoarcere a executării silite este lipsită de obiect.

Examinând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor de nelegalitate formulate, văzând și dispozițiile art. 3041, Înalta curte reține că recursul declarat este nefondat pentru următoarele considerente:

Conform art. 4041 C. proc. civ.: „În toate cazurile în care se desființează titlul executor sau însăși executarea silită, cel interesat are dreptul la întoarcerea executării prin restabilirea situației anterioare”.

Ca atare, legiuitorul român a prevăzut alternativ, iar nu cumulativ, posibilitatea persoanei interesate de a solicita întoarcerea executării silite, respectiv, atunci când prin hotărâre irevocabilă s-a desființat fie titlul executoriu, fie executarea silită.

Se reține că prin decizia irevocabilă nr. 1261 din 10 aprilie 2006, instanța a constatat prescris dreptul A.V.A.S. la executare silită și a anulat toate formele de executare silită inițiată prin somația nr. 10121 din 6 aprilie 2006.

Așadar, având în vedere că, în speță, s-a constatat prescris dreptul creditoarei de a pretinde executarea silită, sancțiune juridică ce paralizează orice acțiune a acesteia de a pretinde creanța solicitată, se constată că instanțele de judecată au anulat însăși executarea silită începută prin somația de executare silită nr. 10121 din 6 aprilie 2006.

Or, conform art. 4041 C. proc. civ., desființarea titlului executor sau desființarea executării silite, cazul în speță, îl obligă pe creditorul ce a beneficiat de executare să-l repună pe debitor în situația anterioară, astfel încât invocarea aplicării greșite a art. 399 C. proc. civ. și art. 4041 – art. 4042 C. proc. civ., nu se justifică.

Înalta Curte nu poate reține nici criticile relative la greșita interpretare a art. 4041 și 4042 C. proc. civ. în soluționarea excepțiilor inadmisibilității și prematurității invocate de recurenta – pârâtă, întrucât intimata – reclamantă a făcut dovada obținerii unui hotărâri judecătorești irevocabile prin care a fost desființată însăși executarea silită conform art. 4041 C. proc. civ., astfel încât invocarea neobținerii de către intimată a unei hotărâri irevocabile prin care să fie anulat chiar ordinul de poprire în baza căreia, susține recurenta, s-a făcut executarea silită a intimatei, apare ca superfluă, anularea tuturor formelor de executare silită începută cu adresa nr. 10121/2006 prin hotărâre irevocabilă echivalând cu paralizarea oricărei acțiuni a recurentei – creditoare pentru valorificarea creanței sale, deci, implicit, anularea actelor de executare subsecvente între care și ordinul de poprire invocat datorită constatării prescrierii dreptului de a cere executarea silită.

Înalta Curte, față de considerentele anterior expuse, va respinge și critica relativă la lipsa de obiect a cererii de întoarcere a executării silite întrucât în acțiune nu s-a invocat o hotărâre irevocabilă care să fi anulat ordinul de poprire nr. 1427 din 1 iunie 2006 reținându-se că acțiunea de întoarcere a executării silite formulată de petentă conform art. 4041 și 4042 C. proc. civ., s-a întemeiat pe hotărârea judecătorească irevocabilă prin care s-a desființat însăși executarea silită, iar nu titlul executor cum susține recurenta.

Pentru considerentele mai sus invocate, în baza art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta - pârâtă A.V.A.S. BUCUREȘTI împotriva sentinței nr. 29 din 11 februarie 2010 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 septembrie 2010.