Maritime cargo-loss subrogation claim remanded for merits trial after appellate court improperly decided substance instead of annulling on standing exception

Deliberând asupra recursului comercial de față, reține următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța, secția maritimă și fluvială, reclamanta SC A. SA a chemat în judecată pe pârâtele A. Ltd, SC A.S. Ltd SRL, SC S.A. SRL și SC A.U. SA solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună obligarea pârâtelor la plata în solidar a sumei de 272.727 lei, despăgubire achitată ca urmare a producerii evenimentului maritim din data de 24 martie 2006 și a dobânzii legale aferente de la data introducerii acțiunii și până la plata integrală, cu obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.

Pârâtele SC A.U. SA, SC S.A. SRL și SC A.S. Ltd SRL au depus întâmpinare invocând excepția lipsei calității procesuale pasive.

Prin sentința civilă nr. 61/MF din 9 octombrie 2008, Tribunalul Constanța, secția maritimă și fluvială, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtelor SC A.S. Ltd SRL, SC S.A. SRL și SC A.U. SA – Member of U. Group Austria și a respins acțiunea în consecință. Tribunalul a respins acțiunea față de pârâta SC A. Ltd, ca nefondată și a obligat reclamanta la plata sumei de 4.760 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către SC A.S. Ltd SRL și SC S.A. SRL.

Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că la data de 24 martie 2006, orele 1620, nava L., sub pavilion coreean, încărcată cu cherestea și tractoare, a părăsit portul Constanța, iar la scurt timp, datorită condițiilor meteo nefavorabile, s-a înclinat la tribord aproximativ 400, poziție în care a stat 20 de minute. În acest interval de timp, câteva legături ale mărfii încărcate la bord s-au desprins și 140 mc cherestea și 15 tractoare s-au pierdut în mare, situație de fapt ce rezultă din protestul de mare și jurnalul de bord întocmit de căpitan.

Pentru cele 15 tractoare pierdute în mare – societatea SC R.I. SRL avea poliță de asigurare la reclamantă, prejudiciul suferit fiind recuperat prin încasarea de la SC A. SA, a unei indemnizații de 272.727 lei.

Ca atare, acțiunea de față este întemeiată pe dispozițiile art. 22 din Legea nr. 136/1995, fiind o acțiune de regres, formulată de asiguratorul subrogat în drepturile asiguratului plătit împotriva persoanelor vinovate de producerea pagubei, temeiul juridic fiind, conform precizării din 12 martie 2008, art. 998- art. 999 C. civ.

Tribunalul a apreciat că pârâtele SC A.S. Ltd SRL, SC S.A. SRL și asigurătorul navei SC A.U. SA nu au avut atribuții în ceea ce privește armarea mărfii și, deci, nu au săvârșit fapta ilicită imputată de reclamantă, neavând calitate procesuală pasivă.

Cât privește acțiunea formulată față de armatorul A. Ltd, tribunalul a reținut că acesta răspunde pentru mărfurile pierdute în mare, dar în temeiul contractului de transport dovedit prin conosament, astfel încât nu se poate angaja răspunderea delictuală a armatorului, care este subsidiară celei contractuale, motiv pentru care acțiunea întemeiată pe răspunderea delictuală îndreptată împotriva sa urmează a fi respinsă.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel, reclamanta, arătând că, în mod greșit prima instanță a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtelor SC A.S. Ltd SRL, SC S.A. SRL și SC A.U. SA, iar în ceea ce privește acțiunea formulată în contradictoriu cu SC A. Ltd, în mod netemeinic și nelegal s-a reținut că acțiunea trebuie să aibă un fundament contractual, întrucât acțiunea în regres având la bază subrogarea asiguratorului în drepturile asiguratului, are la bază un raport juridic delictual, iar nu unul contractual.

Prin decizia civilă nr. 8/MF din 20 mai 2009, Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, de contencios administrativ și fiscal, a admis apelul reclamantei și a schimbat în parte sentința atacată, în sensul că a admis acțiunea față de pârâtele A. Ltd și SC A.U. SA, obligându-le în solidar la plata sumei de 272.727 lei cu titlu de despăgubiri către reclamantă și a dobânzii legale aferente de la data introducerii acțiunii și până la achitarea integrală a debitului. Totodată instanța de apel a obligat pârâtele la plata în solidar a sumei de 21.967 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către reclamantă, și a dispus menținerea celorlalte dispoziții ale sentinței de fond.

Pentru a pronunța această decizie, Curtea de Apel a reținut că în mod greșit, prima instanță a reținut că nu se poate angaja răspunderea față de armator, decât în baza contractului de transport, întrucât un atare contract era încheiat doar cu proprietarul bunurilor SC R.I. SRL, astfel încât, terțele persoane, străine de natura contractului, nu pot invoca răspunderea contractuală.

Ca atare, dreptul asiguratorului la acțiunea în regres este valorificabil pe calea dreptului comun, iar în speță, instanța de apel a reținut că armatorul A. Ltd era responsabil de luarea măsurilor de fixare a mărfurilor astfel încât acestea să poată fi transportate în condiții bune, obligație pe care aceasta nu a respecta-o.

Curtea de apel a reținut că probele administrate în cauză dovedesc îndeplinirea față de SC A.S. Ltd SRL a tuturor elementelor răspunderii civile delictuale, astfel încât acțiunea reclamantei față de aceasta este întemeiată.

Cât privește acțiunea promovată față de SC A.U. SA, instanța de apel a reținut că aceasta a încheiat contractul de asigurare din 15 iunie 2005 pentru răspunderi de tip P&I pentru nava L., astfel încât aceasta are calitate procesuală pasivă conform art. 41 și art. 42 din Legea nr. 136/1995.

În continuare, instanța de apel a reținut răspunderea solidară a pârâtei SC A.U. SA și a pârâtei A. Ltd, în baza probelor administrate.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta SC A.U. SA, criticând hotărârea atacată pentru motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ.

În dezvoltarea acestor critici de nelegalitate, recurenta- pârâtă a arătat că instanța de apel a făcut o greșită interpretare a art. 22, art. 41 și art. 42 din Legea nr. 136/1995, reținând, contrar celor reținute de prima instanță de fond, că SC A.U. SA are calitate procesuală pasivă în prezenta cauză. Recurenta a arătat că, potrivit art. 22 din Legea nr. 136/1995, acțiunea în regres poate fi formulată față de cei răspunzători de producerea pagubei și, în mod excepțional față de asiguratul de răspundere auto, text de lege în care recurenta nu se încadrează.

Recurenta- pârâtă a arătat că în mod netemeinic a fost admisă acțiunea și față de A. Ltd întrucât, răspunderea armatorului se fundamentează doar pe contractul de transport, astfel cum a reținut prima instanță de fond.

Cât privește motivul întemeiat pe art. 304 pct. 8 C. proc. civ., recurenta- pârâtă a arătat că instanța de apel nu a ținut cont de apărările pârâtei în sensul că aceasta nu răspunde de riscul produs la data de 23 martie 2006, întrucât aceasta nu a avut loc în perioada de asigurare.

Intimata- reclamantă SC A. SA SA a depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.

La termenul de astăzi, Înalta Curte a pus în discuția părților motivul de ordine publică întemeiat pe încălcarea de către instanța de apel a dispozițiilor art. 297 alin. (1) C. proc. civ., față de care reține următoarele:

Conform art. 297 alin. (1) C. proc. civ.: „În cazul în care constată că, în mod greșit, prima instanță a soluționat procesul fără a intra în cercetarea fondului, (..), instanța de apel va desființa hotărârea atacată și va trimite cauza spre rejudecare primei instanțe”.

Din interpretarea acestui text de lege reiese că ori de câtre ori prima instanță de fond a soluționat cauza în baza unei excepții procesuale sau de fond, așadar fără să intre în cercetarea litigiului pe fond, instanța de apel, găsind întemeiat apelul părții interesate, este obligată în baza art. 297 alin. (1) C. proc. civ. să desființeze hotărârea atacată cu trimiterea cauzei, pentru judecata pe fond, primei instanțe.

O atare obligație a instanței de reformare reiese din principiului dublului grad de jurisdicție conform căruia partea interesată are dreptul la o judecată pe fond a cauzei sale în două grade devolutive de jurisdicție, pentru a permite accesul părții la justiție conform art. 6 C.E.D.O.

Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, Înalta Curte reține că deși prima instanță de fond a soluționat cauza față de pârâta SC A.U. SA, prin admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive, curtea de apel, cu încălcarea dispozițiilor art. 297 alin. (1) C. proc. civ., a admis apelul reclamantei pronunțând o hotărâre pe fondul cauzei în contradictoriu cu această parte.

Ca atare, având în vedere dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte reține că instanța de apel a făcut o greșită interpretare și aplicare a dispozițiilor art. 297 alin. (1) C. proc. civ., motiv pentru care față de caracterul imperativ al normei juridice menționate și de dispozițiile art. 306 alin. (2) C. proc. civ. va admite recursul și va casa în parte decizia atacată, în sensul că va desființa în parte sentința nr. 61/MF/2008 a Tribunalului Constanța, trimițând cauza pentru soluționarea pe fond a acțiunii față de pârâtele SC A.U. SA și SC A. Ltd, menținând restul dispozițiilor deciziei atacate.

Înalta Curte reține că, deși prima instanță a dat o soluție pe fondul cauzei față de SC A. Ltd, soluția de desființare cu trimitere primei instanțe se impune față de reținerea răspunderii solidare a celor două pârâte de către instanța de apel, în vederea soluționării unitare a cauzei. Totodată se reține că prima instanță de fond a soluționat acțiunea față de SC A. Ltd fără a analiza acțiunea de fond, ci prin raportare exclusiv la temeiul de drept invocat în acțiunea de chemare în judecată.

Având în vedere că soluția Înaltei Curți se fundamentează doar pe motivul de ordine publică arătat, în baza art. 315 C. proc. civ., instanțele de fond vor avea în vedere la rejudecarea cauzei, toate criticile de nelegalitate invocate în prezenta cerere.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurenta - pârâtă SC A. SA București împotriva deciziei nr. 8/MF din 20 mai 2009 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, de contencios administrativ și fiscal, casează în parte decizia atacată, în sensul că desființează în parte sentința nr. 61/MF/2008 pronunțată de Tribunalul Constanța și trimite cauza pentru soluționarea pe fond a acțiunii față de pârâtele SC A. SA București și SC A. Ltd. Menține restul dispozițiilor deciziei.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 septembrie 2010.